Albert Einstein

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Albert Einstein (n. 14
martie Albert Einstein

Albert Einstein
Date personale
Născut 14 martie
1879[13][4][14][15][16][17][18][19][20][21][22][23][24][3][25][26][27]

Ulm, Regatul Württemberg[28][4][29][30]

Decedat 18 aprilie 1955 (76 de
ani)[13][29][14][15][16][17][18][19][20][21][22][23][24][3][25][26][27]

Princeton, New Jersey, SUA[31][32][29]

Înmormântat National Museum of Health and Medicine[*]
Cauza
decesului cauze naturale[*][33] (anevrism al aortei abdominale)
Părinți Hermann Einstein[*]
Pauline Koch[*]
Frați și
surori Maja Einstein[*]
Căsătorit cu Elsa Einstein[*] (1919–20 decembrie 1936)
Mileva Marić[*] (16 ianuarie 1903–14 februarie 1919)
Copii Hans Albert Einstein[*]
Eduard Einstein[*]
Lieserl Einstein[*]
Cetățenie Imperiul German
Elveția
Austro-Ungaria
Republica de la Weimar
SUA
Etnie evrei
 evrei așkenazi
Religie ateism
agnosticism[34]
iudaism[35]
Ocupație fizician teoretician[*]
filosof al științei[*]
inventator
scriitor științific[*]
pedagog[*]
profesor universitar
fizician
autor de non-ficțiune[*]
filozof
scriitor
profesor
om de știință
matematician
patent examiner[*]
profesor universitar
Activitate
Rezidență Einsteinhaus Caputh[*]
Einsteinhaus[*]
Germania
München
Princeton, New Jersey
Domeniu fizică teoretică
Număr
Erdős 2
Instituție Swiss Federal Institute of Intellectual Property[*][1]
Universitatea Carolină
Universitatea din Zürich[1]
Karl-Ferdinands-Universität[*]
ETH Zürich
Kaiser-Wilhelm-Gesellschaft
Universitatea Princeton[2]
Universitatea din Leiden
Universitatea din Berna[*]
Deutsche Physikalische Gesellschaft[*]
Universitatea Humboldt din Berlin
Academia de Științe din Berlin
Berna
Institute for Advanced Study
Universitatea Berkeley din California
Universitatea din Leiden[3]
Alma Mater ETH Zürich[4][5]
Luitpold-Gymnasium[*]
Alte Kantonsschule Aarau[*]
Universitatea din Zürich[6]
Organizații Societatea Regală din Londra
Academia de Științe din Berlin
Academia Leopoldină
Accademia Nazionale dei Lincei
American Philosophical Society[*]
Bavarian Academy of Sciences and Humanities[*]
Academia de Științe Göttingen[*]
Academia de Științe a URSS[*]
Academia Franceză de Științe
Academia Regală Suedeză de Științe
Academia Regală Neerlandeză de Arte și Științe
Academia Americană de Arte și Științe[*]
Russian Academy of Sciences (1917–25)[*]
Indian National Science Academy[*]
 Accademia Nazionale delle Scienze detta dei XL[*]
Brazilian Academy of Sciences[*][7]
Centre international de synthèse[*]
Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale
Americii[*]
Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale
Americii[*]
Conducător Alfred Kleiner[*][8]
de doctorat Heinrich Burkhardt[8]
Heinrich Friedrich Weber[*]
Cunoscut teoria relativității restrânse
pentru teoria relativității generale
Efect fotoelectric
teoria relativității
theory of Brownian Motion[*]
Echivalență masă–energie
Constanta Planck
Ecuațiile lui Einstein
mecanică cuantică
Teoria câmpului unificat
Premii Barnard Medal for Meritorious Service to Science[*]
(1920)
Premiul Nobel pentru Fizică (1921)[9][10]
Medalia de Aur a Royal Astronomical Society (1926)
Premiul Jules-Janssen (1931)
medalia Matteucci[*] (1921)
Medalia Max Planck[*] (1929)
Franklin Medal[*] (1935)
Medalia Copley (1925)[11]
Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]
Josiah Willard Gibbs Lectureship[*] (1934)
New Jersey Hall of Fame[*]
Honorary doctor of the University of Geneva[*]
doctor honoris causa al Universității ebraice din
Ierusalim[*] (1949)[12]
Honorary doctor of the Princeton University[*]
Pour le Mérite ()
honorary doctor of the University of Madrid
Complutense[*] (1923)
membru străin al Royal Society[*]
Member of the National Academy of Sciences of the
United States[*] (1942)
Semnătură

Prezență online
site web oficial (http://einstein.biz/)
Internet Movie Database (https://tools.wmflabs.org/wikidata-externalid-u
rl/?p=345&url_prefix=https://www.imdb.com/&id=nm0251868)
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Albert_Einstein&actio
n=edit&section=0)

1879,[13][4][14][15][16][17][18][19][20][21][22][23][24][3][25][26][27] Ulm, Regatul Württemberg[28][4][29][30] –

d. 18 aprilie 1955,[13][29][14][15][16][17][18][19][20][21][22][23][24][3][25][26][27] Princeton, New Jersey,
SUA[31][32][29]) a fost un fizician teoretician de etnie evreiască, născut în Germania, apatrid din 1896,
elvețian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin și
Princeton. A fost autorul teoriei relativității și unul dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii.

În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică[36].

Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt legate de teoria relativității restrânse (1905), care
unesc mecanica cu electromagnetismul, și de teoria relativității generalizate (1915) care extinde
principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației.

Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarității, probleme clasice ale mecanicii
statistice cu aplicații în mecanica cuantică, explicarea mișcării browniene a moleculelor, probabilitatea
tranziției atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic, proprietățile termice ale luminii (al căror
studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiației (ce include emisia stimulată), teoria
câmpurilor unitară și geometrizarea fizicii.

Cea mai cunoscută formulă a lui Einstein este E=mc² , care cuantifică energia disponibilă a materiei. Pe
această formulă se bazează atomistica, secțiunea din fizică care studiază energia nucleară.

Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul științei. A fost un activ militant al păcii și susținător al cauzei
poporului evreu căruia îi aparținea.

Einstein a publicat peste 300 de lucrări științifice și peste 150 în alte domenii.[37][38]

Cuprins
Educația
Copilăria
München
Elveția
Cariera
Elveția
Berlin
Princeton
Contribuții științifice
"Annus mirabilis"
Teoria Relativității Restrânse
Teoria relativității generalizate
Mecanica statistică
Teoria gravitației
Astronomie
Teoria unitară a câmpului
Ipoteza fotonică
Mișcarea browniană
Ecuațiile lui Einstein
Statistica Bose-Einstein
Modelul Schrödinger
Efectul Einstein - de-Haas
Girocompasul
Refrigeratorul Einstein
Laserul
Difuzia luminii
 Colaborări
Angajament politico-social
Cetățenia
Concepții privind religia
Concepții privind comportamentul etic
Recompense, distincții și aprecieri
Viața de familie
Controverse
Bohr versus Einstein
Planck versus Einstein
Moartea
Note
Scrieri
Scrieri științifice
Scrieri din alte domenii
Bibliografie
Vezi și
Legături externe

Educația

Copilăria
Einstein s-a născut la 14 martie 1879 la Ulm, în Germania, într-o
familie de evrei nepracticanți,[39] fiul lui Hermann (comerciant) și
Pauline Einstein.

Pe măsură ce creștea, se manifestau tot mai clar înclinația sa către

dispozitive mecanice și modele fizice, precum și pasiunea sa pentru
matematică: înțelegea cu abilitate conceptele ei dificile.

München
În 1880 familia lui s-a mutat la München, unde tatăl și bunicul lui și-
au deschis un mic atelier de produse electrice.
Albert Einstein în 1893 (14 ani),
În anul 1884, la vârsta de cinci ani, micul Albert a primit de la tatăl înainte de a pleca în Italia.
său o busolă care l-a fascinat în mod deosebit, producându-i, cum
avea mai târziu să declare, „o impresie adâncă și de durată", inspirându-i dorința de a cerceta misterele
naturii, dorință care îl va urmări toată viața, .[40] La insistențele mamei, la 6 ani, Einstein a luat lecții de
vioară. Deși nu era prea pasionat, interpreta cu plăcere lucrări ca „Sonata pentru vioară" a lui Mozart.

Între 1885 și 1888 Einstein a fost trimis la școala elementară catolică din München. Deși părinții săi nu
erau religioși, ca o contrapondere, tânărul a primit acasă lecții de iudaism.[41]
Dorind să-l îndrume către electrotehnică, tatăl său îl înscrie, în anul 1888, la gimnaziul Luitpold din
München (astăzi, acest gimnaziu îi poartă numele).

