Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro
MUZEUL NAŢIOL DE ISTORIE A ROMÂNIEI
CERTĂI NUMISMATICE
xv
https://biblioteca-digitala.ro
Octavian Iliescu (1919-2009)
https://biblioteca-digitala.ro
MUZEUL NAŢIOL DE ISTORIE A ROMÂNIEI
CERTĂI NUMISMATICE
xv
https://biblioteca-digitala.ro
NUMISMATIC RESEARCHES
RECHERCHES NUMISMATIQUES
NUMISMATISCHE FORSCHUNGEN
STUDI DI NUMISMATICA
HYMU3MATUqECKMEUCCJIE)l;OBAHMH
COMITETUL DE REDACŢI
Traduceri: ANDRA ALEXIU, TUDOR MARTIN, ANDREI GÂNDILĂ şi Dr. ERNEST OBERLĂND
TÂRNOVEANU
Tehnoredactare:
CRISTINA JOIŢA şi NAGY EMESE
Foto:
MARIUS AMARIEI, TUDOR MARTIN şi autorii
Pe coperta I: Ducat cu legndă latină, Mircea cel Bătrân, emis în perioada anterioă reformei. Ducat cu
legndă slavonă, Vlad I. Imperiul Romano-German, Arhiepiscopatul de Salzburg, taler emis de arhiepiscopul
Wolfgang Theodor von Raitenau
Pe coperta a IV-a: Stema Marelui Maestru al Ordinului Constantinian al Sfântului Gheorghe, Joannes
IX Antonius I.
Volum editat de Muzeul Naţionl de Istorie a României, Bucreşti, Calea Victoriei, nr. 12,
tel. 0040-021/ 3.15.82. 07; tel./fax. 3. 1i.33.56
https://biblioteca-digitala.ro
CUPRINS
CONTENT
Lista abrevierilor 9
Abbreviations
Ernest Oberlănd-Tâovau 15
Octavian Iliescu (22 august 1919 - 24 iunie 2009)
Gabriel Talmţchi 57
Despre activitatea monetăril vest-pontice dobrogene în perioada
preomană (secolele V-I a. Chr.). Un stadiu al problemei
The activity of the Western Black Sea mints in Dobrudja during the Pre-Roman
age (5ti 1-1s 1 century B.C.). An ove1·view
Delia Moisil 79
Descoperiri monetare antice din România şi din zona Balcanilor
Ancient coinfindsfrom Romania and the Balkans area
Andrei Gândilă
Un tezaur de monede bizantine timpurii descoperit la Capidava
A hoard of Early Byzantine coins found at Capidava (Scythia)
https://biblioteca-digitala.ro
NUMISATCĂ MEDIVALĂ
MEDIEVAL NUMISMATICS
Dario Ferro
Sull'attribuzione al Banco di San Giorgio di alcune contromarche: un esempio
di riutilizzo monetario per la zecea di Caffa
Borys Paszkiewicz
Polish research into medieval and modern coin metal. Fineness tests
Alexandru Pînzar
O marcă privată moldvenască pe o monedă polneză din secolul al XVII-lea.
Câteva note despre zărfie în Moldova
A private Moldavian mark engraved on a Polish coin from the 17h century.
Some remarks on money changing in Moldavia
https://biblioteca-digitala.ro
NUMISATCĂ MODERNĂ ŞI CONTEMPRAĂ
MODERN AND CONTEMPORARY NUMISMATICS
NORMELE EDITORIALE
STYLE SHEETS 345
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
Cerctăi numismatice, XV, Bucreşti, 2009, p. 9-11
LISTA ABREVIERILOR
https://biblioteca-digitala.ro
Abrevieri
Fontes Historiae Fontes Historiae. Studia in honorem Demetrii Protase, Bistrţa - Cluj-Napoca,
2006
GN Geldgeschichtliche Nachrichten
Gold der Steppe Gold der Steppe. Archăolgie der Ukraine (herausgegeben von Renate Rolle,
Michael Miiller-Wille und Kurt Schietzel in Zusammenarbeit mit Petr P. Tolocko
und Vjaceslav .Tu. Murzin), Schleswig, 1991
Grueber H. A. Grueber, Coins of the Roman Republic in the Britsh Museum, voi. I-III
(reprint)
H L. Huszar, Az Erdelyi Fejedelemseg penzei, Budapest, 1996
H. Seyrig, Byzance H. Seyrig, Monnaies hellenistiques de Byzance et de Calcedoine, în Essays in
Greek Coinage Presented to Stanley Robinson, Oxford, 1966, pp. 183-200 şi pi.
