StIlul BIZANTIN

Arhitectura bizantina
Arhitectura bizantină este stilul arhitectonic dezvoltat în
cadrul Imperiului Bizantin. Această terminologie este
folosită pentru a desemna arhitectura medievală din
partea de răsărit a Imperiului Roman, deoarece a evoluat
ca o entitate artistică și culturală distinctă având în centru
noua capitală Constantinopol, spre deosebire de Roma și
zona de apus a vechiului imperiu. Imperiul Bizantin a
avut o existență de mai bine de un mileniu influențând în
mod dramatic dezvoltarea arhitecturii din Europa și din
Orientul Apropiat, devenind precursorul principal al
arhitecturii renascentis
te și al celei otomane.
Perioada timpurie (secolele IV-VIII d.Hr)

Mozaic din Bazilica San Vitale

Arhitectura bizantină s-a manifestat în general prin
construirea unor edificii religioase. După căderea
Imperiului Roman de Apus în anul 476, partea
Răsăriteană a imperiului a supraviețuit suferind
numeroase schimbări politice și teritoriale. Tot în acest
timp au avut loc numeroase progrese tehnologice, ce s-
au manifestat și în arhitectură, ducând treptat la
dezvoltarea unui stil arhitectonic distinct față de cel
roman.
Interiorul Bazilicii Sant'Apollinare Nuovo din Ravenna.
Cele mai multe modificări în domeniul arhitecturii au
avut loc în timpul domniei împăratului Iustinian cel Mare
(527-565). O primă inovație a fost modificarea planului
bisericilor din cruce latină (cu brațele inegale) în cruce
greacă (cu brațele egale). O altă inovație a survenit din
necesitatea de a avea biserici mult mai spațioase și mai
luminoase. Astfel, arhitecții bizantini din Epoca lui
Iustinian au inventat tipul bazilicii cu cupolă folosind un
sistem elaborat de pandantive și contraforturi care să
mențină structura. O altă caracteristică a bisericilor din
aceea perioadă este prezența încăperilor secundare, a
ferestrelor multiple, a mozaicurilor bogate și a picturilor
ce încarcă pereții din interior. Primele astfel de edifici au
fost Bazilica San Vitale din Ravenna, Bazilica Sfinții Sergiu
și Bacchus și Hagia Irene din Constantinopol. Tot în
această perioadă a fost construită și cea mai mare
capodoperă a arhitecturii bizantine, Hagia Sofia din
Constantinopol, catedrală a Patriarhiei de Constantinopol
și cea mai mare biserică din lume la acel moment. Printre
edificiile laice construite sau renovate în această perioadă
se număra Marele Palat din Constantinopol, zidurile și
fortificațiile de apărare ale orașului și Palatul Scufundat.
Perioada dinastiilor macedonenilor și
comnenilor (secolele IX-XII)
În aceasta perioadă a avut loc maturizarea culturii
bizantine. S-au înregistrat, din Caucaz pâna în Peninsula
Balcanică, vii interferențe culturale și o remarcabilă
circulație de valori estetice, care au creat arta ambianței
bizantine. În această strălucită perioadă au fost construite
edifici precum Biserica Chora din Constantinopol și Hagia
Sofia din Trabzon.
Această perioadă coincide cu misiunile pentru creștinarea
slavilor, finalizate cu creștinarea sârbilor, bulgarilor și în
final a rușilor. Populația slava a fost un puternic mediator
care a transferat de la o zona geografica la alta categorii
varitate de forme și concepții artistice. In afara lor,
călugarii din Asia Mică, din Mesopotamia, Armenia de
sud și Capadocia au călătorit spre Apus si au purtat cu ei
semnele culturii bizantine. Bazilica San Marco din Veneția
și Catedrala din Torcello se numără printre edificiile
construite în această perioadă în Peninsula Italică sub
influență bizantină. Specifice acestei perioade sunt
construcțiile de dimensiuni relativ mici, diametrul cupolei
nedepășind de obicei 10 metri, în comparație cu bisericile
din perioada anterioară.
Perioada Renașterii Paleoloage (XII-XV)
Împaratul Mihail al VIII-lea, intemeietorul ultimei dinastii
bizantine, cea a Paleologilor, a reconstruit unitatea
politica a Imperiului Bizantin. Totuși, statul intră în declin
din cauza mai multor probleme de ordin economic și
politic. Bulgaria și Serbia luptau pentru înființarea
regatelor independente de imperiu. Turcii ocupaseră
provinciile din Asia Mică, apoi toată Peninsula Balcanica,
cucerind Serbia, Bulgaria, Grecia și în 1453
Constantinopolul. În arhitectura ecleziastică, în locul
monumentalității, la fel ca și în perioada anterioară, iși
face apariția construcția de dimensiuni mici precum și
atmosfera discreta. Centrul de greutate al artei bizantine
se mută de la Consantinopol la Mistra și pe Muntele
Athos.

După căderea imperiului în anul 1453, arta și cultura

bizantină va fi preluată de către statele din Balcani și de
către Rusia, unde vor fi construite numeroase biserici
după modelul celor bizantine.
Moștenire
Moștenirea arhitecturii bizantine este de necontestat,
mai ales în Peninsula Balcanică și în Rusia. În Grecia,
Albania, Serbia, Bulgaria, România și Rusia există o serie
de biserici în stil bizantin. Arhitectura islamică, mai ales
arhitectura otomană, a fost influențată de construirea
unor moschei după modelul bisericilor bizantine. în
timpul Renașterii din Europa secolelor XV-XVI au fost
construite biserici inspirate de modelul celor bizantine.
De asemenea, în secolul al XIX-lea a început Mișcarea
Neobizantină, ce promovează construirea unor edifici
moderne în stil bizantin.

Monumente bizantine

Hagia Sofia, Istanbul, Turcia.

Hagia Irene, Istanbul, Turcia.
Biserica Chora, Istanbul, Turcia.
San Vitale, Ravenna, Italia.

Mănăstirea Bachkovo, Bulgaria.

Mănăstirea Rila, Bulgaria.

Mănăstirea Gračanica, Pristina, Kosovo.

Biserica Domnească, Argeş, România.
Biserica Domnească, Târgovişte, România.

Mănăstirea Studenia, Kraljevo, Serbia.

Biserica Pyatnitska, Chernigiv, Ucraina.
Biserica Procovul Maicii Domnului, Nerli, Rusia.

Biserica Sfântul Vlas, Novgorod, Rusia.