24.03.

2021 Austria - Wikipedia

Austria
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Austria (în germană Österreich , pronunțat în germană /ˈøːstɐ

ˌʁaɪç/), oficial Republica Austria (în germană Republik Austria
Österreich), este o țară fără ieșire la mare, populată de circa
Republica Austria
8,47 milioane de locuitori[5] aflată în Europa Centrală. Ea se
învecinează cu Cehia (362 km) și Germania (784 km) la nord, Österreich (germană)
Ungaria (366 km) și Slovacia (91 km) la est, Slovenia (330 km) Republik Österreich (germană)
și Italia (430 km) la sud, și Elveția (164 km) și Liechtenstein
(35 km) la vest. Teritoriul Austriei acoperă 83.879 km² și are o
climă temperată și alpină. Relieful Austriei este predominant
muntos datorită prezenței Alpilor; doar 32% din suprafața țării
se află sub 500 m altitudine, iar cel mai înalt punct al său se
află la 3.798 m.[6] Majoritatea populației vorbește dialecte Drapelul Austriei Stema Austriei
locale austro-bavareze ale limbii germane, ca limbă maternă,[7] Deviză: Nu are
iar germana standard este limba oficială a țării.[8] Alte limbi Imn: Land der Berge, Land am Strome
oficiale la nivel local sunt croata și maghiara în Burgenland și
slovena în Carintia.[6] 0:00 MENIU

Originile Austriei moderne datează din vremea dinastiei de

Habsburg când marea majoritate a țării făcea parte din Sfântul
Imperiu Roman. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, Austria
a devenit una din marile puteri ale Europei și, ca urmare a
încoronării lui Napoleon I ca împărat al francezilor, Imperiul
Austriac a fost proclamat oficial în 1804. În 1867, Imperiul
Austriac a fost transformat în Austro-Ungaria.

După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar în 1918 și sfârșitul

Primului Război Mondial, Austria a adoptat și a utilizat numele
de Austria Germană („Deutschösterreich”, ulterior
„Österreich”) într-o tentativă de unire cu Germania, dar
aceasta a fost interzisă prin Tratatul de la Saint-Germain-en-
Laye. Prima Republică Austriacă a fost instituită în 1919. În Geografie
1938, prin Anschluss, Austria a fost ocupată și anexată de Suprafață
Germania Nazistă.[9] Această situație a durat până după - totală 83,879 km² (locul 115)
sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial în 1945, după care Apă (%) 1,7
Germania Nazistă a fost ocupată de Aliați și fosta constituție Cel mai înalt punct Großglockner (3.798 m)
democratică a Austriei a fost restaurată. În 1955, Tratatul de
Cel mai jos punct Lacul Neusiedler
Stat al Austriei a reînființat Austria ca stat suveran, punând
(115 m)
capăt ocupației. În același an, parlamentul Austriei a dat Cel mai mare oraș Viena
declarația de neutralitate, prin care țara a primit statut de Vecini Italia
neutralitate permanentă. Liechtenstein
Elveția
Astăzi, Austria este o democrație reprezentativă parlamentară, Cehia
formată din nouă landuri federale.[6][10] Capitala și cel mai Ungaria
Slovacia
mare oraș, cu o populație de peste 1,7 milioane de locuitori, Slovenia
este Viena.[6][11] Austria este una dintre cele mai bogate țări ale Germania
lumii, cu un PIB pe cap de locuitor de 48.350 de dolari (2011). Fus orar UTC+1
Țara a dezvoltat un standard de viață ridicat și în 2011 s-a Ora de vară UTC+2
clasat pe locul 19 în lume după Indicele dezvoltării umane. Populație
Austria este membră a ONU din 1955,[12] a aderat la Uniunea Populație
- Recensământ 2001 8.032.926
https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 1/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

Europeană în 1995,[6] și este membru fondator al OECD.[13] Densitate 101,4 loc/km²

- Estimare 2016 8.725.931[1] (locul 94)
Austria a semnat în 1995 Acordul de la Schengen,[14] și a
adoptat moneda unică europeană, Euro, în 1999. Limbi oficiale Germană austriacă
Etnonim Austrieci
Guvernare
Sistem politic Republică federală
Cuprins Președinte Alexander Van der
Bellen[3]
Etimologie Cancelar federal Sebastian Kurz
Istorie Legislativ Parlamentul Austriei
Secolul al XX-lea Camere Consiliul Național al
Austriei(d)
Politică Bundesrat
Evenimente politice recente Capitala Viena (Wien, 2.268.656
Relații externe loc.)
Istorie
Armata
Independență
Landuri Aderare la UE 1 ianuarie 1995
Geografie Economie
PIB (PPC) 2015
Clima
- Total 402 miliarde USD[2]
Hidrografia
- Pe cap de locuitor 47.031
Flora și fauna PIB (nominal) 2015
Economie - Total 380 miliarde USD[2]
Moneda - Pe cap de locuitor 44.475 USD
Energia IDU 0,885
Resurse naturale Monedă Euro 1 (EUR)
Coduri și identificatori
Demografie Cod CIO AUT
Limba Cod mobil 232
Grupuri etnice Prefix telefonic +43
Religia ISO 3166-2 AT
Domeniu Internet .at
Cultură
1
Înainte de 1999:Șiling austriac.
Muzica
Prezență online
Arta și arhitectura
site web oficial (https://www.austria.info/us)
Teatru și film Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?ti
Știință și filosofie tle=Austria&action=edit&section=0)

Literatura
Particularități culinare
Sport
Patrimoniul mondial
Vezi și
Note
Surse
Legături externe

Etimologie
Numele german al Austriei, Österreich, înseamnă „marca de est”, și derivă din cuvântul Ostarrîchi, care
apare pentru prima oară în „documentul Ostarrîchi” din 996.[15] Acest cuvânt este probabil o traducere din
latina medievală a termenului Marchia orientalis într-un dialect local (bavarez). A fost prefectură a Bavariei
înființată în 976. Cuvântul „Austria” este o latinizare a numelui german și a fost atestat pentru prima oară în
secolul al XII-lea.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 2/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

Friedrich Heer(de), unul dintre cei mai importanți istorici austrieci ai

Prima apariție a cuvântului
„ostarrichi” (încercuit cu roșu).
Austria modernă prețuiește acest
document, datând din 996, ca act
fondator al națiunii.
secolului al XX-lea, scria în cartea sa Der Kampf um die österreichische
Identität (Lupta pentru identitatea austriacă),[16] că forma germanică
Ostarrîchi nu este o traducere a cuvântului latinesc, ci că ambele au
rezultat dintr-un termen mult mai vechi din limbile celtice vorbite în
antichitate pe teritoriul actual al Austriei: acum peste 2.500 de ani, mare
parte din țară era denumită Norig de populația celtică (cultura
Hallstatt); conform lui Heer, no- sau nor- însemnau „est” sau „de est”, în
vreme ce -rig este un cuvânt legat de actualul termen german Reich, cu
sensul de „domeniu”. Astfel, Norig ar însemna Ostarrîchi și Österreich,
și astfel, Austria. Numele celtic a fost în cele din urmă latinizat în
Noricum după cucerirea romană a zonei ce cuprinde Austria actuală, în
preajma anului 15 î.e.n. Noricum a devenit ulterior provincie romană la
jumătatea secolului I e.n.[17]

Istorie
Articol principal: Istoria Austriei.

Populată încă din antichitate,[10] regiunea central-europeană care este astăzi Austria a fost ocupată în
perioada pre-romană de diverse triburi celtice. Regatul celtic Noricum a fost ulterior cucerit de Imperiul
Roman și transformat în provincie. Situl Petronell-Carnuntum din estul Austriei actuale a fost un important
castru devenit capitală a provinciei Pannonia superioară. Carnuntum a fost populat de circa cincizeci de mii
de oameni timp de aproape 400 de ani.[18]

După căderea Imperiului Roman, zona a fost invadată de slavi și

avari.[19] Tribul slav al carantanilor a migrat în Alpi și a înființat
cnezatul Carantania, care acoperea mare parte din estul și centrul
teritoriului austriac. Carol cel Mare a cucerit acest teritoriu în 788, a
încurajat colonizarea și a introdus creștinismul.[19] Ca parte a Franciei
Răsăritene, principalele regiuni ce cuprind astăzi Austria au fost
acordate casei de Babenberg. Zona a căpătat numele de marchia
Orientalis și a fost dată lui Leopold de Babenberg în 976.[20]

Prima atestare a numelui de Austria datează din 996 când a fost scris
Ostarrîchi, cu referire la teritoriul mărcii Babenberg.[20] În 1156, Stema împăratului Habsburg din
Privilegium Minus a ridicat Austria la rang de ducat. În 1192, familia 1605
Babenberg a primit și ducatul Stiriei. Odată cu moartea lui Frederick al
II-lea în 1246, linia de succesiune a Babenbergilor s-a stins.[21]

Ca urmare, Ottokar al II-lea al Boemiei a preluat controlul asupra ducatelor Austriei, Stiriei și Carintiei.[21]
Domnia sa a luat sfârșit odată cu înfrângerea de la Dürnkrut în fata lui Rudolph I al Germaniei în 1278.[22]
De atunci și până la Primul Război Mondial, istoria Austriei a fost strâns legată de cea a dinastiei sale
conducătoare, Habsburgii.

În secolele al XIV-lea și al XV-lea, Habsburgii au început să acumuleze alte provincii din vecinătatea
ducatului Austriei. În 1438, ducele Albert al V-lea a fost ales succesor al socrului său, Sigismund de
Luxemburg. Deși Albert însuși a domnit doar un an, din acel moment toți împărații Sfântului Imperiu
Roman au fost Habsburgi, cu o singură excepție.

Habsburgii au început să acumuleze și pământuri în zone îndepărtate față de cele ereditare. În 1477,
arhiducele Maximilian, unicul fiul al împăratului Frederic al III-lea, s-a căsătorit cu Maria, moștenitoarea
Burgundiei, căpătând mare parte din Țările de Jos de la familia ei.[23][24] Fiul său, Filip cel Drept s-a
căsătorit cu moștenitoarea coroanelor Castiliei și Aragonului, obținând coroana Spaniei, împreună cu
posesiunile sale din Italia, Africa și din Lumea Nouă.[23][24] În 1526, după bătălia de la Mohács, Boemia și
partea din Regatul Ungariei neocupate de otomani a căzut sub dominație austriacă.[25] Expansiunea

https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 3/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

otomană în Ungaria a dus la dese conflicte între cele două imperii, lucru
devenit evident odată cu așa-numitul Război Lung dintre 1593 și 1606.
Turcii au efectuat incursiuni în Stiria de aproape douăzeci de ori;[26]
arzând, jefuind, și luând mii de sclavi.[27]

În timpul îndelungatei domnii a lui

Leopold I (1657–1705) și după
victoria în apărarea Vienei în 1683
(sub comanda regelui Poloniei, Ioan Bătălia de la Viena din 1683 a frânat
al III-lea Sobieski),[28] o serie de înaintarea Imperiului Otoman în
campanii au adus întreaga Ungarie Europa.
sub control austriac, fapt consfințit
prin tratatul de la Karlowitz din
1699.
Congresul de la Viena, pictură de
Jean-Baptiste Isabey, 1819
Împăratul Carol al VI-lea a cedat multe din câștigurile realizate de
imperiu în anii precedenți, în principal din cauza temerilor de stingerea
iminentă a casei de Habsburg. Carol era dispus să ofere avantaje concrete în teritorii și autoritate în
schimbul recunoașterii de către alte puteri a Pragmaticei Sancțiuni prin care Maria Terezia a devenit
moștenitoarea sa. Odată cu apariția Prusiei ca mare putere, a început în Germania dualismul austro-prusac.
Austria a participat, împreună cu Prusia și cu Rusia, la prima și a treia împărțire a Poloniei (în 1772 și 1795).