23-25
Hahn W. Hahn, Die ostprăgun des Rămischen reiches im 5. Jahrhundert (408-491),
Verlag der bsterreichischen Akademie der Wissenschaften, Viena, 1989
Head B. V. Head, Historia nummorum, Oxford, 1911
HL L. Huszar, Miinzkatalog Ungarns von 1000 bis Heute, Miinchen-Budapesta
HPW L. Huszâr, F. Pap şi Judita Winkler, Erdelyi eremmiivesseg a 16 - 18.
Szazadban, Bucreşti, 1996
Hurmuzaki Documente privitoare la istoria românilor, Bucreşti
INMV lzvestija Narodnija Muzej Vama
Interetnicitate Interetnicitate în Europa Centrală şi de Est. Lucrăile Simpozionului
Interaţiol Interdisciplinar 23-26 mai 2002, Arad, 2002 ( = Colecţia
Minortăţ, 4)
JRGZM Jahrbuch des Rămisch-Geran Zentralmuseums, Mainz
LRBC P. V. Hill, J. P. C. Kent, R. A. G. Carson, Late Roman Bronze Coinage, Londra
MA Memoria Antiquitatis, Piatr-Nemţ
Marisia Marisia. Studii şi materiale, Tg. Mureş
MBR G. Buzdugan, O. Luchian, C. C. Oprescu, Monede şi bancnote româneşti,
Bucreşti, 1977
MCA Materiale şi Cerctăi Arheologice
MIB W. Hahn, Maneta Imperii Byzantini, voi. I-III, Viena
MIBE W. Hahn, M. A. Metlich, Money of the Incipient Byzantine Empire (Anastasius I
- Justinian I, 491-565), Viena, 2000
MINAC Muzeul de Istorie Naţionlă şi Arheologie, Constaţ
Miscellanea Victor Spinei, Lucian Munteanu (ed.), Miscellanea numismatica Antiquitatis. In
numismatica honorem septagenarii magistri Virgilii Mihailescu-Bîrliba oblata, Bucreşti,
Antiquitatis 2008 (Honoraria, 4)
MNB Muzeul Naţionl Maghiar - Budapesta, Cabinetul Numismatic
MNIR Muzeul Naţionl de Istorie a României - Cabinetul Numismatic
MNIT Muzeul Naţionl de Istorie a Transilvaniei - Cluj Napoca, Cabinetul Numismatic
Mommsen Th. Mommsen, Geschichte des Rămischen Miinzwesens, Berlin
MONG Mitteilungen der bsterreichischen Numismatischen Gesellschaft
MViR Adminstraţue Miltară în România
NAC Quaderni ticinesi di numismatica e antichita classiche
NumAntCl Numismatica e antichita classiche
NumKăzlny (NK) Numizmatikai Kăzlny
Pontica Pontica (Pontice 1-2), Muzeul de Istorie Naţionlă şi Arheologie, Constaţ
Preda C. Preda, Monedele geto-dacilor, Bucreşti, 1973
10
https://biblioteca-digitala.ro
Abrevieri
Prokopov 2006 I. Prokopov, Die Silberpăgun der Insel Thasos und die Tetradrachmen des
"thasischen Typs" vom 2.-1. Jahrhundert v. Chr., Akademie Verlag, Berlin, 2006
R A. Resch, Siebenbiirgische Miinzen und Medaillen von 1538 bis zur Gegenwart,
Sibiu, 1901
RA Revista Arheolgică, S.N., Chişnău
RBN Revue helge de numismatique
Rdl Revista de Istorie
Refractăi Kurt Hochstuhl, Josef Wolf (coord.), Refractăi. Willy Pragher - spaţi vizuale
româneşti 1924-1944. Catalog de expoziţ şi studii însoţitare. Volum publicat
de Arhivele Landului Baden-Wiirttemberg şi Institutul de Istorie şi Geografie
Regională a Şvabilor Dunărei, Alba Iulia, 2007
RESEE Revue des Etudes Sud-Est Europeennes
RHSEE Revue Historique du Sud-Est Europeen
RI Revista Istorică
RIC Roman Imperial Coinage, Londra, vol. I-X
RICX J.P.C., Kent, The Roman Imperial Coinage, vol. X, Londra, 1992
RIN Rivista Italiana di Numismatica e Scienze Affini
RM Revista muzeelor, Bucreşti
RMM Revista Muzeelor şi Monumentelor
RN A. Resch, Nachtrag zu Siebenbiirgische Miinzen und Medaillen von 1538 bis zur
Gegenwart, Braşov, 1925
SAI Studii şi articole de istorie, Bucreşti
Sargetia Sargetia. Acta ]\,fusei Devensis, Deva
SBS Studies in Byzantine Sigillography, Washington
SCIV(A) Studii şi Cerctăi de Istorie Veche (şi Arheologie), Bucreşti
SCN Studii şi Cerctăi de Numisatcă
SMIM Studii şi Materiale de Istorie Medie
SNG Budapesta I/1 Sylloge Nummorum Graecorum Hungary, Budapest, Magyar Nemzeti
Muzeum, vol. I, Hispania - Sicilia, part 1, Hispania-Apulia, Milano
SNG Budapesta I/3 Sylloge Nummorum Graecorum Hungary, Budapest, Magyar Nemzeti
Muzeum, vol. I, Hispania - Sicilia, part 3, Sicilia
SNG Copenhaga Sylloge Nummorum Graecorum. The Roya[ Collection of Coins and Medals.
