Cehia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cehia (în cehă Česko, pronunție cehă: /ˈt͡ʃɛsko/), oficial Republica Cehă (în cehă Česká republika, pronunțat [ˈtʃɛskaː ˈrɛpu
ˌblɪka] ( ascultă)) este o țară fără ieșire la mare, aflată în Europa Centrală. Ea se învecinează cu Polonia la nord, cu Germania la vest, Cehia
cu Austria la sud și cu Slovacia la est. Capitala sa și cel mai mare oraș, având 1,3 milioane de locuitori, este Praga. Česká republika (cehă)
Este o democrație reprezentativă parlamentară și pluralistă, membră a Uniunii Europene, a NATO, a OECD, a OSCE, a Consiliului
Česko (cehă)
Europei și a Grupului de la Visegrád.

Statul ceh, denumit în trecut Boemia, s-a format la sfârșitul secolului al IX-lea ca un mic ducat în jurul Pragăi, la acea vreme aflată sub
dominația puternicului Imperiu al Moraviei Mari (care a ajuns la întinderea teritorială maximă în timpul domniei lui Svatopluk I din
Casa Mojmír). După căderea imperiului, în 907, centrul de putere s-a transferat dinspre Moravia către Boemia, sub dinastia
Přemyslidă. În timpul domniei ducilor și regilor Přemyslizi, și a urmașilor lor, Luxemburgii, țara a ajuns la întinderea maximă (secolul
Drapelul Cehiei Stema Cehiei
al XIII-lea–al XIV-lea). Viața în țară a fost grav afectată de Războaiele Husite, în timpul cărora a fost pusă sub embargou economic, și
Deviză: „Pravda vítězí” (cehă)
de cruciadele din toată Europa. După bătălia de la Mohács din 1526, Coroana Boemiei a fost treptat integrată în monarhia „Adevărul învinge”
Habsburgică, drept una dintre cele trei părți principale ale sale, alături de Arhiducatul Austriei și de Regatul Ungariei. Răscoala din Imnul național: „Kde domov můj?” (cehă)
Boemia (1618–1620) a dus la o centralizare accentuată a monarhiei și la recatolicizarea și germanizarea forțată. În timpul reformelor
radicale din secolul al XVIII-lea, Coroana Boemă a fost de facto abolită (1749). În secolul al XIX-lea, țara cehă a devenit motorul
0:00 / 0:00
industrial al monarhiei și apoi centrul Republicii Cehoslovacia formată în 1918, în urma prăbușirii Imperiului Austro-Ungar după
Primul Război Mondial.

După Acordul de la München, anexarea Transolzei de către Polonia și ocuparea Cehoslovaciei de către Germania, urmată de deziluzia
față de reacția Occidentului și de recunoștință pentru eliberarea a mare parte a Cehoslovaciei de către Armata Roșie, Partidul Comunist
din Cehoslovacia a obținut majoritatea la alegerile din 1946. Prin lovitura de stat din 1948, Cehoslovacia a devenit stat comunist. În
1968, nemulțumirea crescândă față de regimul comunist a culminat cu o tentativă de reformare a regimului. Evenimentele, denumite
Primăvara de la Praga, au luat sfârșit cu invadarea țării de către trupele țărilor din Pactul de la Varșovia (exceptând România); trupele
străine au rămas în țară până la Revoluția de Catifea din 1989, când regimul comunist s-a prăbușit. La 1 ianuarie 1993, Cehoslovacia s-
a separat pe cale pașnică în cele două state constituente, Republica Cehă și Slovacia.

Republica Cehă este primul fost membru al CAER care a obținut statut de țară dezvoltată de la Banca Mondială.[3] Ea are cel mai
ridicat indice al dezvoltării umane din Europa Centrală și de Est,[4] fiind o țară cu „dezvoltare umană foarte ridicată”. Ea este pe locul
al treilea în lista celor mai pașnice țări din Europa și cea mai democratică și sănătoasă (în termenii mortalității infantile) din regiune.

Amplasarea Cehiei (verde închis)

– pe continentul european (verde deschis și gri închis)
Cuprins – în cadrul Uniunii Europene (verde deschis)
Geografie
Etimologie Suprafață
Istoria - totală 78.866 km²
Preistorie
(locul 116)
Apă (%) 2
Boemia
Cel mai înalt punct Sněžka[1]
Cehoslovacia
Revoluția de Catifea și independența
(1.603,3 m)
Cel mai jos punct Râul Elba (115 m)
Politică Cel mai mare oraș Praga
Relațiile externe
Vecini Slovacia
Armata Polonia
Diviziuni administrative Germania
Austria
Geografie
Clima
Fus orar CET (UTC+1)
Ora de vară CEST (UTC+2)
Economie Populație
Infrastructura de transport Populație
Telecomunicații - Recensământ 2011 10.436.560
Știință Densitate 134 loc/km²
Turism - Estimare 2014 10.538.275
Demografie (locul 81)
Religia Limbi oficiale ceha
Etnonim Ceh
Cultură
Muzică Guvernare
Sistem politic Republică
Literatura
parlamentară
Bucătăria
Președintele Republicii
Sport Cehe Miloš Zeman[2]
Patrimoniu mondial Primul-ministru al
Andrej Babiš[*]
Note Republicii Cehe(d)
Legislativ Parlamentul Cehiei
Legături externe
Camera superioară Senat
Camera inferioară Camera Deputaților
Capitala Praga
Etimologie Istorie
Formare
Ducatul Boemiei cca. 870
Denumirea tradițională de „Boemia” provine din latinescul „Boiohaemum”, care înseamnă „țara boilor". Numele actual provine de la Regatul Boemiei 1198
endonimul ceh Čechy, cu scrierea arhaică Cžechy, similară celei poloneze.[5] Cehoslovacia 28 octombrie 1918
Cehia comunistă 1 ianuarie 1969
De-a lungul istoriei Cehia a a fost divizată în mai multe țări, și anume Boemia propriu-zisă (Čechy) în vest, Moravia (Morava) în sud- Republica Cehă 1 ianuarie 1993
est, și Silezia Cehă (Slezsko; cea mai mică parte, de sud-est, a Sileziei istorice, din care cea mai mare parte este astăzi în Polonia) în Aderare la UE 1 mai 2004
nord-est. Cunoscută oficial drept „Coroana Regatului Boemiei” după secolul al XIV-lea, s-au utilizat mai multe alte denumiri ale țării, Economie
PIB (PPC) 2015
inclusiv „Pământurile Coroanei Boeme”, „Țara Boemă”, „Coroana Boemă”, „Pământurile Coroanei Sfântului Wenceslas” etc. La
- Total 325,285 miliarde $
obținerea independenței după dizolvarea Imperiului Austro-Ungar în 1918, s-a utilizat denumirea de Cehoslovacia pentru a reflecta (locul 50)
uniunea popoarelor ceh și slovac în noua țară. - Pe cap de locuitor 30.895 $ (locul 39)
PIB (nominal) 2015
După dizolvarea Cehoslovaciei, la sfârșitul anului 1992, partea cehă a primit denumirea oficială de „Republica Cehă” și, după - Total 180,789 miliarde $
recomandarea Ministerului de Externe ceh, denumirea alternativă scurtă de Cehia (în cehă Česko ˈtʃɛskɔ) de utilizat în afara (locul 49)
documentelor oficiale și în afara denumirilor de instituții guvernamentale. - Pe cap de locuitor (locul 41)17.171 $
Gini (2012) 24,9 (scăzut)
IDU (2006) 0,873 (foarte ridicat)
Istoria (locul 28)
Monedă coroană cehă (CZK)
Articol principal: Istoria Cehiei.
Coduri și identificatori
Cod CIO CZE
Cod mobil 230
Preistorie
Prefix telefonic +420
Arheologii au descoperit în zonă dovezi ale unor așezări preistorice, datând din neolitic. În antichitate, începând cu secolul al III-lea ISO 3166-2 CZ
î.e.n., celții, Boii și ulterior în secolul I, triburile germanice ale marcomanilor și quazilor s-au stabilit aici. În Perioada Migrațiilor, în Domeniu Internet .cz1
preajma secolului al V-lea, multe triburi germanice s-au deplasat către vest și sud din Europa Centrală. 1Se poate folosi și domeniul .eu, întrucât Cehia face
parte din Uniunea Europeană.
Slavii din zona Mării Negre și a Carpaților s-au stabilit, apoi, aici (mișcare ce a fost stimulată și de migrația masivă din Siberia și Prezență online
Europa de Est: hunii, avarii, bulgarii și maghiarii) și au asimilat triburile germanice și celtice rămase. În secolul al VI-lea, ei s-au site web oficial (http://www.czech.cz/)
deplasat către sud în Boemia, Moravia și, parțial, în Austria de astăzi. Pe parcursul secolului al VII-lea, negustorul franc Samo, Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
p?title=Cehia&action=edit&section=0)
susținător al slavilor ce luptau contra stăpânilor lor avari, a devenit conducător al primului stat slav cunoscut din Europa Centrală.
Principatul Moraviei a apărut în secolul al VIII-lea și a atins maxima întindere în secolul al IX-
lea, când a frânat influența francilor și a câștigat protecția Papei.

