MODULUL al VII-lea

CONSTITUIREA ȘI MANAGEMENTUL
BIBLIOTECILOR DIGITALE
Cadrul legislativ naţional
Desfăşurarea unei acţiuni la nivel naţional în ceea ce priveşte digitizarea,
prezervarea digitală şi accesibilitatea on-line a resurselor, în cadrul
sistemului naţional de biblioteci trebuie să ţină seama de prevederile
legilor specifice domeniului:
❏ Legea nr. 8/1996, Legea privind dreptul de autor şi a drepturilor
conexe;
❏ Legea nr. 135/2007, Legea privind arhivarea documentelor în formă
electronică;
❏ Legea nr. 182/2000, Legea privind protejarea patrimoniului cultural
naţional mobil;
❏ Legea nr. 186/2003, republicată, Legea privind susţinerea şi
promovarea culturii scrise;
❏ Legea nr. 334/2002, republicată, Legea bibliotecilor.
Contextul internaţional: pentru elaborarea unei politici publice în
domeniul digitizării, prezervării digitale şi accesibilităţii on-line a
resurselor bibliotecilor se va ţine cont de:
❏ Concluziile Consiliului European asupra digitizării şi accesibilităţii on-
line a materialului cultural (2006/C 297/01);
❏ Recomandările Comisiei Europene asupra digitizării şi accesibilităţii
on-line a materialului cultural si conservare digitala (2006/585/EC);
❏ La nivel european, Biblioteca Digitală Europeană (European Digital
Libray - EDL) este considerată a fi mijlocul cel mai adecvat de a
pune la dispoziţia utilizatorilor, în sistem on-line, într-un mod cât mai
facil cu putinţă, la un nivel tehnic corespunzător, un volum cât mai
mare de informaţie.
❏ Comisia Europeană va finanţa proiectele care vor aduce cea mai
mare „valoare adăugată” europeană, dar nu va finanţa digitizarea în
sine a resurselor, aceasta fiind considerată o sarcină a statelor
membre şi a fiecărei instituţii.
Terminologie:
❏Digitizare: procedeul prin care informaţia este capturată în format
digital (imagine, document text, fişier audio, etc.) cu ajutorul unui
echipament tehnic digital (cameră digitală, scanner, etc.) =
„reproducere”
❏Când vorbim despre digitizarea documentelor, de cele mai multe ori ne
referim la imaginea paginii capturată de un astfel de echipament (o
poză a documentului sau o versiune full-text, în care documentul este
stocat folosind caractere text/ scrise).
❏Forma neprocesată a documentului („plain-text”), reprezintă varianta
integrală a documentului, folosind caractere ASCII sau Unicode, pentru
acestea existând posibilitatea efectuării unei căutări în text (cuvinte
sau fraze), însă se pierde structura şi aspectul original al
documentului. O versiune „codificată” (encoded) a documentului va
include informaţii suplimentare sau „markup” de diferite feluri, pentru a
exprima structura documentului, formatarea sau alte informaţii pe care
creatorul a dorit să le evidenţieze şi să-i ofere acestuia funcţii speciale.
Acest tip de codificare „markup” este folosit frecvent în asociere cu
limbajele SGML sau XML şi acest gen de informaţie este aplicată
documentelor cu text integral.
❏Imagine digitală: setul organizat de elemente fixe, rectangulare,
bidimensionale denumite pixeli, care definesc o imagine pe ecranul
unui computer sau care sunt transformaţi într-un alt format, precum
pagina tipărită.
❏Documentul/ Fişierul imagine digitală master este rezultatul materialului
analog transformat, respectiv convertit printr-un proces de reformatare
digitală (prin scanare, fotografiere cu aparat digital, etc.). Acesta ar
trebui să reprezinte cât mai fidel posibil informaţia vizuală din
documentul original. Un document digital master, poate servi ca
înlocuitor pentru cel original sau poate fi folosit ca siguranţă în cazul
pierderii sau deteriorării acestuia. Pentru „documentele născute digital”,
adică cele care nu au fost supuse procesului de reformatare digitală,
documentul imagine digitală master reprezintă documentul original în
sine. Deoarece procesul capturării unei imagini presupune o muncă
intensă, durata de viaţă a unui document imagine master ar trebui să fie
de cel puţin 50 de ani. Prin urmare, cei care organizează colecţia
digitală trebuie să aibă în vedere o varietate largă de utilizări ulterioare
şi să stabilească de la început o calitate înaltă/ foarte bună a imaginii.