Danish National Museum, Italy, Copenhaga
SNG Miinchen Sylloge Nummorum Graecorum Deutschland. Staatliche Miinzsammlung
Miinchen, Berlin
SRI Studii. Revistă de istorie, Bucreşti
StC Studii Clasice, Bucreşti
StComEIarnsebş Studii şi comuniăr de etnografie - istorie, Carnsebş
StUC Studia Universitatis Cibiniensis, series Historica, Sibiu
Tibiscus Tibiscus, Timşoar
T)Tagetia Tyragetia, S.N., Chişnău
Ziridava Ziridava, Arad
11
https://biblioteca-digitala.ro
Cerctăi numismatice, XV, Bucreşti, 2009, p. 263-272
Alexandru Pînzar
Abstract
The author presents a Moldavian privy mark (countermark) that is applied on a Polish
seventeenth century coin, from a private collection. The use of official countermarks on foreign
coins in Wallachia and Moldavia is rare. Private countermarking is practically unknown to
Romanian medieval monetary practice, although in neighboring countries it is a frequent practice.
Forgeries of private and official countermarks could be made very easy, using simple tools. This
could be the reason of the rare usage of both types of countermarks in Moldavia. The coin in
question is very worn, not only from intense circulation but also due to the low quality minting. It is
a 30 groats specimen issued between 1663-1666, this type of groats were also known as tymfs or
tynfs, named after the mint master Andreas Tympff. This denomination was known and used,
although it does not appear in Moldavian documents of that epoch. As an argument, the author uses
the inscription in Cyrillic, ti<mf>or ti<nf>, that represents the abbreviation of the name Tympff.
The purpose of this countermark is to guarantee the authenticity and the value of this poorly struck
coin. The author suggests that the engraver must have been also a money changer, judging from his
knowledge of the coin type, its appearance and also its value on the market.
Încă de la apriţ monedelor, în forma şi cu semnifcaţ pe care o au astăzi 1 , adică a pieselor din
metal (sau, rareori, din alt material), având o valoare de schimb certifaă printr-una sau mai multe mărci
aplicate pe suprafţ lor de autoriăţle emitente şi destinate folosirii ca mijloc de plată (American
Numismatic Society), au existat numeroase cazuri în care pe suprafeţl lor au fost aplicate şi alte mărci,
ulterior momentului în care au intrat în cirulaţe. În esnţă, acestea din urmă pot fi clasificate în funcţie de
cine le-a aplicat, ele fiind „oficiale" sau private, fiecare categorie având şi rosturi practice distincte. Mărcile
oficiale, numite în jargonul numismatic contramăi, aveau fie rolul de a valida sau revalida valoarea de
schimb a monedelor pe care erau aplicate de către autoriăţ, fie cel de a (re)defini o zonă în care erau
acceptate ca mijloc de plată, în vreme ce acelea private nu au fost inţal altceva decât incizii făcute pe
suprafţ monedei pentru a verifica calitatea metalului (American Numismatic Society). Obiceiul marcăi
monedelor de către negustori, zarafi sau cămtari cu mici semne (cercuri, semicercuri, simboluri cruciforme,
semilune, litere) a devenit destul de frecvent din perioada elnistcă, fiind atestat şi anterior. Aceste semne
ofereau o garnţie personală asupra calităţ monedelor pe care erau aplicate (fig. 1, 2 şi 3) (Morkholm 1991
19).