Wenceslaus al II-lea, rege al
Boemiei și Poloniei
Boemia
Statul boem sau ceh a apărut pe la sfârșitul secolului al IX-lea, când a fost unificat de dinastia Přemyslidă.
Fiind singurul regat din cadrul Sfântului Imperiu Roman, Regatul Boemiei a fost o putere regională
importantă în Evul Mediu. El a făcut parte din Imperiu între 1002 și 1806, cu excepția anilor 1440–1526. În
1212, regele Přemysl Otakar I, purtător al titlului de „rege” din 1198, a obținut de la împărat Bula de Aur din
Sicilia (edict oficial), prin care se confirma titlul regal pentru Otakar și pentru descendenții săi, iar Ducatul
Boemiei a fost ridicat la rang de regat. Imigrația germană a avut loc în zonele periferice boeme în secolul al
XIII-lea. Germanii au populat orașe și districte miniere și, în unele cazuri, au împins coloniile germane Moravia Mare în timpul domniei lui
Svatopluk I
înspre interiorul zonelor cehești. În 1235, puternica armată mongolă a lansat o invazie a Europei. După
bătălia de la Legnica, mongolii au înaintat în Moravia, dar au fost învinși de către regele boem într-o bătălie
la Olomouc și s-au îndreptat apoi spre Ungaria.[6]

Regele Přemysl Otakar al II-lea a primit porecla de „regele de fier și aur” datorită bogăției sale și a forței militare. El a cucerit Austria, Stiria, Carinthia și
Carniola, extinzând teritoriul Boemiei până la Marea Adriatică. El a murit în bătălia de pe câmpia Moraviei în 1278 într-un război cu rivalul său, regele
Rudolph I al Germaniei.[7] Fiul lui Ottokar, Wenceslaus al II-lea a primit în 1300 coroana polonă pentru el însuși și coroana maghiară pentru fiul său. El a
construit un vast imperiu ce se întindea de la Dunăre până la Marea Baltică. În 1306, ultimul rege din linia Přemyslizilor a fost ucis în circumstanțe
misterioase în Olomouc pe când se odihnea. După o serie de războaie dinastice, casa de Luxemburg a obținut tronul Boemiei.[8]

Secolul al XIV-lea, și mai ales domnia regelui de origine cehă Carol al IV-lea, care a devenit și rege al Italiei, rege al
romanilor și împărat romano-german, este considerată a fi epoca de aur a istoriei Cehiei. De importanță deosebită a
fost fondarea Universității Caroline la Praga, în 1348, construcția Podului Carol, Pieței Carol și aducerea aproape de
terminare a castelului de la Praga și a Catedralei Sfântul Vitus. Přemysl Ottokar al II-lea, (c.
1233–1278), rege al
Moartea neagră, care a bântuit prin Europa între 1347 și 1352, a decimat Regatul Boemiei în 1380,[9] ucigând circa Boemiei și domnitor al
10% din populație.[10] Austriei, Stiriei, Carinthiei și
Carniolei
În secolul al XV-lea reformatorul religios și social Jan Hus a format o mișcare denumită, ulterior, după el. Deși Hus a
fost declarat eretic și ars pe rug la Konstanz în 1415, susținătorii săi s-au separat de Biserica Catolică și au învins în
Războaiele Husite (1419–1434) cinci cruciade organizate împotriva lor de împăratul Sigismund. Petr Chelčický a continuat cu mișcarea de reformă husită.
De-a lungul următoarelor două secole, 90% din locuitori au aderat la această mișcare.

Carol al IV-lea, 1316–78, al
unsprezecelea rege al
Boemiei
După 1526 Boemia a intrat treptat sub controlul Habsburgilor, aceștia devenind regi ai Boemiei. Defenestrația de la Praga și revolta antihabsburgică ce a
urmat în 1618 a marcat începutul Războiului de Treizeci de Ani, care s-a răspândit în toată Europa Centrală. În 1620, revolta din Boemia a fost înăbușită în
bătălia de la Muntele Alb, și legăturile între Boemia și țările ereditare Habsburgice din Austria s-au întărit. Războiul a avut un efect devastator asupra
populației locale; oamenii au avut de ales între a se converti la catolicism și a părăsi țara.

Perioada ce a urmat, din 1620 până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost adesea denumită „Epoca Neagră”. Populația Cehiei a scăzut prin războaie, boli, foamete și prin expulzarea
protestanților.[11] Habsburgii au interzis toate religiile diferite de catolicism.[12] Turcii otomani și tătarii au invadat Moravia în 1663.[13] În 1679–1680, țara cehă a avut de suferit după o epidemie
de ciumă și o răscoală a iobagilor.[14]

Domniile Mariei Terezia și a fiului ei Iosif al II-lea, Sfânt Împărat Roman și coregent din 1765, a fost epoca absolutismului luminat. În 1742, majoritatea Sileziei, atunci aflată în posesia coroanei
Boemiei, a fost ocupată de regele Frederic al II-lea al Prusiei în Războiul de Succesiune Austriacă. Marea Foamete, care a durat între 1770 și 1771, a ucis aproximativ o zecime din populația
Cehiei, adică 250.000 de oameni, și a radicalizat zonele rurale, ducând la răscoale țărănești.[15]
După căderea Sfântului Imperiu Roman, Boemia a devenit parte din Imperiul Austriac și apoi din Austro–Ungaria. Iobăgia a fost abolită complet abia în 1848. După revoluțiile din 1848, împăratul
Franz Josef I al Austriei a instituit o monarhie absolutistă, în încercarea de a echilibra interesele etnice aflate în conflict în interiorul imperiului.

Cehoslovacia
Circa 1,4 milioane de soldați cehi au luptat în Primul Război Mondial, dintre care circa 150.000 au murit. Peste 90.000 de voluntari cehi au format
Legiunile Cehoslovace în Franța, Italia și Rusia, unde au luptat împotriva Puterilor Centrale și, apoi, împotriva armatelor bolșevice.[16] După
prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, la sfârșitul Primului Război Mondial, a fost înființată republica independentă Cehoslovacia în 1918. Această
țară nouă cuprindea Coroana Boemă (Boemia, Moravia și Silesia) cu părți din Regatul Ungariei (Slovacia și Rutenia Carpatică), cu semnificative
Soldaţi cehoslovaci la Vladivostok,
minorități locale germane, maghiare, poloneze și rutene.[17]
Siberia (1918).
Deși Cehoslovacia era un stat unitar, legislația era, la acea vreme, una cu drepturi numeroase pentru
minorități și a rămas singura democrație în această parte a Europei în perioada interbelică. Efectele Marii Crize Economice cu șomaj masiv și propagandă
insistentă a Germaniei Naziste au avut însă ca rezultat nemulțumiri și susținere puternică în sânul comunităților etnice germane în favoarea separării de
Cehoslovacia. Adolf Hitler a profitat de ocazie și, folosindu-se de mișcarea separatistă Partidul Germanilor din Sudeți a lui Konrad Henlein, a obținut
Regiunea Sudetă, net majoritar germanofonă (împreună cu fortificațiile de graniță similare cu Linia Maginot) prin Acordul de la München (semnat de
Germania Nazistă, Franța, Regatul Unit și Italia), în ciuda mobilizării armatei cehoslovace de 1,2 milioane de soldați și a alianței militare franco-
cehoslovace. Polonia a anexat regiunea Transolza din jurul orașului Český Těšín. Ungaria a obținut părți din Slovacia și Rutenia Subcarpatică prin Primul
Arbitraj de la Viena, din noiembrie 1938.

Restul Slovaciei și a Ruteniei Subcarpaticce au căpătat o autonomie mai largă, statul primind denumirea de „Ceho-Slovacia”. După ce Germania Nazistă a
amenințat cu anexarea unei părți din Slovacia, permițând anexarea restului regiunilor de către Ungaria și Polonia, Slovacia a ales să-și păstreze integritatea
teritorială și națională, separându-se din Ceho-Slovacia în martie 1939, și aliindu-se, așa cum a cerut Germania, cu coaliția lui Hitler.[18]

Tomáš Garrigue Masaryk,

Restul teritoriului ceh a fost ocupat de Germania, care l-a transformat în așa-numitul Protectorat al Boemiei și Moraviei. Protectoratul a fost declarat parte a
primul președinte al
celui de al Treilea Reich, iar președintele și primul ministru au fost subordonați Reichsprotektorului („protector imperial”) german. Rutenia Subcarpatică și-a
Cehoslovaciei.
declarat independența, sub numele de „Republica Carpato-Ucrainei”, la 15 martie 1939, dar a fost invadată de Ungaria în aceeași zi și anexată, oficial, a doua
zi. Circa 345.000 de cetățeni cehoslovaci, inclusiv 277.000 de evrei, au fost uciși sau executați, în vreme ce alte sute de mii au fost trimiși în lagăre de
concentrare sau puși la muncă forțată. Circa două treimi din poporul ceh era destinat fie exterminării, fie deportării.[19] Un lagăr de concentrare nazist s-a aflat la Terezín, la nord de Praga.