Austria s-a implicat apoi într-un război cu Franța revoluționară, la început fără succes, cu înfrângeri
succesive în fața lui Napoleon, înfrângeri ce au dus la sfârșitul vechiului Sfânt Imperiu Roman în 1806. Cu
doi ani în urmă,[29] în 1804, fusese fondat Imperiul Austriac. În 1814, Austria a făcut parte din forțele aliate
care au invadat Franța, punând capăt războaielor napoleoniene.

Astfel, după congresul de la Viena, Austria a devenit una dintre cele patru
puteri dominante ale continentului, fiind recunoscută drept mare putere. În
același an, s-a înființat Confederația Germană, (în germană Deutscher Bund)
sub prezidiul Austriei. Din cauza unor conflicte sociale, politice și naționale
nerezolvate, teritoriile germane au fost afectate de Revoluțiile din 1848, ce
aveau ca scop unificarea Germaniei.[30] O Germanie unificată ar fi fost posibilă
fie ca „Germania Mare”, fie doar cu teritoriile Confederației Germane fără
Austria. Cum Austria nu dorea să cedeze teritoriile sale germanofone către
Imperiul German din 1848, coroana imperiului nou-format a fost oferită regelui
prusac Frederic Wilhelm al IV-lea. În 1864, Austria și Prusia au luptat
împreună împotriva Danemarcei și au eliberat ducatele independente Schleswig
și Holstein. Cu toate acestea, ele nu au putut cădea de acord asupra unei soluții
la administrarea celor două ducate, și în 1866 s-au angajat în Războiul Austro- Arhiducele Franz Ferdinand
Prusac. Înfrântă de Prusia după bătălia de la Königgrätz,[30] Austria a trebuit să (dreapta) cu familia sa
părăsească Confederația Germană și să nu mai ia parte la viața politică
germană.[31][32]

Compromisul austro-ungar din 1867, denumit Ausgleich, a dus la o suveranitate duală, Imperiul Austriac și
Regatul Ungariei, ambele conduse de Franz Joseph I.[33] Teritoriul austro-ungar al acestui divers imperiu
cuprindea multe zone locuite de popoare slave, între care cehi, croați, polonezi, ruteni, sârbi, slovaci, sloveni
și ucraineni, precum și teritorii locuite de italieni și români.

Ca urmare, Austro–Ungaria a devenit din ce în ce mai dificil de guvernat într-o vreme marcată de apariția
mișcărilor naționaliste, care au dus la folosirea unei poliții secrete cu organisme complexe. Guvernul Austriei
a încercat pe cât posibil să echilibreze multiple aspecte: Reichsgesetzblatt, publicația care anunța legile și
ordonanțele valabile în Cisleithania era publicată în opt limbi, toate grupurile naționale aveau dreptul la școli
în limbile lor și la utilizarea limbii materne în administrație. Guvernul ungar, însă, a încercat să
maghiarizeze toate grupurile etnice de pe teritoriul aflat sub jurisdicția sa, inclusiv pe germani. Astfel, nu se
puteau rezolva problemele etnice din diferitele părți ale monarhiei dualiste.

Secolul al XX-lea
https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 4/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand la Sarajevo în 1914 de către sârbul bosniac Gavrilo Princip[34] a fost
utilizată de politicienii și generalii austrieci ca mijloc de presiune asupra împăratului pentru declararea stării
de război cu Serbia, declanșând astfel Primul Război Mondial care a dus la disoluția Imperiului Austro-
Ungar. Peste două milioane de soldați austro-ungari au murit în război.[35]

La 21 octombrie 1918, membrii germani ai Reichsratului (parlamentul

Austriei imperiale) s-au întrunit la Viena sub titulatura de „Adunarea
Națională Provizorie a Austriei Germane” (Provisorische
Nationalversammlung für Deutschösterreich). La 30 octombrie,
adunarea a înființat statul Austria Germană, numind un guvern,
denumit Staatsrat. Acest nou guvern a fost invitat de împărat să ia parte
la decizia de semnare a armistițiului cu Italia, dar nu a participat; astfel,
responsabilitatea sfârșitului războiului prin armistițiul semnat la 3
noiembrie 1918 a căzut exclusiv în mâinile împăratului și ale guvernului
acestuia. La 11 noiembrie, împăratul, sfătuit de miniștrii vechiului și
noului guvern, a declarat că nu va mai lua parte la afacerile de stat; la 12 Hartă etnolingvistică a Austro–
Ungariei, 1910
noiembrie, Austria Germană s-a declarat prin lege republică democrată,
parte a noii Republici Germane. Constituția, prin care Staatsrat a fost
rebotezat Bundesregierung (guvernul federal) și Nationalversammlung a primit numele de Nationalrat
(consiliul național) a fost adoptată la 10 noiembrie 1920.

Tratatul de la Saint-Germain din 1919 a confirmat și consolidat noua ordine în Europa Centrală, stabilită în
mare parte în noiembrie 1918, creând noi state și modificând frontierele altora. Peste 3 milioane de austrieci
germanofoni s-au găsit în exteriorul granițelor noii Republici Austriece ca minorități în statele nou formate
sau mărite Cehoslovacia, Iugoslavia, Ungaria și Italia.[36] Aici au fost incluse și provinciile Tirolul de Sud și
Boemia Germană, majoritar germanofone, dintre care ultima avea să joace un rol în izbucnirea celui de al
Doilea Război Mondial. Chestiunea Tirolului de Sud avea să rămână multă vreme o problemă în relațiile
dintre Austria și Italia până când regiunea a primit în anii 1980 o largă autonomie acordată de guvernul
italian. Între 1918 și 1919 Austria a purtat numele de Austria Germană (în germană Staat
Deutschösterreich). Puterile învingătoare au respins însă unirea acestui stat cu Germania și i-au interzis și
utilizarea acestui nume, care a fost apoi schimbat în Republica Austria spre sfârșitul lui 1919.[37]

După război, inflația cauzată de plata despăgubirilor de război a dus la devalorizarea gravă a Kronei, rămasă
monedă națională a Austriei. În toamna lui 1922 Austria a primit un credit internațional supervizat de Liga
Națiunilor.[38] Scopul acestui credit a fost evitarea falimentului, stabilizarea monedei și îmbunătățirea
situației economice de ansamblu. Odată cu acordarea acestui credit, Austria a trecut sub un control exercitat
de Liga Națiunilor, pierzându-și parțial suveranitatea. În 1925, s-a introdus șilingul, în locul Kronei, cu o
paritate de 10.000:1. Ulterior, datorită stabilității sale, șilingul a fost botezat „dolarul alpin”. Între 1925 și
1929, economia s-a bucurat de o scurtă perioadă de creștere, înainte de a se prăbuși după Vinerea Neagră.

Prima Republică Austriacă s-a prăbușit în 1933 când cancelarul Engelbert Dollfuss, folosindu-se de ceea ce el
a denumit „autooprirea Parlamentului” (în germană Selbstausschaltung des Parlaments), a instaurat un
regim autocratic cu tendințe către fascismul italian.[39][40] Cele două mari partide de atunci, social-
democrații și conservatorii, aveau ambele propria armată paramilitară;[41] Schutzbundul social-democrat a
fost declarat ilegal dar a continuat să opereze[41] și a izbucnit Războiul Civil Austriac.[39][40][42]

În februarie 1934 mai mulți membri din Schutzbund au fost

executați,[43] Partidul Social-Democrat a fost scos în afara legii și
membrii săi au fost închiși sau au emigrat.[42] La 1 mai 1934,
austrofasciștii au impus o nouă constituție („Maiverfassung”) care a
cimentat puterea lui Dollfuss, dar la 25 iulie el a fost asasinat în cadrul
unei tentative naziste de lovitură de stat.[44][45]

Succesorul său, Kurt Schuschnigg, s-a străduit să păstreze Austria

independentă ca fiind „statul german mai bun”, dar la 12 martie 1938,
naziștii austrieci au preluat conducerea, în vreme ce trupele germane au Hitler vorbind la Heldenplatz, Viena.
ocupat țara.[46] La 13 martie 1938, s-a declarat oficial Anschlussul

https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 5/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

Austriei (unirea cu Germania). După două zile, Hitler (austriac prin naștere), a proclamat „reunificarea” țării
sale cu restul Germaniei în Heldenplatz din Viena. Printr-un plebiscit, unirea a fost confirmată în aprilie
1938.

Austria a fost incorporată în al Treilea Reich și a încetat să existe ca țară

independentă. Arianizarea averilor austriecilor de origine evreiască a
început imediat în martie cu așa-numita fază „sălbatică” (adică
extralegală), dar în curând a fost structurată legal și birocratic, ca proces
de deposedare a evreilor de toate proprietățile lor. Naziștii au denumit
Austria „Ostmark”[46] până în 1942, când ea a căpătat numele de
„Alpen-Donau-Reichsgaue” (Provinciile Alpi-Dunăre). Unii dintre
principalii lideri naziști erau originari din Austria, între aceștia
numărându-se Adolf Hitler, Adolf Eichmann, Ernst Kaltenbrunner,
Arthur Seyss-Inquart, Franz Stangl și Odilo Globocnik,[47] aceștia
alcătuind 40% din personalul de la lagărele de exterminare naziste.[48]
Viena a căzut la 13 aprilie 1945, în cadrul ofensivei sovietice Viena
imediat înainte de prăbușirea totală a celui de al Treilea Reich. Puterile
aliate ocupante, în particular americanii, puseseră la cale „Operațiunea
Fortăreața Alpină” care urma să aibă loc pe pământ austriac în zonele
montane din Alpii orientali. Ea însă nu s-a materializat datorită
prăbușirii rapide a Reichului.

Karl Renner și Adolf Schärf (Partidul Socialist al Austriei), Leopold

Adolf Hitler, născut la Braunau am Kunschak (Partidul Popular din Austria — fostul Partid Social-Creștin al
Inn, Austria Superioară. Poporului) și Johann Koplenig (Partidul Comunist Austriac) au declarat
secesiunea Austriei față de al Treilea Reich prin Declarația de
Independență de la 27 aprilie 1945 și au înființat un guvern provizoriu la Viena, în frunte cu cancelarul
Renner, având aprobarea Armatei Roșii victorioase și susținerea lui Iosif Stalin.[49] (data este oficial
denumită ziua de naștere a celei de a doua republici.) La sfârșitul lui aprilie, mare parte din vestul și sudul
Austriei erau însă încă sub control nazist. La 1 mai 1945, constituția federală din 1929, desființată de
dictatorul Dollfuss la 1 mai 1934, a fost reinstituită.

