Sunteți pe pagina 1din 6

      

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI 
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ PATRIARHUL JUSTINIAN 
 
Str. Sf. Ecaterina, nr. 2, Sector IV, Bucureşti, Cod 040.155 Tel: 021.335.61.17;  
Fax: 021.335.41.83; ftoub@yahoo.com 
 
 

Grilă Istoria şi filozofia religiilor

1. Al doilea calif, Umar, a fost ucis în anul 644 d.Hr. de către un sclav persan:
a) ca să împiedice expansiunea islamului;
b) ca act de răzbunare împotriva cuceririi perşilor de către arabi;
c) ca să preia puterea în numele persanilor;
d) ca să-l sprijine pe Ali;

2. Urmaşii lui Ali s-au organizat într-o grupare separată numită:


a) sunna;
b) shiia;
c) murjiia;
d) kharijiia;

3. Legenda despre venirea lui Mahdi va deveni:


a) doctrină de bază în shiism;
b) un punct doctrinar din sunnism;
c) doctrina fundamentală a islamului unificat;
d) ideea centrală a doctrinei wahhabite;

4. Mahomed poartă şi titulatura de:


a) artizanul păcii;
b) pecetea Profeţilor;
c) fiul lui Allah;
d) primul scriitor în araba coranică;

5. Doctrina shiismului doudeciman poate fi considerată:


a) o formă de cunoaştere invizibilă;
b) o realitate a shiismului medieval;
c) o gnoseologie alogică;
d) o filozofie a unicităţii divine;

6. Califul este considerat:


a) un uns de ordin divin;
b) un reprezentant al profetului Mohamed;
c) un rege oriental ca în tradiţia egipteană;
d) un trimis al lui Allah;

7. Doctrina shiită trebuie să fie considerată :


a) o hermeneutică harismatică;
b) o hermeneutică alegorică;
c) o hermeneutică filozofică;
d) o hermeneutică de ordin sacral;

8. În gnoza shiită este vorba de o cunoaştere :


a) prin peniţă (qalam);
b) prin înger (ruh);
c) prin inimă (qalb);
d) prin profeţi (anbyya);

9. Unul dintre cele mai vechi tratate ismaelite este:


a) Arhetipul cărţii (Umm al-kitab);
b) Arhetipul inimii (Umm al-qalb);
c) Arhetipul inteligenţei (Umm al-aql);
d) Arhetipul cunoaşterii (Umm al-ilm);

10. Henri Corbin numeşte gruparea asasinilor din sânul mişcării ismaelite:
a) Ismaelismul reformat din Alamut;
b) Ismaelismul reformator din Basra;
c) Ismaelismul conservator din Bagdad;
d) Ismaelismul moderat din Kom;

11. Druzii, ramură a ismaeliţilor, există în:


a) Indonezia şi Pakistan;
b) Arabia Saudită şi Iran;
c) Liban şi Hauran;
d) Algeria şi Maroc;

12. Prima şi cea mai mare şcoală a „ştiinţei cuvântului” este:


a) Muatazilah;
b) Kalam;
c) Qadaryya;
d) Jabryya;

13. Dreptul musulman se numeşte în arabă:


a) kabir;
b) fasiq;
c) fiqh;
d) mudaris;

14. În formulare argumentelor lor muataziliţii au fost influenţaţi de:


a) idei eleniste şi creştine;
b) idei din iudaismul timpuriu;
c) idei arabe din epoca pre-islamică;
d) idei zoroastriene şi persane;

15. Conform lucrării lui W. Spitta, Al-Ashari a lăsat moştenire un număr de :


a) 99 de tratate;
b) 22 de tratate;
c) 33 de tratate;
d) 44 de tratate;

16. Pentru a fi receptată de comunitatea sunnită, o doctrină trebuia validată:


a) de către una din şcolile juridice sunnite;
b) de către dreptul sunnit;
c) de către una din şcolile kalamului;
d) de către califii în funcţiune;