A existat o rezistență cehă, și în interior și în străinătate, cea mai importantă acțiune a sa fiind asasinarea, la 27 mai 1942, a liderului nazist Reinhard
Heydrich, într-o suburbie a Pragăi . Guvernul cehoslovac din exil și armata sa care a luptat împotriva Germaniei au fost recunoscute de Aliați;
Trupele cehoslovace au luptat de la începutul războiului în Polonia, Franța, Regatul Unit, Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Uniunea Sovietică.
Ocupația germană a luat sfârșit la 9 mai 1945, odată cu sosirea armatelor sovietică și americană și cu revolta de la Praga. Circa 140.000 de soldați
sovietici au murit eliberând Cehoslovacia de ocupația germană.[20]

În 1945–1946, aproape întreaga minoritate germană din Cehoslovacia, circa 3 milioane de oameni, au fost expulzați în Germania și Austria. În acest
răstimp, mii de germani au fost ținuți în închisori și lagăre de detenție sau folosiți pentru muncă forțată. În vara lui 1945, au avut loc și câteva
masacre. Singurii germani neexpulzați au fost cei circa 250.000 care activaseră în rezistența antinazistă sau care erau considerați de importanță
Monument în memoria celor 82 de
economică, deși mulți dintre ei au emigrat ulterior. După un referendum organizat de sovietici, Rutenia Subcarpatică nu a mai fost readusă în
copii din Lidice uciși de naziști la
granițele Cehoslovaciei, și a rămas ca parte din RSS Ucraineană, sub numele de Regiunea Transcarpatia, în 1946. Chełmno.

Cehoslovacia a încercat să joace rol de „punte” între Occident și Est. Partidul Comunist din Cehoslovacia a crescut însă rapid în popularitate, pe
fondul unei deziluzii generale față de Occident din cauza Acordului de la München, și o atitudine populară favorabilă față de URSS, datorită rolului sovieticilor în eliberarea Cehoslovaciei de sub
ocupația germană. În alegerile din 1946, comuniștii au obținut 38% din voturi[21] și au devenit cel mai mare partid din parlamentul cehoslovac. Ei au format un guvern de coaliție cu alte partide din
Frontul Național și au acționat rapid pentru a-și consolida puterea. Pasul decisiv a avut loc în februarie 1948, într-un șir de evenimente caracterizate de comuniști ca „revoluție” și de anticomuniști
ca o „preluare a puterii cu forța”. Milițiile Poporului au preluat controlul asupra unor puncte-cheie din Praga, și a fost format un nou guvern, format doar din comuniști.

Timp de 41 de ani, Cehoslovacia a fost stat comunist în spatele Cortinei de Fier. Această perioadă se caracterizează prin întârzierea față de Occident la aproape toate capitolele dezvoltării sociale și
economice. PIB-ul pe cap de locuitor a scăzut de la un nivel apropiat de al Austriei până sub cele ale Greciei și Portugaliei în anii 1980. Guvernul comunist a naționalizat total mijloacele de
producție și a construit o economie planificată. Climatul politic a fost unul deosebit de represiv, cu numeroase procese înscenate și sute de mii de deținuți politici, dar a început să se deschidă și să
devină tolerant la sfârșitul anilor 1960, culminând cu perioada în care Alexander Dubček a condus partidul, în 1968, perioadă denumită Primăvara de la Praga, care a încercat să construiască
„socialismul cu față umană” și, eventual, chiar să introducă pluralismul politic. Mișcarea a fost oprită cu forța la 21 august 1968 de o invazie a Pactului de la Varșovia.

Invazia a fost urmată de un program dur de „normalizare” la sfârșitul anilor 1960 și în anii 1970. Până în 1989, sistemul politic se baza pe cenzurarea
opoziției. Disidenții au publicat în 1977 Charta 77, și au început proteste puternice în 1988. Între 1948 și 1989 peste 250.000 de cehi și slovaci au fost
trimiși în închisori pentru „activități împotriva statului” și peste 400.000 au emigrat.[22]

Revoluția de Catifea și independența

În noiembrie 1989, Cehoslovacia a redevenit țară democratică prin Revoluția de Catifea. Aspirațiile naționale ale slovacilor au crescut însă și, la 1
ianuarie 1993, țara s-a separat pe cale pașnică în două state independente — Cehia și Slovacia. Ambele țări au trecut prin reforme economice și Republica Cehă a devenit membru
al Uniunii Europene în 2004,
privatizări pentru a reveni la economia de piață. Acest proces a fost unul de succes; în 2006, Republica Cehă a fost recunoscută de Banca Mondială
semnând Tratatul de la Lisabona în
ca „țară dezvoltată”,[3] iar în 2009 Indicele Dezvoltării Umane a adus-o în rândul țărilor cu „dezvoltare umană foarte ridicată”.[4] 2007 și devenind, în 2009, ultimul
membru care l-a ratificat.
Din 1991, Republica Cehă, la început ca parte a Cehoslovaciei și apoi de sine stătătoare, a făcut parte din Grupul de la Visegrád și, după 1995, din
OECD. Cehia a derat la NATO la 12 martie 1999 și la Uniunea Europeană la 1 mai 2004. A deținut președinția Uniunii Europene în prima jumătate a
lui 2009.

Politică
Articol principal: Politica Cehiei.
Republica Cehă este o democrație reprezentativă, pluralistă și parlamentară, fiind condusă de primul ministru în calitate de șef al guvernului. Parlamentul (Parlament České republiky) este
bicameral, format din Camera Deputaților (în cehă Poslanecká sněmovna) (200 de membri) și din Senat (în cehă Senát) (81 de membri).
Președintele Republicii Cehe este ales de camerele reunite ale Parlamentului pe un mandat de cinci ani, neavând
dreptul la mai mult de două mandate consecutive. Președintele este oficial șeful statului, având puteri limitate, în
principal de a retrimite legi în Parlament, de a nominaliza judecătorii Curții Constituționale (care sunt apoi aprobați
în Senat) și de a dizolva parlamentul în anumite circumstanțe speciale și neobișnuite. El numește și un candidat
pentru funcția de prim ministru, precum și alți membri ai cabinetului la propunerea primului ministru.

Primul ministru este șeful guvernului și are puteri considerabile, inclusiv dreptul de a stabili agenda politicii
interne și externe, de a mobiliza majoritatea parlamentară și de a alege miniștrii guvernului.

Membrii Camerei Deputaților sunt aleși prin vot proporțional pe mandate de patru ani, pragul electoral fiind de
5%. Există 14 circumscripții electorale, identice cu regiunile administrative ale țării. Camera Deputaților,
succesoarea Consiliului Național Ceh, are puterile și responsabilitățile fostului parlament federal al fostei
Cehoslovacii.

Membrii Senatului sunt aleși în colegii uninominale în două tururi de scrutin pe mandate de șase ani, o treime din Președintele Miloš Zeman; și prim-ministrul Andrej Babiš(d)
ei fiind aleși din doi în doi ani, în toamna fiecărui an par. Primele alegeri au avut loc în 1996, pentru mandate de
dimensiuni diferite. Acest sistem este modelat după Senatul american, dar fiecare colegiu este de aproximativ
aceeași dimensiune, iar votul este în două tururi. Popularitatea Senatului este redusă în rândul publicului și alegerile pentru senat suferă de prezență redusă la urne, cu circa 30% la primul tur și cu
20% la al doilea.

Relațiile externe
Apartenența la Uniunea Europeană este centrală în politica externă a Cehiei. Republica Cehă a deținut președinția consiliului Uniunii Europene în prima jumătate a lui 2009, în timpul primului
mandat de ministru de externe deținut de Karel Schwarzenberg.

Oficialii cehi au susținut luptătorii pentru democrație din Birmania, Belarus, Republica Moldova și Cuba.[23]

Armata
Forțele Armate Cehe constau din Armată, Forțele Aeriene și din unități speciale de suport. Președintele Republicii Cehe, din 2013 Miloš Zeman, este
comandant suprem al forțelor armate. În 2004, armata a devenit organizație complet profesionistă, serviciul militar fiind abolit. Țara este membră a NATO
din 12 martie 1999. Cheltuielile cu apărarea se ridică la circa 1,8% din PIB (2006). Ca membru NATO, armata cehă participă la operațiunile ISAF și KFOR
și are soldați desfășurați în Afganistan și în Kosovo. Între principalele echipamente se numără: avioane de luptă multirol JAS-39 Gripen, avioane de luptă
Aero L-159 Alca, elicoptere de atac Mi-24, blindate Pandur II, OT-64, OT-90, BVP-2 și tancuri modernizate cehești T-72 (T-72M4CZ). Furnizorii industriali
principali sunt Rusia, Statele Unite și Germania.

Soldat ceh în Afganistan

Diviziuni administrative
Vezi și: Regiunile Republicii Cehe.
Din 2000, Republica Cehă este împărțită în treisprezece regiuni (în cehă: kraje, singular kraj) și orașul Praga. Fiecare regiune are propria Adunare Regională aleasă (krajské zastupitelstvo) și
condusă de un hejtman (tradus ca hatman sau „președinte”). La Praga, puterile acestor organisme sunt atribuite consiliului general și primarului general.

