ANALIZAREA UNUI STAT MEMBRU UE

GERMANIA

PAȘCA ALEXANDRA-MARIA
SPECIALIZARE MARKETING, ANUL II
DISCIPLINA ECONOMIE EUROPEANĂ
Introducere - Prezentare generală
Denumirea oficială: Republica Federală Germania (Bundesrepublik Deutschland)
Capitala şi principalele oraşe: Berlin (capitala), Hamburg, München, Köln, Frankfurt pe Main
Suprafaţă şi diviziuni teritoriale: 357.580,95 km². R.F. Germania este împărţită în 16 landuri,
fiecare având propriile instituţii executive, legislative şi judecătoreşti: Baden-Württemberg
(Stuttgart), Bayern (München), Berlin, Brandenburg (Potsdam), Bremen, Hamburg, Hessen
(Wiesbaden), Mecklenburg-Vorpommern (Schwerin), Niedersachsen (Hannover), Nordrhein-
Westfalen (Düsseldorf), Rheinland-Pfalz (Mainz), Saarland (Saarbrücken), Sachsen (Dresden),
Sachsen-Anhalt (Magdeburg), Schleswig-Holstein (Kiel), Thüringen (Erfurt).
Populaţia: 83.166.711 locuitori
Limbă oficială: germană
Ziua Naţională: 3 octombrie (Ziua Unităţii Germane - 1990)
Religie: romano-catolică (31%); protestantă (30%); niciuna sau altele (29%); musulmani (3,5%)
Stat membru al UE de la: 1 ianuarie 1958
Moneda: euro. Stat membru al zonei.
Spațiul Schengen: Stat membru al spațiului Schengen de la 26 martie 1995.
Republica Federală Germania (în germană Bundesrepublik Deutschland, acronim RFG, colocvial,
Germania (în germană Deutschland), este un stat în Europa Centrală. Face parte din organizații
internaționale importante, precum: Consiliul Europei (1951), OCDE, Uniunea Vest-Europeană
(1954), NATO (1955), Uniunea Europeană (1957), ONU (1973), OSCE, și din zona euro. Se
învecinează: la nord - cu Marea Nordului, Danemarca și Marea Baltică; la est - cu Polonia și
Republica Cehă; la sud - cu Austria și Elveția; iar la vest - cu Franța, Luxemburg, Belgia și Olanda.
Teritoriul Germaniei acoperă 357.021 de kilometri pătrați (137.847 mile pătrate), într-o zonă cu
climat temperat. Germania are cea mai mare populație dintre statele membre ale Uniunii Europene
(82 de milioane de locuitori).
Statul german reunit este acum una dintre cele mai importante țări din Uniunea Europeană și din
lume.
Diferite triburi germanice au ocupat nordul Germaniei încă din antichitate. În timpul epocii
migrațiilor triburile germanice s-au extins spre sud. Începând din secolul al X-lea teritoriile
germane au format o parte centrală a Sfântului Imperiu Roman. În secolul al XVI-lea, regiunile
germane din nord au devenit centrul Reformei protestante.
Creșterea pan-germanismului în interiorul confederației germane, care a fost ocupată de Franța, a
dus la unificarea majorității statelor germane în 1871 în Imperiul German. După Primul Război
Mondial și Revoluția germană din 1918-1919, imperiul a fost înlocuit de Republica de la Weimar.
Înființarea celui de-al treilea Reich în 1933 a dus la al doilea război mondial și a Holocaustului.
După 1945 Germania a pierdut o parte din teritoriul său și a fost împărțită în două state, Germania
de Est și Germania de Vest. În 1990, la scurt timp după revoluțiile care au dus la căderea
comunismului în Germania de Est și în restul Europei de Est, Germania a fost reunificată.