Deși aici erau promovate ideile progresiste ale pedagogiei (era perioada conflictului dintre adepții
învățământului clasic, în cadrul căruia se studiau greaca și latina, și cei ai învățământului modern, care
avea la bază studiul limbilor moderne), Einstein ura disciplina,[42] rutina și modelul militar pe baza
căruia funcționau școlile în acea perioadă, unde profesorii impuneau elevilor respect și supunere
absolută.[42] Mai târziu, în scrierile sale, sublinia faptul că, aici, gândirea creatoare era eliminată prin
învățarea bazată pe memorare mecanică și lipsită de imaginație.

Un prieten de familie, Max Talmud, student la medicină,[43] îl inițiază pe micul Einstein la vârsta de 10
ani, în anul 1889, în domeniul cunoașterii, împrumutându-i cărțile sale științifice și filozofice și
prezentându-i, printre altele, filozofia lui Immanuel Kant (Critica rațiunii pure) și Elementele lui Euclid.
Această ultimă lucrare îl impresionează în mod deosebit și ulterior o va denumi „cartea sacră a
geometriei”.[44]. De la Euclid, viitorul mare savant va înțelege raționamentul deductiv, ajungând ca la 12
ani să învețe singur întreaga geometrie euclidiană. În scurt timp va continua cu studiul calculului
infinitezimal. Autodidact, Einstein învață mai mult acasă decât la școală. La numai 10 ani, Albert începe
să studieze singur matematica și științele naturii. Încă de mic copil arătase interes pentru natură precum și
abilitate în a înțelege concepte matematice dificile. Era capabil să învețe mai mult de unul singur decât la
școală. Metoda autodidactă, dezvoltată încă din copilărie, a continuat să îi folosească pe toată durata
anilor de școală. În timp ce interesul său pentru anumite materii plictisitoare era simulat, el era captivat în
mod real de fizică și filozofie(vezi: Sindromul Einstein, identificat cu sindromul Asperger, în care micii
pacienți, deși au tulburări de vorbire, de comportament și de integrare socială, sunt adevărate genii).

La vârsta de 12 ani (1891) a învățat geometria euclidiană și la 15 ani, rămâne la München pentru a-și
încheia anul școlar, în timp ce familia se mută la Pavia, Italia din cauza eșecurilor repetate ale afacerii.
Dar după primul trimestru, își urmează familia la Pavia, părăsind școala.[42]

Elveția
Albert vrea să urmeze învățământul superior dar ratează examenul de admitere la Universitatea
Politehnică elvețiană, în anul 1895, ETH (Eidgenössische Technische Hochschule),[45] deși avea note
excepționale la matematică și la fizică. Aceste rezultate au fost remarcate de unii profesori care i-au
promis că va fi admis la facultate în următorul an, pe baza notelor obținute la examenul de maturitate.
Familia îl trimite la Aarau, Elveția pentru a-și completa studiile liceale și pentru a-și lua diploma
necesară.

Spre deosebire de atmosfera prusacă din școlile din Germania, la școala elvețiană, profesorii respectau
personalitatea elevilor și stimulau libertatea de gândire. Pentru Einstein, anii petrecuți în Elveția au
contribuit la socializarea și la exteriorizarea sa, deși avea un caracter introvertit și singuratic.

Aici ia contact cu teoria electromagnetică a lui Maxwell. Einstein începe să viseze și să se aprofundeze în
teoriile sale, formulând una din primele sale întrebări teoretice:

„Cum ar fi dacă am putea să controlăm lumina și să călătorim prin intermediul

acesteia?"
La 17 ani, în anul 1896, după încheierea studiilor la Aarau, se înscrie la Universitatea Federală
Politehnică (ETH) din Zürich care, deși era una dintre instituțiile de învățământ de elită din Europa și
dispunea de unul dintre cele mai dotate laboratoare, l-au dezamăgit pe Einstein. Majoritatea profesorilor
nu erau la curent cu noile descoperiri ale epocii și predau după vechile principii ale fizicii. Albert
urmărea cursurile cu un interes scăzut, iar la orele de laborator citea reviste științifice, în care erau
publicate cele mai recente descoperiri și teorii. Lipsea adesea de la ore, folosindu-și întregul timp pentru
a studia fizica pe cont propriu sau pentru a cânta la vioară.

Mileva Marić, o colegă sârboaică de la ETH (singura femeie de acolo, studentă la matematici), atrage
atenția lui Einstein și acesta se îndrăgostește de ea, în 1898. La 20 de ani (1899), Albert își încheie cea
mai mare parte a studiilor și cercetărilor care vor sta la baza teoriilor sale. Einstein este absolvent al ETH,
devenind profesor de matematică și fizică în anul 1900.[46] Totuși nu fusese un student prea strălucit, cel
puțin din punctul de vedere al profesorilor care aveau o părere negativă despre Einstein (nu îi
recomandaseră nici continuarea studiilor).

Cariera

Elveția
1901: Șomer fiind, caută de lucru. Găsește de lucru ca tutore, meditator și apoi ca profesor
la o școală privată în Schaffhausen.
1902: Einstein primește o slujbă la Institutul de Patente din Elveția ca examinator de
brevete (expert tehnic, clasa a III-a).[47]
1905: Einstein primește titlul Doctor în Fizică în cadrul Universității din Zürich, în urma unei
dizertații privind determinarea dimensiunilor moleculare.
1906: Einstein avansează profesional ajungând examinator (expert tehnic, clasa a II-a) la
Biroul de Patente.
1908: Obține un post de lector la Universitatea din Berna.
1909: Părăsește postul de la Oficiul de Patente deoarece este numit profesor asociat de
fizică teoretică la Universitatea din Zürich.
1911: Einstein se mută cu familia la Praga și este numit profesor titular la Universitatea
Germană de acolo (unde rămâne până în 1912).
1912 - 1914: Einstein se mută la Zürich și obține postul de profesor de fizică teoretică la
Universitatea ETH și aceasta la recomandarea Mariei Curie, care a remarcat valoarea
lucrărilor sale științifice. Aici găsește un mediu favorabil studiilor și cercetărilor sale: i se
permite să efectueze orice experiment dorește.

Berlin
1914: Devine director la Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin (secția de cercetare în cadrul
Academiei Prusiene), dar și profesor de fizică teoretică la Universitatea din Berlin, toate
acestea la recomandarea fizicianului german Max Planck.
1917: Este numit director la Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin
1920: Einstein este numit profesor-invitat la Universitatea din Leiden.
1921: 5 mai: este ales membru străin al Royal Society

Princeton
În 1933 ascesiunea naziștilor și a ideologiei antisemite îl determină pe Einstein să emigreze în SUA și
astfel că, împreună cu o parte din studenții săi, se stabilește la Princeton, unde va rămâne pentru tot restul
vieții.

1932: Numit profesor la The Institute for Advanced Study, Princeton.

1943: Primește funcția de consultant la Divizia de Cercetare și Dezvoltare, secția Muniții și
Explozibili în cadrul Armatei americane.

Contribuții științifice
Prima sa lucrare științifică o scrie de la vârsta de 16 ani (1894 sau 1895).[48]

Pasionat de cercetarea științifică, studiază lucrările lui Minkowski (care i-a fost profesor), Michelson,
Fizeau.

În urma unor publicații, Einstein se impune ca un remarcabil om de știință. Astfel, în anul 1901 trimite, la
revista de fizică Annalen der Physik, o lucrare având ca subiect capilaritatea.

"Annus mirabilis"
Anul miraculos al lui Einstein, când se dezvoltă Teoria Relativității, a fost 1905. În acest an, Einstein își
dă doctoratul la Universitatea din Zürich cu o teză asupra determinării dimensiunilor moleculare. Dar
ceea ce face ca acest an să fie un adevărat annus mirabilis sunt cele cinci scrieri trimise de Einstein la
anuarul de fizică german Annalen der Physik:[49]

1. 17 martie: Einstein trimite spre publicare articolul "Un punct de vedere euristic privind
producerea și transformarea luminii", în care sugerează (din considerente termodinamice)
că lumina poate fi considerată ca fiind compusă din cuante de energie independente.
Articolul avea să apară la sfârșitul lunii mai;
2. 30 aprilie: Einstein trimite al doilea articol, în care arată cum se pot calcula Numărul lui
Avogadro și dimensiunea moleculelor, studiind mișcarea lor într-o soluție. Acest articol a
fost acceptat și ca teza de doctorat, apărând în Annalen der Physik doar în ianuarie 1906.
Este pe locul trei ca celebritate, dar pe unul din primele locuri privind numărul de citări de
care s-a bucurat în acei ani. Einstein dedică teza de doctorat prietenului său Marcel
Grosmann, fost coleg la ETH.
3. 11 mai: Einstein trimite spre publicare articolul său despre mișcarea browniană – "Despre
mișcarea particulelor mici suspendate în lichide staționare, conform cerințelor teoriei
cinetico-moleculare a căldurii";
4. 30 iunie: Marele articol "Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare"
5. 27 septembrie: Articolul trimis de data aceasta are doar trei pagini și se intitulează "Depinde
inerția unui corp de conținutul său energetic?" (Ist die Trägheit eines Körpers von seinem
Energiegehalt abhängig?). Articolul conține – conform unui obicei care avea sa se
întâlnească frecvent la Einstein - gândurile sale de după publicarea marelui articol despre
relativitatea specială.
În 19 decembrie 1905 scrie al doilea articol dedicat mișcării browniene, dar acest articol va fi publicat în
ianuarie 1906.