Fostele cele douăzeci și șase de districte (okresy, singular okres), inclusiv cele trei „orașe statutare” (cu excepția Pragăi, care avea statut special), și-au pierdut mare parte din importanță după
reforma administrativă din 1999; ele rămân diviziuni teritoriale și centre ale diverselor ramuri ale administrației de stat.[24]

(Indicativ Populație Populație

Region Reședință
auto) (est. 2004) (est. 2010)

A Praga, oraș-capitală (Hlavní město Praha) 1.170.571 1.251.072

Regiunea Boemia Centrală (Středočeský kraj) administrată de la

S 1.144.071 1.256.850
Praga
C Regiunea Boemia de Sud (Jihočeský kraj) České Budějovice 625.712 637.723

P Regiunea Plzeň (Plzeňský kraj) Plzeň 549.618 571.831 Harta Republicii Cehe cu regiunile
K Regiunea Karlovy Vary (Karlovarský kraj) Karlovy Vary 304.588 307.380 istorice şi regiunile administrative
actuale
U Regiunea Ústí nad Labem (Ústecký kraj) Ústí nad Labem 822.133 835.814

L Regiunea Liberec (Liberecký kraj) Liberec 427.563 439.458

H Regiunea Hradec Králové (Královéhradecký kraj) Hradec Králové 547.296 554.370

E Regiunea Pardubice (Pardubický kraj) Pardubice 505.285 516.777

M Regiunea Olomouc (Olomoucký kraj) Olomouc 635.126 641.555

T Regiunea Moravia-Silezia (Moravskoslezský kraj) Ostrava 1.257.554 1.244.837

B Regiunea Moravia de Sud (Jihomoravský kraj) Brno 1.123.201 1.152.819

Harta districtelor.
Z Regiunea Zlín (Zlínský kraj) Zlín 590.706 590.527

J Regiunea Vysočina (Kraj Vysočina) Jihlava 517.153 514.805

Geografie
Republica Cehă se află între paralelele de 48° și 51° latitudine nordică (doar o mică zonă se află la nord de 51°), și între meridianele de 12° și 19° longitudine estică.

Peisajul este unul variat. Boemia, către vest, constă dintr-un bazin drenat de Elba (în cehă Labe) și de Vltava, înconjurat de munți de altitudine joasă, cum ar fi masivul Krkonoše din Sudeți. Aici se
află cel mai înalt punct din țară, Sněžka, la 1.602 m, pe frontiera cu Polonia. Moravia, partea estică a țării, este o zonă deluroasă. Ea este drenată în principal de râul Morava, dar acolo se află și
izvoarele Odrei.
Apele din Cehia curg către trei mări diferite: Marea Nordului, Marea Baltică și Marea Neagră. Cehia deține și Moldauhafen, un lot
de 30.000 m² din portul Hamburg, acordat Cehoslovaciei prin articolul 363 al tratatului de la Versailles, pentru a permite transportul
mărfurilor către mare. Teritoriul va reveni Germaniei în 2028.

Clima
Cehia are o climă temperat-continentală, cu veri relativ fierbinți și ierni reci și cu
multă zăpadă. Diferența de temperatură de la vară la iarnă este mare din cauza
poziției geografice în interiorul continentului.[25]
Cehia văzută din satelit
Temperaturile variază mult în funcție de altitudine. În general, la altitudini mari,
temperaturile scad și cantitatea de precipitații crește. Cea mai umedă zonă din Cehia se găsește este zona Bílý Potok din Munții Jizera, iar cea mai
rece este districtul Louny de la nord-vest de Praga. Un alt factor important este distribuția munților; de aceea, clima este una variată.

În cel mai înalt punt, Sněžka (1.602 m), temperatura medie este doar -0,4 °C, pe când în câmpiile
Barajul Šance, în Beskizii Moraviei
din regiunea Moravia de Sud, temperatura medie se ridică la 10 °C. Capitala țării, Praga, are o
și Sileziei
temperatură medie similară, sub influența factorilor urbani.

Cea mai rece lună este de obicei ianuarie, urmată de februarie și decembrie. În aceste luni, ninge la munte și uneori și în câmpie și în orașele mari.
În martie, aprilie și mai, temperatura crește rapid, mai ales în aprilie, când vremea tinde să varieze puternic în timpul zilei. Primăvara se
caracterizează prin niveluri crescute ale apeilor râurilor, din cauza topirii zăpezii, ceea ce duce ocazional la revărsări.

Cea mai caldă lună a anului este iulie, urmată de august și iunie. În medie, temperaturile din timpul verii sunt cu 20 de grade mai ridicate decât
Dealurile din Králický Sněžník
iarna.

Toamna începe de obicei în septembrie, o lună uscată și relativ caldă. În octombrie temperaturile încep să scadă sub 15 °C sau 10 °C; până la sfârșitul lui noiembrie, temperaturile coboară până
aproape de punctul de îngheț.

Cea mai scăzută temperatură înregistrată vreodată a fost la Litvínovice, lângă České Budějovice, de -42,2 °C și cea mai ridicată a fost de 40,2 °C la Praga, Uhříněves.

Ploile cele mai multe sunt vara. Aversele sporadice sunt relativ constante de-a lungul anului (la Praga, numărul mediu de zile cu cel puțin 0,1 mm de
precipitații variază de la 12 în septembrie și octombrie până la 16 în noiembrie) dar ploi masive concentrate (zile cu peste 10 mm) sunt mai frecvente
în lunile dintre mai și august (cu media de două astfel de zile lunar).[26]

Economie
Articol principal: Economia Cehiei.
Republica Cehă are o economie dezvoltată,[27] cu venituri mari[28] al cărei PIB pe cap de locuitor se
Centrala nucleară de la Dukovany află la 80% din media Uniunii.[29] Unul dintre cele mai stabile și prospere dintre statele post-
comuniste, Cehia a înregistrat creșteri economice de peste 6% anual în cei trei ani dinaintea
izbucnirii crisei economice de la sfârșitul primului deceniu al secolului al XXI-lea. Creșterea a fost
condusă de exporturi către Uniunea Europeană, în special Germania, și de investițiile străine,
combinată cu o revitalizare a cererii și pe plan intern.

Mare parte din economie a fost privatizată, inclusiv băncile și telecomunicațiile. Guvernul de centru-
dreapta intenționează să continue privatizarea, inclusiv industria energetică și aeroportul din Praga. A
acceptat și vânzarea a 7% din acțiunile producătorului de energie CEZ Group, discutând și privatizarea Prezentare grafică a exporturilor
fabricii de bere Budějovický Budvar. În 2009, un studiu realizat de Asociația Economică Cehă a Cehiei în 28 de categorii.
constatat că majoritatea economiștilor cehi favorizează continuarea liberalizării în majoritatea
sectoarelor economiei.[30]

Țara face parte din spațiul Schengen, abolind controalele la frontiere și deschizând total granițele cu
Cehia face parte din UE și din
toți vecinii săi, Germania, Austria, Polonia și Slovacia, la 21 decembrie 2007.[31] Republica Cehă este
spațiul Schengen.
și membră a Organizației Internaționale a Comerțului.

Ultimul guvern ceh condus de social-democrați dorea adoptarea euro în 2010, dar guvernul de centru-dreapta care i-a urmat a suspendat acel plan în
2007.[32] O dată exactă nu a fost fixată, ministrul de finanțe considerând la acea vreme că anul 2012 ar fi o dată realistă,[33] cu condiția reformării
Sediul Băncii Naţionale din Praga
finanțelor publice. Cele mai recente planuri de adoptare a monedei unice nu dau nicio dată precisă. Deși țara este mai bine poziționată decât
celelalte state membre ale UE în vederea adoptării monedei unice, din cauza ezitărilor din plan politic, schimbarea nu poate avea loc înainte de
2013,[34] în vreme ce premierul Petr Nečas a afirmat că cehii vor fi mai întâi consultați printr-un referendum.[35]

Programul pentru Evaluarea Internațională a Studenților, coordonat de OECD, clasează sistemul ceh de educație pe locul al 15-lea în lume, mai sus
decât media OECD.[36]

Infrastructura de transport
Aeroportul Václav Havel din Praga este principalul aeroport internațional din țară. În 2010, el a deservit 11,6 milioane de pasageri, ceea ce îl face cel Škoda Auto este unul dintre cei
mai utilizat aeroport din Europa Centrală și de Est. În total, Republica Cehă are 46 de aeroporturi cu piste pavate, dintre care șase operează linii mai mari producători de
internaționale la Brno, Karlovy Vary, Mošnov (lângă Ostrava), Pardubice, Praga și Kunovice (lângă Uherské Hradiště). autovehicule din Europa Centrală.
În 2011, a vândut un număr
České dráhy (căile ferate cehe) este principalul operator de cale ferată din Republica Cehă, cu circa 180 milioane de pasageri anual. Cu 9.505 km de record de 875.000 de vehicule și
cale ferată, Cehia are una dintre cele mai dense rețele feroviare din Europa.[37] Dintre aceștia, 2.926 km sunt electrificați, 7.617 km sunt cale ferată dorește să dubleze cifra până în
simplă și 1.866 km sunt cale ferată dublă sau multiplă.[38] În 2006, noile trenuri italiene cu sisteme de înclinare Pendolino ČD Class 680 au intrat în 2018
funcțiune. Ele ating 237 km/h, nou record de viteză pe calea ferată în Cehia.
 În 2005, conform Biroului Ceh de Statistică, 65,4% din energia electrică era produsă în termocentrale (predominant cu cărbuni); 30% în centrale
nucleare; și 4,6% din surse regenerabile, inclusiv hidrocentrale. Rusia, prin conductele ce trec prin Ucraina și, parțial, Norvegia, prin conducte ce trec
prin Germania, furnizează Cehie gaz lichid și natural.

