Țările române și problema orientală

-schița lecției-
Problema orientală: a început odată cu înfrângerea otomanilor la Viena în 1683 și
reprezintă tendința marilor puteri europene (Rusia, Imperiul Habsburgic) de a se substitui
dominației otomane în zona Balcanilor si a Orientului Apropiat
Secolul Fanariot:
După domniile lui Dimitrie Cantemir și Constantin Brâncoveanu, otomanii nu mai
aveau încredere în domnii români.
De aceea ei au introdus un nou regim cunoscut în istorie ca „regimul fanariot”, deoarece
reprezentanții sultanului pe scaunul domnesc erau greci din Fanar, cartier al Constantinopolului.
Domniile fanariote sunt inaugurate în 1711 în Moldova și în 1716 în Țara Românească, și
durează până în 1822.
Aspecte negative ale domniilor fanariote:
 Creșterea obligațiunilor materiale și a dărilor față de Imperiul Otoman au condus la
înrăutățirea stării materiale a populației (mai ales a țăranilor).
 Domnul numit direct de sultan dintre grecii din Fanar
 Armata este practic desfiinţată (rămânând practic doar o gardă de arnăuţi)
 Lipsa dreptului la politică externă.
 În contextul nesfârșitelor conflicte dintre marile împărății: Rusia, Austria și
Imperiul Otoman, teritoriile Țării Românești și Moldovei devin teatru de război
cu grave pierderi umane și materiale
 Pierderi teritoriale (Oltenia în perioada 1718-1739 și Bucovina în 1775 ocupate
de Imperiul Habsburgic, Basarabia în 1812 ocupată de ruși)
Aspecte pozitive ale domniilor fanariote:
 schimbările de domni (aceiaşi) dintr-o ţară în alta contribuie la unire;
 fac reforme pentru modernizarea celor două ţări;
 încurajează cultura
Cei mai importanți domni fanarioți au fost au fost Constantin Mavrocordat (a
realizat reforma fiscală, administrativa și sociala- desființând legarea de glie a țăranilor)
și Alexandru Ipsilanti (a realizat o noua reorganizare fiscală și judecătorească, a
învățământului precum și reorganizarea poștelor, a acordat o atenție deosebită dezvoltării
meseriilor și comerțului)