Teoria Relativității Restrânse

Cea de-a patra lucrare importantă publicată de Einstein în 1905, "Asupra electrodinamicii corpurilor în
mișcare", conținea ceea ce avea să fie cunoscută mai târziu ca Teoria relativității restrânse, una dintre
cele mai celebre contribuții ale sale, în care demonstrează că teoretic nu este posibil să se decidă dacă
două evenimente care se petrec în locuri diferite, au loc în același moment sau nu. Ideile de bază au fost
formulate de Einstein încă de când avea 16 ani (deci cu 10 ani în urmă).

Încă de la Newton, filozofii naturali (denumirea sub care erau cunoscuți fizicienii și chimiștii) încercaseră
să înțeleagă natura materiei și a radiației, precum și felul în care interacționau într-o imagine unificata a
lumii. Ideea că legile mecanicii sunt fundamentale era cunoscută drept concepția mecanicistă asupra
lumii, în timp ce ideea că legile electricității sunt fundamentale era cunoscută drept concepția
electromagnetică asupra lumii. Totuși, niciuna dintre idei nu era capabilă să ofere o explicație coerentă
asupra felului cum radiația (de exemplu lumina) și materia interactionează atunci când sunt văzute din
sisteme de referință inerțiale diferite, adică interacțiile sunt urmărite simultan de un observator în repaus
și un observator care se mișcă cu o viteză constantă.

În primăvara anului 1905, după ce a reflectat la aceste probleme timp de 10 ani, Einstein și-a dat seama
ca esența problemei constă nu într-o teorie a materiei, ci într-o teorie a măsurării. Esența acestei teorii
speciale a relativității era constatarea că toate măsurătorile timpului și spațiului depind de judecăți asupra
simultaneității a două evenimente diferite. Aceasta l-a condus la dezvoltarea unei teorii bazate pe două
postulate:

Principiul relativității, care afirmă că legile fizicii sunt aceleași în toate sistemele de referință
inerțiale
Principiul invariabilității vitezei luminii, care arată că viteza luminii în vid este o constantă
universală.
Numai viteza luminii este constantă în orice sistem de referință, lucru preconizat și de teoria lui Maxwell.
Tot aici apare pentru prima data celebra sa formulă:

. ("Echivalența masă-energie")

Această ecuație exprimă cantitate imensă de energie ascunsă într-un corp și care poate fi eliberată atât în
procesul de fisiune cât și în cel de fuziune nucleară, procese care stau la baza funcționării bombei
atomice.

Iată câteva din consecințele relativității restrânse:[50]

"Contracția Lorentz" sau "contracția lungimilor" însoțită de "dilatarea timpului": Micșorarea

aparentă a dimensiunilor obiectelor care se deplasează față de observator cu viteze
relativiste.
"Efectul Doppler": În astronomie, constă în micșorarea frecvenței ("deplasarea spre roșu")
radiației emise de corpurile cerești îndepărtate ca urmare a expansiunii Universului.
"Aberația luminii": Imaginea unui obiect în mișcare (cu viteză apropiată de cea a luminii)
apare comprimată asemeni unui con cu vârful indicând sensul deplasării
Masa nu mai este constantă și nici timpul nu se mai scurge cu aceeași viteză, mai ales la
viteze foarte mari.
Teoria relativității restrânse aduce o explicație clară celebrului experiment Michelson-Morley (1887)
putând fi considerat chiar o generalizare a rezultatelor acestuia.
Einstein a fost primul care a unit mecanica clasică cu electrodinamica lui Maxwell. Elaborând teoria
relativității restrânse, Einstein a spart tiparele unor concepții geniale, clădite cu peste două secole în
urmă, de către Isaac Newton în a sa Philosophiae naturalis principia mathematica (1686), dovedind o
intuiție și un curaj exemplar. Prin aceasta a fost capabil să ofere o descriere consistentă și corectă a
evenimentelor fizice din diverse sisteme de referință inerțiale fără a face presupuneri speciale cu privire
la natura materiei sau a radiației, sau a felului cum ele interacționează.

Teoria relativității generalizate

Teoria relativității restrânse explică fenomenele ondulatorii, eliminând acțiunea instantanee de la distanță.
Electrodinamica lui Faraday și Maxwell este compatibilă cu viteza finită de propagare a luminii. Prin
generalizarea legilor mecanicii newtoniene și a unor legi ale fizicii, electrodinamica devine relativistă.
Dar pentru a pune gravitația in concordanță cu relativitatea a fost nevoie de modificări mult mai profunde
ceea ce l-a condus pe Einstein la Teoria relativității generalizate. În această teorie, orice viteză de
propagare, inclusiv a gravitației, este finită. Teoria Relativității Generalizate, asociază timpului spațiul
legând coordonatele evenimentelor de timp și sudându-le în mod unitar, iar gravitația devine o proprietate
a acestui reper spațiu-timp, devenind de fapt o deformare a spațiului și a timpului.

Einstein nu desființează concepția newtoniană, ci o înlocuiește cu una mai extinsă, valabilă pentru viteze
apropiate de cea a luminii.

Teoria Relativității Generalizate a revoluționat gândirea științifică prin negarea existenței unui timp
absolut, stârnind un ecou uriaș în toată lumea, fiind discutată în contradictoriu în cele mai prestigioase
centre științifice ca și în cercuri mondene sau în săli de conferințe pentru marele public. A fost combătută
cu vehemență de unii, dându-se dovadă de cunoaștere superficială. Epoca ce a urmat a fost marcată de
interesul pentru această teorie, considerată ca răsturnătoare a tuturor legilor mișcărilor și fenomenelor
fizice admise ca fundamentale.

Mecanica statistică
Unul din subiectele tratate în Annus Mirabilis 1905 se referă la mecanica statistică. Aceasta, spre
deosebire de mecanica clasică, se ocupă de sisteme cu un număr foarte mare de particule, studiind
comportamentul mediu al acestora și reprezintă un domeniu care abia fusese studiat de Ludwig
Boltzmann și Josiah Willard Gibbs.

Teoria gravitației
Una din consecințele teoriei relativității generalizate o constituie "Curbarea spațiului".

Sesizând asemănarea dintre curbarea traiectoriei unui obiect aflat într-un sistem de referință care se mișcă
uniform accelerat și curbarea traiectoriei unui obiect lansat în câmpul gravitațional, Einstein trage
concluzia că fasciculele luminoase se curbează când se propagă în vecinătatea unui corp ceresc cu masă
foarte mare, de unde reprezentarea mai greu de înțeles, cum că spațiul însuși ar fi curb. Pentru a-și susține
teoria relativității generalizate, Einstein a atras atenția că există fenomene care o confirmă. Astfel, el a
afirmat că frecvența undelor luminoase se modifică atunci când acestea parcurg un câmp gravitațional,
pentru că orbitele planetelor și sateliților suferă o rotire suplimentară și că razele de lumină sunt deviate
de la linia dreaptă în vecinătatea Soarelui.
 Astronomie
Teoria relativității generalizate a fost confirmată prin diverse
observații astronomice. Cea mai importantă dintre ele a fost
studierea eclipsei totale de Soare din 29 mai 1919, la care a
participat o echipă condusă de astronomul Sir Arthur Stanley
Eddington (care avea să devină unul din susținătorii acestei teorii) și
care confirmă devierea unghiulară a razelor de lumină în câmpul
gravitațional al Soarelui. Aceasta a confirmat, cu o precizie de 10 %
efectul Einstein și, o dată cu aceasta, a dovedit experimental justețea
teoriei lui Einstein.

O altă confirmare o constiuie deplasarea spre roșu (către frecvențe

O fotografie din 1919 a eclipsei
de Soare, realizată în cadrul
expediției lui Arthur Eddington și
care demonstrează teoria lui
Albert Einstein privind curbarea
spațiului în prezența unui câmp
gravitațional
mai joase) a liniilor spectrale emise de atomi într-un câmp
gravitațional intens: "efectul Einstein", similar efectului Doppler.
Universul configurat de teoriile lui Einstein nu mai este unul cu o
metrică euclidiană. Semnificația devierii razelor de lumină în
câmpuri gravitaționale intense constă în acel nou model al
Universului înzestrat cu un spațiu cvadridimensional.

Contribuțiile lui Einstein determină transformarea rapidă

cosmologiei (mai ales în perioada 1920 - 1970) într-o ramură a fizicii.[51]

Astronomii Alexander Friedmann și Georges Lemaître au demonstrat, prin anii 1920, că ecuațiile lui
Einstein conduc la ideea unui Univers aflat în plină expansiune. Încercând să obțină modelul unui
Univers staționar, Einstein introdusese, în cadrul celebrelor sale ecuații de câmp, o constantă
cosmologică. Ulterior, observațiile lui Edwin Hubble au dovedit contrariul. Einstein recunoaște că a
săvârșit o mare eroare și acceptă modelul cosmologic al Universului în expansiune, pe care tot el îl
preconizase.[52]

Ulterior, pe la jumătatea secolului al XX-lea, se va admite teoria Big Bang ca explicație a formării
Universului.