17. Maturidismul formează împreună cu asharismul:


a) ortodoxia shiită;
b) ortodoxia hanbalită;
c) ortodoxia sunnită;
d) ortodoxia hanifită;

2
18. În concepţia lui Al-Maturidi, faptele, bune sau rele, depind de:
a)voinţa omului;
b) hotărârea divină;
c) conlucrarea uman-divin;
d) hotărârile luate de imami;

19. Şcoala maturidă s-a răspândit cu precădere în:


a) Irak, Siria şi Egipt;
b) Pakistan, Algeria şi Maroc;
c) Iran, Liban şi Siria;
d) Egipt, Iran şi Kuweit;

20. Dintre cei mai de seamă gânditori ashariţi face parte:


a) Al-Nasafi;
b) Subki;
c) Al-Maruzzi;
d) Al-Ghazali;

21. În limbaj religios, shariia semnifică:


a) drumul bunătăţii divine;
b) drumul vieţii bune;
c) drumul pragmaticului;
d) drumul voinţei divine;

22. Ibn Hanbal (m. 855) a promovat în filozofia sunită:


a) tipologia şi alegoria;
b) alegoria şi literalismul;
c) literalismul şi tradiţionalismul;
d) tradiţionalismul şi alegorismul;

23. Învăţătura propusă de Ibn Hanbal a fost răspândită în:


a) Kuweit, Liban, Siria;
b) Irak, Arabia, Siria;
c) Iran, Liban, Indonezia;
d) Algeria, Maroc, Tunisia;

24) Ibna Batta (m. 997), preluând coordonatele de bază ale hanbalismului, subliniază:
a) obligativitatea Shariei;
b) obligativitatea kalam-ului;
c) obligativitatea reîntoarcerii la gândirea predecesorilor pioşi;
d) obligativitatea reîntoarcerii la scrierile lui Mahomed;

25. Tradiţionaliştii hanbalişti îşi vor extinde ostilitatea:


a) şi în sfera politicii;
b) şi în sfera logicii;
c) şi în sfera filozofiei;
d) şi în sfera misticii;

26. Reliefând unele neconcordanţe în ştiinţele umane, Ibn Taymiyya dorea să


dovedească:
a) superioritatea Coranului şi a Tradiţiei;
b) definirea Coranului ca lege imuabilă;
c) definirea Tradiţiei ca sursă a sunnismului;
d) superioritatea scrierilor lui Mahomed şi ale lui Ali;

27. Al-Jawziyya (m. 1370) este o figură cheie în promovarea:


a) antiraţionalismului hanbalit;
b) misticismului sufit;
c) tradiţionalismului hanifit;

3
d) antropozofiei şiite;

28. Mişcarea wahhabi s-a născut în Arabia în:


a) secolul al XVII-lea;
b) secolul al XVIII-lea;
c) secolul al XVI-lea;
d) secolul al XX-lea;

29. Wahhabismul este doctrină oficială în


a) Arabia Saudită;
b) Liban;
c) Maroc;
d) Siria;

30. Wahhabismul este inspirat direct din:


a) hanifism şi neohanifism;
b) hanbalism şi neohanbalism;
c) hanbalism şi hanifism;
d) sufism şi şiism;

31. Singurele izvoare normative în wahhabism sunt:


a) Coranul, Sharia şi hanifismul;
b) Coranul, Sunna şi cele patru şcoli juridice sunnite;
c) Cranul, Tradiţia şi filozofia islamică;
d) Coranul, Sunna şi cele trei şcoli juridice sunnite;

32. Al- Wahhab îşi elaborează învăţătura în lucrarea:


a) Kitab al-Tawhid;
b) Kitab al-Kalam;
c) Kitab al-Din;
d) Kitab al-Ibar;

33. Ibn Khaldun evaluează filozofia prin elaborarea:


a) unei stricte clasificări a ştiinţelor tradiţionale şi filozofice;
b) unei tipologii de ordin filozofic;
c) unei stricte clasificări a şcolilor juridice;
d) unei tipologii a sunnismului reformator;