Practica nu a fost abndotă, ambele categorii de mărci fiind folosite şi în vremuri mai apropiate. În
secolele al XIV-lea şi al XV-lea s-a folosit pe scară largă contramarcarea, mai ales în spaţiul german, sensul
simbolului, aplicat în general cu o patriţă, fiind de a valida o anumită monedă străin ca aceptbilă pentru
cirulaţe, la valoarea la care a fost emisă, în regiunea, teritoriul sau locul care aplica contramarca (Levinson
2007 18). Urmând modele sud-năre, şi în spaţiul românesc extracarpatic, în aceşi perioadă, la
începuturile Ţări Româneşti, s-au contramarcat groşi bulgăreşti cu scutul despicat care va fi pus pe
aversurile monedelor emise de domnii munteni (fig. 4) (Severeanu 1915 109-119). În Moldova, pe la
jumătae veacului al XV-lea, aspri tărşi au fost contramţi cu stema Cetăţi Albe (fig. 5) (Iliescu 1991
151-161). Acestea sunt, de altfel, singurele cazuri cunoscute de folosire a mărcilo oficiale (sau
contramăil) în Moldova şi Ţar Românească. Cât priveşt mărcile private, ele sunt cu totul necunoscute
numismaticii medievale româneşti, deşi în spaţi vecine erau folosite în mod curent. La începutul secolului al
XX-lea, o coleţi specialztă polneză cuprindea nu mai puţin de 71 de monede ale Rzeczpospolitei şi din
1
Termenul nu e clar definit în Dicţonarul explicativ al limbii române, ediţa a II-a, Bucreşti, i998: „Ban de metal (rar de
hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat"; în acelşi timp, sub voce „ban" găsim o definţ recusivă:
„echivalent general al valorii mărfuilo (fiind el însuşi o marfă); monedă de metal sau hârtie recunostă ca mijloc de
schimb şi de plată".
https://biblioteca-digitala.ro
Alexandru Pînzar
ţări vecine, dintre secolele al XVII-lea şi al XIX-lea, care purtau asemenea mărci (fig. 6 şi 7) (Bisier 1911a 165
pl. 22, Bisier 1911b 184 pl. 25). Chiar dacă mărcile private din perioada premodnă au preluat şi unele
semnifcaţ ale celor „oficiale", certificând, precum contramăile, valori de schimb sau definind limite
teritoriale în care monedele care le purtau erau acceptate ca mijloc de plată, în esnţă mesajul transmis de ele
era acelşi ca şi în Antichitate, de garantare a valorii monedei marcate, fie că era una străin, cu specifaţ
puţin cunoscute pieţ monetare în care ajunsese prin cirulaţe, fie că era autohnă, dar una care nu mai era
în uz de ceva timp sau era prost bătu, uzată, ori de un tip care fusese falsificat frecvent. Dar, cum mărcile
private şi contramăile puteau fi destul de uşor reproduse cu mijloace tehnice nu foarte complexe, a existat
întotdeauna şi suspiciunea falsicăr lor, aş precum s-a întâmplat în Rusia, între 1655 şi 1659, când au fost
puşi în cirulaţe taleri vest-europeni contramţi, aş-numiţ efimki cu semn. Ca urmare a temerilor, au
fost direcţona cu prioritate către plata mărfuilo negustorilor străin şi practica contramăi a fost
abndotă (Velter şi Ştirbu 2002 283).
Aceasta ar putea fi şi explicaţ raităţ utilzăr în Moldova atât a contramăil, dar mai ales a
mărcilo private pe monede. Prin urmare, atunci când am întâlnit într-o coleţi particulă o monedă
polneză din secolul al XVII-lea pe care sunt gravate două slove chirilice, am încercat să aflu semnifcaţ lor,
dacă ar putea fi considerate o marcă privată şi, în cazul în care ipoteza ar fi confirmată, cine ar fi putut-o
aplica.
Moneda poartă urmele unei cirulaţ intense (fig. 9). Cel puţin o dată a fost verifcată preznţa
argintului în aliajul din care e confeţiată cu clasica metodă a tesări malebităţ, prin îndoirea flanului.