Teoria unitară a câmpului

Totuși teoria relativității nu este acea teorie fizică universală la care visa autorul ei. Einstein a încercat să
creeze o teorie fizică capabilă să lege toate câmpurile fizice care există în realitate (gravitațional,
electromagnetic ș.a.) și să furnizeze o explicație cât mai completă și detaliată a imaginii fizice a lumii. El
n-a reușit însă să creeze o astfel de teorie.

Ipoteza fotonică
Efectul fotoelectric constituie unul din domeniile tratate în 1905. Pentru a explica acest fenomen, care
infirma caracterul ondulatoriu al luminii,[53] Einstein explică mecanismul emisiei de electroni utilizând
ideile recente ale lui Max Planck, folosind termenul de "cuantă" (pachet de energie). Pentru această
lucrare, Einstein va primi Premiul Nobel pentru Fizică. Asta înseamnă că Einstein a primit premiul Nobel
nu pentru teoria relativității, ci în calitate de părinte al mecanicii cuantice.
Einstein emite o ipoteză revoluționară asupra naturii luminii, afirmând că, în anumite circumstanțe
determinate, radiația electromagnetică are o natură corpusculară (materială), sugerând că energia
transportată de fiecare particulă a razei luminoase, pentru care a introdus denumirea de foton, ar fi
proporțională cu frecvența acelei radiații. De fapt, primul care a demonstrat teoretic că radiația
electromagnetică este emisă în cantități precis determinate (cuante) a fost Max Planck care, în anul 1900,
a descris matematic așa-numita radiație a corpului negru.

Această ipoteză contrazicea o tradiție de un secol (este vorba de teoria electromagnetică a lui Maxwell),
care consideră emiterea energiei luminoase ca pe un proces continuu. Aproape nimeni nu a acceptat
teoria lui Einstein. Fizicianul american Robert Andrews Millikan, care a confirmat experimental teoria un
deceniu mai târziu, a fost el însuși descumpănit de rezultat.

Einstein, a cărui principala preocupare era să înțeleagă natura radiației electromagnetice, a urgentat
ulterior dezvoltarea unei teorii care să reflecte dualismul particulă - undă al luminii.

Mișcarea browniană
Într-unul din articolele publicate în 1905, cu titlul "Mișcarea Browniană"[54], a făcut predicții
semnificative asupra teoriei emise de botanistul englez Robert Brown privind mișcarea aleatoare a
particulelor suspendate într-un fluid. Aceste previziuni au fost confirmate experimental.

Ecuațiile lui Einstein

Forma matematică prin care teoria relativității generalizate descrie forța de gravitație o constituie un
sistem de zece ecuații numite ecuațiile de câmp Einstein.[55]

Acestea au fost descoperite concomitent de Einstein și de matematicianul german David Hilbert (1862 -
1943) în anul 1915. Între cei doi savanți a avut loc un schimb de idei, care a condus la forma finală a
ecuațiilor de câmp ale Relativității Generalizate.

Statistica Bose-Einstein
În 1924, Einstein primește, din partea fizicianului indian Satyendra Nath Bose, o descriere a unui model
statistic prin care lumina putea fi asimilată unui gaz. Einstein publică acest rezultat, la care ulterior
adaugă și contribuțiile sale, la revista Zeitschrift für Physik.

Toate acestea conduc la descrierea fenomenului ce apare la temperaturi scăzute, denumit condensatul
Bose-Einstein și obținut în laborator abia în 1995.[56]

Statistica Bose-Einstein mai este utilizată și pentru explicare comportamentului bosonilor.

Modelul Schrödinger
Einstein propune fizicianului Erwin Schrödinger o aplicație a teoriei lui Max Planck prin a considera
nivelul energetic al unui gaz privit ca un întreg, fără a lua în considerare fiecare moleculă componentă.
Utilizând distribuția Boltzmann, Schrödinger descrie proprietățile "gazului ideal semiclasic".

Efectul Einstein - de-Haas

În 1915, Einstein efectuează, împreună cu fizicianul olandez Wander Johannes de Haas, un experiment
prin care să pună în evidență comportamentul giromagnetic al electronului.

Astfel s-a demonstrat că feromagnetismul se datorează impulsului unghiular intrinsec al electronului,

denumit ulterior spin.

Girocompasul
Einstein a adus îmbunătățiri girocompasului introducând suspensia electrodinamică a giroscopului.

De asemenea, Einstein a moderat, ca expert, disputa dintre Hermann Anschütz-Kaempfe și Elmer

Ambrose Sperry în privința patentării girocompasului. În cele din urmă, primul dintre ei a obținut dreptul
de autor în 1915.

Refrigeratorul Einstein
În urma unui accident datorat agentului de răcire din acea perioadă,
care era toxic, Einstein și colegul său, Leó Szilárd au experimentat
cu alte tipuri de substanțe, mai puțin periculoase. [57]

Descoperirea lor a fost patentată pe 11 noiembrie 1930, dar nu a avut

prea mare succes deoarece între timp, în 1929, a fost introdus
freonul ca agent de răcire.

Laserul
În 1916, Einstein publică un articol în Physikalische Zeitschrift în
care, bazat pe consecințele legilor radiației lui Max Planck,
preconizează pricipiile de funcționare ale laserului. În această
lucrare introduce conceptele de emisie spontană și emisie stimulată.

Difuzia luminii Refrigeratorul Einstein

În 1910, Einstein a scris o lucrare despre "opalescența critică" în

care tratează efectul de difuzie al luminii în atmosferă. Este vorba de acel fenomen explicat și de John W.
S. Rayleigh, conform căruia bolta cerească se vede albăstruie în timpul zilei și roșcată la crepuscul.

Colaborări
Împreună cu Conrad Habicht și Maurice Solovine, Einstein înființează "Akademie Olympia". Studiile și
lecturile includeau: Henri Poincaré, Ernst Mach, și David Hume, autori care au avut o puternică influență
științifică și filozofică asupra lui Einstein.

De asemenea, Einstein participă activ la viața științifică internațională.

1911: La Bruxelles are loc prima ediție a Conferinței Solvay a Fizicienilor. Einstein constată
cu surprindere că este cel mai tânăr dintre invitați (avea numai 32 de ani);
5 mai 1921: Einstein este ales membru străin al Royal Society;
1921: Einstein ține cursuri la Princeton University asupra Teoriei Relativității;
 1922: Cursuri în Japonia și China;
1923: Cursuri inaugurale la viitoarea locație a Universității The Hebrew din Ierusalim;
1927: La a cincea Conferință Solvay, discută cu Niels Bohr și pune bazele Mecanicii
Cuantice.

Angajament politico-social
După 1919 Einstein în urma observațiilor astronomice ale
eclipsei din 1919 devine tot mai cunoscut pe plan mondial.
În 1919 articole elogioase în The Times și The New York
Times îl fac pe Einstein tot mai cunoscut pe plan mondial. În
același an, 1919, Einstein poartă o discuție asupra
sionismului cu Kurt Blumenfeld, lider al Organizației
Sioniste Mondiale. Vizitele sale în orice parte a Terrei au
devenit evenimente naționale; fotografii și reporterii îl
urmăreau peste tot.

Einstein și-a folosit renumele pentru a-și propaga propriile

sale vederi politice și sociale. Cele două mișcări sociale care Einstein și Oppenheimer.
au primit întregul său sprijin au fost pacifismul și sionismul.
Astfel în 1919, alături de Maksim Gorki, Henri Barbusse și
Rabindranath Tagore, semnează o proclamație pentru libertatea omului.

În timpul Primului Război Mondial a fost unul din puținii savanți germani care au condamnat public
implicarea Germaniei în război.[58] Astfel, chiar în anul declanșării războiului, 1914, Einstein semnează o
proclamație împotriva acestuia, Manifest către europeni. În anul următor, 1915, aderă la mișcarea
pacifistă "New Fatherland League".

La încheierea marii conflagrații mondiale, în 1918, Einstein susține cauza Republicii de la Weimar.

În 1923 vizitează Palestina, pe atunci sub mandat britanic, unde este primit de guvernator și în coloniile
evreiești. Pe muntele Scopus inaugurează Universitatea Ebraică din Ierusalim, un vis mai vechi la
materializarea căruia a contribuit personal prin strângeri de fonduri; savantul o vedea ca instituție
deschisă tuturor evreilor care în Europa erau respinși de naționalismul endemic pe motive etnico-
religioase, și care în opinia lui ar deveni cea mai mare realizare în Palestina după distrugerea Templului
din Ierusalim. Împlinirea visului einsteinian de a vedea Universitatea creată, este însă umbrită de faptul
că în fruntea așezământului este pus un rabin; ca reacție Einstein refuză să predea acolo, considerând ca
instituția trebuie să rămână un loc de cercetare liber.[59] Cu ocazia aceluiași voiaj Einstein mai face o
constatare copleșitoare: anumiți sioniști nu îi respectă pe frații lor arabi, în timp ce Einstein credea că
fusese încheiat un acord care să prevină aceste gen de derive; savantul constată înspaimântat
fundamentalismul născându-se printre unii dintre coreligionarii lui.[59]

Einstein a fost ținta unor numeroase atacuri antisemite în Germania. Chiar și teoriile sale științifice au
fost ridiculizate în public, inclusiv Teoria relativității ca fiind "negermane".