Numărul total al militarilor morților între 1939–1945 este estimat la

260.000 de austrieci.[50] Evreii care au căzut victime ale Holocaustului
au fost în număr de 65.000.[51] Circa 140.000 de evrei austrieci au fugit
din țară între 1938 și 1939. Mii de austrieci au luat parte la crimele de
război naziste (sute de mii de oameni au murit doar în lagărul de
concentrare Mauthausen-Gusen), fapt recunoscut oficial de cancelarul
Franz Vranitzky în 1992.

Ca și Germania, Austria a fost împărțită în zone de ocupație britanică,

Innsbruck a găzduit Jocurile
franceză, sovietică și americană care au fost guvernate de Comisia Aliată
Olimpice de Iarnă din 1964 și 1976,
pentru Austria.[52] Așa cum a fost prevăzut în Declarația de la Moscova
precum și Jocurile Olimpice de Iarnă
pentru Tineret 2012, primele din din 1943, a existat o diferență subtilă în felul în care a fost tratată Austria
istorie de către Aliați față de Germania.[49] Guvernul austriac, format din
social-democrați, conservatori și comuniști (ultimii până în 1947) cu
sediul la Viena, oraș înconjurat de zona de ocupație sovietică, a fost
recunoscut de Aliații Occidentali în octombrie 1945 după ce o vreme Renner a fost bănuit a fi marioneta lui
Stalin. Astfel, crearea unui guvern separat vest-austriac și împărțirea țării (așa cum s-a întâmplat cu
Germania) au fost evitate. Austria, în general, a fost tratată ca și cum ar fi fost stat invadat de Germania și
eliberat de Aliați.[53]

La 15 mai 1955, după negocieri ce au durat ani de zile și au fost influențate de Războiul Rece, Austria a
recăpătat independența deplină prin semnarea Tratatului de Stat al Austriei cu cele patru puteri ocupante.
La 26 octombrie 1955, după ce toate trupele de ocupație s-au retras, Austria și-a declarat „permanenta
neutralitate” printr-o lege ce rămâne în vigoare și astăzi, fiind implicit modificată doar de amendamentele
constituționale legate de aderarea Austriei la Uniunea Europeană începând cu 1995.[54]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 6/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

Sistemul politic al celei de a doua republici se bazează pe constituția din

1920 și 1929, reintrodusă în 1945. Sistemul a fost caracterizat de
denumirea Proporz, cu sensul că majoritatea posturilor de importanță
politică au fost împărțite de membrii Partidelor Popular și Social-
Democrat.[55] „Camere” ale grupurilor de interese, în care toți cetățenii
erau obligatoriu membri (pentru muncitori, oameni de afaceri, fermieri)
au căpătat o importanță considerabilă și au fost de regulă consultate în
procesul legislativ, astfel că aproape nicio lege nu a fost adoptată fără a
Austria a aderat la Uniunea
avea un larg consens.[56] Din 1945, guvernul a fost mereu de coaliție, Europeană în 1995 și a semnat
guverne monopartide înregistrându-se doar în perioadele 1966–1970 Tratatul de la Lisabona în 2007.
(conservator) și 1970–1983 (social-democrat). În celelalte legislaturi,
țara a fost guvernată fie de o largă coaliție a celor două partide, fie de o
coaliție mică (unul din cele două împreună cu un partid mai mic).

În urma referendum desfășurat în 1994, aprobat cu o majoritate de peste două treimi, țara a aderat la
Uniunea Europeană începând cu 1 ianuarie 1995.[57]

Politică
Articol principal: politica Austriei.

Parlamentul Austriei își are sediul în

Viena, capitala și cel mai mare oraș al țării.
Austria a devenit republică federală
parlamentară și democratică prin
Constituția Federală din 1920. Sistemul
politic al celei de a doua republici, cu cele
nouă landuri ale sale se bazează pe
constituțiile din 1920 și 1929, reintroduse
la 1 mai 1945.[58] Șeful statului austriac
este președintele federal
(Bundespräsident), ales direct prin vot de
către cetățeni. Șeful guvernului federal este
cancelarul federal, numit de președinte.
Guvernul poate fi demis fie prin decret
prezidențial, fie prin vot de neîncredere în Președintele Alexander Van der Bellen; și prim-ministrul Sebastian Kurz
camera inferioară a parlamentului,
Nationalrat. Votul la alegerile prezidențiale
și legislative federale era obligatoriu în Austria, obligația fiind însă abolită în etape, între 1982 și 2004.[59]

Parlamentul Austriei este bicameral. Compoziția camerei inferioare,

Nationalrat, (183 de locuri) este determinată o dată la fiecare cinci ani
(sau după dizolvarea sa de către președinte la propunerea cancelarului
federal, sau de către Nationalrat însuși) prin alegeri generale în care
poate vota fiecare cetățean în vârstă de cel puțin 16 ani (din 2007). Deși
există un prag electoral general de 4 procente pentru toate partidele la
alegerile federale (Nationalratswahlen), rămâne posibilitatea de a obține
un mandat direct, într-unul din cele 43 de circumscripții electorale.
Clădirea parlamentului Austriei din
Nationalrat este camera dominantă în ce privește legiferarea în Austria. Viena
Camera superioară a parlamentului, Bundesrat, are însă un drept limitat
de veto (Nationalrat poate—în aproape orice caz—să adopte respectiva
lege printr-o a doua votare. Aceasta se numește Beharrungsbeschluss, în traducere „vot de persistență”). O
convenție, denumită Österreich-Konvent[60] s-a semnat la 30 iunie 2003 pentru a hotărî asupra
propunerilor de a reforma constituția, dar nu a reușit să adopte o propunere care să primească cele două
treimi necesare din voturile din Nationalrat necesare pentru amendarea sau reformarea constituției.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 7/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

După ramurile legislativă și executivă, tribunalele sunt al treilea pilon al puterilor statului austriac. În
principal, Curtea Constituțională (Verfassungsgerichtshof) poate exercita o influență considerabilă asupra
sistemului politic adoptând hotărâri asupra concordanței legilor și ordonanțelor cu constituția. Din 1995,
Curtea Europeană de Justiție poate răsturna deciziile tribunalelor austriece în aspecte definite de legislația
Uniunii Europene. Austria implementează și hotărârile Curții Europene pentru Drepturile Omului, întrucât
Convenția Europeană pentru Drepturile Omului face parte din constituția austriacă.

Evenimente politice recente

După alegerile generale din octombrie 2006, social-democrații au devenit cel mai important partid, învreme
ce Partidul Popular a pierdut circa 8%.[61][62] Realitățile politice au împiedicat formarea unei coaliții cu
partidele mai mici de către cele două partide majore. În ianuarie 2007, Partidul Popular și social-democrații
au format o largă coaliție, punându-l cancelar pe social-democratul Alfred Gusenbauer. Această coaliție s-a
rupt în iunie 2008. Alegerile din septembrie 2008 au slăbit mai mult ambele partide mari, dar ele au
menținut împreună peste 50% din mandate, social-democrații având mai multe. Ei au format din nou o
coaliție, social-democratul Werner Faymann devenind cancelar. Pozițiile Partidului Libertății și a partidului
naționalist Alianța pentru Viitorul Austriei, ambele etichetate drept grupări de dreapta, au fost întărite la
acele alegeri.

Relații externe

Tratatul de Stat al Austriei din 1955 a pus capăt ocupației Austriei după
al Doilea Război Mondial și a constituit actul de recunoaștere a Austriei
ca stat independent și suveran. La 26 octombrie 1955, Adunarea
Federală a adoptat un articol constituțional prin care „Austria se declară
de bună voie în permanentă neutralitate”. A doua secțiune a respectivei
legi afirmă că „pe viitor Austria nu se va alătura niciunei alianțe militare
și nu va permite stabilirea de baze militare străine pe teritoriul său”. De
atunci, Austria și-a format politica externă pe bazele neutralității, dar
într-o manieră diferită de cea a Elveției.
Ministerul de externe
Austria a început să-și reevalueze definiția neutralității în urma
prăbușirii Uniunii Sovietice, acordând drept de survol pentru acțiunea aprobată de ONU împotriva Irakului
în 1991 și, după 1995, a participat la politica externă și de securitate comună a UE. Tot în 1995, s-a alăturat
Parteneriatului pentru Pace și a participat la misiuni de menținere a păcii în Bosnia.

Austria acordă o mare importanță participării la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și la
alte organizații economice internaționale, și a jucat un rol activ în Organizația pentru Securitate și Cooperare
în Europa (OSCE). Ca membru participant la OSCE, angajamentele internaționale ale Austriei sunt supuse
monitorizării conform mandatului Comisiei Helsinki a SUA.

Armata

Resursele umane ale Forțelor Armate Austriece (în germană

Bundesheer) provin în special din recrutări în serviciul obligatoriu. Toți
bărbații în vârstă de cel puțin 18 ani, găsiți apți pentru a servi în armată,
trebuie să îndeplinească un stagiu militar de șase luni, urmat de opt ani
ca rezervist. Atât bărbații cât și femeile sunt eligibile pentru serviciu
voluntar.[6] Obiecția de conștiință este acceptabilă din punct de vedere
legal și cei care își exercită acest drept sunt obligați să îndeplinească un
Avion de luptă Eurofighter Typhoon
stagiu de nouă luni de serviciu civil. După 1998, femeilor voluntare li s-a al aviației austriece.
permis să devină soldați profesioniști.

Principalele sectoare ale Bundesheerului sunt Forțele Unite (Streitkräfteführungskommando, SKFüKdo) ce

constau din Forțele Terestre (Landstreitkräfte), Forțele Aeriene (Luftstreitkräfte), Misiunile Internaționale
(Internationale Einsätze) și Forțele Speciale (Spezialeinsatzkräfte), pe lângă Suportul Misiunilor

https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 8/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

(Kommando Einsatzunterstützung; KdoEU) și Suportul de Comandă (Kommando Führungsunterstützung;

KdoFüU). Austria este o țară fără ieșire la mare și astfel nu are marină.

În 2004, cheltuielile Austriei în domeniul apărării s-au ridicat la circa 0,9% din PIB. Armata are circa 45.000
de soldați, dintre care circa jumătate sunt recruți. Ca șef al statului, președintele Austriei este comandant
suprem al Bundesheerului. În practică, comanda Forțelor Armate Austriece este exercitată de ministrul
apărării.

De la sfârșitul Războiului Rece, și mai ales de la înlăturarea Cortinei de

Tancul de luptă Leopard 2,
principalul tanc din dotarea armatei
austriece
Fier ce separa Austria de Ungaria, Iugoslavia și Cehoslovacia, armata
austriacă asistă grănicerii în tentativa de a împiedica trecerea frontierei
de către imigranții ilegali. Acest ajutor a luat sfârșit după aderarea
Ungariei, Sloveniei și Republicii Cehe în Spațiul Schengen al Uniunii
Europene în 2008, abolind frontierele interne comune între statele
semnatare ale acordului. Unii politicieni au cerut prelungirea acestei
misiuni, dar legalitatea sa este contestată. În conformitate cu constituția
Austriei, forțele armate pot fi desfășurate doar într-un număr limitat de
cazuri, în special pentru apărarea țării și pentru a ajuta în cazuri de
urgență națională, cum ar fi dezastrele naturale, și nu pot fi folosite ca
forțe auxiliare de poliție.

