Cultura Imperiului Bizantin

A efectuat: Vasilos Alexandru

 Originea denumirii „Imperiul Bizantin

 După ce Constantin cel Mare a reușit să

devină singurul împărat al Imperiului
Roman, el a decis să întemeieze o nouă
capitală imperială și a ales vechea
cetate grecească
a Bizantului (grec. Byzantion) pentru
acest scop. Constantin a redenumit
orașul Nova Roma (Noua Romă) pe 11
mai 330 d.Hr., dar acest nume nu a intrat
niciodată în folosirea zilnică, orașul fiind
denumit
popular Constantinopol(Κωνσταντινούπ
ολις, Constantinoúpolis, adică „Orașul lui
Constantin”).
 Educație, școală și cultură în Imperiul Bizantin

 Modelul educației și al școlii în Imperiul Bizantin au urmat tiparul clasic

antic al paideia-ei. Debutul educației în școala elementară se realiza la
vârsta de 6 ani. La 10 ani elevul era preluat de grămătic iar de la vârsta de
14-15 ani acesta era inițiat în arta retoricii. De-a lungul secolelor, școala în
Imperiul Bizantin a rămas inițiativă privată dar în care împărații au
intervenit. Aceștia au încercat să pună educația din școli în slujba instruirii
unor categorii de funcționari necesari administrației statului.
Scoala ca
selectie
sociala in
Imperiul
Bizantin
În linii generale, în primele
secole ale monarhiei bizantine,
numărul celor care își puteau
permite financiar să-și educe
copiii într-o școală elementară,
privată, era mic. Dacă ne
referim la segmentul universitar,
acesta era apanajul aproape
exclusiv al familiilor înstărite. La
nivelul ciclului elementar,
accesul sau mai bine zis puterea
de a-și trimite copilul la școală
pentru a beneficia de educație
s-a transformat într-un criteriu de
diferențiere, de selecție socială.
 Amortirea culturii Grecesti in sec. VI cazul Atenei

 Transformările produse în structura

socială a Imperiului Roman de Răsărit-
și apoi Bizantin- din secolele V-VI, au
dus la un soi de amorțire a transmiterii
culturii și filosofiei clasice grecești pe
fondul ruralizării imperiului și în același
timp a creștinării acestuia. Unul dintre
cele mai elocvente exemple ale
acestor mari mutații sociale ce au
determinat și mutațiile culturale
aferente a fost cazul Atenei.
Cultura Bizantina in perioada “INTUNECATA” si
renasterea ei

 În secolul al VII-lea, Imperiul Bizantin,

după șocul apariției arabilor, a traversat
o perioadă dificilă din punct de vedere
militar care s-a răsfrânt și asupra vieții și
societății bizantine. Prin urmare, declinul
cultural a fost inevitabil, grija majorității
locuitorilor monarhiei fiind orientată spre
supraviețuire în fața atacurilor repetate
asupra frontierelor imperiului. Cultura sau
educația au devenit tot mai mult un
„lux”. Religia a reprezentat refugiul în
fața acestor vicisitudini, prilej cu care s-a
dezvoltat literatura religioasă prin figurile
martirilor creștini.
Debutul Renasterii culturale din imperiul Bizantin

 Una dintre diferențele importante față de Occident în ceea ce privește

fenomenul denumit de istoriografie sub numele de „Renaștere culturală” a
fost faptul că, în Imperiul Bizantin, aceasta a apărut înaintea reabilitării
militare a monarhiei și a extensiei lui economice. Suprinzător sau nu, ceea
ce a ajutat la renașterea culturală a monarhiei bizantine a fost disputa
legată de doctrina islamică și felul în care aceasta penetra spațiile
aparținătoare Imperiului Bizantin. Aceasta trebuia combătută și nu se
putea face acest lucru decât printr-un set de idei noi filosofice dezvoltate
în tratate sistematice
 Un umanism Bizantin

 Secolul al IX-lea a produs în Imperiul

Bizantin ceea ce istoriografia a denumit
Umanismul bizantin. După două secole
de restricții și conflict care puneau în
discuție chiar supraviețuirea monarhiei în
fața atacurilor arabilor, avarilor și slavilor,
cultura antică a fost redescoperită.
Acest Umanism cultural a fost „pregătit”
în secolul al VIII-lea și el și-a tras esența
din disputele din jurul dogmei islamice și
a luptei dintre iconoclaști și iconoduli. El
a fost, însă, o redescoperire a textelor
antice, dar în manieră și filtru creștin.
 Caracteristici generale a monahismului Bizantin