Cu venirea lui Hitler la putere în 1933, Einstein, care se afla în vizită în USA s-a decis imediat să
emigreze. A primit o funcție la Institute for Advanced Study, în Princeton, New Jersey.
Einstein a regretat profund faptul că descoperirile sale au fost utilizate pentru crearea bombei atomice,
avertizând cu privire la pericolele pe care le prezintă armele nucleare. Din acest motiv s-a implicat nu
numai în promovarea sionismului, ci și în mișcarea pentru pace. Astfel că în 1933 publică scrierea-
manifest Why War? ("De ce război?").

În 1934 publică colecția de eseuri The World As I See It („Lumea așa cum o văd").

În fața imensei amenințări la adresa umanității venită din partea regimului nazist din Germania, Einstein
renunță la poziția sa pacifistă și, în 1939, îndemnat de alți numeroși fizicieni, trimite celebra scrisoare
către președintele Americii Franklin Delano Roosevelt, insistând asupra necesității producerii bombei
atomice, întrucât exista posibilitatea ca și guvernul german să urmeze această cale. Scrisoarea lui
Einstein a ajutat la grăbirea eforturilor pentru obținerea bombei atomice în Statele Unite și în 1944 se
inițiază Proiectul Manhattan de cercetare în domeniul atomic. Einstein nu a avut nici un rol direct sau
personal în fabricarea acesteia.

În 1944, manuscrisele celebrelor sale lucrări scrise în 1905 privind Teoria Relativității sunt vândute la
licitație, în Kansas City, pentru 6 milioane de dolari, ca o contribuție pentru efortul de război american.

În 1945, Einstein își manifestă indignarea față de bombardarea orașelor Hiroshima și Nagasaki.

După război, Einstein s-a angajat pentru cauza dezarmării internaționale și a unei guvernări mondiale.

În 1948, Einstein, suporter activ al sionismului, salută cu entuziasm crearea statului Israel dar, patru ani
mai târziu, în 1952, când David Ben-Gurion îi oferă președinția statului Israel, el o refuză.[60]

În 1955, Einstein semnează împreună cu Bertrand Russel, o proclamație împotriva amenințării nucleare.

Cetățenia
De-a lungul vieții sale, fie forțat de împrejurări, fie pentru a-
și atinge anumite deziderate, Einstein și-a schimbat cetățenia
în mai multe rânduri:[61]

14 martie 1879: cetățenie germană în momentul

nașterii la Ulm (Baden-Wurtenberg)
28 ianuarie 1896: Pentru a evita serviciul militar,
renunță la cetățenia germană (cu aprobarea tatălui)
timp de 5 ani este apatrid
21 februarie 1901: I se acordă cetățenia elvețiană
pe care o pastrează până la sfârșitul vieții Einstein primind actul de cetățenie
1 aprilie 1911 - 30 septembrie 1912: perioada când americană din partea lui Phillip Forman
deține funcția de șef al Catedrei de Fizică teoretică
la Universitatea Germană din Praga este asociata cu obținerea cetățeniei austriece
aprilie 1914 - martie 1933: deține cetățenia germană, o dată cu deținerea funcțiilor de
membru (cu drepturi depline) al Academiei Prusace de Științe și de profesor la
Universitatea din Berlin până când, intrând în conflict cu noua putere nazistă, este nevoit sa
părăsească Germania, pierzând cetățenia acestui stat
1933 - 1940: cetățenie elvețiană
1 octombrie 1940: Pe langă cetățenia elvețiană, o dobândește și pe cea americană.
Concepții privind religia
Concepțiile religioase ale marelui savant sunt bazate pe cercetarea naturii:

„Cred în acel Dumnezeu al lui Spinoza, care se manifestă prin armonia legilor
universului, nu într-unul care se ocupă cu destinele și faptele omenirii.”[62]

Mai precis, Spinoza considera că Dumnezeu este un alt nume pentru natură.[63] Deci, adorația lui
Einstein se referea la natură, pe care panteiștii o numesc Dumnezeu.

Către sfârșitul vieții, într-o scrisoare adresată filozofului Eric Gutkind și datată pe 3 ianuarie 1954,
marele fizician afirmă:

„Cuvântul « dumnezeu » nu este nimic altceva pentru mine decât expresia și produsul
slăbiciunii umane, Biblia este o colecție de legende onorabile, dar primitive, care sunt, în
orice caz, destul de copilărești. Niciun fel de interpretare, indiferent cât de subtilă, nu-mi
poate schimba opinia.”[64][65]

Religiozitatea nedefinită a marelui savant se referă mai degrabă la admirația pe care acesta o nutrește față
de structura lumii, care se revelează treptat cu ajutorul științei.[66] În 1926, într-o scrisoare adresată
fizicianului Max Born, Einstein, referindu-se la principiul incertitudinii, scria: „Eu, în orice caz, sunt
convins că El nu se joacă cu zarurile.”

„Dacă există ceva religios în mine, aceasta este admirația fără limite față de structura
lumii atât cât ne-o poate dezvălui știința.”

Einstein a scris teologie a religiei cosmice, în care descifrarea rațională a enigmelor naturii este un act
religios.[67] Astfel „Știința fără religie este șchioapă, religia fără știință este oarbă” înseamnă că religia lui
Einstein este chiar știința.[67] Pentru Einstein Dumnezeu și natura sunt același lucru.[67] Religia și
filosofia sa constituiau un tot unitar cu contribuțiile sale științifice.[67]

Concepții privind comportamentul etic

Einstein credea că moralitatea nu a fost dictată de Dumnezeu, ci de umanitate:[68]

„Eu nu cred în imoralitatea individuală și consider etica ca o preocupare exclusiv umană

deasupra căreia nu există nici o autoritate superioară.”

În ultima parte a vieții sale, Einstein a urmat o dietă vegetariană.[69][70] Potrivit lui Einstein,
vegetarianismul a avut o mare importanță pentru umanitate, așa cum se vede din următorul citat pe
această temă:

„Nimic nu crește șansa de supraviețuire (a umanității) pe Pământ mai mult decât dieta
vegetariană. (... ) Cu influența sa fizică asupra comportamentului uman, stilul de viață
vegetarian ar putea influența în mod pozitiv soarta omenirii.”

Recompense, distincții și aprecieri

Cea mai importantă apreciere a contribuției sale în domeniul științei o constituie Premiul Nobel pentru
Fizică (1921).
Motivația juriului Nobel:

"Pentru serviciul oferit Fizicii teoretice și în special pentru descoperirea legii efectului fotoelectric".

Fizicianul german Max Born consideră teoria relativității ca fiind cea mai mare realizare a minții umane
în ceea ce privește concepțiile asupra Universului.[71]

Fizicianul P. A. M. Dirac numește teoria relativității "cea mai mare descoperire științifică realizată
vreodată".[72]

În 1999, ziarul Time îl denumește "personalitatea secolului".[73]

În Germania, Ministeriul pentru Educație și Cercetare (Bundesministerium für Bildung und Forschung) a
declarat "Anul Fizicii 2005" ca "Anul Einstein": s-au împlinit 100 de ani de la lansarea teoriei relativității
și 50 de ani de la moarte și au avut loc o serie de manifestări științifice și de popularizare a teoriilor sale.

În cinstea sa, elementul cu numărul de ordine 99 în sistemul periodic al elementelor a fost numit
Einsteiniu.[74]

De asemenea, un crater lunar îi poartă numele.[75]

În 1912, Einstein este admis ca membru al Academiei de Științe din Berlin.

Venerat de comunitatea oamenilor de știință[76], Einstein a fost considerat omul secolului, iar numele său
este asociat, în cultura comună, cu ideea de geniu.

Viața de familie
În 1903 s-a căsătorit cu sârboaica Mileva Marić, care îi fusese
colegă la Politehnica din Zurich ETH. Aceasta fusese studentă
la matematică iar Einstein o cunoscuse încă din 1898. Au avut
trei copii, o fată, Lieserl (n. 1902), și doi băieți, Hans Albert (n.
1904) și Eduard (1910).[77]
Einstein
În 1914 cei doi se despart. Einstein se mută la Berlin, iar împreună cu a
Mileva Marić,
doua soție, Elsa
prima soție Mileva și copiii rămân la Zürich.[78]

După unii autori, Mileva l-ar fi ajutat pe Einstein în munca sa de cercetare

științifică.[79]

În 1919 încheie divorțul cu prima soție și se căsătorește cu o verișoară, Elsa, cu care a trăit până la
moartea acesteia, în 1936. [80] [81][82]

Controverse
Teoriile lui Einstein au fost greu de înțeles, deoarece utilizau concepte foarte abstracte și aduceau o
noutate în gândirea științifică. Acestea au stârnit controverse și discuții, ca în cazul teoriilor lui Darwin.

