15 situații în care nașterea prin cezariană

este inevitabilă

În România, nașterile prin cezariană sunt mult mai frecvente decât impun recomandările
Organizației Mondiale a Sănătății (10% din totalul nașterilor recomandă OMS, peste 50%
reprezintă numărul de cezariene de la noi). Mamele consideră metoda mai sigură sau mai puțin
dureroasă, de multe ori, iar medicilor le este mai comod să programeze nașterile decât să stea
în miezul nopții după gravide.

Sunt însă situaţii în care cea mai mare parte a medicilor recomandă o naștere prin cezariană pentru a
preveni complicațiile.

Cele mai frecvente indicații de cezariană sunt următoarele:

1. Când apare prolapsul de cordon ombilical. Această situaţie este destul de rară, dar în acest caz
operaţia de cezariană trebuie efectuată de urgenţă. Un prolaps de cordon apare atunci când cordonul
ombilical alunecă prin colul uterin şi iese din vagin înainte de naşterea copilului. Când uterul se
contractă, se pune presiune pe cordonul ombilical şi se sugrumă vasele de sânge, fapt ce diminuează
fluxul de sânge care ajunge la bebeluş.

2. Când apare o desprindere de placentă sau o ruptură uterină.

Desprinderea de placentă reprezintă separarea placentei de peretele uterin, fenomen care poate
apărea în al treilea trimestru. Aproximativ 1% din toate femeile gravide au desprindere de placentă.
Mămica în cauză va sângera în locul separării şi va simţi durere în uter. Această separare poate
împiedica oxigenul să ajungă la copil şi, în funcţie de gravitate, o naștere prin cezariană de urgenţă
poate fi efectuată.

Rupturi uterine. În aproximativ 1 din 1500 de cazuri, uterul suferă o ruptură în timpul sarcinii sau al
naşterii. Acest lucru poate duce la hemoragie în cazul mamei şi poate împiedica aportul de oxigen al
copilului, motiv pentru efectuarea imediată a unei operaţii de cezariană.

4. Când copilul nu mai coboară, din diverse motive. Acest lucru se întâmplă atunci când cervixul nu
este dilatat complet, travaliul s-a încetinit sau s-a oprit, sau copilul nu este într-o poziţie optimă de
naştere. Atenţie, această situaţie nu poate fi diagnosticată decât atunci când femeia este în faza a doua
(peste 5 cm dilataţie), întrucât prima fază a travaliului (0-4 cm dilataţie) este aproape întotdeauna
lentă.

5. Când copilul este într-o prezentaţie transversală sau pelviană. Când un copil se află în poziţie
pelviană, o operaţie de naștere prin cezariană este adesea singura opţiune, deşi naşterea naturală se
poate face în anumite circumstanţe. Cu toate acestea, în cazul în care copilul este în pericol sau are
prolaps de cordon ombilical (frecvent la copiii în poziţie pelviană), cezariana este necesară.
Cezariana se impune şi când fătul este în prezentaţie umerală, atunci când bebeluşul stă orizontal, nu
e nici cu capul în jos, nici cu picioarele sau cu fundul.

6. Când copilul are o suferinţă sau o anomalie care se poate vedea deja în ecografiile de sarcină,
cezariana poate fi necesară pentru a reduce alte complicaţii în timpul naşterii.
7. Când există mai mulţi fetuşi. În caz de tripleţi sau mai mulţi copii, naşterea naturală este mai
puţin probabilă, dar şi în cazul gemenilor se recomandă adesea o naștere prin cezariană, pentru a
preîntâmpina coplicațiile. Atenție, sarcina multiplă nu este o indicație obligatorie de cezariană!

8. Când gravida are malformaţii congenitale de bazin osos ori afecţiuni cardiace grave sau boli
pulmonare severe, pentru că naşterea pe cale naturală implică un efort foarte mare din partea
mamei.

10. Când viitoarea mamă are o infecţie care poate fi transmisă copilului printr-o naştere vaginală.
Dacă mama are un herpes genital activ (diagnosticat cu o cultură pozitivă sau leziuni reale), o naștere
cezariană poate fi programată pentru a preveni expunerea copilului la virus în timpul naşterii.

11. Când gravida prezintă placenta praevia, adică placenta este inserată foarte jos în uter şi
blochează ieşirea copilului. 1 din 200 femei gravide prezintă placenta praevia în timpul ultimului
trimestru. Tratamentul presupune odihnă la pat şi monitorizare frecventă. Dacă o placentă praevia
completă sau parţială a fost diagnosticată, de obicei, cezariana este necesară. În cazul în care
diagnosticul este de placenta praevia marginală, atunci naşterea vaginală poate fi inclusă în opţiunile
mămicii.

12. Când gravida suferă de preeclampsie. Deoarece preeclampsia afectează tensiunea arterială,
această afecţiune de care suferă aproximativ 7% dintre gravide ar putea împiedica sângele să ajungă
la placentă şi ar putea reduce fluxul de oxigen la copil. Numai preeclampsia severă necesită
cezariană.
14. Când se constată stresul fetal. Cea mai frecventă cauza a stresului fetal este lipsa de oxigen la
copil. Dacă este detectată o problemă cu cantitatea de oxigen primită de copil, atunci o cezariană de
urgenţă poate fi necesară.

15. O cezariană anterioară. De cele mai multe ori, medicii recomandă ca, după o cezariană,
următoarea naştere sau următoarele naşteri să aibă loc tot pe cale chirurgicală din cauza riscului de
ruptură uterină. Cu toate acestea, există posibilitatea să naşti natural post-cezariană.

Autorul dedică în cartea sa un capitol acestui argument pentru că el consideră că 70-80% dintre
femeile care au născut prin cezariana pot naşte natural următorul copil. Cu o singură condiţie vitală
pentru desfăşurarea travaliului: ca prima cezariană să fi fost făcută după dilatarea colului, fapt ce ar
contribui la o cicatrice mai rezistentă, şi deci, să evite riscul de rupere uterină. Dr. Michel Odent, în
cartea Cezariana, spune: “Chiar şi atunci când eram convins de necesitatea unei a doua
cezariene (de exemplu, bazinul mamei deformat de un accident), aveam tendinţa să aştept
primele contracţii şi să fac cezariana în timpul travaliului fără să fie un caz de urgenţă
(cezariana electivă în timpul travaliului). Pentru mine era o garanţie că bebeluşul a dat
semnalul şi mama şi bebeluşul începuseră să secrete cocteilul complex de hormoni specifici.”