Sistem politic. Germania unificată și integrarea în UE (1990–

prezent)
Germania este o republică federală parlamentară alcătuită din 16 state numite Landuri (în limba
germană Länder). Capitala federală și cel mai mare oraș este Berlin. Industria germană este una
din cele mai dezvoltate din lume. Germania este unul din principalele state exportatoare, deține o
poziție-cheie în Uniunea Europeană și menține o multitudine de parteneriate strânse la nivel
global.[13] Cercetarea științifică și tehnologică din Germania este recunoscută ca cercetare de vârf,
la nivel mondial.
Germania a fost un membru fondator al Comunităților Europene în 1957, care a devenit Uniunea
Europeană în 1993. Acesta face parte din Spațiul Schengen, și a devenit un co-fondator al zonei
euro în 1999. Germania este membru al Organizației Națiunilor Unite, NATO , G8, G20, și OCDE.
Cunoscută pentru istoria și cultura sa bogată, Germania a produs numeroși artiști, filozofi,
muzicieni, antreprenori, oameni de știință și inventatori.
Germania este o republică parlamentară federală cu un șef de guvern (cancelarul) și un șef de stat
(președintele), ale cărui puteri principale sunt în principal de reprezentare. Țara este formată din
16 state. Fiecare dintre ele are propria constituție și este în mare parte autonom ca organizare
internă. 3 dintre acestea sunt orașe-stat: Bremen, Berlin și Hamburg.
În 1990, după căderea comunismului în Europa, cele două state germane s-au reunificat, prin aceea
că în fosta RDG au fost înființate landuri (așa cum existau deja în RFG), landuri care, ceva mai
târziu, au aderat oficial la RFG, adoptând și constituția RFG numită Grundgesetz. Tratatul care a
definit această reunificare se numește Tratatul doi plus patru (a fost încheiat de către cele două
state germane și cele patru puteri care dețineau suveranitatea asupra întregii Germanii: SUA,
Regatul Unit, Franța și URSS). Prin semnarea acestor acte, Republica Democrată Germană a
încetat să mai existe.
Conform Actului Bonn-Berlin, adoptat de Parlament la data de 10 martie 1994, Berlin a devenit,
încă o dată, capitala Germaniei Întregite, în timp ce Bonn a obținut statutul unic de Bundesstadt
(oraș federal), păstrând câteva ministere federale. Remutarea guvernului a fost finalizată în 1999.
După reunificare, Germania a luat un rol tot mai activ în Uniunea Europeană și NATO. Germania
a trimis forțe de menținere a păcii pentru a asigura stabilitatea din Balcani și a trimis o forță militară
germană în Afganistan, ca parte din efortul NATO pentru a stabili securitatea în această țară după
eliminarea talibanilor.[30] Aceste desfășurări au fost controversate, deoarece, după război,
Germania a fost obligată să trimită trupe cu scopuri de apărare. Evenimentele din teritoriile străine
au fost percepute ca fiind acoperite fără asigurare defensivă; cu toate acestea, votul parlamentului
în această problemă a legalizat, în mod efectiv, participarea într-un context de menținere a păcii.
Comerț și economie
În 2018, cele mai importante sectoare ale economiei Germaniei erau: industria (25,8 %);
administrația publică, apărarea, educația, sănătatea și asistența socială (18,2 %) și comerțul cu
ridicata și cu amănuntul, transporturile, serviciile de cazare și alimentație publică (16,3 %).
59 % din exporturile Germaniei se efectuează în UE (Franța 8 % și Țările de Jos 7 %). În afara
UE, 9 % din exporturi se realizează către Statele Unite și 7 % către China.
Importurile Germaniei provin în proporție de 66 % din celelalte state membre ale UE (Țările de
Jos 14 %, Franța și Belgia câte 6 %). Printre importurile din afara UE, se remarcă cele din China
(7 %) și din Statele Unite (4 %).

Bugete și finanțare
Cu cât contribuie și cât primește Germania?
Contribuția financiară a fiecărei țări din UE la bugetul Uniunii este calculată în mod echitabil, în
funcție de mijloacele de care aceasta dispune. Cu cât este mai importantă economia unei țări, cu
atât este mai mare contribuția sa.
Bugetul UE nu este menit să redistribuie bogăția, ci să răspundă nevoilor tuturor cetățenilor
europeni.
Cifrele pentru Germania (2018) :
Cheltuielile din bugetul UE în Germania: 12,054 miliarde EUR (echivalentul a 0,35 % din
economia Germaniei)
Contribuția totală la bugetul UE: 25,267 miliarde EUR (echivalentul a 0,73 % din economia
Germaniei)
Sumele cu care contribuie Germania la bugetul UE sunt direcționate către finanțarea de programe
și proiecte în toate țările UE (construcții de drumuri, subvenționarea cercetătorilor, protecția
mediului etc.).