De neumărat ori a fost muşcată pentru a se verifica dacă nu e un fals făcut dintr-un aliaj cu plumb sau
staniu în proţi mari. Nici nu e de mirare că moneda nu prezenta încredere, repzntăil din câmpuri
sunt tocite până la situaţ în care nu mai pot fi recunoscute. Această situaţe nu se datoreză doar uzurii
provocate de cirulaţe, ci şi baterii proaste, cu ştanţe foarte uzate. Aceasta este, de altfel, una dintre
caracteristicele unei emisiuni monetare de trisă faimă în Polonia, care a produs şi moneda studiaă. Bătue
între 1663-1666, în condiţle foarte dificile ale „Potopului", monedele aveau valoarea oficală (impusă) de 30
de groşi, marcând prima apriţe fizcă a zlotului, care, încă de la sfârşitul secolului al XV-iea (când a fost
definit ca echivalentul a 30 de groşi de Praga), era moneda de cont princală în ţinutrle Coroanei. Pentru
ca valoarea nomială să corespundă cu valoarea intrsecă a metalului preţios aceşti zloţi ar fi trebuit să
conţiă 6,57 g de argint, în vreme ce ei aveau doar 3,36 g de metal preţios pur, ceea ce ducea la o valoare de
piaţă a lor de doar 12-18 groşi (W6jtowicz 2006 6-9, Butnariu 2004 86-87). Caracterul de necesitate al
emisiunii acestor zloţi e declarat făr echivoc chiar în legenda aversului: Dat pretium servata salus potiorque
metallo est (fig. 10). Trezoreria Republicii a obţinut profiturile estimate, dar afluxul de zloţi inflaţoşt a dus
la creşta preţuli ducatului de la 6 la 12 zloţi (în şalăi) şi a talerului la jumătae din acestă sumă (la
apriţ zlotului ca monedă de cont el era echivalent cu un florin unguresc, după cum o artă şi numele)
(W6jtowicz 2006 9). Fireşt că poulaţi nu a primit cu bucurie noua monedă, care şi-a disputat lipsa de
popularitate cu şalăi din cupru, bătuţi cu câţiva ani în urmă de Titus Livius Boratini. Asemeni acestora,
numiţ boratynki, şi zloţi din 1663-1666 au fost botezaţi după numele arendşuli monetări care i-a emis,
Andreas Tympff. Literatura satircă contempraă, răspândit prin broşui, ca şi note în memorialistica
epocii, cu un ton extrem de caustic la adresa politicilor monetare din timpul domniei lui Ioan Casimir, atesă
faptul că piesa de 30 de groşi a fost botezaă imediat tymf sau tynf(Hnilko 1910 18).
Cu acest nume, deşi nu se regăsşt în documente şi mărtui de epocă, moneda a fost cunostă şi în
Moldova. O artă cele două slove gravate pe avers, care nu pot fi altceva decât prescurtarea numelui:
mH <M<f> > sau mH <H<f> > (fig. 9 şi 11). Rostul acestei inscrpţ este, prin urmare, atestarea autenicăţ unei
monede foarte prost bătue şi suspecte, deci un mesaj de garantare a valorii şi, în acest sens, cele două slove
gravate pot fi incluse în categoria mărcilo private.
Executantul ei era, probabil, meştr argintar sau lucrăto în metale, căi gravura e îngrijit făcut,
capetele hastelor slovelor fiind punctate cu grijă, chiar dacă înălţimea lor nu e mai mare de 1 mm (fig. 11).
Dar era mai mult decât un meştr: cunoştea numele monedei străine, înfăţişare ei „ideală", nealtră de
defecte de batere şi uzră, şi, desigur, valoarea ei de piaţă, prin conţiutl de metal preţios, altfel nu s-ar
explica gestul său. E definirea exactă a zarafului, „omul care recunoaşt, cântăreş, evaluză" (Favier 2005
163).