În contextul permanentei neutralități autodeclarate, Austria are o îndelungată tradiție de participare în

misiuni umanitare și menținere a păcii sancționate de ONU. Îndeosebi Austrian Forces Disaster Relief Unit
(AFDRU), o unitate de voluntari aflată în strânsă legătură cu specialiști civili (cum ar fi dresori profesioniști
de câini) se bucură de o înaltă reputație de unitate de salvare și căutare cu răspuns rapid (timpul standard de
desfășurare este de 10 ore) și eficient. Contingente mai mari de forțe austriece sunt desfășurate în Bosnia,
Kosovo și, din 1974, în Înălțimile Golan.

Landuri
Articol principal: Landurile Austriei.

Ca republică federală, Austria este împărțită în nouă landuri federale (în

germană Bundesländer).[6] Aceste landuri sunt mai departe împărțite în
districte (în germană Bezirke) și orașe statutare (în germană
Statutarstädte). Districtele sunt împărțite mai departe în comune (în
germană Gemeinden). Orașele statutare au competențele cumulate de
district și comună. Landurile nu sunt doar diviziuni administrative, ci au
autonomie legislativă parțială față de guvernul federal, ca de exemplu în
probleme de cultură, asistență socială, tineret, mediu, vânat, construcții.
În anii din urmă, s-a discutat dacă este util ca o țară atât de mică să aibă
zece parlamente.

Harta Austriei

Land Populație
Capitala Suprafață [63] Loc
(Bundesland)
1 Burgenland Eisenstadt 3.966 km² 280.350 9
Carinthia
2 Klagenfurt 9.536 km² 560.753 6
(Kärnten)
Austria Inferioară
3 (în germană St. Pölten 19.174 km² 1.588.545 2
Niederösterreich)
4 Austria Linz 11.980 km² 1.405.986 3
Superioară (în
https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 9/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

germană
Oberösterreich)
5 Salzburg Salzburg 7.154 km² 529.085 7
Stiria (în
6 germană Graz 16.392 km² 1.203.986 4
Steiermark)
Tirol (în germană
7 Innsbruck 12.648 km² 698.472 5
Tirol)
8 Vorarlberg Bregenz 2.601 km² 364.611 8
Viena (în
Viena (în
9 germană 414,9 km² 1.660.534 1
germană Wien)
Wien)

Geografie
Articol principal: geografia Austriei.

Austria este o țară predominant montană, datorită poziționării sale în

Alpi.[64] Alpii Orientali Centrali, Alpii Calcaroși de Nord și Alpii
Calcaroși de Sud se află parțial în Austria. Din aria totală a Austriei
(84.000 km²), doar un sfert se află în zone de șes, și doar 32% din țară
se află sub altitudinea de 500 m. Alpii din vestul Austriei fac loc
dealurilor și câmpiilor în estul țării. Circa 2/3 din teritoriul Austriei se
află la peste 500 m altitudine iar 40% la peste 1000 m. Altitudinea
medie este de 1000 de metri. Relieful muntos(Prealpii și Alpii, orientați
E-V) acoperă aproape ¾ din suprafața țării, câmpia reducându-se la un Topografia Austriei
culoar subalpin(care însoțește Dunărea), la Burgenland(unde se află
altitudinea minimă a țării, de 115 m) și o parte din Câmpia Panonică.
Prealpii se prezintă sub forma unor podișuri sau munți mai joși, desi
unele vârfuri se apropie de 3000 m înălțime(vârful Dachstein-2996 m).
Alpii Orientali(sau Alpii Austrieci) sunt masivi, înalți, prezintă ghețari și
cuprind două grupe: Hohe Tauern(Tauern înalți) în vest, cu altitudinea
maximă în vârful Grossglockner-3797 m, și Niedere Tauern(Tauern
Joși), care se apropie totuși de 3000 m, în vârful Hochgolling(2863 m).
În NV-ul țării se află Oberosterreich, regiune de coline morenice,
prelungire a Podișului Bavariei.

Austria se află între paralelele de 46° și 49° latitudine nordică, și între Vedere din Hallstatt
meridianele de 9° și 18° longitudine estică.

Se poate împărți în cinci mari grupe de relief, cea mai mare fiind Alpii
Răsăriteni, care formează 62% din suprafața totală a Austriei. Dealurile
subalpine și subcarpatice formează 12%, iar zonele colinare din est și din
jurul câmpiei Panonice reprezintă 12% din suprafața totală. A doua zonă
muntoasă (mult mai mică decât cea alpină) se află la nord. Denumită
„platoul de granit austriac”, se află în centrul podișului Boemiei și
reprezintă 10% din Austria. Porțiunea austriacă a depresiunii Vienei
reprezintă 4%.

Cele mai înalte șase culmi muntoase austriece sunt: Sankt Anton am Arlberg

https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 10/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

Nume Altitudine (m) Masiv

Grossglockner 3.797 Hohe Tauern
Wildspitze 3.768 Alpii Ötztal
Weisskugel 3.739 Alpii Ötztal
Grossvenediger 3.674 Hohe Tauern
Similaun 3.606 Alpii Ötztal
Grosses Wiesbachhorn 3.571 Hohe Tauern

Din punct de vedere fitogeografic, Austria aparține provinciei central-europene din regiunea Circumboreală
a regatului Boreal. Conform WWF, teritoriul Austriei se poate împărți în patru ecoregiuni: pădurile de
amestec central-europene, pădurile de amestec panonice, pădurile de amestec și de conifere din Alpi și
pădurile de foioase vest-europene.

Clima

Cea mai mare parte a Austriei se află în zona de climă temperată-rece în care predomină vânturile de vest
umede, cu nuanțe în funcție de localizare și altitudine. Cum peste jumătate din țară este dominată de Alpi,
clima alpină predomină. În est—în câmpia Panonică și în valea Dunării—clima prezintă trăsături
continentale, cu ploaie mai puțină decât în zonele alpine. Deși Austria are temperaturi reduse pe timp de
iarnă (−10–0°C), temperaturile de vară pot fi relativ ridicate,[65] temperaturile medii fiind de circa 25 de
grade, iar maxima absolută fiind de 39,7 °C.[66] . Precipitațiile scad în general de la V la E, fiind mai bogate
în zonele periferice montane(peste 2000 mm/an). Cele mai scăzute precipitații se înregistrează în est, în
regiunea lacului Neusiedler(sub 600 mm/an) și cea a orașului Viena.

Hidrografia

Rețeaua hidrografică a Austriei este influențată de lanțul muntos al Alpilor. Principala arteră hidrografică
este Dunărea(360 km) ce străbate Austria de la vest la est, trecând prin orașele Linz, Krems și Viena. Alte
râuri importante sunt Drava și Murz, precum și afluenții Dunării, Inn și Enns. Cele mai multe lacuri au
origine glaciară: Bodensee(Constanța/Konstantz) la granița cu Germania și Elveția, Attersee(situat la est de
Salzburg), Neusiedler See(la granița cu Ungaria), Worther(la vest de orașul Klagenfurt). Suprafața totală
ocupată de rețeaua hidrografică este de 1426 km pătrați.

Flora și fauna

Austria este una dintre cele mai împădurite state europene(cca 44% din suprafața țării). Speciile de plante și
animale din Austria sunt specifice Europei Centrale. Foioasele(în special fagul, mesteacănul și stejarul) și
coniferele(bradul, molidul, pinul) acoperă munții până la altitudinea de 1200 m. Peste această altitudine
predomină bradul și este, apoi, înlocuit de larice și pin de stâncă. Fauna este variată și asociată vegetațiilor
respective. Deși caprele de munte sunt destul de rare, căprioarele, iepurii de câmp, vulpile, bursucii, jderii,
ciorile alpine, cocoșii de munte, marmotele, potârnichile și fazanii sunt încă numeroși. Printre păsările care
trăiesc printre trestiile roșii din jurul Lacului Neusiedler se numără bâtlanul roșu, lopătarul și pasărea cioc
întors. Numeroase zone ocrotite, între care Parcul Național Hohe Tauern, circa 100 rezervații naturale și alte
peste 100 de rezervații peisagistice.

Economie
Articol principal: Economia Austriei.

Austria se află pe locul 12 în lume după PIB pe cap de locuitor,[67] are o economie de piață socială bine
dezvoltată și un standard de viață ridicat. Până în anii 1980, multe din companiile industriale din Austria
fuseseră naționalizate; mai recent, însă, privatizarea a redus prezența statului în economie la un nivel
comparabil cu alte economii europene. Mișcările sindicale sunt deosebit de puternice în Austria și au o mare
influență asupra politicii muncii. Turismul internațional este cea mai importantă parte a economiei
naționale.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 11/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

Germania este principalul partener comercial istoric al Austriei, astfel că

țara este vulnerabilă la schimbările rapide din economia Germaniei.
Întrucât Austria a devenit însă stat membru al Uniunii Europene, a
căpătat legături strânse cu celelalte economii din UE, reducându-și
dependența economică de Germania. În plus, apartenența la UE a atras
un influx de investitori străini atrași de accesul Austriei la piața unică
europeană și de proximitatea față de economiile emergente ale noilor
state membre. Creșterea PIB a accelerat după aderare și a ajuns la 3,3%
în 2006.[68]
Strada comercială Mariahilf
După căderea comunismului, companiile austriece au fost jucători activi
în consolidarea Europei de Est. Între 1995 și 2010 au fost anunțate
4.868 de achiziții în valoare totală de 163 miliarde de euro în care au fost implicate firme austriece.[69] Cele
mai mari tranzacții în care au fost implicate companii din Austria[70] au fost: achiziționarea Bank Austria de
către Bayerische Hypo- und Vereinsbank pentru 7,8 mld. EUR în 2000, achiziția Porsche Holding Salzburg
de către Volkswagen Group pentru 3,6 mld. EUR în 2009,[71] și achiziția Băncii Comerciale Române de către
Erste Group pentru 3,7 mld. EUR în 2005.[72]

Turismul reprezintă aproape 9% din produsul intern brut al Austriei.[73] În 2007, Austria s-a clasat pe locul
9 în lume ca volum al cheltuielilor efectuate de turiști internaționali, cu 18,9 miliarde de dolari.[74] În
termeni de număr de turiști, Austria s-a clasat pe locul 12 cu 20,8 milioane de turiști.[74]

Moneda

În Austria, euro a fost introdus în contabilitate începând cu 1 ianuarie 1999, iar monedele și banconotele
euro au intrat în circulație la 1 ianuarie 2002. În pregătirea acestei date, baterea de monede euro a început
încă din 1999, dar toate monedele euro austriece introduse în 2002 au acest an inscripționat pe el; spre
deosebire de celelalte țări ale zonei euro, unde pe monede este inscripționat anul în care au fost bătute. Au
fost alese opt designuri diferite, unul pentru fiecare valoare nominală. În 2007, pentru a adopta noul format,
ca și restul țărilor din zona euro, Austria a modificat fața comună a monedelor sale.