Bohr versus Einstein

O altă dispută pe scena lumii științifice a acelei perioade a constituit-
o controversa dintre Einstein și Niels Bohr legată de mecanica
cuantică.

Deși teoria cuantelor constituia una din consecințele imediate ale

contribuțiilor sale științifice, Einstein nu a fost niciodată de acord cu
interpretarea de la Copenhaga adusă acestei teorii de către Bohr și
Werner Heisenberg, cea mai populară interpretare a mecanicii
cuantice, dar nici pe departe singura ei interpretare.[83]

Einstein a purtat discuții aprinse cu marele fizician Niels Bohr în

legătură cu principiul de nedeterminare, ce ar rezulta din caracterul
probabilistic al descrierilor matematice din mecanica cuantică.[83]

În 1926, într-o scrisoare adresată fizicianului Max Born, Einstein,

referindu-se la principiul incertitudinii, scria: "Sunt pe deplin Einstein discutând cu Niels Bohr
convins că El [Dumnezeu] nu se joacă cu zarurile".

În 1935, împreună cu Boris Podolski și Nathan Rosen, Einstein a publicat un document, cunoscut mai
târziu sub numele Paradoxul Einstein - Podolski - Rosen[84], prin care se arăta că întregul formalism al
mecanicii cuantice, împreună cu ceea ce ei au numit criteriul realității, implică faptul că teoria cuantică
nu poate fi completă. Cu alte cuvinte, există zone ale realității care nu pot fi descrise de mecanica
cuantică, concluzie care conduce la rezultate paradoxale.

Polemica a durat mulți ani; de fapt Einstein s-a stins din viață fără să accepte teoria cuantică.

Planck versus Einstein

Fizicianul Max Planck a fost printre primii care au recunoscut valoarea Teoriei relativității.

Planck și Einstein s-au cunoscut în 1909 și, deși erau oameni foarte diferiți, între ei s-a menținut o
îndelungată relație de prietenie, motivată mai ales de faptul că aveau un interes comun: fizica. În ceea ce
privește politica, Planck era un conservator și susținea cu fermitate politica militaristă a Germaniei anului
1914, în timp ce Einstein se opunea acesteia. În 1933, când Einstein, forțat de naziști, a părăsit Germania,
Planck i-a reproșat lipsa de patriotism și de încredere în propria țară.

Moartea
Din cauza unei boli netratate de o lungă perioadă de timp și refuzului de a i se efectua o intervenție
chirurgicală asupra arterelor cardiace, Einstein se stinge din viață în 1955 în urma unui atac de cord.
Conform dorinței sale, marele savant a fost incinerat, iar cenușa a fost aruncată într-un râu necunoscut
din New Jersey.

Înaintea incinerării, patologul Spitalului Princeton, Thomas Stoltz Harvey i-a scos creierul, pentru a fi
păstrat, fără permisiunea familiei, în speranța că în viitor se va descoperi ce l-a făcut pe Einstein atât de
inteligent.