❏ Fişiere / Documente derivate sunt create din documentul imagine digitală
master cu scopul de a fi editate ulterior, de a fi mărite, transformate în
diferite formate, dar şi pentru a fi reprezentate şi transmise prin
intermediul reţelelor (ca de exemplu imagini create pentru accesare şi
imagini timbru).
❏ OCR (Recunoaştere Optică a Caracterelor), este procesul de
recunoaştere cu acurateţe a literelor prin care un program citeşte
imaginea scanată a unui text şi o transpune într-un fişier text.
❏ Metadate: orice date referitoare la datele specifice creării unui obiect
digital şi care se referă la descrierea informaţiilor caracteristice (informaţii
legate de publicarea acestuia, formatul, drepturi, etc.).
❏ SGML (Standard Generalized Markup Language) standard internaţional
(ISO 8879/1986) care este folosit ca metalimbaj pentru definirea
limbajelor de codificare (markup).
❏ XML (Extensible Markup Language) extensie a SGML , apărut ca
recomandare a W3C în 1998.
❏ TEI (Text Encoding Initiative) un consorţiu internaţional care publică
indicaţii referitoare la schimbul şi codificarea textelor electronice,
conform specificaţiilor limbajelor SGML şi XML pentru prezervarea
textelor literare şi lingvistice folosite în mediile culturale şi academice.
❏ EAD (Encoded Archival Description), un limbaj adaptat cerinţelor
standardelor SGML şi XML folosit pentru prezervarea informaţiilor unei
arhive, dar şi de către biblioteci.
❏ METS (Metadata Encoding and Transmission Standard) un standard de
codificare care îndeplineşte cerinţele XML pentru metadatele obiectelor
deţinute de o biblioteca digitală.
❏ Formate
❏ Procesul de digitizare trebuie să ţină cont de o serie de factori, precum
natura materialului, scopul exemplarului digital, relevanţa în cadrul
colecţiei, suportul tehnic necesar prezervării dar şi bugetul estimat şi
finanţările posibile. Este important de ştiut care sunt limitele formatelor
disponibile, pentru a vedea dacă acestea corespund scopului colecţiei,
dar şi pentru a-i asigura accesul în viitor.
❏ Formate
❏ Procesul de digitizare trebuie să ţină cont de o serie de factori,
precum natura materialului, scopul exemplarului digital, relevanţa în
cadrul colecţiei, suportul tehnic necesar prezervării dar şi bugetul
estimat şi finanţările posibile. Este important de ştiut care sunt
limitele formatelor disponibile, pentru a vedea dacă acestea
corespund scopului colecţiei, dar şi pentru a-i asigura accesul în
viitor.
❏ Formatele digitale pentru documentul text diferă foarte mult,
deoarece acestea pot fi convertite cu uşurinţă în alte formate dar şi
datorită capacităţilor multiple de expunere.
❏ Sistemele care deţin drepturi de proprietate pot fi potrivite pentru
tipărirea unui document, prin instrumentele de procesare text sau
formatele descrierilor de pagină (de exemplu, Microsoft Word, PDF)
şi permit publicarea acestora pe web, prin intermediul funcţiei
„Salvare ca HTML".
❏În cazul în care este necesară mutarea/ migrarea datelor pe o altă
platformă software, există riscul de a pierde informaţiile de formatare.
Pentru că astfel de sisteme depind de existenţa unor programe cu drept de
proprietate - ai căror termeni de licenţiere şi existenţă nu pot fi definiţi pe
termen lung - acestea nu sunt recomandate pentru scopuri de arhivare sau
pentru definirea unei existenţe durabile în timp.