Înainte de a adopta euro în 2002, Austria folosise șilingul austriac, începând cu luna decembrie 1924.
Șilingul a fost abolit temporar în urma Anschlussului în 1938 și a fost reintrodus după sfârșitul celui de al
Doilea Război Mondial în noiembrie 1945.

Austria are una dintre cele mai bogate game de monede de colecție din zona euro, cu valori nominale de la 10
la 100 de euro (o monedă excepțională de 100.000 de euro a fost emisă în 2004). Aceste monede sunt o
veche tradiție națională. Spre deosebire de emisiunile normale, aceste monede nu pot fi folosite pentru plăți
în toată zona euro. De exemplu, o monedă comemorativă austriacă de 5 euro nu poate fi folosită în alte țări.

Energia

În 1972, guvernul a demarat construcția unei centrale termonucleare la Zwentendorf pe Dunăre, în urma
unui vot unanim în parlament. În 1978, la un referendum, aproximativ 50,5% din cetățeni au votat împotriva
energiei nucleare, și 49,5% pentru,[75] iar parlamentul a adoptat apoi în unanimitate o lege prin care se
interzicea utilizarea energiei nucleare pentru producerea de electricitate.

Austria produce majoritatea energiei sale prin hidrocentrale.[76] Împreună cu alte surse de energie
regenerabilă, cum ar fi cea eoliană, solară și cu centralele cu biomasă, cantitatea de energie produsă din
surse regenerabile se ridică la 62,89%[77] din energia utilizată în total în Austria, restul fiind produsă prin
termocentrale cu gaz și petrol.

Resurse naturale

Resursele naturale semnificative constau în zăcăminte de petrol, lignit, lemn, minereu de fier, aramă, zinc,
stibiu, magneziu, wolfram, grafit, sare, potential hidroenergetic.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 12/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

Demografie
Populația Austriei, după estimările din aprilie 2011, este de 8.414.638.[5]
Populația capitalei, Viena, depășește 1,7 milioane[11] (2,2 milioane
incluzând suburbiile), reprezentând aproape un sfert din populația țării.

Viena este de departe cel mai mare oraș al țării. Graz este al doilea ca
mărime, cu 250.099 de locuitori, urmat fiind de Linz (188.968),
Salzburg (150.000) și Innsbruck (117.346). Toate celelalte orașe au mai
puțin de 100.000 de locuitori. Pictură de Canaletto, reprezentând
Viena în prima jumătate a secolului
Conform Eurostat, în 2010 în Austria trăiau 1,27 milioane de rezidenți
al XVIII-lea
născuți în străinătate, reprezentând 15,2% din totalul populației. Dintre
aceștia, 764.000 (9,1%) erau născuți în afara UE și 512.000 (6,1%)
proveneau din alte state membre ale Uniunii.[78]

Limba

Germana este limba oficială a Austriei, fiind limbă maternă pentru

88,6% din populație—urmată de turcă (2,3%), sârbă (2,2%), croată
(1,6%), maghiară (0,5%), bosniacă (0,4%) și slovenă (0,3%).[7]
Orașul Salzburg, al cărui centru
Germana oficială utilizată în educație, publicații, anunțuri și pe site-urile istoric este sit al patrimoniului
web este germana austriacă, identică cu cea din Germania, dar cu câteva mondial UNESCO
diferențe de vocabular. În termeni de limbă maternă, în Austria se
vorbesc și diferite dialecte austro-bavareze (alemana în Vorarlberg), iar
germana standard este mai mult sau mai puțin o limbă secundară pentru austrieci. Dialectele se califică mai
mult sau mai puțin ca limbi separate, dar nu sunt tratate astfel, deși austro-bavareza este utilizată uneori în
mass-media.

Landurile Carinthia și Stiria sunt locul unde trăiesc o minoritate autohtonă slovenofonă, în vreme ce în
landul Burgenland (care fusese parte a jumătății maghiare a Austro–Ungariei), există minorități
semnificative de maghiarofoni și croatofoni. Din restul populației Austriei care nu provin din Austria, mulți
provin din țările vecine, în special din cele ale fostului bloc comunist. Așa-numiții „muncitori oaspeți”
(Gastarbeiter) și descendenții lor, precum și refugiații din Războaiele Iugoslave și alte conflicte formează o
minoritate importantă în Austria. Din 1994, romii și sinti sunt și ei minoritate națională recunoscută în
Austria.

Conform recensământului din 2001[7] trăiau atunci în Austria un total de 710.926 de cetățeni străini. Dintre
aceștia, cei mai mulți, 283.334 provin din fosta Iugoslavie (dintra care 135.376 vorbesc sârba; 105.487
croata; 31.551 bosniaca — există practic 272.414 vorbitori ai sârbo-croatei — plus 6.002 vorbitori de slovenă
și 4.018 de macedoneană).

Al doilea mare grup etno-lingvistic minoritar îl constituie turcii (inclusiv minoritate kurzilor) în număr de
200.000 până la 300.000 care trăiesc în Austria. Turcii și kurzii sunt cel mai mare grup de imigranți în
țară,[79] urmați îndeaproape de sârbi.[80]

Următorul grup îl constituie cei 124.392 care vorbesc germana ca primă limbă, deși provin din afara Austriei
(în special imigranți din Germania, câțiva din Elveția și din Tirolul de Sud, regiune a Italiei); 123.417 englezi;
24.446 albanezi; 17.899 polonezi; 14.699 maghiari; 12.216 români; 10.000 malayali; 7.982 arabi; 6.891
slovaci; 6.707 cehi; 5.916 perși; 5.677 italieni; 5.466 ruși; 5.213 francezi; 4.938 chinezi; 4.264 spanioli; 3.503
bulgari. Restul populațiilor sunt mult mai mici de 3.000 de oameni.

În 2006, o parte din landurile Austriei introduseseră teste standardizate pentru noii cetățeni, pentru a se
asigura de cunoașterea limbii, de cunoștințele lor culturale și de capacitatea lor de a se integra în societatea
austriacă.[81]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 13/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

Grupuri etnice

Cei între 13.000 și 40.000 de sloveni din landul austriac Carintia

(slovenii carinteni), precum și croații (circa 30.000)[82] și maghiarii din
Burgenland au fost recunoscuți ca minoritate etnică și se bucură de
drepturi speciale în baza Tratatului de Stat al Austriei (în ) din 1955.[54]

Dreptul la plăcuțe bilingve în regiunile în care trăiesc sloveni și croați pe

lângă populația germanofonă (conform tratatului din 1955) încă nu a
fost implementat. Unii carinteni se tem de unele presupuse revendicări
teritoriale slovene, arătând că trupele iugoslave au intrat în țară după
Plăcuță bilingvă la intrarea în
ambele războaie mondiale, precum și faptul că în unele atlase slovene,
Oberwart (în maghiară, Felsőőr),
părți din Carintia apar ca teritorii locuite de sloveni. Guvernatorul localitate din Burgenland.
extremist Jörg Haider a adus aceste aspecte în atenția publicului în
toamna lui 2005, refuzând să mărească numărul plăcuțelor bilingve din
Carintia.

Religia

Principalele religii din Austria[83][84] La sfârșitul secolului al XX-lea,

circa 74% din populația Austriei
anul populația catolici procentaj luterani[85] procentaj era înregistrată ca fiind romano-
1951 6.933.905 6.170.084 89,0 % 429.493 6,2% catolică,[90] în vreme ce circa 5%
1961 7.073.807 6.295.075 89,0 % 438.663 6,2% se considerau protestanți.[90]
Creștinii austrieci sunt obligați să
1971 7.491.526 6.548.316 87,4 % 447.070 6,0% plătească o taxă obligatorie (circa
1981 7.555.338 6.372.645 84,3 % 423.162 5,6% 1% din venituri) bisericii; această
1991 7.795.786 6.081.454 78,0 % 338.709 5,0% taxă este numită „Kirchenbeitrag”
(„contribuție bisericească”).
2001 8.032.926 5.915.421 73,6 % 376.150 4,7%
2005 8.250.000 5.662.782 68,5 % - – Din a doua jumătate a secolului al
2008 8.350.000 5.579.493 66,8 % 328.346 3,9% XX-lea, numărul de aderenți la
religia creștină a scăzut. Spre
2009 8.376.761[86] 5,533,517 66.0 % 325,314[87] 3.9% sfârșitul lui 2005, biserica
2010 8,404,252[86] 5,452,734 64,88% 323,863[88] 3.8% romano-catolică avea 5.662.782
de membri, sau 68,5% din totalul
2011 8.430.558[86] 5.403.722[89] 64,1 % 319.752 3,8% populației Austriei, iar la slujba
2014 8.573.000[86] 5.265.757[89] 61,4 % 309.173 3,6% de duminică mergeau regulat
753.701 de persoane, sau 9% din
totalul populației țării.[91] Datele de la sfârșitul lui 2008 publicate de
Biserica Romano-Catolică din Austria arată o scădere suplimentară la
5.579.493 de membri sau 66,8% din totalul populației, iar prezența la
slujba de duminică a scăzut la 698.527 sau 8% din populația totală.[92]

Circa 12% din populație s-a declarat fără religie.[90] în 2001. Din restul
populației, circa 340.000 sunt înregistrați ca membri ai diferitelor
comunități musulmane, în principal datorită influxului de imigranți din
Turcia, Bosnia-Herțegovina și Kosovo.[90] Circa 180.000 de persoane Bazilica Mariazell este cel mai
aparțin bisericilor ortodoxe (în special sârbi), circa 21.000 de persoane popular lăcaș de cult din Austria
sunt martori ai lui Iehova[93] și circa 8.100 sunt mozaici.[90]

Comunitatea evreiască din 1938—doar în Viena erau peste 200.000 de evrei—s-a redus la circa 4.500 în
timpul celui de al Doilea Război Mondial, circa 65.000 de evrei austrieci fiind uciși în Holocaust iar 130.000
emigrând.[94] Marea majoritate a populației evreiești actuale este formată din imigranți de după război, în
special din Europa de Est și din Asia centrală (inclusiv evreii din Buhara).[95] Budismul a fost recunoscut
oficial ca religie în Austria în 1983.[96]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 14/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

Conform eurobarometrului din 2005,[97]

54% dintre austrieci au răspuns că „cred că există un Dumnezeu”.

34% au răspuns că „cred că există un fel de spirit sau forță vitală”.
8% au răspuns că „nu cred că există vreun spirit, Dumnezeu, sau
forță vitală”.

Deși nordul și centrul Germaniei a fost locul de origine al Reformei

Protestante, Austria și Bavaria au fost inima contra-reformei din secolele
al XVI-lea și al XVII-lea, când monarhia absolutistă a casei de Habsburg Catedrala din Salzburg
a impus un regim strict de restaurare a puterii și influenței
catolicismului în rândurile austriecilor.[98][99] Habsburgii s-au
considerat multă vreme avangarda catolicismului și toate celelalte confesiuni au fost reprimate.

