Mircea cel Bătrân (n. 1355, Țara Românească[*], România – d.

 31 ianuarie 1418, Curtea de
Argeş, România) a fost domnul Țării Românești între 23 septembrie 1386 - noiembrie 1394 și
între ianuarie 1397 - 31 ianuarie 1418.
A fost fiul lui Radu I și fratele lui Dan I (dar numai după tată), căruia i-a urmat la tron.[1] În actele
oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și de Hristos iubitorul și singur
stăpânitorul, Io Mircea mare voievod și domn...”. În istoriografia română apare și sub
numele Mircea cel Mare.[2]
În timpul lui Mircea cel Bătrân, Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din
istoria sa. Acest fapt a adus cu sine și o întărire a autorității sale, exprimată în titulatura
pompoasă (care încludea și titlul de despot „al țărilor lui Dobrotici”) și în reprezentarea
numismatică. Conform istoricului P. P. Panaitescu, Podunavia din titlul lui Mircea nu era o țară, ci
o imitație după titlul stăpânitorilor sârbi; ea apare și în titlul lui Lazăr al Serbiei, și înseamnă
stăpânire a malurilor Dunării, ceea ce era și cazul pentru Mircea. Către sud, Mircea este despot
al țării lui Dobrotici (Dobrogea) și, deosebit de aceasta, domn al cetății Dârstorului (Silistra), sau
cu un termen generic Podunavia, țara de la Dunăre.[3]

Cuprins

 1Familia
 2Originea supranumelui de „cel Bătrân”
 3Domnia lui Mircea
o 3.1Politica internă
o 3.2Politica externă
 3.2.1Conflictul cu Imperiul Otoman
o 3.3Sfârșitul domniei
 4Țara Românească în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân
o 4.1Teritoriile stăpânite de Mircea cel Bătrân
 4.1.1Banatul de Severin
 4.1.2Podunavia
 4.1.3Amlașul și Făgărașul
 4.1.4Cetatea Bran
 4.1.5Cetatea Bologa
 4.1.6Granița dinspre Moldova
 4.1.7Spre părțile tătărăști
 4.1.8Dobrogea
o 4.2Populația și clasele sociale
o 4.3Viața economică
 4.3.1Moneda. Schimburile în natură
 4.3.2Agricultura
 4.3.3Ocnele și minele
 4.3.4Legăturile comerciale cu Ardealul, Polonia și țările transdunărene
o 4.4Administrația
 4.4.1Dregătoriile
 4.4.2Administrația locală
 4.4.3Veniturile și cheltuielile domniei
o 4.5Armata
o 4.6Biserica
 4.6.1Mitropolia Țării Românești
 4.6.2Mănăstirile ortodoxe
 4.6.3Legăturile cu ortodoxia din alte țări
 4.6.4Relațiile cu Biserica Catolică
 o 4.7Cultura
 5Fresce contemporane care îl înfățișează pe Mircea cel Bătrân
 6Heraldica Țării Românești în vremea lui Mircea
 7Mircea cel Bătrân în conștiința urmașilor
o 7.1Emisiuni monetare comemorative
 8Note
 9Bibliografie
 10Lectură suplimentară
 11Legături externe
 12Vezi și

Familia[modificare | modificare sursă]

Mircea și Mihail în bolnița mănăstirii Cozia

Radu I a avut doi fii: pe Dan, mai mare, cu doamna Ana și pe Mircea, cu doamna Calinichia. P. P.
Panaitescu[4] a afirmat: „Dan și Mircea nu erau fii din aceeași căsătorie a tatălui lor.” Și mai
departe: „Așadar Mircea și Dan nu erau frați buni...numele primei soții a lui Radu , Ana, care a
fost maica lui Dan vodă, iar Calinichia era o altă persoană, a doua doamnă a lui Radu.” Asupra
originii doamnei Calinichia există mai multe păreri între istorici. Între principalele teze, sunt de
amintit următoarele.[5]
Se pare că Mircea a avut un frate mai mic, jupan Staico, menționat într-un singur document de
danie al domnitorului pentru mănăstirea Snagov; Staico dăruiește mănăstirii satul Ciulinița de pe
Buzău.[6]