Rețeaua de drumuri din Cehia are 55.653 km lungime,[39] dintre care 738,4 km sunt autostrăzi și 439,1 km sunt drumuri expres.[40] Limita de viteză
este de 50 km/h în localități, 90 km/h în afara lor și 130 km/h pe drumuri expres.

Vagoane de tren etajate, Telecomunicații

denumite CityElefant, fabricate de
Uzinele Škoda operează în
preajma marilor orașe
Republica Cehă se clasează în primele zece țări din lume în ce privește viteza medie a conexiunilor la Internet[41] și are cel mai mare număr de
utilizatori de WiFi din Uniunea Europeană.[42][43] La începutul lui 2008, erau peste 800 puncte de acces WiFi locale,[44][45] cu circa 350.000 de
utilizatori în 2007. Acces la internet prin rețele mobile, fie prin GPRS, EDGE, UMTS sau CDMA2000, este oferit de toți cei trei operatori de telefonie
mobilă (T-Mobile, Vodafone, Telefonica O2) precum și de furnizorul de Internet U:fon. Compania de stat
Český Telecom și-a încetinit răspândirea serviciilor de date. La începutul lui 2004, a început liberalizarea
utilizării conexiunilor în buclă locală și alți operatori încep să ofere conexiuni ADSL și SDSL. Aceasta,
urmată de privatizarea companiei Český Telecom a contribuit la scăderea prețurilor.

La 1 iulie 2006, Český Telecom a fost cumpărată de compania multinațională de origine spaniolă Telefonica
și a adoptat numele Telefónica O2 Republica Cehă. În aprilie 2012, ea oferea VDSL și ADSL2+ în multiple
variante, cu viteze de până la 25 Mb/s. Internetul prin cablu câștigă popularitate cu vitezele de acces de 2 Tren electric Pendolino la
până la 120 Mb/s. Cel mai mare furnizor de pe această piață, UPC, oferă servicii în toate marile orașe. gara din Praga
R1, centura Pragăi

Știință
Cehia are o tradiție științifică bogată. Printre invențiile și descoperirile importante dezvoltate de către cehi se numără lentila de contact, separarea
grupelor de sânge și producția explozibilului plastic Semtex. Oameni de știință remarcabili care au trăit și au lucrat pe pământ ceh au fost:

Václav Prokop Diviš (1698–1765), inventator al paratrăsnetului.

Bernard Bolzano (1781–1848), matematician, logician, filosof și pacifist.
Jan Evangelista Purkyně (1787–1869), anatomist și fiziolog, descoperitor al celulelor Purkinje, al fibrelor Purkinje și al glandelor
sudoripare.
Josef Ressel (1793–1857), inventator al elicei-șurub.[46]
Gregor Mendel (1822–1884), adesea denumit „părintele geneticii”, cunoscut pentru cercetările sale în ce privește moștenirea
trăsăturilor genetice.[46] Lentila de contact a fost inventată
Jakub Husník (1837-1916), care a contribuit la îmbunătățirea fotolitografiei. de Otto Wichterle și Drahoslav
Lím.
Karel Klíč (1841-1926), pictor și fotograf, inventator al fotogravurii.
František Křižík (1847-1941), inginer electrotehnist, inventator al unui mecanism de ajustare automată a electrozilor pentru lămpile
cu arc electric.
Jan Janský (1873-1921), serolog și neurolog, a descoperit (independent de Karl Landsteiner), clasificarea grupelor de sânge.
Bedřich Hrozný (1879–1952), lingvist, a descifrat limba hitită.[46]
Jaroslav Heyrovský (1890–1967), inventator al polarografiei, fondator al chimiei electroanalitice laureat al Premiului Nobel pentru Chimie.[46]
Otto Wichterle (1913–1998) și Drahoslav Lím (1925–2003), chimiști cehi, care au descoperit metode de realizare a lentilelor de contact.[47]
Stanislav Brebera (* 1925), inventator al explozibilului plastic Semtex.[48]
Mulți alți oameni de știință au avut legături cu zona Cehiei, între care se numără astronomii Johannes Kepler și Tycho Brahe, fondatorul psihanalizei Sigmund Freud, fizicienii Ernst Mach, Albert
Einstein, inginerul Viktor Kaplan și logicianul Kurt Gödel.

Turism
Economia Cehiei obține un venit substanțial din turism. În 2001, câștigurile totale din turism au ajuns la 118,13 miliarde de coroane, formând
5,5% din PNB și 9,3% din exporturi. În domeniu lucrează peste 110.000 de oameni – peste 1% din populație.[49] În 2008, a existat o scădere a
numărului de turiști în Praga, ce poate fi atribuită aprecierii coroanei cehe, care a făcut țara mai scumpă pentru vizitatori, în comparație cu
nivelul serviciilor disponibile.[50]

Reputația țării a avut de suferit și de pe urma relatărilor despre suprataxarea practicată de taximetriști și din cauza problemei furturilor din
buzunare.[50][51] După 2005, primarul Pragăi, Pavel Bém, a încercat să îmbunătățească reputația orașului luând o atitudine mai fermă față de
infracțiunile mărunte.[51] Rata criminalității în Cehia este însă una redusă.[52]

Există însă și alte centre de activitate turistică, în afara Pragăi, care este principalul punct de intrare pentru turiștii care vizitează și alte părți
ale țării,[53] cum ar fi stațiunile Karlovy Vary, Mariánské Lázně și Františkovy Lázně, castelele Karlštejn, Český Krumlov și Lednice–Valtice. După căderea Cortinei de Fier în 1989,
Între zonele naturale vizitate mai mult de turiști se numără Český ráj, Šumava și Munții Krkonoše. Praga a devenit unul dintre cele mai
vizitate orașe din Europa

Demografie
Cele mai mari orașe din Cehia
[54][55]

Numele Numele
Loc Regiune Pop. Loc Regiune Pop.
orașului orașului
Moravia-
1 Praga Praga 1.272.690 11 Havířov 79.679
Silezia
Moravia de
2 Brno 384.277 12 Zlín Zlín 76.010
Sud
Moravia- Boemia
Praga 3 Ostrava 302.456 13 Kladno 69.178 Ostrava
Silezia Centrală
4 Plzeň Plzeň 169.688 14 Most Ústí nad 67.030
 Labem
Moravia-
5 Liberec Liberec 102.247 15 Karviná 59.627
Silezia
Moravia-
6 Olomouc Olomouc 100.043[56] 16 Opava Silezia
58.643

Brno Ústí nad Moravia-

7 Ústí nad Labem 95.003 17 Frýdek-Místek 58.193 Plzeň
Labem Silezia
Hradec
8 Hradec Králové 94.242 18 Karlovy Vary Karlovy Vary 53.737
Králové
České Boemia de
9 93.883 19 Jihlava Vysočina 50.760
Budějovice Sud
Ústí nad
10 Pardubice Pardubice 91.073 20 Děčín 50.620
Labem
Conform rezultatelor preliminare ale recensământului din 2011, majoritatea locuitorilor Republicii Cehe sunt etnici cehi (63,7%), urmat de moravi (4,9%),
slovaci (1,4%), polonezi (0,4%), germani (0,2%) și silezieni (0,1%). Întrucât câmpul „naționalitate” a fost facultativ, el a fost lăsat necompletat în cazul a
26% din cei recenzați.[57] Conform unor estimări, în Republica Cehă trăiesc circa 250.000 de romi.[58][59]

Trotuar în piaţa Wenceslas
În octombrie 2009 se aflau pe teritoriul țării 436.116 de străini, conform Ministerului Ceh de Interne,[60] cele mai mari grupuri fiind cetățeni din Ucraina
(132.481), Slovacia (75.210), Vietnam (61.102), Rusia (29.976), Polonia (19.790), Germania (14.156), Republica Moldova (10,315), Bulgaria (6,346),
Mongolia (5,924), SUA (5,803), China (5,314), Regatul Unit (4.461), Belarus (4.441), Serbia (4.098), România (4.021), Kazahstan (3.896), Austria (3.114),
Italia (2.580), Țările de Jos (2.553), Franța (2,356), Croația (2.351), Bosnia și Herțegovina (2.240), Armenia (2.021), Uzbekistan (1.969), Macedonia (1.787)
și Japonia (1.581).[60]

Populația evreiască din Boemia și Moravia, 118.000 de persoane conform recensământului din 1930, a fost practic anihilată de naziști în Holocaust.[61] În 2005 mai erau circa 4.000 de evrei în
Republica Cehă.[62] Fostul premier ceh, Jan Fischer, este de origine evreiască și de religie iudaică.[63]

Estimările natalității în Cehia sunt printre cele mai scăzute din lume, cu 1,27 de copii în medie la fiecare femeie.[64] Imigrația a crescut populația cu aproape 1% în 2007. Circa 77.000 de noi străini
se stabilesc în fiecare an în Cehia.[65] Imigranți vietnamezi au început să se stabilească în Cehia în perioada comunistă, fiind invitați să muncească acolo de către guvernul cehoslovac.[66] Astăzi,
trăiesc circa 70.000 de vietnamezi în Republica Cehă.[67] Spre deosebire de ucraineni, vietnamezii vin în Cehia să se stabilească permanent.[68]