Economie
Germania are cea mai mare economie națională din Europa, a patra din lume ca PIB nominal, și a
cincea din lume în funcție de paritatea puterii de cumpărare, conform datelor din 2008. De la
începuturile erei industriale, Germania a fost un lider, inovator și beneficiar al unei economii din
ce în ce mai globalizate. Germania este lider mondial în exporturi, exportând bunuri în valoare de
1,133 trilioane de dolari în 2006 (incluzând țările din zona Euro), și generează un surplus comercial
de 165 de miliarde. Succesul economiei germane este cu atât mai meritoriu, dacă ținem cont de
faptul că aceste rezultate pozitive se obțin în condițiile în care doar în Europa există șase economii
mai performante decât cea germană, în timp ce muncitorii germani - care nu excelează în termeni
de productivitatea muncii când îi compari cu alți muncitori ai lumii dezvoltate (OCDE) - muncesc
cel mai puțin când îi compari cu muncitorii celorlalte economii ale OCDE-ului (mai puțin Olanda),
în timp ce copiii germani petrec mai puțin timp la școală decât copiii celor mai mulți dintre vecini.
În opinia unor analiști, succesul recent al Germaniei stă în moneda comună, euro, care a făcut
produsele germane mai ieftine decât erau înainte de adoptarea monedei comune europene. Sectorul
servicii contribuie cu aproximativ 70 % la PIBul total, sectorul industrie cu 29,1 % și sectorul
agricultură cu 0,9 %. Majoritatea produselor sunt din domeniul ingineriei, în special: automobile,
instalații mecanice, metalurgice și produse ale industriei chimice. Germania este cel mai mare
producător de turbine eoliene și de tehnologi de exploatare a energiei solare din lume. Cele mai
mari târguri și congrese internaționale de comerț din fiecare an au loc în orașe germane, cum ar fi
Hanovra, Frankfurt și Berlin.
Frankfurt este un centru financiar major, sediul Băncii Centrale Europene, și un centru de transport
aerian la nivel mondial.
În topul celor mai mari 500 de companii din lume listate la bursă, top organizat în funcție de
veniturile companiilor, există 37 de companii cu sediul în Germania. În 2007 cele mai mari dintre
acestea erau Daimler, Volkswagen, Allianz (compania cea mai profitabilă), Siemens, Deutsche
Bank (a doua companie ca rentabilitate), E.ON, Deutsche Post, Deutsche Telekom, Metro Cash &
Carry, și BASF. Printre companiile cu cei mai mulți angajați se numără Deutsche Post, Robert
Bosch GmbH și Edeka. Companii și, în același timp, mărci de produse germane renumite pe tot
globul sunt Adidas, Audi, BMW, Mercedes Benz, Nivea, Porsche, SAP, Volkswagen și multe
altele.
Germania este o susținătoare a integrării economice și politice europene, iar politicile ei comerciale
sunt, din ce în ce mai mult, determinate de acordurile dintre membrii Uniunii Europene și de
legislația europeană privind piața comună. Germania a adoptat moneda europeană unică euro, iar
politica ei monetară este stabilită de Banca Centrală Europeană, cu sediul la Frankfurt pe Main.
După reunificarea Germaniei din 1990, nivelul de trai și veniturile anuale au rămas sensibil mai
mari în fosta Germanie de Vest. Modernizarea și integrarea economiei din estul Germaniei de azi
continuă să fie un proces de lungă durată și se prevede că acesta va dura până în 2019, transferurile
anuale de la vest la est fiind până acum de aproximativ 80 de miliarde de dolari, în total. Rata
șomajului a scăzut începând cu 2005, ajungând la una foarte scăzută: 3,8 % în iulie 2011. Acest
procentaj diferă, însă, între fosta Germanie de Vest și fosta Germanie de Est. Guvernul cancelarului
Gerhard Schröder a inițiat, la începutul anilor 2000, o serie de reforme privind piața forței de
muncă și instituțiile legate de bunăstarea publică, în timp ce guvernele următoare (negru-roșu și
negru-galben) au adoptat o politică fiscală restrictivă și au redus numărul de locuri de muncă din
sectorul public.
În intervalul 1990 – 2009 Germania a primit Investiții străine directe (ISD) de 700 de miliarde de
dolari. În anul 2009 investițiile străine directe în Germania au fost de 36 miliarde dolari. Totodată,
Germania a generat ISD pentru alte state în valoare de 62,7 miliarde de dolari în 2009.