Informaţile despre activitatea zarafilor în Moldova la sfârşitul secolului al XVII-lea sunt mai curând
limitate, rolul lor fiind dedus atât din existnţa în cirulaţe a unei mari diverstăţ de tipuri monetare,
majoritatea devalorizate, atestate de descoperiri izolate şi tezaure (Butnariu 1989 257), cât şi din situaţ
264
https://biblioteca-digitala.ro
O marcă privată moldvenască pe o monedă polneză din secolul al XVII-iea. Câteva note despre zărfie în Moldova
precaă econmi-fară a ţări, în condiţle intesfcăr regimului dominaţe otomane, care a condus
la o afluire făr precedent a banilor către Poartă. Aceasta din combinatăur, cu prefinţa otomanilor
pentru anumite tipuri monetare de bună calitate, a făcut ca domnia să se confrunte în permanţă cu nevoia
de bani, adâncindu-i depnţa atât faţă de cămtari, cât şi faţă de zarafi. (Butnariu 1989 258) Chiar dacă
târgoveţi pun ieşn sunt arătţi de documente doar ca zarafi (precum Bejan săra.ful, în 1676, care avea
casă în Târgul Vechi) (CDM IV 32), erau suficenţ negustori care practicau şi cămtria şi zărfia, şi care
puteau să-i procure domnului pungile cu talerii şi leii buni, iubţ de turci. Negustorii, în mare parte străin,
unii veniţ în ţară împreună cu noul domn după ce îi oferisă sumele necesare obţiner tronului în condiţle
„mezatului constantinopolitan" (Caproşu 1989 88), îi erau indispensabili pentru schimbarea banilor în care
se achita haraciul sau împrumuturile contractate la Constantinopol. Pentru a-şi îndeplini acestă sarcină, au
beneficiat de privilegii de la domnie, precum scutirea de împrută, la care fuseră inţal impuş şi
negustorii, alături de boierime (Caproşu 1989 107, nota 435). Cei care se îndeletniceau cu operaţiun
monetare (schimb, agiotaj, împrumut), negustori sau meştri argintari sau aurari, sunt menţioa în
documente deseori ca zlătari, termen care, pe lângă sensul de slujbaş al vistieriei, ajunsese să devină sinonim
cu cel de zaraf (Butnariu 1989 261). Rolul extrem de important al acestora în mecanismul economico-
financiar al epocii e dovedit şi de existnţa în Iaşi a unei uliţe „Trăbujenasc" sau „Trapezănsc", situaă în
imediata apropiere a Curţi domneşti (Butnariu 1989 251). La fel de „strategic" plasţi erau şi confraţi lor din
Apus, florentinii la Mercato Vecchio şi Or San Michele, pe strada princală, între Dom şi Seniorie, venţi
pe Ponte Rialto, parizienii pe Grand Pont (singurul care făcea legătura între malul drept al Senei, unde era
centrul afacerilor, şi Cite) şi exemplele ar putea continua (Favier 2005 163).
Situat în imediata apropiere a Curţi domneşti, zaraful nu era indispensabil doar domnului, ci
îndeplinea o funcţie esnţială pentru menţira unei pieţ monetare afectă cronic de fenomenul
insufceţ monetare, conseiţa scoaterii peste graniţă a imenselor cantiăţ de numerar cerute de Poartă
(Caproşu 1989 115). În condiţle în care nu exista producţie interă de metale preţioas, întreaga avuţie
băneasc era doar produsul cirulaţe mărfuilo, care a avut mult de suferit în a doua jumătae a secolului al
XVII-iea din cauza schimbărlo în structura comerţuli din zona Balticii, a micşoră în Apus a cererii de
vite, principalul articol de export al Moldovei, ca urmare a conseiţlr Războiul de 30 de Ani şi a scăderi
importanţe „drumului moldovenesc", devenit nesigur din cauza conflictelor turco-polone de după 1672
(Velter şi Ştirbu 2002 281). Nu trebuie să ne mire, în conseiţă, păstrae în cirulaţe a unei monede atât
de rău bătue şi devalorizate, precum „zlotul" botezat tymf Zaraful, omul de afaceri „cu degetele pătae de
cernală", aflase desigur descrierea ei legaă, aş cum o precizase ordnaţ de emitere, cunoştea variţle
cursurilor metalului preţios şi era în măsur să-i dea o valoare de piaţă, în cunoştiţă de cauză (Favier 2005
165-166). Atât timp cât la cântar se încadra în limitele legale, nu avea de ce să refuze schimbul ei (Favier
2005 165), în condiţle în care monedele mari din argint erau foarte căutae şi putea s-o plaseze mai departe
cu profit. A trebuit, însă, să-i aplice un însemn care să suplineacă lipsa mărci oficiale - repzntăil prost
imprimate în monetări pe feţl monedei.