La începutul secolului al XX-lea, Chicago era al treilea oraș din lume ca număr de locuitori cehi,[69] după Praga și Viena.[70] Conform recensământului din 2006 din Statele Unite, 1.637.218 de
americani au origine cehă totală sau parțială.[71]

Religia
Republica Cehă este una dintre cele mai puțin religioase țări din lume. Istoric, cehii au fost caracterizați ca „toleranți și
Religia în Republica Cehă - recensământul din 2011[72]
chiar indiferenți față de religie”.[73] La recensământul din 2011, 79,4% aparținea unuia din grupurile agnosticilor, religie procent
ateilor sau persoanelor fără religie (34,2% au răspuns că nu au nicio religie, iar 45,2% nu au răspuns), 10,3% erau Romano-catolici 10.3%
romano-catolici, 0,8% erau protestanți (0,5% frați cehi și 0,4% husiți), 9,4% urmând altă formă de religie, recunoscută Protestanți 0.8%
sau nu.[74] Din 1991 până în 2001 și apoi în continuare până în 2011, numărul adepților romano-catolicismului a scăzut Altă religie neinstituționalizată 6.7%
Altă religie instituționalizată 2.7%
de la 39% la 26,8% și apoi la 10,3%; Protestantismul a scăzut de la 3,7% la 2,1% și apoi la 0,8%.[75]
Nu răspund 45.2%
Conform Eurobarometrului din 2005,[76] 19% din cehi au răspuns că „cred că există un Dumnezeu” (al doilea cel mai
Nicio religie 34.2%
mic procent din țările UE după Estonia cu 16%),[77] pe când 50% au răspuns că „cred că există un fel de spirit sau forță
vitală”, în vreme ce 30% nu cred că există Dumnezeu, spirit sau forță vitală.

Cultură

Muzică
Muzica cehă își are rădăcinile în muzica bisericească veche de peste 1.000 de ani (primele referiri provin de la sfârșitul secolului al X-lea), în muzica populară din Boemia, Moravia și Silesia, și în
tradiția muzicii clasice. De la începuturile muzicii culte, muzicienii și compozitorii cehi au fost influențați de folclor. Printre cei mai importanți compozitori cehi se numără Adam Michna, Jan
Dismas Zelenka, Josef Mysliveček, Bedřich Smetana, Leoš Janáček, Antonín Dvořák, Josef Suk, Bohuslav Martinů, Erwin Schulhoff și Petr Eben. Cel mai cunoscut festival de muzică este
„Primăvara de la Praga” (Pražské jaro).

Literatura
Literatura cehă este literatura scrisă de cehi sau de locuitorii statului ceh, în principal în limba cehă, deși s-au folosit și slavona, latina sau germana.

Literatura cehă se împarte în mai multe perioade principale de timp: Evul Mediu, perioada husită; anii recatolicizării și barocului, Iluminismul și renașterea națională din secolul al XIX-lea,
avangarda din perioada interbelică, anii comunismului și Primăvara de la Praga, și literatura postcomunistă. Unul dintre cei mai importanți scriitori cehi ai secolului al XX-lea este Milan Kundera.

Teatrul ceh își are rădăcinile în Evul Mediu. În secolul al XIX-lea, teatrul a jucat un rol important în renașterea națională și apoi, în secolul al XX-lea, a devenit parte a teatrului european modern.

Bucătăria
Bucătăria cehă pune mult accent pe mâncarea cu carne. Carnea de porc este foarte frecventă, dar se consumă și carne de vită și de pui. Se mai servesc și gâscă, rață, iepure și vânat. Peștele este rar,
excepția ocazională fiind păstrăvul și crapul, care se consumă de Crăciun.

Berea cehă are o istorie lungă și importantă. Prima fabrică de bere este atestată la 1118 și Cehia are cel mai mare consum de bere pe cap de locuitori din lume. Celebra bere de tip Pilsener a fost
inventată în orașul Plzeň din Boemia de vest, și orașul České Budějovice aflat mai la sud a dat numele altei beri, denumite Budweiser Budvar. În afara acestor mărci și a altora majore, în Republica
Cehă există fabrici mici independente care fabrică beri de bună calitate și care încearcă să continue vechea tradiție de producere a berii: Štiřín, Chýně, Oslavany, Kácov. Turismul crește încet și în
jurul regiunii Moravia de Sud, unde se produce vin începând cu Evul Mediu; circa 94% din podgoriile Cehiei sunt morave. În afară de șliboviță, bere și vin, cehii produc alte două băuturi alcoolice
exclusiv cehe, Fernet Stock și Becherovka.
 Printre felurile de mâncare cehe se numără carnea de porc cu colțunași de pâine și varză călită Vepřová,
knedlík, zelí, mușchi de vită cu colțunași Karlsbad la aburi și sosul de legume Svíčková na smetaně, o varietate
de gulaș de vită și porc, brânză prăjită Smažák sau clătitele cu cartofi Bramboráky, pe lângă o mare varietate
de cârnați specifici, pateuri, carne afumată și alte mâncăruri tradiționale. Între deserturile cehe se numără
prăjiturile tradiționale buchty and Kolache.

Pilsner Urquell a fost
prima bere de tip
"pilsner" din lume,
categorie denumită
după orașul ceh
Plzeň.
1996, când aceasta a obținut medaliile de argint după ce a ajuns în finala în care a fost învinsă de Germania.
Sport
Sportul joacă un rol în viața multor cehi. Principalele sporturi populare din Cehia sunt fotbalul și hocheiul pe
gheață, ambele atrăgând o atenție sporită din partea mass-media și a suporterilor. Tenisul este și el un sport
foarte urmărit în Cehia. Între alte sporturi care au ligi și structuri profesioniste în țară se numără baschetul,
voleiul, handbalul, atletismul și hocheiul în sală. Naționala de hochei a obținut medalia de aur la Jocurile
Olimpice de Iarnă 1998 și a câștigat șase campionate mondiale, între care trei consecutive între 1999 și 2001. Svíčková na smetaně este un fel de
În total, țara a câștigat 10 medalii de aur la olimpiadele de vară după independență (plus 49 până atunci mâncare cehesc, constând din carne de
obținute de Cehoslovacia) și cinci medalii de aur (plus două ca Cehoslovacia) la cele de iarnă. Cea mai mare vită marinată cu colțunași cehești
performanță a naționalei de fotbal după separarea de Slovacia s-a înregistrat la Campionatul European din

La tenis, Republica Cehă a produs jucători ca Ivan Lendl, de 8 ori campion de Grand Slam, finalistul de la Wimbledon din 2010 Tomáš Berdych, campioana de la Wimbledon din 2011 Petra
Kvitova, campioana de la Wimbledon din 1998 Jana Novotná, campioana de la dublu la Wimbledon 2011 Květa Peschke și de 18 ori campioana de Grand Slam Martina Navratilova.

Patrimoniu mondial
Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Republica Cehă:

Centrul vechi istoric din Praga (1992)

Centrul vechi istoric din Český Krumlov (1992)
Centrul vechi istoric din Telč (1992)
Biserica de pelerinaj Sf. Ioan Nepomuk de pe Zelená Hora, lângă Žďár nad Sázavou (1994)
Biserica mănăstirii Sedlec și centrul vechi istoric, ambele din orașul Kutná Hora (1995)
Peisajul cultural din Lednice-Valtice (1996)
Vechiul sat Holašovice (1998)
Castelul și parcul din Kroměříž (1998)
Castelul Lytomyšl (1999)
„Coloana Trinității” din Olomouc (2000)
„Vila Tugendhat” din Brno (2001)
Cartierul evreiesc și biserica Sf. Procop din Třebíč (2003)