34. Ibn Khaldun acordă logicii:


a) un rol propedeutic;
b) un rol pedagogic;
c) un rol preponderent;
d) un rol exclusiv;

35. Ibn Khaldun a izbutit să realizeze:


a) o filozofie a civilizaţiei Arabiei Felix;
b) o filozofie a civilizaţiei islamice;
c) o filozofie a istoriei;
d) o filozofie a sunnismului;

36. Finalizată în 1377, lucrarea principală a lui Ibn Khaldun se numeşte:


a) Al-Fiqh;
b) Al- Risalat;
c) Al-Kitab;
d) Al- Muqqadimah;

37. Punctul culminant al gnoseologiei şiite îl reprezintă:


a) învăţătura despre „imamul ocultat”;
b) învăţătura despre viaţa lui Mahomed;

4
c) învăţătura despre mesajul djinilor;
d) învăţătura despre imamul Ali;

38. În centrul doctrinei ismaelite se află:


a) credinţa în imamul ascuns;
b) credinţa în epifania divină prin imami;
c) credinţa în Mahdi şi tovarăşii săi;
d) credinţa în epifania ultimă prin Mahomed;

39. Gnoza shiită are ca punct de plecare:


a) revelaţia nemijlocită prin îngeri;
b) revelaţia nemijlocită prin profeţi;
c) revelaţia mijlocită de către îngeri profeţilor;
d) revelaţia ultimului profet;

40. Structura conceptului de imam a fost modelată după:


a) tiparul furnizat de regimul califal;
b) tiparul furnizat de regalitatea sacrală;
c) tiparul furnizat de califatul lui Mahomed;
d) tiparul furnizat de regalitatea sacramentală;

41. În procesul de creştere şi decădere a unui stat, Ibn Khaldun identifică:


a) cinci etape;
b) patru etape;
c) trei etape;
d) şase etape;

42. Formularea conform căreia shariia este „ un impediment în calea modernizării


societăţii islamice” îi aparţine lui:
a) Ibn Khaldun;
b) Ibn Rushd;
c) Al-Wahab;
d) F. Rahman;

43. Al- Razi formulează nu mai puţin de unsprezece argumente pentru a dovedi:
a) deosebirea dintre lumea creată şi cea necreată;
b) deosebirea dintre fiinţă şi esenţă;
c) deosebirea dintre sunna şi shiia;
d) deosebirea dintre suflet şi corp;

44. Teoria epistemologică propusă de Al- Razi este o reacţie împotriva:


a) filozofiei creştine;
b) filozofiei iudaizante;
c) filozofiei elenizante;
d) filozofiei persane;

45. Ahmad Khan adoptă o atitudine critică faţă de:


a) tradiţia profetică (hadith);
b) tradiţia sunnită;
c) tradiţia wahhabită;
d) tradiţia hanbalită;

46. Amir Ali (1849-1928), tributar interpretărilor istoriciste , propune:


a) un reformism al decadenţei;
b) un liberalism iluminist;
c) un liberalism romantic;
d) un reformism idealizant;

47. După Ibn-Khaldun, „ştiinţa civilizaţiei” are ca premisă:


5
a) teoria aristotelică referitoare la om ca animal social;
b) teoria aristotelică a divinului;
c) teoria shiită a imamului ocultat;
d) teorii platonice diverse;

48. Obiectul ştiinţei vorbirii (ilm al-kalam) era:


a) argumentarea logică a filozofiei pre-islamice;
b) argumentarea logică a doctrinei islamice;
c) argumentarea logică a Numelui divin;
d) argumentarea logică a instituţiei imamatului;

49.„Ştiinţele islamice” propriu-zise se nasc la:


e) Hijaz;
f) Isphahan;
g) Medina;
h) Mecca;

50. Nadir Shah încearcă să împace cele două tendinţe antagonice ale islamului adică:
a) raţionalismul şi liberalismul;
b) wahhabismul şi hanbalismul;
c) shiismul şi sunnismul;
d) sunnismul şi hanifismul;