Organizarea politico-administrativă
În constituția germană, numită Grundgesetz (lege fundamentală), Germania (Deutschland) este
definită ca fiind o republică federală (Bundesrepublik) formată din următoarele landuri (țări ale
federației):
Land Capitală Suprafață (km²) Locuitori (2011)

Baden-Württemberg Stuttgart 35.752 10.789.000

Bavaria München 70.549 12.595.000

Berlin Berlin 892 3.500.000

Brandenburg Potsdam 29.477 2.497.000

Brema Bremen 404 661.000

Hamburg Hamburg 755 1.800.000

Hessa Wiesbaden 21.115 6.093.000

Mecklenburg - Pomerania Inferioară Schwerin 23.174 1.636.000

Saxonia Inferioară Hanovra 47.618 7.915.000

Renania de Nord - Westfalia Düsseldorf 34.043 17.845.000

Renania-Palatinat Mainz 19.847 4.000.000

Saarland Saarbrücken 2.569 1.014.000

Saxonia Dresda 18.416 4.139.000

Saxonia-Anhalt Magdeburg 20.445 2.315.000

 Schleswig-Holstein Kiel 15.799 2.838.000

Turingia Erfurt 16.172 2.223.000

Demografie
Cu o populație de 82 de milioane de locuitori, Germania este cea mai populată țară din Uniunea
Europeană. Rata fertilității este una din cele mai scăzute din Europa, cu doar 1.41 de copii pentru
fiecare femeie. Germania are numeroase orașe mari, cele mai populate fiind Berlin, Hamburg,
Munich, Köln, Frankfurt și Stuttgart. Cea mai mare conurbație este regiunea Rhein-Ruhr (12
milioane), inclusiv Düsseldorf (capitala Renaniei de Nord-Westfalia) și orașele Köln, Essen,
Dortmund, Duisburg și Bochum.
Berlin este cel mai mare oraș, cu o populație de 3,2 milioane de locuitori.
Ca suprafață Republica Federală Germană este cu puțin mai mare ca suprafață decât Polonia, însă,
după numărul populației, o depășește de aprox. 2,1 ori. La 1 noiembrie 2011, în Germania locuiau
81.859.000 locuitori. Ca și în multe state dezvoltate, natalitatea Germaniei este mai scăzută decât
mortalitatea. În 2011 la 1000 de locuitori au revenit 8,0 nașteri și 10,4 decese. Numărul populației
rurale constituie 9%, și relativ 91% populație urbană.
După Al Doilea Război Mondial, 15 milioane de etnici germani au fost expulzați sau s-au refugiat
din teritorii din est ale Germaniei, teritorii care fac parte, astăzi, din Polonia, Cehia, Lituania și
Rusia. Într-un număr mai mic au fost strămutate sau s-au refugiat în timpul războiului și imediat
după terminarea lui etnici germani din Iugoslavia, Ungaria, România. Această populație strămutată
a fost integrată în cele două state germane înființate în 1949, RFG și RDG.
În deceniile ulterioare din țările est-europene au mai imigrat valuri de etnici germani, cele mai
importante fiind din URSS, Polonia și România. Astfel, începând cu din 1960, etnicii germani din
Polonia și URSS (în special din Kazahstan, Uzbekistan, Rusia și Ucraina) s-au strămutat în
