Sunteți pe pagina 1din 4

Gheorghe Ioana Virginia

Cls a XII a A

SLOVACIA

Nume oficial: Republica Slovacia


Situarea: Slovacia este aşezată în Europa Centrală, având ca
vecini: în N pe Polonia; în E Ucraina; în S pe Ungaria; Austria în V şi
în N-V pe Cehia.

Suprafaţă: 49 036 km2


Drapelul: Steagul este alcătuit din trei linii orizontale (alb;
albastru; roşu) şi cu stema statului în partea stângă.
Populaţia: Deşi este o ţară preponderent muntoasă şi are o
întindere redusă, Slovacia este destul de bine populată având
aproximativ 6 000 000 locuitori (107 loc/km2).Cea mai importantă
concentrare se află în Slovacia Occidentală (peste 150 loc/km2),
urmată de oraşele Kosice şi Basnska Bystrica şi aria lor
înconjurătoare. Cele mai reduse densităţi, cu mult sub media
Slovaciei, se află în Munţii Tatra. Din punct de vedere etnic populaţia
este alcătuită din cea mai mare parte din slovaci (peste 85%) la care
se adaugă, cu o pondere mai însemnată, maghiarii (peste 10%).
Natalitatea este de 15 0/00, mortalitatea de 10,3 0/00. Populaţia urbană
are o pondere de 78 %.
Culte: catolicism (marea majoritate), protestantism, ortodoxism.
Orase: Capitala este la Bratislava. Cele mai importante oraşe
sunt:
• Kosice 238 000 locuitori
• Nitra 212 000 locuitori
• Zilina 183 000 locuitori
• Presov 88 000 locuitoriî
Statul : Republică parlamentară, potrivit Constituţiei intrate în
vigoare la 01.01.1993 (a devenit stat liber la 1 ianuarie când
Cehoslovacia s-a separat în două state: Slovacia şi Republica Cehă).
Activitatea legislativă este exercitată de către Consiliul Naţional, iar
cea executivă de Consiliul de Miniştri, numit de preşedinte. Există
partide politice : 10 formaţii printre care Uniunea Civică Democrată-
Publicul Împotriva Violenţei (fondat în 1989); Partidul Stângii
Democrate din Slovacia (denumire din 1991 a Partidului Comunist);
Partidul Naţional Slovac; Partidul Libertăţii Slovace(fondat în 1946).
Şeful statului (preşedinte): Michai Kovac (din 15.02.1993); prim-
ministru: Vladimir Meciar (din 24.06.1992).
Relieful: Este predominant muntos, dat în V de Carpaţii Mici
(768 m altitudinea maximă), Carpaţii Albi puţin mai înalţi (cca. 1 000
m) şi cu desfăşurare mai largă, cuprinzând numeroşi martori de
calcare jurasice. În nord se află Tatra Înaltă, cel mai înalt masiv
cristalin din întregul sistem muntos al Carpaţilor (vârful
Gerlachovska, 2 655 m), cu forme glaciare bine dezvoltate şi
păstrate. La sud de Tatra Înaltă între râurile Vah şi Hron, se găseşte
masivul cristalin Tatra Joasă (cea mai mare altitudine se află în
vârful Dumbier 2 043 m).
Un culoar tectonic orientat E-V drenat de râul Hron, desparte
munţii din Nord de Munţii Metaliferi ai Slovaciei (alt. maximă 1 477
m), de origine vulcanică. În Sud se află sectoare ale Câmpiei Dunării
şi Câmpiei Tisei.
În peştera Krasnohorska din Estul ţării se află cea mai mare
stalagmită de pe glob (32 m înălţime)
Reţeaua hidrografică: Principalul curs de apă este Dunărea
(172 km pe teritoriul Slovaciei), care primeşte o serie de afluenţi
(Nitra, Hron).
Clima: Slovacia are o climă temperat-continentală cu ierni reci
(-16 C în ianuarie la Bratislava) şi veri relativ răcoroase (21,10C în
0

iulie la Bratislava). Precipitaţiile depăşesc 750 mm în zona înaltă


(peste 2 000 mm în Tatra) şi ating 600-800 mm în zonele joase.
Vegetaţia: Păduri îndeosebi de conifere (molid, pin, brad) şi
foioase, pajişti alpine (păşuni şi fâneţe naturală).
Fauna: Este caracteristică Europei Centrale; numeroase zone
ocrotite printre care Parcul Natural Tatra Înaltă, unul dintre cele mai
întinse din Europa.
Istoria: Pe teritoriul Slovaciei, locuit în a doua jumătate a
mileniului I î.Hr. şi în primele secole d.Hr. de celţi, triburi dacice şi
germanice, se stabilesc în secolul VI triburi ale slavilor de apus, supuse în
secolele VII-IX autorităţii politice a avarilor, apoi francilor. În secolul
VII Slovacia este inclusă în efemerul stat slav al lui Samo (623 la 59).
Gheorghe Ioana Virginia
Cls a XII a A