❏De asemenea este indicat să fie identificate formatele acceptate pentru
transfer, stocare şi distribuţie către utilizator, deoarece acestea pot diferi, să
nu fie utilizate metode de criptare sau comprimare pentru fişierele care vor
fi păstrate în arhivă şi trebuie micşorat numărul tipurilor de formate, pentru
ca documentele digitizate să fie gestionate cât mai uşor.
❏ Principalele formate de fişier utilizate sunt:
❏ Imagine: TIFF, GIF, JPG, JPG-2000, PNG, PDF
❏ Text: HTML, XML, PDF, UTF-8, ASCII
❏ Audio, Video: WAVE, MPEG, AVI, WMA, OGG
❏ Arhivare: RAR, ZIP
❏Vizualizarea:
❏ TXT – orice editor
❏ RTF – Wordpad, Word…
❏ PDF - Acrobat eBook Reader, Acrobat Reader
❏ LIT - Microsoft Reader
❏ HTML sau XML - browser, Internet Explorer sau Netscape
❏ ePUB, EXE – nu necesită editor
❏ bmp, gif, jpg, tiff – viewer, Windows Picture and Fax Viewer,
ACDSee Application, Paint
 VII.1 Principii de constituire
a unei biblioteci digitale
VII.1.1 Caracteristicile și obiectivele bibliotecii digitale
❏ Bibliotecile cu tradiţie deţin valori inestimabile şi de neimaginat pentru
internauţii zilelor noastre.
❏ Digitizarea cataloagelor tradiţionale aduc la cunoștința publicului
documentele acumulate de sute de ani în depozitele cu sistem închis ale
bibliotecilor.
❏ Digitizarea documentelor primare, mai ales a celor vechi şi/ sau rare,
face posibilă consultarea lor de la distanţă oferind un acces neîngrădit la
cultură, informare şi ştiinţă.
❏ Planificarea, organizarea şi dezvoltarea unei biblioteci digitale presupune
un management performant și inovativ, specialişti cu o bună pregătire în
mai multe direcții, precum şi o strânsă colaborare între departamente/
servicii/ specialiști.
❏ Scopurile digitizării:
❏ permite accesul facil de la distanţă la imaginea documentelor fizice:
promovarea colecțiilor și lărgirea accesului la informații/ documente;
❏ prezervarea pe termen lung a documentelor fizice.
❏ Definiţia unanim acceptată, la nivel internaţional, a digitizării este
enunţată astfel: „Digitizarea presupune captura digitală, transformarea
din formă analogă în formă digitală, descrierea şi reprezentarea
obiectelor de patrimoniu şi a documentaţiei referitoare la acestea,
procesarea, asigurarea accesului la conţinutul digitizat şi prezervarea pe
termen lung.” (cf. Calimera Guideslines,
http://www.calimera.org/lists/guideslines/digitisation);
❏ Digitizarea constă în:
❏ transpunerea unui document din format tradiţional în format digital,
prin diverse mijloace;
❏ organizarea documentelor digitizate în baze de date sau sisteme.
❏ Condiții:
1. selecţia documentelor este realizată de persoane de specialitate
care cunosc fondurile bibliotecii şi pot aprecia conţinutul
documentelor/ starea de prezervare etc.;
2. fluxul de scanare este bine gândit şi respectat de către toţi cei
implicaţi în procesul de digitizare;
3. scanarea documentelor se face cu echipamente performante şi
corespunzătoare tipului de document şi mărimii acestuia;
4. imaginile digitale master obţinute sunt de calitate şi redau cât mai
fidel documentul original;
5. gestionarea, stocarea, arhivarea şi punerea în acces a
documentelor digitale respectă reguli clare, stabilite cu exactitate
pentru diferite tipuri de documente;
6. metadatele sunt corecte şi respectă standarde internaţionale, ceea
ce permite integrarea (preluarea) lor în sisteme extinse de informare;
7. documentele fizice originale, după scanare, sunt depozitate în
condiţii speciale de prezervare şi vor fi consultate mult mai rar.