Germania Occidentală. Nu puțini, pentru a-și ușura emigrarea, se mutau din republicile central
asiatice în republici situate în vest, între care RSS Moldovenească. Începând din decembrie 2004,
aproximativ șapte milioane de cetățeni străini au fost înregistrați în Germania și, astfel, 19% din
locuitorii țării au origini străine. În această situație, tinerii au, mult mai probabil, origini străine
decât bătrânii. 30% dintre germani au o vârstă de 15 ani iar cei sub această vârstă au cel puțin un
părinte născut în străinătate. În orașele mari, 60% din copii au o vârstă de peste 5 ani, iar cei sub 5
ani au cel puțin un părinte născut în străinătate.
Conform statisticilor din 2007, cel mai mare grup (2,7 milioane) este din Turcia, precum și o
majoritate din rest sunt din state europene, cum ar fi Italia (761000) și Polonia (638000). Fondul
ONU pentru Populație a listat Germania ca gazdă deținând cel de-al treilea mare număr de
imigranți la nivel mondial, adică 5% sau 10 milioane din totalul de 191 de milioane de imigranți
sau aproximativ 12% din populația Germaniei. Ca o consecință a restricțiilor impuse legilor
azilului și imigrării din Germania (odinioară, aproape fără restricții), numărul imigranților care
caută azil, afirmându-și etnicitatea germană (majoritatea din fosta Uniune Sovietică) a scăzut
permanent, începând cu anul 2000.
Numeroase persoane care au origini germane se găsesc în Statele Unite (50 de milioane), Brazilia
(5 milioane) și Canada (3 milioane). Aproximativ 3 milioane de „aussiedler” (refugiați germani,
în special din Europa de Est și fosta Uniune Sovietică) s-au restabilit în Germania din 1987.
Economia Germaniei a înregistrat o creştere de 8,5% în trimestrul al treilea al anului 2020, a
anunţat marţi Oficiul german pentru Statistică. Experţii guvernamentali germani estimau o creştere
de 8,2% în trimestrul al treilea, dar PIB-ul a depăşit aşteptările şi a înregistrat o creştere de 8,5%
în intervalul iulie-septembrie.
Astfel, potrivit Oficiului german pentru Statistică, relansarea economică a Germaniei are
traiectoria unui grafic în formă de V, nu de U, cu o redresare rapidă, informează Mediafax.
În trimestrul al doilea al anului 2020, economia Germaniei înregistrase o scădere de 9,8%, în
contextul perturbărilor suferite de activităţile economice din cauza restricţiilor antiepidemice.
Banca centrală a Germaniei (Bundesbank) avertizează că, în contextul noilor restricţii
antiepidemice, economia Germaniei ar putea stagna sau chiar ar putea scădea în ultimul trimestru
din 2020.
În total, pentru anul 2020, economia Germaniei ar putea înregistra o scădere de 5,1%, iar estimările
pentru 2021 indică o creştere de 3,7%.