Părţi ale Slovaciei, între care şi principatul de Nitra (Slovacia de


Apus) sunt incluse după 830, în marele cnezat al Moraviei; acum se
răspândeşte creştinismul adus de misionarii Chiril şi Metodiu (863 la
64).
După prăbuşirea Marelui Cnezat al Moraviei sub loviturile
ungurilor stabiliţi în Câmpia Panoniei (906), Slovacia face parte din
statul ceh condus de dinastia Premysi, constituit în Bohemia la
sfârşitul secolului IX, apoi este ocupată de către regatul ungar
(1025). Coroana maghiară aduce în Slovacia colonişti germani, cehi,
polonezi şi unguri, oraşele fiind dominate până în secolul XV de
populaţie germană. După prăbuşirea regatului ungar în urma
bătăliei de Mohacs (1526), Slovacia intră în componenţa Imperiului
Habsburgic. În urma pactului dualist din 1867 Slovacia este inclusă în
Ungaria, populaţia fiind supusă unei politici de maghiarizare forţată
(se interzice asociaţia Matica slovenska-1875).
După proclamarea de la Praga la 28.10.1918 a Republicei
Cehoslovace, la 30.10.1918 Slovacia se uneşte cu aceasta. În cadrul
noului stat creat Slovacia nu obţine autonomia sperată, Constituţia
Cehoslovacă din 29.02.1920 fiind considerată la Bratislava prea
centralistă.
După acordul de la Munchen (30.09.1938), Slovacia dobândeşte
la 06.10.1938 autonomia internă, prelatul catolic Jozef Tiso devenind
şef al guvernului. În condiţiile desfiinţării de către Germania a
statului Cehoslovac, Slovacia se proclamă republică independentă
(14.03.1939-04.04.1945, în realitate un stat satelit al celui de-al treilea Reich).
În urma „primului arbitraj de la Viena” (02.11.1938), Ungaria anexează
Slovacia Meridională şi sudul Ucrainei subcarpatice (12 000 km2, 1 mil.
loc.), iar în 15-17.03.1939 ocupă întreaga Ucraină subcarpatică. În
august-octombrie 1944 în Slovacia are loc o puternică răscoală
antigermană, la care participă 60 000 soldaţi şi 12 000 partizani,
răscoală înăbuşită de Wehrmacht. După eliberarea Cehoslovaciei de
sub dominaţia germană (09.05.1945), guvernul de coaliţie instituit
sub patronaj sovietic (1945) acaparează treptat, până în 1948
întreaga putere, Cehia şi Slovacia cunoscând în următoarele decenii
destinul statelor est-europene intrate în sfera de influenţă sovietică.
Politica reformistă iniţiată în cursul „Primăverii de la Praga”
este curmată brutal de intervenţia tancurilor „Tratatului de la
Varşovia” (20-21.08.1968), ordonată de conducătorul sovietic Leonit
Brejnev.
La 01.01.1969 Cehoslovacia este stat federal compus din două
republici egale în drepturi, Republica Socialistă Slovacă şi Republica
Socialistă Cehă (din 20.04.1990 Republica Federativă Cehă şi
Slovacă).
În contextul radicalelor transformări ce se petrec în 1989 în
Europa de Est, în urma unor demonstraţii populare din octombrie-
noiembrie de la Praga, „Revoluţia de Catifea” are ca urmare
constituirea unui guvern de uniune naţională, alegerea fostului
disident Vaclav Havel ca preşedinte al republicii (29.12.1989) şi
înlăturarea de la putere a regimului comunism. Alegerile
parlamentare din (05-06.12.1989) sunt câştigate în Slovacia de
Mişcarea pentru o Slovacie Democratică, condusă de Vladimir
Meciar.
În urma tratativelor bilaterale cehe şi slovace se adoptă decizia
separării Cehoslovaciei în două state, măsură care intră în vigoare la
01.01.1993, odată cu proclamarea Republicii Slovace ca stat independent.
Economia: Este bazată pe industrie una dintre cele mai
dezvoltate dintre fostele ţări comuniste, dar cu o participare redusă
(cca. 30 %) la producţia fostei Cehoslovacii. Dispune de resurse
minerale variate, dar în general fără rezerve şi producţii importante
(producţia de cărbune care plasa Cehoslovacia pe unul din primele
locuri din lume, era asigurată în cea mai mare parte de Cehia).
Industria prelucrătoare, diversificată (siderurgie, constructoare de
maşini, chimică, uşoară, alimentară), dar mai puţin dezvoltată decât
în Cehia se află într-un proces de restructurare, cunoscând în ultimii
ani, ca şi în Cehia, o scădere a producţiei, datorită reducerii
comenzilor din Uniunea Sovietică şi a slabei competivităţi pe piaţa
occidentală.
Agricultura: Spre deosebire de Cehia, Slovacia este axată în
principal pe cultura plantelor: cereale (grâu; porumb), sfeclă de
zahăr, cartofi, viticultură şi pomicultură.
Turismul: Cunoaşte din 1990 un proces de revigorare, având ca
principale atracţii staţiunile montane aflate în Munţii Tatra.