 Doamna Calinichia este a patra fiică a cneazului Lazăr al Serbiei, potrivit unei cronici
sârbești târzii (din secolul al XVII-lea). Totuși, cea de-a patra fiică a cneazului s-a căsătorit cu
Nicolae de Gara în 1387.[7]
 Doamna Calinichia este, în opinia lui Nicolae Iorga, o prințesă bizantină, pentru că
numele ei este grecesc și de la ea ar fi moștenit Mircea titlul de despot.[8] P. P. Panaitescu
 argumentează că acest nume este unul monastic ortodox, iar Mircea este despot în virtutea
stăpânirii sale în Dobrogea.[9]
 Doamna Calinichia este una și aceeași persoană cu doamna Ana, schimbându-și numele
în momentul călugăririi.[10]
 Doamna Calinichia este originară dintr-o familie boierească din Oltenia, judecând după
întinsele moșii pe care le deține acolo.[5][11]
Soția lui Mircea a fost doamna Mara, al cărei chip se păstrează pe tabloul votiv de la schitul
Brădet.
Știri directe asupra ascendenței acesteia nu au parvenit, însă prin interpretarea altor documente,
în care este înfățișată ca mare proprietară de terenuri lângă lacul Balaton în Ungaria, majoritatea
specialiștilor acceptă descendența acesteia din familia de Cilly, de origine germană, venită în
Ungaria din Carintia.[12][13] Prin aceasta s-ar explica în plus anume afirmații în legătură cu înrudirea
dintre Mircea și Vladislav al II-lea Iagello, acesta din urmă căsătorit a doua oară cu Ana de
Cilly[14]. Cu regele polon Mircea mai avea două legături îndepărtate de rudenie, pornite de
la Nicolae Alexandru[15]. Doamna Mara a murit înainte de 1427, însă la 22 iunie 1418 încă mai era
în viață.
Pomelnicele mănăstirilor Tismana și Arnota menționează o a doua soție a lui Mircea, doamna
Anca.[16]
Mircea a avut mai mulți fii, căci - spun Ducas și Chalcokondil - „ducând o viață liberală, a avut
mulți copii naturali”, „care după moartea lui s-au apucat să se lupte între ei pentru
domnie”. Mihail, asociat la domnie în 1408, moare în 1420. Alți urmași, care au ajuns pe tronul
Țării Românești, sunt Radu Praznaglava (d. 1427), Alexandru Aldea (d. 1436) și Vlad Dracul (d.
1447), acesta din urmă fiind tatăl lui Vlad Țepeș. Un fiu cu nume necunoscut a fost luat ostatec la
turci în 1417. În cronici mai sunt pomenite două fiice ale lui Mircea: Ana (căsătorită cu marele
celnic Radić) și încă o fată, Arina (căsătorită cu sultanul Musa Celebi).[17]
Dintre nepoții lui Mircea, fiii lui Dan I, sunt de amintit Dan al II-lea care va ajunge să și
domnească, Ioan aflat în 1397 la Ragusa și probabil Vlad Uzurpatorul. Anumiți istorici îl consideră
pe Vlad ca fiind fiul lui Radu, deci frate cu Mircea.[18]

Originea supranumelui de „cel Bătrân”[modificare | modificare

sursă]
Numele lui însemna „Mircea cel Vechi” (din bătrâni, din trecut), dar odată cu evoluția limbii a
ajuns să-și piardă sensul inițial, pentru că numele în sine s-a păstrat neschimbat. Supranumele
„cel Bătrân” (în slavonă: starîi) presupune, în general, în limbajul de cancelarie medieval primul
domnitor cunoscut cu acest nume. Întrucât în Țara Românească nu se obișnuia numerotarea
domnilor, ca în Occident, Mircea a primit acest nume postum pentru a fi deosebit de nepotul
său Mircea al II-lea și de Mircea Ciobanul, care a domnit în secolul al XVI-lea.[19]