Comparație economică cu România

Germania este una dintre cele mai dezvoltate economii, a treia din lume ca mărime, după Statele
Unite şi Japonia, a cincea din lume în ceea ce priveşte puterea de cumpărare şi prima din Uniunea
Europeană incomparabil cu situatia Romaniei.
In ciuda efortului material facut pentru integrarea fostei R.D.G (Republica Democrata Germana),
Germania a devenit, in ultimii ani locomotiva economiei mondiale. Economia Germaniei este una
dintre cele mai dezvoltate si solide din lume, bazata pe industria prelucratoare (locul I pe glob la
mai multe produse) si comertul exterior (cel mai mare exportator mondial de marfuri).
Stadiul de dezvoltare economico-socială a României si Germaniei poate fi caracterizat prin
urmărirea indicatorilor macroeconomici care exprimă potenţialul şi nivelul economiei, structura
acesteia, eficienţa folosirii factorilor de producţie şi gradul de competivitate internaţională.Astfel
o comparatie poate fi facuta intre indicele inflatiei din Romania de 7.8% si cel din Germania de
2.8% , diferenta ce sesizeaza ca economia nemteasca este mult mai stabila decat cea romaneasca.
Desi indicele de creste din ultima perioada din Romania 8% este mult mai mare decat cel din
Germania 1.7% iar indicele de investitii in Romania de 31.8 % fata de cel nemtesc 18.9% aceste
lucruri nu demonstreaza ca mediul afacerilor in Romania este mai proprice celui din Germania, ba
din contra: romanii au o nevoie acuta de noi investitii, de noi afaceri, de dezvoltare in numeroase
domenii pentru a putea ajunge din urma o tara atat de puternica. Un alt indice economic ce poate
ajuta la compararea mediului afacerilor din cele doua tari este forta de munca mult mai numeroasa
in Germania 43.62 milioane oameni dar si mult mai bine calificata decat in Romania 9.32 milioane.
Nu poate fi neglijat nici aspectul evolutiei cursului de schimb. Germania in 1999 alaturi de alte
zece tari au introdus un curs de schimb european comun si anume euro. Aceasta moneda prezinta
anumite avantaje tarilor ce au adoptat-o si implicit Germaniei precum: o zona monetara stabila,
libera de constrangeri monetare, in interiorul careia devalorizarile competitive nu vor mai exista,
inflatii limitate, cu deficite publice mici si cu o moneda cu greutate internationala.
In Romania insa situatia sta cu totul altfel deoarece moneda nationala este leul, o moneda mult mai
slaba si instabila fata de euro. Un exemplu elocvent il constituie recordul istoric al cursului de
schimb euro/leu la inceputul anului 2009 de 4.32 lei/euro iar potrivit Comisiei Nationale de
Prognoza, moneda europeana nu va cobori sub 4 lei în urmatorii patru ani. Aceasta depreciere a
leului desi conduce in mod clar la o crestere a exporturilor poate avea si influente negative asupra
economiei romanesti. In primul rand romanii nu pot produce cantitati atat de mari pe cat ar putea
exporta iar in al doilea rand un derapaj al cursului de schimb ar influenta semnificativ evolutia
ratei inflatiei, ingreunand sarcina Bancii Nationale a Romaniei de a asigura stabilitatea preturilor.
Se considera ca deprecierea leului se va resimti intr-o incetinire a ritmului de creditare atat in
valuta, cat si in lei iar in lipsa creditelor si investiile vor stagna. De asemenea fluctuatiile cursului
de schimb al leului in raport cu euro pot cauza si adancirea dezechilibrelor externe.
O alta cale de a analiza mediul afacerilor in cele doua tari o constituie unii factori structurali. Astfel
din punct de vedere al gradului de libertate economica Romania se afla pe locul 74 in lume iar
Germania pe locul 17, un avantaj al nemtilor ce se datoreaza unor indici cu valori mai ridicate
decat ale romanilor precum : securitatea drepturilor proprietatii, independenta judiciara,
intreprinderile si investitiile guvernamentale, integritatea sistemului legal, libertatea propriei
valute, libertatea comertului international etc.
Un dezavantaj major ce il are Romania il reprezinta nivelul coruptiei ingrijorator de mare. La mai
puţin de 1 an de la aderare, jumatate din publicul din Romania continua sa perceapa eforturile
guvernantilor in lupta anticoruptie ca fiind ineficiente. Rezultatul indica, alaturi de Indicele de
Perceptie a Corupţiei potrivit căruia Romania obţine 3,7 puncte in privinta coruptiei percepute în
randul oficialilor si politicienilor, credibilitatea scazuta a reformelor anticoruptie si ridica serioase
semne de intrebare cu privire la sustenabilitatea lor în timp.Germania insa obtine un nivel al