Note
 1. ^ a b Sieben Jahre «Schusterhandwerk» (https://www.ige.ch/de/ueber-uns/einstein/einstein-
beim-amt.html) (în germană)
2. ^ Albert Einstein und das IGE (https://www.ige.ch/de/ueber-uns/einstein.html) (în germană)
3. ^ a b c d e Leidse Hoogleraren (http://hoogleraren.leidenuniv.nl/), accesat în 19 iunie 2019
4. ^ a b c d e https://www.ige.ch/de/ueber-uns/einstein.html (https://www.ige.ch/de/ueber-uns/ei
nstein.html) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
5. ^ https://www.library.ethz.ch/en/Resources/Digital-library/Einstein-Online/Einstein-s-Studies-
at-the-Polytechnic-Institute-in-Zurich-1896-1900 (https://www.library.ethz.ch/en/Resources/D
igital-library/Einstein-Online/Einstein-s-Studies-at-the-Polytechnic-Institute-in-Zurich-1896-1
900) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
6. ^ A New Determination of Molecular Dimensions[*] Verificați valoarea |titlelink=
(ajutor)
7. ^ http://www.abc.org.br/membro/albert-einstein/
http://www.dichistoriasaude.coc.fiocruz.br/iah/pt/verbetes/acadbrci.htm,
http://www.abc.org.br/membro/albert-einstein/ (http://www.dichistoriasaude.coc.fiocruz.br/ia
h/pt/verbetes/acadbrci.htm,) Verificați valoarea |url= (ajutor) Lipsește sau este vid:
|title= (ajutor)
8. ^ a b Eine neue Bestimmung der MoleküldimensionenMathematics Subject Classification: 70
—Mechanics of particles and systems (https://www.genealogy.math.ndsu.nodak.edu/id.php?
id=53269) (în germană), Genealogia matematicienilor, accesat în 15 decembrie 2019
9. ^ The Nobel Prize in Physics 1921 (http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureate
s/1921/index.html) (în engleză), Nobel Foundation[*], accesat în 3 august 2015
10. ^ The Nobel Prize amounts (https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/) (în
engleză)
11. ^ Award winners : Copley Medal (https://docs.google.com/spreadsheets/d/1dsunM9ukGLga
W3HdG9cvJ_QKd7pWjGI0qi_fCb1ROD4/pubhtml?gid=1336391689&single=true) (în
engleză), Societatea Regală din Londra, accesat în 30 decembrie 2018
12. ^ The Hebrew University awards honorary degrees (http://www3.huji.ac.il/htbin/hon_doc/doc
_search.pl?search) (în engleză), accesat în 6 martie 2017
13. ^ a b c d „Albert Einstein” (https://d-nb.info/gnd/118529579), Gemeinsame Normdatei,
accesat în 9 aprilie 2014
14. ^ a b c d Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb119016075), accesat în 10
octombrie 2015
15. ^ a b c d MacTutor History of Mathematics archive (http://www-history.mcs.st-andrews.ac.u
k/), accesat în 22 august 2017
16. ^ a b c d Albert Einstein (http://cths.fr/an/prosopo.php?id=117243) (în franceză), Comité des
travaux historiques et scientifiques
17. ^ a b c d Albert Einstein (https://snaccooperative.org/), SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
18. ^ a b c d Albert Einstein (http://www.ne.se/), Nationalencyklopedin, accesat în 9 octombrie
2017
19. ^ a b c d Albert Einstein (https://www.findagrave.com/), Find a Grave, accesat în 9 octombrie
2017
20. ^ a b c d Albert Einstein (http://www.isfdb.org), Internet Speculative Fiction Database,
accesat în 9 octombrie 2017
21. ^ a b c d Albert Einstein (https://www.filmportal.de/), Filmportal.de, accesat în 9 octombrie
2017
22. ^ a b c d Albert Einstein (http://www.academieroyale.be/fr/la-biographie-nationale-presentatio
n/), Biographie nationale de Belgique, accesat în 9 octombrie 2017
23. ^ a b c d Albert Einstein (https://www.inphoproject.org/), Indiana Philosophy Ontology
Project, accesat în 9 octombrie 2017
24. ^ a b c d Albert Einstein (http://www.dwc.knaw.nl/biografie/pmknaw/), KNAW Past Members,
accesat în 9 octombrie 2017
25. ^ a b c d Albert Einstein (https://www.munzinger.de/), Munzinger-Archiv, accesat în 9
octombrie 2017
26. ^ a b c d Albert Einstein (http://www.brockhaus.de/), Brockhaus Enzyklopädie, accesat în 9
octombrie 2017
27. ^ a b c d Albert Einstein (https://snl.no/), Store norske leksikon
28. ^ a b „Albert Einstein” (https://d-nb.info/gnd/118529579), Gemeinsame Normdatei, accesat
în 10 decembrie 2014
29. ^ a b c d e f Эйнштейн Альберт, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
30. ^ a b Einstein: His Life and Universe by Walter Isaacson.[*] Verificați valoarea
|titlelink= (ajutor)
31. ^ a b „Albert Einstein” (https://d-nb.info/gnd/118529579), Gemeinsame Normdatei, accesat
în 30 decembrie 2014
32. ^ a b http://www.einstein-bern.ch (http://www.einstein-bern.ch) Lipsește sau este vid:
|title= (ajutor)
33. ^ https://www.history.com/news/9-things-you-may-not-know-about-albert-einstein (https://ww
w.history.com/news/9-things-you-may-not-know-about-albert-einstein), accesat în 4 ianuarie
2019 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
34. ^ Albert Einstein, Letter to M. Berkowitz, 25 October 1950 (http://farm3.static.flickr.com/268
7/4496554935_0b573db853_o.jpg) (în engleză)
35. ^ Albert Einstein (1949), Albert Einstein: Notes for an Autobiography (https://archive.org/det
ails/EinsteinAutobiography/page/n1) (în engleză), accesat în 7 martie 2019
36. ^ Premiile Nobel pentru Fizică (http://nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/1921)
37. ^ Paul Arthur Schilpp, Albert Einstein: Philosopher-Scientist, Volume II, Harper and Brothers
Publishers (Harper Torchbook edition), New York, pp. 730 - 746.
38. ^ Albert Einstein, Biografie, Fundația Nobel (http://nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laure
ates/1921/einstein-bio.html)
39. ^ en Strămoșii lui Einstein până la a patra generație (http://genealogy.about.com/od/famou
s_family_trees/p/albert_einstein.htm)
40. ^ en Schilpp (Ed.), P. A. (1979). Albert Einstein — Autobiographical Notes. Open Court
Publishing Company, p. 8–9.
41. ^ Ciencia.Astroseti.org (http://ciencia.astroseti.org/matematicas/articulo.php?num=3836)
42. ^ a b c Einstein, Albert (1989) [1979]. Dukas, Helen; Hoffmann, Banesh, ed. Albert Einstein,
The Human Side: New Glimpses From His Archives (https://books.google.com/?id=T5R7Js
RRtoIC&pg=PA165&lpg=PA165&dq=einstein+hated+discipline) (în engleză). Princeton,
New Jersey: Princeton University Press. p. 165. ISBN 978-0691023687. Accesat în 4 martie
2012.
43. ^ Dudley Herschbach, HarvardChem-Einstein-PDF Despre Max Talmud (http://www.chem.h
arvard.edu/herschbach/Einstein_Student.pdf).
44. ^ Dudley Herschbach, "Einstein as a Student"
45. ^ Conform Mac'Tutor Biography (http://www-history.mcs.st-andrews.ac.uk/Biographies/Einst
ein.html)
46. ^ SSQQ.com (http://www.ssqq.com/archive/alberteinstein.htm) (April 2005). Accesat la
06.11.2007.
47. ^ Swiss Federal Institute of Intellectual Property. (http://www.ipi.ch/E/institut/i1.shtm)
48. ^ Lucrarea se numea Über die Untersuchung des Aetherzustandes im magnetischen Felde
(http://www.worldscibooks.com/phy_etextbook/4454/4454_chap1.pdf), "Cercetarea stării de
eter în câmp magnetic" și prefigurează câteva din ideile care îl vor conduce către teoria
relativității.
49. ^ Revista Știință și Tehnică (http://www.stiintasitehnica.ro/index.php?menu=8&id=105)).
50. ^ Fourmilab.ch (http://www.fourmilab.ch/cship/)
51. ^ Press.Princeton.edu (http://press.princeton.edu/titles/5925.html)
52. ^ MacTutor History of Mathematics Archive (http://www-groups.dcs.st-and.ac.uk/~history/His
tTopics/Cosmology.html)
53. ^ Acest caracter de undă al luminii era confirmat experimental de fenomene ca: interferența,
difracția, polarizarea.
54. ^ Über die von der molekularkinetischen Theorie der Wärme geforderte Bewegung von in
ruhenden Flüssigkeiten suspendierten Teilchen. (http://www3.interscience.wiley.com/homep
ages/5006612/549_560.pdf)
55. ^ Ecuațiile de câmp (http://nausikaa2.mpiwg-berlin.mpg.de/cgi-bin/toc/toc.x.cgi?dir=6E3MA
XK4&step=thumb), Sitzungsberichte der Preussischen Akademie der Wissenschaften zu
Berlin.
56. ^ National Institute of Standards and Technology (http://www.nist.gov/public_affairs/release
s/n01-04.htm)
57. ^ Refrigeratorul Einstein - Szilard (http://www.fourmilab.ch/etexts/einstein/uspat1781541/ww
w/)
58. ^ Discursul lui Einstein pentru cauza păcii (http://www.amnh.org/exhibitions/einstein/revoluti
on/index.php)
59. ^ a b Actualite de l'Histoire, no 10, Juillet-Aout 2012, l'article "Einstein, l'homme qui aurait pu
être président", par Éric Garnier-Covo
60. ^ Princetonhistory.org (http://www.princetonhistory.org/museum_alberteinstein.cfm)
61. ^ Vezi Einstein-Website (http://www.einstein-website.de/z_information/variousthings.html)
62. ^ Brian, Dennis (1996), Einstein: A Life, New York: John Wiley & Sons, p. 127, ISBN 0-471-
11459-6.
63. ^ Spinoza The Ethics (http://www.gutenberg.org/files/3800/3800-8.txt) Part I, Prop. IV. Cf.
ibidem Preface.
64. ^ Einstein: Dumnezeu este expresia și produsul slăbiciunii umane (http://www.descopera.ro/
dnews/2633561-einstein-dumnezeu-este-expresia-si-produsul-slabiciunii-umane)
65. ^ RelativityBook.com (http://www.relativitybook.com/resources/Einstein_religion.html)
66. ^ Critical Thought and Religious Liberty (http://www.stephenjaygould.org/ctrl/quotes_einstei
n.html)
67. ^ a b c d Don Howard, Lecția nr. 22, "Cosmic Religion and Jewish Identity", Albert Einstein:
Physicist, Philosopher, Humanitarian (http://www.thegreatcourses.com/courses/albert-einstei
n-physicist-philosopher-humanitarian.html) , Course No. 8122, The Teaching Company,
LLC, 2009.
68. ^ Michio Kaku, "Universul lui Einstein", pag.101.
69. ^ History of Vegetarianism, autor Albert Einstein (http://www.ivu.org/history/northam20a/eins
tein.html)
70. ^ "Ghid practic pentru o dietă sănătoasă", editura Plaza y Janés S.A., 2000, isbn 84-226-
8490-X, pag.61
71. ^ Guardian.co.uk (http://books.guardian.co.uk/reviews/scienceandnature/0,,1571826,00.htm
l): the greatest feat of human thinking about nature, the most amazing combination of
philosophical penetration, physical intuition, and mathematical skill.
72. ^ Schmidhuber, Jürgen. "ALBERT EINSTEIN (1879–1955) and the 'Greatest Scientific
Discovery Ever'." 2006. (http://www.idsia.ch/~juergen/einstein.html): ...the greatest scientific
discovery ever made
73. ^ Time.com (http://www.time.com/time/time100/poc/home.html).
74. ^ National Research Council Canada (http://www.nrc-cnrc.gc.ca/eng/education/elements/el/
es.html)
75. ^ Lunar features (http://www-gap.dcs.st-and.ac.uk/~history/Societies/LunarFeatures0.html)
76. ^ Physics: past, present, future (http://physicsworld.com/cws/article/print/851), Physics
World, 2007
77. ^ Pbs.org (http://www.pbs.org/opb/einsteinswife)
78. ^ Pbs.org (http://www.pbs.org/ombudsman/2006/12/einsteins_wife_the_relative_motion_of_
facts.html)
79. ^ Rosa Luxemburg Institut (http://www.rli.at/Seiten/kooperat/maric1.htm)
80. ^ Alberto A Martínez, Controverse privind soția lui Einstein la Physicsweb.org (http://physics
web.org/articles/world/17/4/2), aprilie 2004.
81. ^ Allen Esterson.Mileva Marić: Soția lui Einstein (http://www.esterson.org/milevamaric.htm)
82. ^ John Stachel. “Albert Einstein and Mileva Maric. A Collaboration That Failed to Develop”
in: Creative Couples in the Sciences, H. M. Pycior et al. (ed). (http://philoscience.unibe.ch/le
hre/winter99/einstein/Stachel1966.pdf)
83. ^ a b Vezi Interpretation of quantum mechanics. Comparison (https://en.wikipedia.org/wiki/Int
erpretation_of_quantum_mechanics#Comparison), rezumat al interpretărilor mecanicii
cuantice care arată că nu toate interpretările mecanicii cuantice sunt deterministe.
84. ^ The Internet Encyclopedia of Philosophy (http://www.iep.utm.edu/e/epr.htm)