În 1781, în era iluminismului austriac, Împăratul Iosif al II-lea a emis un edict de toleranță pentru Austria,
prin care a acordat și celorlalte confesiuni o libertate limitată de practică. Libertatea religioasă a fost
declarată drept constituțional în Cisleithania după Ausgleichul austro-ungar din 1867, întrucât țara era pe
atunci un stat multinațional și multiconfesional, în afara romano-catolicilor germani, sloveni, croați, cehi,
slovaci și polonezi trăind pe acolo și alte grupuri, cum ar fi creștini ortodocși greci, sârbi, români, ruși,
ucraineni și bulgari (Austria s-a învecinat timp de multe secole cu Imperiul Otoman), calvini, luterani
protestanți și evrei. În 1912, după anexarea Bosniei și Herțegovinei în 1908, Islamul a fost recunoscut oficial
ca religie în Austria.

Austria a rămas însă puternic influențată de catolicism. După 1918, liderii catolici ai Primei Republici, între
care s-au numărat Theodor Innitzer și Ignaz Seipel, au ocupat poziții de frunte în cadrul guvernului austriac
și și-au crescut influența în anii austrofascismului; catolicismul a fost tratat ca religie de stat de către
Engelbert Dollfuss și Kurt Schuschnigg. Deși liderii catolici și protestanți s-au bucurat la început de ocupația
germană din 1938 în timpul Anschlussului, catolicismul austriac nu a mai susținut ulterior nazismul și unele
figuri publice s-au implicat în mișcarea de rezistență antinazistă. După sfârșitul celui de al Doilea Război
Mondial în 1945, în Austria s-a impus un secularism guvernamental mai strict, influența religioasă asupra
vieții politice scăzând.

Cultură
Articol principal: cultura Austriei.

Muzica

Trecutul Austriei de putere europeană și mediul său cultural au generat o mare

contribuție la diverse forme de artă, în principal muzică. Austria este locul unde
s-au născut celebri compozitori ca Joseph Haydn, Michael Haydn, Franz Liszt,
Franz Schubert, Anton Bruckner, Johann Strauss (tatăl) și Johann Strauss (fiul)
precum și membrii celei de a doua școli vieneze, între care s-au numărat Arnold
Schoenberg, Anton Webern și Alban Berg. Wolfgang Amadeus Mozart s-a
născut la Salzburg, pe atunci principat ecleziastic independent aparținând
Sfântului Imperiu Roman, deși legat strâns de Austria, iar mare parte din
cariera lui Mozart s-a desfășurat la Viena.

Viena a fost multă vreme un important centru de inovație muzicală.

Compozitorii secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea au fost atrași de orat datorită
Wolfgang Amadeus Mozart
patronajului Habsburgilor, și au transformat Viena în capitala europeană a
(1756–1791)
muzicii clasice. În perioada barocă, muzica populară slavă și maghiară a
influențat muzica austriacă.

Statutul Vienei de centru cultural a început să apară la începutul secolului al XVI-lea, și s-a concentrat la
început pe instrumente precum lăuta. Ludwig van Beethoven și-a petrecut mare parte din viață la Viena.
Imnul național al Austriei, atribuit lui Mozart, a fost ales după al Doilea Război Mondial și a înlocuit imnul
austriac tradițional compus de Joseph Haydn.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 15/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

Austria a produs și un important muzician de jazz, Josef Zawinul,

pionier al influențelor muzicii electronice în jazz și compozitor.
Muzicianul pop și rock Falco a devenit celebru în anii 1980, mai ales cu
cântecul „Rock Me Amadeus” dedicat lui Mozart.[100] Percuționistul
Thomas Lang s-a născut la Viena în 1967 și a devenit celebru în lume
datorită abilităților sale tehnice, cântând cu artiști ca Geri Halliwell și
Robbie Williams.

Arta și arhitectura
Opera de stat din Viena

Printre artiștii și arhitecții austrieci,

sunt cunoscuți pictorii Ferdinand Georg Waldmüller, Rudolf von Alt,
Hans Makart, Gustav Klimt, Oskar Kokoschka, Egon Schiele, Carl Moll
și Friedensreich Hundertwasser, fotografii Inge Morath și Ernst Haas și
arhitecți ca Johann Bernhard Fischer von Erlach, Otto Wagner, Adolf
Loos și Hans Hollein.
Palatul Belvedere, exemplu de
arhitectură barocă
Teatru și film

Contribuțiile austriecilor în lumea cinematografiei și teatrului se înscriu într-o veche tradiție. Sascha
Kolowrat a fost un pionier austriac al filmului. Billy Wilder, Fritz Lang, Josef von Sternberg și Fred
Zinnemann sunt originari din Austria, devenind filmografi cunoscuți. Willi Forst, Ernst Marischka sau Franz
Antel au îmbogățit cinematografia populară în țările de limbă germană. Michael Haneke a devenit cunoscut
pentru studiile sale cinematografice neobișnuite, primind Globul de Aur pentru mult-lăudatul său film
Panglica albă din 2010.

Primul regizor austriac de film laureat al Premiului Academiei Americane de Film a fost Stefan Ruzowitzky.
Mulți actori austrieci au avut cariere de impact internațional. Printre aceștia, s-au numărat Peter Lorre,
Helmut Berger, Curd Jürgens, Senta Berger, Oskar Werner și Klaus Maria Brandauer. Hedy Lamarr și
Arnold Schwarzenegger au devenit cetățeni americani și vedete de cinema. Christoph Waltz a devenit celebru
după rolul din filmul Inglourious Basterds, obținând premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de la
Cannes din 2009, și Oscarul pentru cel mai bun actor în rol secundar în 2010. Max Reinhardt a fost un
maestru al producțiilor spectaculoase de teatru. Otto Schenk a excelat nu doar ca actor de teatru, dar și ca
regizor de operă.

Știință și filosofie

Austria a fost locul de baștină al multor oameni de știință cu reputație

internațională. Între aceștia se numără Ludwig Boltzmann, Ernst Mach, Victor
Franz Hess și Christian Doppler, mari oameni de știință ai secolului al XIX-lea.
În secolul al XX-lea, contribuțiile aduse de Lise Meitner, Erwin Schrödinger și
Wolfgang Pauli în fizica nucleară și mecanica cuantică au fost esențiale în
dezvoltarea acestor ramuri în deceniile 1920 și 1930. Un celebru fizician
contemporan este Anton Zeilinger, primul om de știință care a demonstrat
teleportarea cuantică.

În Austria s-au născut și doi mari filosofi ai secolului al XX-lea, Ludwig

Wittgenstein și Karl Popper. Austrieci erau și biologii Gregor Mendel și Konrad
Lorenz, matematicianul Kurt Gödel și inginerii Ferdinand Porsche și Siegfried
Marcus.
Sigmund Freud, fondatorul
psihanalizei Medicina și psihologia au fost întotdeauna ramuri importante în știința
austriacă, începând încă din Evul Mediu cu Paracelsus. Medici eminenți ca
Theodore Billroth, Clemens von Pirquet și Anton von Eiselsberg au construit pe realizările școlii vieneze de
medicină din secolul al XIX-lea. Din Austria provin psihologii Sigmund Freud, Alfred Adler, Paul Watzlawick
și Hans Asperger, precum și psihiatrul Viktor Frankl.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 16/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

Școala austriacă de economie, cunoscută ca fiind una dintre principalele direcții competitive ale teoriei
economice, se leagă de economiștii austrieci Joseph Schumpeter, Eugen von Böhm-Bawerk, Ludwig von
Mises și Friedrich Hayek. În diaspora austriacă, sunt cunoscuți gânditorul Peter Drucker din domeniul
managementului, sociologul Paul Felix Lazarsfeld și omul de știință Sir Gustav Nossal.

Literatura

Pe lângă statutul său de țară a artiștilor și oamenilor de știință, Austria a avut și mari poeți, scriitori și
romancieri. Aici au trăit romancierii Arthur Schnitzler, Stefan Zweig, Thomas Bernhard, Franz Kafka și
Robert Musil, poeții Georg Trakl, Franz Werfel, Franz Grillparzer, Rainer Maria Rilke, Adalbert Stifter, Karl
Kraus și scriitoarea pentru copii Eva Ibbotson.

Între celebrii dramaturgi și romancieri austrieci contemporani se numără laureata Premiului Nobel pentru
literatură Elfriede Jelinek, Peter Handke și Daniel Kehlmann.

Particularități culinare

Bucătăria Austriei derivă din cea a Imperiului Austro-Ungar și este cunoscută

pentru specialitățile sale echilibrate de carne de vită și porc și pentru gama variată
de mâncăruri cu legume. Brutăria "Mehlspeisen" a creat delicatese cum ar fi
Sachertorte, „Krapfen”, gogoși umplute cu gem sau cremă, și plăcintele „Strudel”
umplute cu măr (Apfelstrudel), cu brânză (Topfenstrudel) și cu cremă de lapte
(Millirahmstrudel).

Pe lângă tradițiile culinare regionale, bucătăria austriacă a fost influențată și de cele

maghiară, cehă boemă, evreiască, italiană, balcanică și franceză, din care s-au
împrumutat atât feluri de mâncare, cât și metode de preparare a alimentelor.
Bucătăria austriacă este deci una dintre cele mai multiculturale și transculturale din
Cafea Einspaenner, Europa.
specialitate vieneză
Printre felurile de mâncare tradiționale
austriece se numără șnițelul vienez,
Schweinsbraten, Kaiserschmarren, Knödel, Sachertorte și Tafelspitz.
Există și Kärntner Kasnudeln, bucăți de aluat umplute cu brânză Topfen,
cartofi, ierburi și mentă, fierte și servite cu sos de unt. Kasnudeln se
servesc de obicei cu salată. Bomboanele Pez au fost inventate în Austria.

Berea se vinde la 0,2 litri (Pfiff), 0,3 litri (a Seidel, kleines Bier sau Glas
Bier) și 0,5 litri (a Krügerl, großes Bier, sau Halbe). La festivaluri, se
distribuie și măsuri de un litru Maß și doi litri Doppelmaß în stil Șnițel vienez
bavarez. Cele mai populare tipuri de bere consumate sunt lager
(denumit Märzen în Austria), Zwicklbier tulbure și berea de grâu. La
unele de sărbători, cum ar fi Paștele și Crăciunul, se vinde și bockbier (bere neagră).

Cele mai importante zone viticole sunt în Austria Inferioară, Burgenland, Stiria și Viena. Strugurii Grüner
Veltliner produc unele dintre cele mai cunoscute vinuri albe din Austria, iar Zweigelt este cea mai frecvent
cultivată varietate de viță de vie cu struguri roșii.

În Austria Superioară, Austria Inferioară, Stiria și Carintia, se produce Most, un fel de cidru de mere sau de
pere.

Se bea Schnapps, cu conținut de până la 60% alcool, precum și rachiuri de fructe, obținute de regulă din
fructe diverse, cum ar fi caisele sau sorbul. Produsele micilor distilerii private de schnapps, în număr de circa
20.000 în Austria, este cunoscut sub numele de Selberbrennter sau Hausbrand. Un schnapps puternic
alcoolizat se numește "Umblachter" și are până la 85% alcool.