indicelui de perceptie a coruptiei de 7.9 puncte ceea ce face clara distinctia intre gradele de coruptie
din cele doua tari. Din pacate Romania se afla printre tarile cele mai afectate de mita cu un procent
de peste 30% alaturi de tari precum Kosovo, Albania, Filipine, Pakistan, Macedonie, Nigeria,
Senegal. Romanii au depasit cu mult media de 5% a Uniunii Europene iar cele mai corupte institutii
sunt partidele politice, parlament, justitie, servicii medicale, politie, sector privat si sistemul de
educatie. In mod clar coruptia afecteaza negativ mediul afacerilor pentru ca investitorii nu vor mai
fii interesati sa deschida o afacere in Romania ci mai degraba se vor orienta spre Germania sau
alte tari europene si nu numai unde nu vor trebui sa plateasca o anumita suma de bani pentru
realizarea investitiei.
Birocratia este una dintre cele mai mari probleme in Uniunea Europeana. Multe documente, multe
institutii, multi funtionari etc. Toate acestea deseori dau batai de cap cetatenilor europeni,
guvernelor nationale. Insasi demnitarii de la institutiile europene recunosc aceasta stare de lucruri,
dar ridica din umeri in sens de neputinta. Marea problema a administratiei romanesti este eficienta
birocratiei. Una este birocratia germana sau franceza, care ar putea fi la fel de stufoasa numeric,
cum este birocratia romaneasca, dar diferenta o face eficienta fiecărei birocratii. Daca un ceva este
legal si exista cerere pentru el, birocratia germana isi va face in cele din urma treaba si tu, cetatean
al europei, vei beneficia de acel ceva. Birocratia germana este, ca orice birocratie, mecanismul
care produce si toaca hirtii, foicele si tabele dar deosebirea consta in faptul ca in Germania o firma
se infiinţeaza in 5 zile, iar in Romania in minim 14 zile.
In ceea ce priveste gradul de libertate politica ambele tari sunt libere fiind republici democrate dar
exista unele diferente subtile. Desi libertatea expresiei si a mass mediei este protejata prin
Constitutie in cele 2 tari, Romania prezinta probleme in ceea ce priveste sistemul juridic pe cand
in Germania regula de lege predomina. De asemenea in Germania drepturile femeii sunt foarte
bine protejate iar in Romania desi constitutia garanteaza egalitatea drepturilor femeii, se poate
observa o usoara discriminare intrucat doar 10% din parlamentari sunt femei.
Globalizarea este mai intai un proces geoeconomic si mai apoi geopolitic si geocultural. Acest
proces nu este numai o apropiere, o integrare a economiilor mai multor tari. Se schimba
caracteristicile calitative ale acestor economii care se transforma din niste sisteme inchise in
elemente ale unui sistem mondial. Se schimba insusi notiunea de “economie nationala”. Institutia
economica de baza devine corporatia transnationala, care isi amplaseaza fabricile si isi
comercializeaza produsele acolo unde ii este mai convenabil, fara a lua in considerare existenta
granitelor. Din aceasta cauza are loc aprofundarea procesului de diviziune internationala a muncii.
“A.T. Kearney din SUA si Carnegie Endowment for International Peace, care editeaza prestigioasa
Foreign Policy calculeaza de sapte ani un indice al globalizarii. Cel pe 2007 ia in considerare 72
de tari, care insumeaza 97 de procente din Produsul Intern Brut la nivel mondial si 88 de procente
din populatia lumii. Romania, care figureaza si ea printre cele 72 de tari luate in considerare, ocupa
in indicele globalizarii locul 36. Un loc exact de mijloc, ceea ce de fapt n-ar trebui sa surprinda,
pentru ca este la fel de dezamagitor de prost pe cat este de neasteptat de bun.

BIBLIOGRAFIE
https://europa.eu/european-union/about-eu/countries/member-countries/germany_ro
https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania
https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania#Germania_unificat%C4%83_%C8%99i_integrarea_%C3%AEn_
UE_(1990%E2%80%93prezent)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania#Organizarea_politico-administrativ%C4%83
https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania#Economie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Germania#Demografie
https://www.digi24.ro/stiri/economie/digi-economic/economia-germana-duduie-pib-ul-a-crescut-cu-85-
in-ultimele-luni-
1406630?__grsc=cookieIsUndef0&__grts=54067855&__grua=01f7aec3f03fa333d53a844e50ec45aa&__
grrn=1
https://biblioteca.regielive.ro/referate/economie/analiza-mediului-afacerilor-romania-vs-germania-
109765.html
https://xdocs.ro/doc/analiza-mediului-afacerilor-romania-vs-germania-dokmde09yqny