Cronica lipsă de numerar din Moldova a făcut ca moneda să circule multă vreme după ce a trecut
prin mâna zarafului care a gravat marca privată pe ea, lucru atestat de uzră şi de urmele dinţlor care au
testat metalul, una dintre ele afectând o slovă (fig. 11). Desigur, nu a circulat la cursul unui zlot, care nu era
numai unitate de calcul, ci şi monedă reală, foarte căuta şi preţuită în Moldova şi la otomani2 , ci la valoarea
de piaţă stabilă de zarafi, al căro rol a fost la fel de important ca şi al cămtarilo (cu care, de altfel, au fost,
în general, asimlţ) în viaţ econmi-fară, dar şi în cea politcă a Moldovei perioadei premoderne.
2
lată relatarea lui Johann Wendel Bardili despre un schimb monetar petrecut în 1709 la Bender, în afara Moldovei, dar la
periferia ei: „Totuşi, mi-a ajuns în mână o monedă de argint, pe care ei o numesc zlot, având acelşi înţels ca şi cuvântul
polon, sau slavon şi înseamă acelşi lucru cu un gulden. Acest <zlot> era de măriea unui guldiner şi mai mare ca
greutate, decât ca valoare, dar ei nu lasă să le scape nici unul din mână şi nici din imperiu. Un negustor mi-a schimbat toţi
banii aceşti şi numai după multe stăruinţe în sfârşit mi-a îngăduit să-mi păstrez o singură monedă de acestea, pe care am
adus-o de acolo, cu bine, şi pe care o păstrez, ca o raritate" (Roiban et alii 1983 275).
265
https://biblioteca-digitala.ro
Alexandru Pînzar
Fig. 1 - Mărci private pe o monedă din electrum în valoare de 1/12 stater (hemihekte),
bătu între 650-600 î.Hr. după standardul milesian - imagine preluată de pe www.cngcoins.com
Fig. 3 - Mărci private pe aversul unui denar emis de Octavianus Augustus în 28 î. Hr. - imagine preluată
de pe www.cngcoins.com
266
https://biblioteca-digitala.ro
O marcă privatâ moldvenască pe o monedă polneză din secolul al XVII-iea. Câteva note despre zări/e în Moldova
Fig. s -Aspru tărsc din secolul al XV-lea contramarcat cu stema Cetăţi Albe - reproducere
după E. Oberlănd-Tâovau, Emisiunile monetare bătue pe teritoriul Moldovei în vremea lui Ştefan cel
Mare (1457-1504). O anliză crită, în CN, 9-11, Bucreşti, 2003-2005, pi. 4, p. 388.
267
https://biblioteca-digitala.ro
Alexandru Pînzar
1 2 3 4 5 6
7 8 !I 10 11
35 37 38 39 41)
Fig. 6 - Mărci private pe monede poloneze şi din ţări învecinate, din secolele XVII-XIX, - reproducere după
G.S. Bisier, Kontrasygnatury prywatne na monetach, în Wiadomosci numizmatyczno-arheologiczne,
11, 1911, pl. 22.
268
https://biblioteca-digitala.ro
O marcă privată moldvenască pe o monedă polneză din secolul al XVII-iea. Câteva note despre zărfie în Moldova
41 42 43 44
63 I).")
71)
71
Fig. 7- Mărci private pe monede poloneze şi din ţări învecinate, din secolele XVII-XIX, - reproducere după
G.S. Bisier, Kontrasygnatury prywatne na monetach, în Wiadomosci numizmatyczno-arheologiczne,
12, 1911, pl. 25.
269
https://biblioteca-digitala.ro
Alexandru Pînzar
Fig. 8 - Un tip special de marcă privată pe monede: marca de coleţinar, aplictă cândva, între secolele
al XV-iea şi al XVII-iea pe un aureus al lui Domiţan care a aprţinut familiei Gonzaga din Mantova -
imagine preluată de pe www.cngcoins.com
Fig. 9 - Tymf polonez, bătu între 1663-1666, ce prezintă pe avers două slove chirilice gravate.
270
https://biblioteca-digitala.ro
O marcă privată moldvenască pe o monedă polneză din secolul al XVII-iea. Câteva note despre zărfie în Moldova
~ _tz
... „ ........ „„......„„.
Fig. 11 - Detaliu ce evidnţază modul de realizare şi dimensiunile mărci private.
Bibliografe
271
https://biblioteca-digitala.ro
Alexandru Pînzar
272
https://biblioteca-digitala.ro