Sport
https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 17/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

Datorită reliefului muntos, schiul alpin este un sport de prim rang în

Austria. Alte sporturi similare, cum ar fi snowboardingul sau săriturile
cu schiurile sunt foarte populare, iar sportivii austrieci ca Annemarie
Moser-Pröll, Hermann Maier, Toni Sailer, Benjamin Raich și Marlies
Schild sunt considerați a fi unii dintre cei mai buni schiori din toate
timpurile.

Fotbalul este principalul sport de echipă în Austria, fiind reglementat de

Asociația Austriacă de Fotbal.[101] Naționala Austriei a fost printre cele
mai de succes echipe naționale de pe continentul european, obținând
Trambulina de sărituri cu schiurile
locul 4 la Campionatul Mondial de Fotbal 1934, locul 3 în 1954 și 7 în de la Bergisel, Salzburg, unul dintre
1978. Mai recent, fotbalul austriac a avut însă mai puțin succes. Austria a locurile în care se desfășoară anual
găzduit Campionatul European de Fotbal 2008 împreună cu Elveția. turneul celor patru trambuline.
Liga națională de fotbal a Austriei este Bundesliga austriacă, unde joacă
echipe ca SK Rapid Viena, FK Austria Viena, Red Bull Salzburg și Sturm
Graz.

Pe lângă, Austria are ligi profesioniste naționale la majoritatea sporturilor de echipă, cum ar fi hochei pe
gheață și baschet. Alte întreceri sportive populare sunt bobul, sania și skeleton, un tobogan în acest scop
fiind amplasat la Igls, unde s-au desfășurat competițiile de bob și sanie pentru Jocurile Olimpice de Iarnă
1964 și pentru Jocurile Olimpice de Iarnă 1976 ținute la Innsbruck. Prima olimpiadă de iarnă pentru tineret
a avut loc în 2012 tot la Innsbruck.

Patrimoniul mondial

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective din Austria:[102]

Centrul istoric al orașului Salzburg (1996)

Palatul și Grădinile Schönbrunn din Viena (1996)
Peisajul cultural Hallstatt-Dachstein din provincia Salzkammergut (1997)
Linia ferată din Semmering (1998)
Centrul vechi istoric din Graz (1999)
Peisajul cultural din Wachau (2000)
Centrul vechi istoric din Viena (2001)
Peisajul cultural-natural din zona lacului Neusiedlersee (2001)
Siturile palafitice preistorice din jurul Alpilor de pe teritoriul Austriei (2011)
Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei, sit transnațional ce cuprinde
(din 2017) și cinci zone protejate din Parcul Național Alpii Calcaroși și Dürrenstein.

Patrimoniul mondial intangibil cuprinde și el carnavalul Schemenlaufen din Imst,[103] și, element comun cu
mai multe țări, vânătoarea cu șoimi.[104]

Vezi și
Serviciul Memorial Austriac

Note
1. ^ „Population” (http://www.statistik.at/web_de/stat
istiken/menschen_und_gesellschaft/bevoelkerun
g/bevoelkerungsstand_und_veraenderung/bevoel
kerung_zu_jahres-_quartalsanfang/023582.html).
2. ^ a b „Austria” (http://www.imf.org/external/pubs/ft/
weo/2015/01/weodata/weorept.aspx?pr.x=67&pr.
y=14&sy=2014&ey=2020&scsm=1&ssd=1&sort=
country&ds=.&br=1&c=122&s=NGDPD%2CNGD
PDPC%2CPPPGDP%2CPPPPC&grp=0&a=).
International Monetary Fund. Accesat în aprilie
2015.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 18/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

3. ^ http://www.bundespraesident.at/dr-heinz- 20. ^ a b Johnson 20–21

fischer/ (http://www.bundespraesident.at/dr-heinz-
21. ^ a b Johnson 21
fischer/) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
22. ^ Lonnie Johnson 23
4. ^ http://hdr.undp.org/en/countries/profiles/AUT (ht
tp://hdr.undp.org/en/countries/profiles/AUT) 23. ^ a b Lonnie Johnson 25
Lipsește sau este vid: |title= (ajutor) 24. ^ a b Brook-Shepherd 11
5. ^ a b „STATISTIK AUSTRIA – Bevölkerungsstand 25. ^ Lonnie Johnson 26
und −veränderung” (http://www.statistik.at/web_d 26. ^ " The Catholic encyclopedia". Charles George
e/dynamic/statistiken/bevoelkerung/bevoelkerung Herbermann (1913). Robert Appleton company.
sstand_und_veraenderung/056447). Statistik.at.
27. ^ "Bentley's miscellany (http://books.google.com/
19 mai 2011. Accesat în 24 iulie 2011.
books?id=8-ARAAAAYAAJ&pg=PA560&dq&hl=e
6. ^ a b c d e f g „The World Factbook – Austria” (http n#v=onepage&q=&f=false)". Charles Dickens,
s://www.cia.gov/library/publications/the-world-fact William Harrison Ainsworth, Albert Smith (1853).
book/geos/au.html). Central Intelligence Agency. 28. ^ Lonnie Johnson 26–28
14 mai 2009. Accesat în 31 mai 2009.
29. ^ Lonnie Johnson 34
7. ^ a b c „Die Bevölkerung nach Umgangssprache, a b Johnson 36
Staatsangehörigkeit und Geburtsland” (http://ww 30. ^
w.statistik.at/web_de/static/bevoelkerung_2001_n 31. ^ Lonnie Johnson 55
ach_umgangssprache_staatsangehoerigkeit_und 32. ^ Schulze 233
_geburtsland_022896.pdf) (PDF). Statistik Austria. 33. ^ Lonnie Johnson 59
Accesat în 17 noiembrie 2010. 34. ^ Johnson 52–54
8. ^ „Austria” (http://www.britannica.com/EBchecke 35. ^ Grebler, Leo and Winkler, Wilhelm The Cost of
d/topic/44183/Austria). Encyclopædia Britannica.
the World War to Germany and Austria-Hungary,
Encyclopædia Britannica Online. 31 mai 2009. Yale University Press, 1940.
Accesat în 31 mai 2009.
36. ^ Brook-Shepherd 246
9. ^ „Anschluss” (http://www.britannica.com/EBchec
ked/topic/26730/). Encyclopædia Britannica. 37. ^ Brook-Shepherd 245
Encyclopædia Britannica Online. 24 septembrie 38. ^ Brook-Shepherd 257–8
2009. Accesat în 31 mai 2009. 39. ^ a b Lonnie Johnson 104
10. ^ a b Lonnie Johnson 17 40. ^ a b Brook-Shepherd 269–70
11. ^ a b „Probezählung 2006 – Bevölkerungszahl 41. ^ a b Brook-Shepherd 261
31.10.2006” (http://www.statistik.at/blickgem/pz1/
g90001.pdf) (PDF). Statistik Austria (în germană). 42. ^ a b Johnson 107
31 octombrie 2006. Accesat în 27 mai 2009. 43. ^ Brook-Shepherd 283
12. ^ Jelavich 267 44. ^ Lonnie Johnson 109
13. ^ „Austria About” (http://www.oecd.org/about/0,33 45. ^ Brook-Shepherd 292
47,en_33873108_33873245_1_1_1_1_1,00.html). 46. ^ a b Lonnie Johnson 112–3
OECD. Accesat în 20 mai 2009.
47. ^ Ian Wallace (1999). "German-speaking exiles in
14. ^ „Austria Joins Schengen” (http://migration.ucda Great Britain (http://books.google.com/books?id=
vis.edu/mn/more.php?id=643_0_4_0). Migration OiPp8JLxny8C&pg=PA81&dq=&dq&hl=en#v=one
News. mai 1995. Accesat în 30 mai 2009. page&q=&f=false)". Rodopi. p.81. ISBN 90-420-
15. ^ „Universitatea Klagenfurt” (http://wwwg.uni-klu. 0415-0
ac.at/spw/oenf/name2.htm). 48. ^ David Art (2006). "The politics of the Nazi past
16. ^ Friedrich Heer: Der Kampf um die in Germany and Austria (http://books.google.com/
österreichische Identität. Böhlau, Wien/Köln/Graz books?id=q3oLu8I8hVMC&pg=PA43&dq=&dq&hl
1981, ISBN 3-205-07155-7. =en#v=onepage&q=&f=false)". Cambridge
17. ^ „Noricum, römische Provinz” (http://www.aeiou. University Press. p.43. ISBN 0-521-85683-3
at/aeiou.encyclop.n/n840136.htm;internal&action 49. ^ a b Lonnie Johnson 135–6
=_setlanguage.action?LANGUAGE=en). AEIOU. 50. ^ Rűdiger Overmans. Deutsche militärische
Accesat în 20 mai 2009. Verluste im Zweiten Weltkrieg. Oldenbourg 2000.
18. ^ „Metropola romană de pe Dunăre capătă o 51. ^ Anschluss and World War II (http://www.britanni
nouă viață” (http://www.carnuntum.co.at/content- ca.com/EBchecked/topic/44183/Austria/33382/An
en/tales-from-carnuntum). Archäologischer Park
schluss-and-World-War-II). Britannica Online
Carnuntum. Archäologische Kulturpark Encyclopedia.
Niederösterreich Betriebsgesellschaft m.b.H.
Accesat în 20 februarie 2010. 52. ^ Lonnie Johnson 137
19. ^ a b Johnson 19
https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 19/22
24.03.2021
53. ^ Manfried Rauchensteiner: Der Sonderfall. Die
Besatzungszeit in Österreich 1945 bis 1955
(Cazul Special. Vremea ocupației în Austria,
1945–1955), editat de Heeresgeschichtliches
Museum / Militärwissenschaftliches Institut
(Muzeul de Istorie Militară / Institutul pentru
Științe Militare), Viena 1985
54. ^ a b Lonnie Johnson 153
55. ^ Lonnie Johnson 139
56. ^ Lonnie Johnson 165
57. ^ Brook-Shepherd 447,449
58. ^ Lonnie Johnson 17, 142
59. ^ „Bundesministerium für Inneres – Elections
Compulsory voting” (http://web.archive.org/web/2
0071103221527/http://www.bmi.gv.at/wahlen/elec
tions_compulsorey_voting.asp). Bmi.gv.at.
Arhivat din original (http://www.bmi.gv.at/wahlen/e 72. ^ [1] (http://www.erstegroup.com/de/Download?c
lections_compulsorey_voting.asp) la 3 noiembrie
2007. Accesat în 3 ianuarie 2009.
60. ^ „Willkommen beim Österreich Konvent” (http://
www.konvent.gv.at/). Konvent.gv.at. Accesat în
21 noiembrie 2008.
61. ^ „24 November 2002 General Election Results –
Austria Totals” (http://electionresources.org/at/nati
onalrat.php?election=2002). Election Resources
on the Internet. 2006. Accesat în 12 iunie 2009.
62. ^ „October 1st, 2006 General Election Results –
Austria Totals” (http://electionresources.org/at/nati
onalrat.php?election=2006). Election Resources
on the Internet. 2006. Accesat în 12 iunie 2009.
63. ^ „Population statistics” (http://www.statistik.at/en
glisch/results/population/population_tab1.shtml).
www.statistik.at. Accesat în 24 februarie 2007.
64. ^ „Alps” (http://www.britannica.com/EBchecked/to
pic/17356/Alps). Encyclopædia Britannica.
Encyclopædia Britannica Online. 11 iunie 2009.
Accesat în 12 iunie 2009.
65. ^ „Average Conditions, Vienna, Austria” (http://we
b.archive.org/web/20060213002238/http://www.b
bc.co.uk/weather/world/city_guides/results.shtml?
tt=TT003350). British Broadcasting Corporation.
2006. Arhivat din original (http://www.bbc.co.uk/w
eather/world/city_guides/results.shtml?tt=TT0033
50) la 13 februarie 2006. Accesat în 24 mai 2009. 79. ^ "World Directory of Minorities and Indigenous
66. ^ wetterrekorde (http://www.zamg.ac.at/klima/wet
terrekorde/?ts=1248733921) Institutul Central de
Meteorologie și Geodinamică
67. ^ „Austria” (http://www.imf.org/external/pubs/ft/we
o/2011/02/weodata/weorept.aspx?sy=2009&ey=2
016&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&p
r1.x=43&pr1.y=13&c=122&s=NGDPD%2CNGDP
DPC%2CPPPGDP%2CPPPPC&grp=0&a=).
Fondul Monetar Internațional. Accesat în 28
decembrie 2011.
68. ^ Creșterea PIB real (http://www.oenb.at/isaweb/r
eport.do?&lang=EN&report=7.7), de la Banca
Națională a Austriei de
https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria
Austria - Wikipedia
69. ^ „Statistics on Mergers & Acquisitions (M&A) –
M&A Courses | Company Valuation Courses |
Mergers & Acquisitions Courses” (http://www.ima
a-institute.org/statistics-mergers-acquisitions.html
#MergersAcquisitions_Austria). Imaa-
institute.org. Accesat în 24 iulie 2011.
70. ^ „Statistics on Mergers & Acquisitions (M&A) –
M&A Courses | Company Valuation Courses |
Mergers & Acquisitions Courses” (http://www.ima
a-institute.org/statistics-mergers-acquisitions.html
#TopMergersAcquisitions_Austria). Imaa-
institute.org. Accesat în 24 iulie 2011.
71. ^ Ramsey, Jonathon. „Volkswagen takes 49.9
percent stake in Porsche AG” (http://www.autoblo
g.com/2009/12/08/volkswagen-takes-49-9-percen
t-stake-in-porsche-ag/). Autoblog.com. Accesat în
24 iulie 2011.
hronicleId=0901481b80005991.pdf)[nefuncțională]
73. ^ „TOURISMUS IN ÖSTERREICH 2007” (http://w
ww.statistik.at/web_de/static/tourismus_in_oester
reich_2007_bmwa_wko_stat_031155.pdf) (PDF)
(în German). BMWA, WKO, Statistik Austria. mai
2008. Accesat în 18 noiembrie 2008.
74. ^ a b „UNTWO World Tourism Barometer, Vol.6
No.2” (http://www.tourismroi.com/Content_Attach
ments/27670/File_633513750035785076.pdf)
(PDF). UNTWO. iunie 2008. Accesat în 18
noiembrie 2008.
75. ^ Lonnie Johnson 168–9
76. ^ „Austria Renewable Energy Fact Sheet” (http://
www.energy.eu/renewables/factsheets/2008_res_
sheet_austria_en.pdf) (PDF). Europe's Energy
Portal. 23 ianuarie 2008. Accesat în 20 mai 2009.
77. ^ „Renewable energy in Europe” (http://www.ener
gy.eu/renewables/eu-charts/chart4.html).
Eurobserv'er. Europe's Energy Portal. 2006.
Accesat în 20 mai 2009.
78. ^ 6.5% of the EU population are foreigners and
9.4% are born abroad (http://epp.eurostat.ec.euro
pa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-SF-11-034/EN/KS
-SF-11-034-EN.PDF), Eurostat, Katya VASILEVA,
34/2011.
Peoples – Austria: Turks" (http://www.unhcr.org/re
fworld/topic,463af2212,488edfe22,49749d5cc,0.h
tml). Minority Rights Group International, World
Directory of Minorities and Indigenous Peoples –
Austria: Turks, 2008. Online. UNHCR Refworld
80. ^ „Beč: Božić na gastarbajterski način | Evropa |
Deutsche Welle | 07.01.2010” (http://www.dw-wor
ld.de/dw/article/0,,5096611,00.html?maca=ser-TB
_ser_politka1-3157-html-cb). Dw-world.de.
Accesat în 25 aprilie 2010.
81. ^ Cerințele pentru a deveni cetățean austriac (htt
p://wien.at/verwaltung/personenwesen/staatsbuer
gerschaft/allgem.html), pe site-ul guvernului
landului Viena de
20/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