 Creștinismul originat în spațiul sud-est european și

oriental a imprimat vieții monahale o puternică
diversitate. Spre deosebire de creștinismul romano-
catolic din Occident, monahismul de factură
constantinopolitană și nu numai nu a cunoscut
organizarea în ordine monahale. „Regulile” Sfântului
Vasile respectat în monahismul bizantin aveau un
caracter general de organizare a vieții interne a
mănăstirilor creștine răsăritene. Altfel, fiecare mănăstire
obișnuia să își traseze propriile reguli interne.
 Logistica militara in primile secole ale monarhiei
Bizantine

 Succesul unei operațiuni mai restrânse

sau a unei adevărate campanii militare
depindea rareori de calitatea soldaților
sau a comandanților aflați la comanda
acesteia într-un anume moment sau
altul al istoriei imperiului. Desigur, un
general strălucit putea duce victorii prin
strategia adoptată în fața rivalului, dar în
durată lungă, campania militară asupra
inamicului avea succes datorită
capacității logistice de a desfășura și
întreține conflictul pe termen lung. Din
acest punct de vedere, Imperiul Bizantin
a excelat.
 Asemenea armatei terestre a Imperiului
Bizantin, marina a reprezentat produsul-
în egală măsură- a unei moșteniri a
tradiției romane precum și inovații
dictate de schimbările drastice produse
în contextul invaziei arabe petrecute în
secolul al VII-lea. Precum armata de
uscat și flota imperială bizantină a suferit
schimbări pentru a putea face față
provocărilor ivite în contextul acestui
secol, transformări care vor pune flota-
pentru câteva secole- pe picior de
egalitate cu armata terestră în
preocupările basileilor.
 Scriitori Bizantini din sec. al XII-lea

 Literatura bizantină din secolele XII-XII- cu o

notă aparte pentru literatura istorică- au
trasat tușe interesante epocilor
contemporane descrise. Una dintre cele mai
cunoscute- poate- opere a secolului al XII-lea
a fost Alexiada, aparținând Anei Komnena-
fiica lui Alexios I Komnenos. Aceasta a
prezentat, elegant și elevat, perioada
domniei fondatorului dinastiei amintite.
Importanța acestei opere- dincolo de
parțialitatea adevărului prezentat uneori- stă
în analiza politică a evenimentelor
contemporane descrise precum și
caracterizarea primilor cruciați care sosiseră la
Constantinopol, din perspectiva bizantină.
 Capodobere create

 In secolul al VI-lea se realizeaza la

Constantinopol(precum si in alte parti
ale imperiului) si alte tipuri de arhitectura
sacra :biserica ale carei arce se
prelungesc in forma de bolta,anuntand
planul de creuce greaca(Sf.
Irena);constructia avand forma unui
octogon inscris intr-un patrat;planul de
cruce greaca si cu 5 cupole,cate una
pe fiecare brat al crucii si una
centrala(Sfntii Apostoli din
Constantinopol – modelul bisericii
S.Marco din Venetia,construita intre
1063-1095)
 Realizari in acesta perioada

• Reconstrucția catedralei Hagia Sophia, care fusese distrusă

în timpul Răscoalei Nika.
• 550: Continuarea lucrării la Bisericii Sfinților Apostoli din
Constantinopol.
• 527 - 565: Ridicarea Mănăstirii St. Caterina din Peninsula
Sinai.
• 527 - 548: Începe construcția bazilicii San Vitale din
Ravenna.
 Concluzii:

 Imperiul Bizantin a avut un rol important şi în cultura

europeană, atât din perioada medievală cât şi cea
renascentistă. De asemenea, din punct de vedere
istoriografic, fără manuscrisele bizantine nu am fi putut
beneficia de informaţii legate de antichitate şi Evul
Mediu Întunecat. Nu în cele din urmă, Constantinopolul,
capitala Bizanţului, a reprezentat şi încă reprezintă cel
mai important centru religios ortodox
 Surse:

 ro.orthodoxwiki.org
 ro.historylapse.org
 www.wikipedia.org