Note
1. ^ , 1 aprilie 2007 http://www.infocesko.cz/content/redakce-zajimavosti-nejvyssi-
nejnizsi-mista-cr.aspx (http://www.infocesko.cz/content/redakce-zajimavosti-nejvyss
i-nejnizsi-mista-cr.aspx), accesat în 7 aprilie 2015 Lipsește sau este vid: |title=
(ajutor)
2. ^ https://www.hrad.cz/cs/prezident-cr/soucasny-prezident-cr (https://www.hrad.cz/c
s/prezident-cr/soucasny-prezident-cr) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
3. ^ a b Velinger, Jan (28 februarie 2006). „World Bank Marks Czech Republic's
Graduation to 'Developed' Status” (http://www.radio.cz/en/article/76314) [Banca
Mondială marchează promovarea Republicii Cehe la statutul de «țară dezvoltată»].
Radio Prague. Accesat în 22 ianuarie 2007.
4. ^ a b „UNDP.org” (http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2009_EN_Complete.pdf)
(PDF). Accesat în 25 aprilie 2010.
5. ^ „Oxford English Dictionary” (http://oxforddictionaries.com/view/entry/m_en_gb020
1690#m_en_gb0201690). Askoxford.com. Accesat în 4 martie 2011.
6. ^ „The Annals of Jan Dlugosz” (http://www.impub.co.uk/dlug3.html) [Analele lui Jan
Długosz]. Impub.co.uk. Accesat în 25 aprilie 2010.
7. ^ „The rise and fall of the Przemyslid Dynasty” (http://archiv.radio.cz/history/history0
3.html) [Creșterea și descreșterea dinastiei Przemyslide]. Archiv.radio.cz. Accesat
în 25 aprilie 2010.
8. ^ „Václav II. český král” (http://www.panovnici.cz/vaclav-II-kral) [Vaclav al II-lea,
rege ceh].
9. ^ „The flowering and the decline of the Czech medieval state” (http://www.arts.gla.a
c.uk/Slavonic/Czech_Hist4.html) [Înflorirea și declinul statului medieval ceh].
Arts.gla.ac.uk. Accesat în 25 aprilie 2010.
10. ^ "Plague epidemics in Czech countries (http://books.google.com/books?id=3u3rN
CWtv0MC&pg=PA49&dq&hl=en#v=onepage&q=&f=false)". E. Strouhal. p.49.
11. ^ Oskar Krejčí, Martin C. Styan, Ústav politických vied SAV. (2005). Geopolitics of
the Central European region: the view from Prague and Bratislava (http://books.goo
gle.com/books?id=38ciAe4J4VMC&pg=&dq&hl=en#v=onepage&q=&f=false).
p.293. ISBN 80-224-0852-2
12. ^ „RP's History Online – Habsburgs” (http://archiv.radio.cz/history_96/history07.htm
l). Archiv.radio.cz. Accesat în 25 aprilie 2010.
13. ^ "History of the Mongols from the 9th to the 19th Century. Part 2. The So-Called
Tartars of Russia and Central Asia. Division 1 (http://books.google.com/books?id=j0
8L5xLOQKwC&pg=PA557&dq&hl=en#v=onepage&q=&f=false)". Henry Hoyle
Howorth. p.557. ISBN 1-4021-7772-0
14. ^ "The new Cambridge modern history: The ascendancy of France, 1648–88 (htt
p://books.google.com/books?id=FzQ9AAAAIAAJ&pg=PA494&dq&hl=en#v=onepag
e&q=&f=false)". Francis Ludwig Carsten (1979). p.494. ISBN 0-521-04544-4
15. ^ "The Cambridge economic history of Europe: The economic organization of early
modern Europe". E. E. Rich, C. H. Wilson, M. M. Postan (1977). p.614. ISBN 0-
521-08710-4
16. ^ Radio Praha – zprávy (http://www.radio.cz/cz/zpravy/105664) cs
17. ^ „Tab. 3 Národnost československých státních příslušníků podle žup a zemí k
15.2.1921” (http://web.archive.org/web/20070605105429/http://www.czso.cz/sldb/sl
db.nsf/i/8BE4678613181F2AC1256E66004C77DD/$File/tab3_21.pdf) (PDF) (în
cehă). Biroul Statistic Cehoslovac. Arhivat din original (http://www.czso.cz/sldb/sldb.
nsf/i/8BE4678613181F2AC1256E66004C77DD/$File/tab3_21.pdf) (PDF) la 5 iunie
2007. Accesat în 2 iunie 2007.
18. ^ Gerhard L. Weinberg, The Foreign Policy of Hitler's Germany: Starting World War
II, 1937–1939 (Chicago, 1980), pp. 470–481.
19. ^ Stephen A. Garrett (1996). "Conscience and power: an examination of dirty
hands and political leadership (http://books.google.com/books?id=lF9NBUZlh0AC&
pg=PA60&dq&hl=en#v=onepage&q=&f=false)". Palgrave Macmillan. p.60. ISBN 0-
312-15908-0
20. ^ "A Companion to Russian History (http://books.google.com/books?id=JyN0hlKcfT
cC&pg=PA409&dq&hl=en#v=onepage&q=&f=false)". Abbott Gleason (2009).
Wiley-Blackwell. p.409. ISBN 1-4051-3560-3
21. ^ Libri.cz (http://www.libri.cz/databaze/dejiny/text/t98.html) cs
22. ^ Czech schools revisit communism (http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4388764.st
m). BBC News. 1 November 2005.
23. ^ „Czechs with few mates” (http://www.economist.com/displayStory.cfm?story_id=9
725352). The Economist. 30 august 2007. Accesat în 25 aprilie 2010.
24. ^ The death of the districts (http://www.radio.cz/en/article/36046) [Moartea
districtelor], Radio Praga 3 ianuarie 2003.
25. ^ R. Tolasz, Climate Atlas of Czechia, Institutul Hidrometeorologic Ceh, Praga,
2007. 254pp. Hardback ISBN 97880866901, graficele 1.5 și 1.6
26. ^ R. Tolasz, Climate Atlas of Czechia, Institutul Hidrometeorologic Ceh, Praga,
2007. 254pp. Hardback ISBN 97880866901, graficul 2.9.
27. ^ Getting to know Czech Republic (http://www.czech.cz/en/czech-republic/getting-t
o-know-czech-republic/), de la Czech.cz (http://www.czech.cz/), website oficial de
promovare a Republicii Cehe
28. ^ „World Bank 2007” (http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/DATASTATIS
TICS/0,,contentMDK:20421402~pagePK:64133150~piPK:64133175~theSitePK:23
9419,00.html#High_income). Web.worldbank.org. Accesat în 25 aprilie 2010.
29. ^ „GDP per capita in PPS” (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/2-
25062009-BP/EN/2-25062009-BP-EN.PDF) (PDF). Eurostat. Accesat în 25 iunie
2009.
30. ^ Stastny, Daniel. "Czech Economists on Economic Policy: A Survey", Econ
Journal Watch 7[3]: 275–287, septembrie 2010.[1] (http://econjwatch.org/issues/vol
ume-7-issue-3-september-2010)
31. ^ „Czech Republic to join Schengen” (http://web.archive.org/web/20080225173344/
http://www.praguepost.com/articles/2006/12/13/czech-republic-to-join-schengen.ph
p) [Republica Cehă aderă la Schengen]. The Prague Post. 13 decembrie 2006.
Arhivat din original (http://www.praguepost.com/articles/2006/12/13/czech-republic-t
o-join-schengen.php) la 25 februarie 2008. Accesat în 8 octombrie 2007.
32. ^ „Finance Ministry backtracks on joining the Euro by 2012” (http://www.radio.cz/en/
news/94849). Radio Praha. Accesat în 22 decembrie 2008.
33. ^ „Czech government adopts euro adoption plan” (http://web.archive.org/web/2007
0930165055/http://www.eubusiness.com/Euro/czech-euro.83/). EUbusiness. 11
aprilie 2007. Arhivat din original (http://www.eubusiness.com/Euro/czech-euro.83/)
la 30 septembrie 2007. Accesat în 1 iunie 2007.
34. ^ „Euros in the wallets of the Slovaks, but who will be next?” (https://www.sparkass
e.at/sPortal/sportal.portal;jsessionid=qhHSJ0FRvFSBNdNpZkKJVhvhHLJD4v1T2d
1BG3Gcyj82vJYTDKm3!76983841?_nfpb=true&_windowLabel=LABEL_MAIN&_url
Type=action&LABEL_MAIN_sh=181fe8bb390eeff395532e7956f3e368&LABEL_MA
IN_action=content.main&LABEL_MAIN_OVERRULEREFRESHBACK=true&LABEL
_MAIN_event=changeMain&LABEL_MAIN_chronicleId=%2Febgroup_en_0196%2
FChannels%2FPress%2F2008%2F2.QU%2Feb_pi_en_20080508_next_main_Ima
ges.akp&LABEL_MAIN_zz=41235.36447435065&LABEL_MAIN_pc=1&_pageLabe
l=GRID02&cci=09002ee2805dab70&desk=ebgroup_en_0196&navigationId=01213
0649753268001119092&) [Euro în portofelele slovacilor, dar cine urmează?] (Press
release). Sparkasse.at. 5 august 2008. Accesat în 21 decembrie 2008.
35. ^ Pop, Valentina (28 octombrie 2011). „Czech PM mulls euro referendum” (http://eu
observer.com/843/114118). EUObserver. Accesat în 28 octombrie 2011. „"The
conditions under which the Czech citizens decided in a referendum in 2003 on the
country's accession to the EU and on its commitment to adopt the single currency,
euro, have changed. That is why the ODS will demand that a possible accession to
the single currency and the entry into the European stabilisation mechanism be
decided on by Czech citizens," the ODS resolution says.”
36. ^ „OECD.org” (http://www.oecd.org/dataoecd/42/8/39700724.pdf) (PDF). Accesat în
25 aprilie 2010.
37. ^ „Transport infrastructure at regional level – Statistics explained” (http://epp.eurost
at.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Transport_infrastructure_at_regional
_level#Railways). Epp.eurostat.ec.europa.eu. Accesat în 25 aprilie 2010.