82. ^ „HKDC Geschichte – Frame” (http://www.croate 92. ^ „Kirchliche Statistik der Diozösen Österreichs
s.at/haupt/gesch_fr.htm). Croates.at. Accesat în (Katholiken, Pastoraldaten) für das Jahr 2008” (ht
21 noiembrie 2008. tp://www.katholisch.at/site/article_blank.siteswift?
83. ^ pdf (http://www.statistik.at/web_de/static/bevoel so=all&do=all&c=download&d=article%3A107%3
kerung_nach_dem_religionsbekenntnis_und_bun A9). Accesat în 1 noiembrie 2009.
deslaendern_1951_bis_2001_022885.pdf) 93. ^ Statistics: 2010 Report of Jehovah's Witnesses
84. ^ Medienreferat der Österreichischen Worldwide (http://www.watchtower.org/e/statistic
Bischofskonferenz / Kathpress.at. „Statistici ale s/worldwide_report.htm).
Bisericii Catolice în Austria 2003–2008” (http://ww 94. ^ Expulsion, Deportation and Murder – History of
w.katholisch.at/site/article_blank.siteswift?do=all& the Jews in Vienna (http://www.wien.gv.at/english/
c=gotosection&d=site%2Fkirche%2Fkircheinoest culture/jewishvienna/history/nationalsocialism.ht
erreich%2Fstatistik). Katholisch.at. Accesat în 25 ml) Vienna Webservice
aprilie 2010. 95. ^ Evreii buhareni își găsesc case în Long Island
85. ^ „Date statistice 2001–2008 în germană” (http:// (http://www.bjews.com/modules.php?op=modload
www.evang.at/zahlen-und-fakten.html). Evang.at. &name=News&file=article&sid=212), Bukharian
31 decembrie 2009. Accesat în 25 aprilie 2010. Reviews, 16 septembrie 2004
[nefuncțională]
96. ^ „Religionsbekenntnis” (http://www.aeiou.at/aeio
86. ^ a b c d Austrian Population 4. Quarter 2009 (htt u.encyclop.r/r480968.htm;internal&action=_setlan
p://www.statistik.at/web_de/statistiken/bevoelkeru guage.action?LANGUAGE=en). AEIOU. Accesat
ng/bevoelkerungsstand_und_veraenderung/bevo în 22 mai 2009.
elkerung_zu_jahres-_quartalsanfang/023582.htm 97. ^ „Eurobarometer on Social Values, Science and
l). Retrieved 14 January 2010. technology 2005 – page 11” (http://ec.europa.eu/
87. ^ „Bischof Bünker: "Jeder Austritt ist einer zu public_opinion/archives/ebs/ebs_225_report_en.
viel." ” (http://www.evang.at/epd-meldung.html?&t pdf) (PDF). Accesat în 5 mai 2007.
x_ttnews%5Btt_news%5D=2277&tx_ttnews%5Bb 98. ^ Lonnie Johnson 28
ackPid%5D=68&cHash=4da046c771). Evang.at. 99. ^ Brook-Shepherd 16
19 ianuarie 2010. Accesat în 25 aprilie 2010. 100. ^ „Falco” (http://www.vh1.com/artists/az/falco/bio.j
[nefuncțională]
html). VH1. 2007. Accesat în 17 iunie 2009.
88. ^ „Zahlen & Fakten” (http://www.evang.at/kirche/z [nefuncțională]
ahlen-fakten/). Evang.at. 31 decembrie 2010. 101. ^ „Österreichischer Fußballbund” (http://www.oef
Accesat în 24 iulie 2011. b.at/). ÖFB (în germană). 2009. Accesat în 17
89. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; iunie 2009.
niciun text nu a fost furnizat pentru referințele 102. ^ „Locuri din patrimoniul mondial UNESCO aflate
numite Kista în Austria” (http://whc.unesco.org/en/statespartie
90. ^ a b c d e „Recensământul din 2001: Populația în s/at). UNESCO. Accesat în 22 aprilie 2012.
2001 după afiliere religioasă și naționalitate” (htt 103. ^ „UNESCO Culture Sector - Intangible Heritage -
p://www.statistik.at/web_de/static/bevoelkerung_2 2003 Convention :” (http://www.unesco.org/cultur
001_nach_religionsbekenntnis_und_staatsangeh e/ich/RL/00726), Unesco.org, accesat în 16
oerigkeit_022894.pdf) (PDF) (în germană). aprilie 2015
Statistik Austria. Accesat în 17 decembrie 2007. 104. ^ „UNESCO Culture Sector - Intangible Heritage -
91. ^ „Kirchliche Statistik der Diozösen Österreichs 2003 Convention :” (http://www.unesco.org/cultur
(Katholiken, Pastoraldaten) für das Jahr 2005” (ht e/ich/index.php?lg=en&pg=00011&RL=00732),
tp://www.katholisch.at/site/article_blank.siteswift? Unesco.org, accesat în 16 aprilie 2015
so=all&do=all&c=download&d=article%3A107%3
A5). Accesat în 21 aprilie 2007.

Surse
Brook-Shepherd, Gordon (1998). The Austrians: a thousand-year odyssey (în engleză). New York:
Carroll & Graf Publishers, Inc. ISBN 0786705205.
Jelavich, Barbara (1987). Modern Austria: empire and republic, 1815–1986 (în engleză). Cambridge:
Cambridge University Press. ISBN 0-521-31625-1.
Johnson, Lonnie (1989). Introducing Austria: a short history (în engleză). Riverside, Calif.: Ariadne Press.
ISBN 0929497031.
Rathkolb, Oliver. The Paradoxical Republic: Austria, 1945–2005 (Berghahn Books; 2010, 301 pagini).
Traducere în engleză a unui studiu din 2005 privind aspectele paradoxale ale societății și culturii politice
ale Austriei.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 21/22
24.03.2021 Austria - Wikipedia

Schulze, Hagen (1996). States, nations, and nationalism: from the Middle Ages to the present (în
engleză). Cambridge, Mass.: Blackwell. ISBN 0631209336.

Legături externe
Simbolurile Austriei (http://peter-diem.at/default_e.htm)
Austria info + fotografii (http://www.earthinpictures.com/ro/lume/austria/)
26 Octombrie - Ziua Austriei (http://www.amosnews.ro/arhiva/26-octombrie-ziua-austriei-26-10-2010), 26
octombrie 2010, Amos News
Ziua Națională a Austriei (http://www.amosnews.ro/arhiva/ziua-nationala-austriei-26-10-2005), 26
octombrie 2005, Ana Dumitrache, Amos News

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Austria&oldid=13719506

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 27 noiembrie 2020, ora 09:02.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Austria 22/22