Scrieri

Scrieri științifice
1938: The Evolution of Physics (coautor: Leopold Infeld), o lucrare de popularizare a științei
Einstein, Albert (1901), “Folgerungen aus den Capillaritätserscheinungen (Conclusions
Drawn from the Phenomena of Capillarity)”, Annalen der Physik, vol.4: p. 513.
Einstein, Albert (1905a), “On a Heuristic Viewpoint Concerning the Production and
Transformation of Light”, Annalen der Physik, vol. 17: pp. 132–148 .
Einstein, Albert (1905b), A new determination of molecular dimensions .
Einstein, Albert (1905c), “On the Motion—Required by the Molecular Kinetic Theory of Heat
—of Small Particles Suspended in a Stationary Liquid”, Annalen der Physik vol. 17:
pp. 549–560.
Einstein, Albert (1905d), “On the Electrodynamics of Moving Bodies” (http://www.fourmilab.c
h/etexts/einstein/specrel), Annalen der Physik, vol. 17: pp. 891–921 .
Einstein, Albert (1905e), “Does the Inertia of a Body Depend Upon Its Energy Content?”,
Annalen der Physik, vol. 18: pp. 639–641.
Einstein , Albert (1905), Ist die Trägheit eines Körpers von dessen Energieinhalt abhängig?
(http://www.physik.uni-augsburg.de/annalen/history/papers/1905_18_639-641.pdf), Annalen
der Physik, vol. 18: pp. 639–643
Einstein, Albert (1906), Das Prinzip von der Erhaltung der Schwerpunktsbewegung und die
Trägheit der Energie (http://www.physik.uni-augsburg.de/annalen/history/papers/1906_20_6
27-633.pdf), Annalen der Physik, vol. 20: pp. 627–633.
 Einstein, Albert (1907), Über das Relativitätsprinzip und die aus demselben gezogenen
Folgerungen (http://www.soso.ch/wissen/hist/SRT/E-1907.pdf), Jahrbuch der Radioaktivität
und Elektronik , vol.4, pp. 411–462.
Einstein, Albert (1916), Grundlage der allgemeinen Relativitätstheorie (http://www.ffn.ub.es/l
uisnavarro/nuevo_maletin/Einstein_GRelativity_1916.pdf), Annalen der Physik, vol. 49.
pp. 769–782.
Einstein, Albert (1915), “Die Feldgleichungen der Gravitation (The Field Equations of
Gravitation)”, Koniglich Preussische Akademie der Wissenschaften: pp. 844–847.
Einstein, Albert (1917a), “Kosmologische Betrachtungen zur allgemeinen Relativitätstheorie
(Cosmological Considerations in the General Theory of Relativity)”, Koniglich Preussische
Akademie der Wissenschaften
Einstein, Albert (1917), “Zur Quantentheorie der Strahlung (On the Quantum Mechanics of
Radiation)”, Physikalische Zeitschrift, vol. 18: pp. 121–128
Einstein, Albert (11 iulie 1923), Fundamental Ideas and Problems of the Theory of
Relativity” (http://nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/1921/einstein-lecture.pdf“),
Nobel Lectures, Physics 1901–1921, Amsterdam: Elsevier Publishing Company.
Einstein, Albert (1924), “Quantentheorie des einatomigen idealen Gases (Quantum theory
of monatomic ideal gases)”, Sitzungsberichte der Preussichen Akademie der
Wissenschaften Physikalisch—Mathematische Klasse: pp. 261–267 .
Einstein, Albert (1926), “Die Ursache der Mäanderbildung der Flussläufe und des
sogenannten Baerschen Gesetzes”, Die Naturwissenschaften 14: pp. 223–224, DOI
10.1007/BF01510300 . On Baer's law and meanders in the courses of rivers.
Einstein, Albert; Podolsky, Boris & Rosen, Nathan (15 mai 1935), “Can Quantum-
Mechanical Description of Physical Reality Be Considered Complete?”, Physical Review 47
(10): 777–780, DOI 10.1103/PhysRev.47.777
Einstein, Albert (1940), “On Science and Religion”, Nature 146: 605, DOI
10.1038/146605a0
Einstein, Albert, et al. To the editors (http://phys4.harvard.edu/~wilson/NYTimes1948.html),
New York Times (4 dec. 1948)
Einstein, Albert (May 1949), “Why Socialism?” (http://www.monthlyreview.org/598einst.htm)
(De ce socialism? (https://www.marxists.org/romana/einstein/1949/socialism.htm))
Einstein, Albert (1950), “On the Generalized Theory of Gravitation”, Scientific American
CLXXXII (4): 13–17
Einstein, Albert (1954), Ideas and Opinions, New York: Random House, ISBN 0-517-00393-
7
Einstein, Albert (1969), Albert Einstein, Hedwig und Max Born: Briefwechsel 1916–1955,
München: Nymphenburger Verlagshandlung
Einstein, Albert (1979), Autobiographical Notes (Centennial ed.), Chicago: Open Court,
ISBN 0-87548-352-6 .pp. 48 – 51.
Collected Papers: Stachel, John, Martin J. Klein, a. J. Kox, Michel Janssen, R. Schulmann,
Diana Komos Buchwald and others (Eds.) (1987–2006). The Collected Papers of Albert
Einstein, Vol 1–10. Princeton University Press.

Scrieri din alte domenii

1930: About Zionism: Speeches and Lectures by Professor Albert Einstein
1933: Why War? (coautor: Sigmund Freud)
1934: The World As I See It
1950: Out of My Later Years
Bibliografie
J. Simmons 100 cei mai mari savanți ai lumii (traducere din engleză) Editura Lider,
București, 1996
Lecturi de fizică, (colectiv de autori), Editura Didactică și Pedagogică, 1980
V. Vâlcovici Albert Einstein.Viața sa Poligrafia Craiova, 1957

Vezi și
Ecuația lui Einstein
Efectul Compton
Organizarea și evoluția Universului
Legea lui Hubble
Lista lucrărilor științifice ale lui Albert Einstein

Legături externe
en Arhive Einstein on-line (http://www.alberteinstein.info/)
en Einstein - Biography (http://nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/1921/einstein
-bio.html)
en Einstein Summary (http://www-groups.dcs.st-and.ac.uk/~history/Mathematicians/Einstei
n.html)
en Biografie la Pbs.org (http://www.pbs.org/wgbh/aso/databank/entries/bpeins.html)
en Albert-Einstein.org (http://www.albert-einstein.org)
ro AlbertEinstein.ro (http://alberteinstein.ro/)
en A. Einstein On-line (http://www.westegg.com/einstein/)
en Operele sale științifice la Pbs.org (http://www.pbs.org/wgbh/nova/einstein/genius/)
en Annalen der Physik (http://www.physik.uni-augsburg.de/annalen/history/)
en Imagine și impact (http://www.aip.org/history/einstein)
en NOVA - Einstein's Big Idea - Relativity (Lightman Essay) - PBS (http://www.pbs.org/wgb
h/nova/einstein/relativity/)
en Albert Einstein - Wikiquote (https://en.wikiquote.org/wiki/Albert_Einstein)
en Albert Einstei Quotes - The Quotations Page (http://www.quotationspage.com/quotes/Al
bert_Einstein)
ro Albert Einstein despre religii: Legende primitive, copilărești (http://www.mediafax.ro/life-i
nedit/albert-einstein-despre-religii-legende-primitive-copilaresti.html?4728;2631384)
en Scrierile pe teme religioase (http://www.positiveatheism.org/tochein.htm)
en "Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare" (http://www.fourmilab.ch/etexts/einstein/
specre.pdfl)
en Depinde inerția unui corp de cantitatea sa de energie? (http://www.fourmilab.ch/etexts/e
instein/E_mc2)
en H. Poincaré (https://www.marxists.org/reference/subject/philosophy/works/fr/poincare.ht
m): Comentarii supra relativității spațiului.
en Einstein acuzat de plagiat (http://home.comcast.net/~xtxinc/AEIPBook.htm)
en Răspunsul lui Răspunsul lui Einstein adresat criticilor sale (https://www.marxists.org/ref
erence/subject/philosophy/works/ge/einstein.htm)
 en G. Burniston Brown, What is wrong with relativity? (http://homepage.ntlworld.com/acad
em/whatswrongwithrelativity.html), Bulletin of the Institute of Physics and Physical Society,
Vol. 18 (March, 1967) pp. 71–77.
Articole biografice

Albert Einstein (http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/albert-einstein-307469.htm), 1

noiembrie 2007, Jurnalul Național
1 Iunie. Copilăria unui geniu - Albert Einstein (http://www.evz.ro/detalii/stiri/1-iunie-copilaria-
unui-geniu-albert-einstein-932244.html), 1 iunie 2011, Evenimentul zilei
Nici Einstein nu găsea soluția păcii între palestinieni și israelieni (http://www.cotidianul.ro/nic
i-einstein-nu-gasea-solutia-pacii-intre-palestinieni-si-israelieni-176719/), 20 martie 2012,
Călin Marchievici, Cotidianul
ZIUA EINSTEIN: Dupa 130 de ani (http://www.descopera.ro/stiinta/4046503-ziua-einstein-d
upa-130-de-ani), 14 martie 2009, Alexandru Safta, Descoperă
Activitatea științifică

Ce gândește Dumnezeu - teoria întregului sau munca neterminata a lui Einstein (http://ww
w.descopera.ro/stiinta/8074675-ce-gandeste-dumnezeu-teoria-intregului-sau-munca-neterm
inata-a-lui-einstein), 21 martie 2011, Alexandru Safta, Descoperă
Einstein - un Casanova cu creier de savant (http://www.revistamagazin.ro/content/view/813
9/8/), 29 septembrie 2010, Revista Magazin

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Albert_Einstein&oldid=13222196

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 31 decembrie 2019, ora 15:47.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.