38. ^ „SZDC.cz” (http://provoz.szdc.cz/portal/Show.aspx?oid=185802). Accesat în 9
noiembrie 2010.
39. ^ cs RSD.cz (http://www.rsd.cz/rsd/rsd.nsf/0/80345976071FCBACC12575CF004
E133E/$file/RSD2009en.pdf)
40. ^ http://www.rsd.cz/sdb_intranet/sdb/download/prehledy_2011_1_cr.pdf
41. ^ „State of the Internet report cited by news.com.au” (http://www.news.com.au/tech
nology/state-of-the-internet-reports-reveals-internet-speeds-around-the-world/story-
e6frfro0-1226344876391). Accesat în 2 mai 2012.
42. ^ 2007 WiFi survey EN (http://www.ey.com/global/content.nsf/Czech_Republic_E/2
007_WiFi_survey_EN)[nefuncțională]
43. ^ „Openspectrum.info – Czech Republic” (http://www.volweb.cz/horvitz/os-info/czec
h.html). Volweb.cz. Accesat în 25 aprilie 2010.
44. ^ „Wi-Fi: Poskytovatelé bezdrátového připojení” (http://translate.google.com/transla
te?u=http%3A%2F%2Fwww.internetprovsechny.cz%2Fwifi-poskytovatele.php&hl=c
s&ie=UTF8&sl=cs&tl=en). internetprovsechny.cz. Accesat în 17 martie 2008.
45. ^ „Bezdrátové připojení k internetu” (http://www.bezdratovepripojeni.cz/) (în cehă).
Accesat în 18 mai 2008.
46. ^ a b c d Czech.cz – Ingenious inventions (http://www.czech.cz/en/economy-busine
ss-science/science/ingenious-inventions?i=1). Retrieved 3 March 2009.
[nefuncțională]
47. ^ The History of Contact Lenses (http://www.eyetopics.com/articles/18/1/The-Histor
y-of-Contact-Lenses.html). Accesat la 3 martie 2009.
48. ^ „Velikáni české vědy” (http://www.velikani-ceske-vedy.estranky.cz/clanky/biografi
e/stanislav-brebera). Accesat în 1 noiembrie 2010.
49. ^ „Promotion Strategy of the Czech Republic in 2004–2010” (http://web.archive.org/
web/20070328141615/http://www.czechtourism.com/index.php?show=001006&lan
g=3). Czech Tourism. Arhivat din original (http://www.czechtourism.com/index.php?
show=001006&lang=3) la 28 martie 2007. Accesat în 19 decembrie 2006.
50. ^ a b 20:36 UTC (21 aprilie 2010). „Prague sees significant dip in tourist numbers”
(http://www.radio.cz/en/article/106877). Radio.cz. Accesat în 25 aprilie 2010.
51. ^ a b Prague mayor goes undercover to expose the great taxi rip-off (http://www.ind
ependent.co.uk/news/world/europe/prague-mayor-goes-undercover-to-expose-the-
great-taxi-ripoff-486682.html), 15 ianuarie 2005
52. ^ Czech Republic – Country Specific Information (http://travel.state.gov/travel/cis_p
a_tw/cis/cis_1099.html#crime), U.S. Department of State
Legături externe
Portalul administrației cehe (http://www.vlada.cz/) (cehă și engleză)
Date din istoria Republicii Cehe (http://www.cehia.ro/?historie=)
28 Septembrie - Ziua Națională a Republicii Cehe (http://www.amosnews.ro/arhiva/28-septembrie-ziua-nationala-republicii-cehe-28-09-2010), 28 septembrie 2010, Amos
News
Centrul Ceh București (http://www.czechcentres.cz/bucharest/index.asp?jazyk=46)
Imaginile Cehiei (http://czech.europe-countries.com)
Hărțile Cehiei (http://www.europe-atlas.com/czech-republic-map.htm)
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cehia&oldid=12724816
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 13 aprilie 2019, ora 10:20.
53. ^ „Czech sights” (http://www.discoverczech.com/czech-sights.php4). Discover
Czech. Accesat în 19 decembrie 2006.
54. ^ „Recensământ 2011” (http://notes2.czso.cz/cz/sldb2011/cd_sldb2011_11_12/kraj
e.html) (în Czech). Biroul Ceh de Statistică. Accesat în 8 mai 2012.
55. ^ „Statistická data ČSÚ” (http://www.statnisprava.cz/) [Date statistice ČSÚ] (în
cehă). Biroul Ceh de Statistică. Accesat în 8 mai 2012.
56. ^ Nařízení vlády č. 212/1997, kterým se vyhlašuje závazná část územního plánu
velkého územního celku Olomoucké aglomerace (http://aplikace.mvcr.cz/sbirka-zak
onu/ViewFile.aspx?type=c&id=3066)
57. ^ První předběžné výsledky Sčítání lidu, domů a bytů 2011: Obyvatelstvo podle
národnosti podle krajů (http://notes2.czso.cz/cz/sldb2011/cd_sldb2011_11_12/inde
x_html_files/PVCR062.pdf)
58. ^ „The History and Origin of the Roma” (http://romove.radio.cz/en/article/18158)
[Istoria și originea romilor]. Romove.radio.cz. Accesat în 25 aprilie 2010.
59. ^ Green, Peter S. (5 august 2001). „British Immigration Aides Accused of Bias by
Gypsies” (http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9401E6DA103CF936A35
75BC0A9679C8B63&sec=&spon=&pagewanted=all). New York Times. Accesat în
25 aprilie 2010.
60. ^ a b Foreigners by type of residence, sex and citizenship (http://www.czso.cz/csu/ci
zinci.nsf/engt/8200578577/$File/c01t01.pdf), Biroul Ceh de Statistică, 31 octombrie
2009
61. ^ „The Holocaust in Bohemia and Moravia” (http://www.ushmm.org/wlc/article.php?l
ang=en&ModuleId=10007323) [Holocaustul în Boemia și Moravia] (în engleză).
Ushmm.org. Accesat în 25 aprilie 2010.
62. ^ The Virtual Jewish Library (http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Judaism/jew
pop.html) – Jewish population of Czech republic, 2005
63. ^ "PM Fischer visits Israel (http://www.radio.cz/en/article/118537)" [Premierul
Fischer vizitează Israelul]. Radio Praga. 22 iulie 2009.
64. ^ CIA World Factbook (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/r
ankorder/2127rank.html?countryName=Czech%20Republic&countryCode=ez&regi
onCode=eur&rank=215#ez): Total Fertility Rate ranks
65. ^ "Press: Number of foreigners in ČR up ten times since 1989 (http://www.praguem
onitor.cz/2009/11/11/press-number-foreigners-%C4%8Dr-ten-times-1989)". Prague
Monitor. 11 noiembrie 2009.
66. ^ O'Connor, Coilin (29 mai 2007). „Is the Czech Republic's Vietnamese community
finally starting to feel at home?” (http://www.radio.cz/en/article/91826). Czech
Radio. Accesat în 1 februarie 2008.
67. ^ Crisis Strands Vietnamese Workers in a Czech Limbo (http://www.nytimes.com/2
009/06/05/world/europe/05iht-viet.html?pagewanted=1&_r=1). The New York
Times. 5 iunie 2009.
68. ^ "Foreigners working in the Czech Republic (http://www.czech.cz/en/current-affair
s/work-and-study/foreigners-working-in-the-czech-republic)". Ministerul de Externe
al Republicii Cehe. Iulie 2006.
69. ^ Czechs and Bohemians (http://www.encyclopedia.chicagohistory.org/pages/153.h
tml). Encyclopedia of Chicago.
70. ^ Czech and Slovak roots in Vienna (http://www.wieninternational.at/en/node/3586).
Wieninternational.at
71. ^ „U.S. Census” (http://factfinder.census.gov/servlet/ADPTable?_bm=y&-geo_id=01
000US&-ds_name=ACS_2006_EST_G00_&-_lang=en&-_caller=geoselect&-format
=). U.S. Census Bureau. Accesat în 13 aprilie 2008.
72. ^ „Population by religious belief and by municipality size groups” (http://www.czso.c
z/sldb2011/eng/redakce.nsf/i/tab_7_1_population_by_religious_belief_and_by_mun
icipality_size_groups/$File/PVCR071_ENG.pdf) [Populația după credință religioasă
și localitate] (PDF) (în engleză). Biroul Ceh de Statistică. Accesat în 23 aprilie 2012.
73. ^ Richard Felix Staar, Communist regimes in Eastern Europe, numărul 269, p. 90
74. ^ „Population by religious belief and by municipality size groups” (http://www.czso.c
z/sldb2011/eng/redakce.nsf/i/tab_7_1_population_by_religious_belief_and_by_mun
icipality_size_groups/$File/PVCR071_ENG.pdf) [Populația după credință religioasă
și comună] (PDF) (în engleză). Biroul Ceh de Statistică. Accesat în 23 aprilie 2012.
75. ^ „Population by denomination and sex: as measured by 1921, 1930, 1950, 1991
and 2001 censuses” (http://www.czso.cz/csu/2008edicniplan.nsf/engt/24003E05ED/
$File/4032080119.pdf) [Populația după religie și sex: măsurată de recensămintele
din 1921, 1930, 1950, 1991 și 2001] (PDF) (în cehă și engleză). Biroul Ceh de
Statistică. Accesat în 9 martie 2010.
76. ^ „Eurobarometer on Social Values, Science and technology 2005 – page 11” (htt
p://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_225_report_en.pdf)
[Eurobarometru al valorilor sociale, științei și tehnologiei 2005, pagina 11] (PDF).
Accesat în 5 mai 2007.
77. ^ „Social values, Science and Technology” (http://ec.europa.eu/public_opinion/archi
ves/ebs/ebs_225_report_en.pdf) [Valori sociale, știință și tehnologie] (PDF).
Eurobarometru. 2005. Accesat în 19 decembrie 2006.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.