Reguli de digitizare a documentelor care fac parte din patrimoniul
național:
1. igienizarea documentului înainte de începerea scanării;
2. manipularea de către persoane instruite în acest sens, utilizând
mănuşi de bumbac;
3. transportarea în cutii speciale închise;
4. utilizarea de echipamente prevăzute cu suporturi speciale (platane
glisante sau suporturi de carte cu deschidere în V), dotate cu lumină
rece;
5. evitarea expunerii la radiaţii UV şi IR;
6. spaţii special amenajate şi dulapuri securizate pentru păstrarea
documentelor până la finalizarea procesului de scanare.
Soluţia de digitizare - trei variante:
A. Digitizarea în cadrul bibliotecii - soluţie aplicabilă în cazul:
❏ documentelor din colecţiile speciale (carte rară, carte veche,
manuscrise, incunabule etc), documente fragile sau foarte valoroase.
Se va acorda o importanţă deosebită aspectelor privind prezervarea şi
conservarea acestor documente;
❏ colecţiilor mici;
❏ crearea de noi documente digitale;
❏ preluării de documente din Biblioteca Digitală Naţională, cu mici
adaptări.
B. Digitizarea prin externalizarea serviciilor: recomandată în cazul în care
avem de-a face cu un volum mare de documente/pagini de digitizat, care
nu necesită o protecţie specială, alta decât cea curentă; indicată şi în
cazul în care se utilizează o tehnică specială de digitizare, cu
echipamente speciale.
C. Soluţia mixtă: aplicată în majoritatea bibliotecilor europene, care
desfăşoară programe similare au adoptat o soluţie mixtă pentru digitizare.
VII.1.2 Proiecte de digitizare reprezentative la nivel
național și internațional

❑ Biblioteca Naţională a României contribuie la The European

Library7 (The European Library este un serviciu gratuit ce
oferă acces la resursele a 48 de biblioteci naţionale din
Europa în 35 de limbi) prin proiectul TELplus şi finanţat prin
programul eContentplus. (alte informaţii se găsesc la:
http://www.theeuropeanlibrary.org/portal/organisation/
cooperation/telplus/index.php). Prin portalul TEL, care este
un punct de acces unic, cetăţenii de oriunde pot folosi
resursele tuturor bibliotecilor naţionale participante.
PROIECTE INTERNAȚIONALE:
❏ Proiectul Gutenberg - Michael Hart a introdus pe calculator Declaraţia de
Independenţǎ a Statelor Unite – 1971
❏ 4 iul. – 4 aug. are loc Fair World eBook http://www.worldebookfair.com/
❏ Google Print, lansat la 14 decembrie 2004, Universitǎtile din Oxford, Michigan,
Stanfort, Harvard şi Biblioteca Publicǎ din New York, Universitatea din
California (2006)
❏ Memoria Americanǎ http://memory.loc.gov/ammem
❏ Europeana: Biblioteca Digitală Europeană este platforma dedicată
patrimoniului cultural digitizat, prin care statele europene își expun on-line, în
mod unitar, colecțiile din muzee, galerii, biblioteci, arhive etc. Lansată de
Comisia Europeană în anul 2008, Europeana oferă, în prezent, acces gratuit
la peste 58 de milioane de exponate digitale (fotografii, texte, înregistrări audio
și video, obiecte digitale 3D), provenite de la peste 3.700 de instituții și
organizații culturale europene.
❏ De asemenea, platforma facilitează descoperirea de colecții tematice -
Colecții | Europeana și expoziții specializate - Exhibitions | Europeana.
❏ Administrarea proiectului Europeana.eu - Biblioteca Digitală Europeană este
asigurată de către un consorțiu condus de Fundația Europeana.
❏ Accesul la platformă: Europeana
❏ La începutul secolului XXI dezvoltarea societăţii informaţiei a devenit o
realitate şi o necesitate la nivel mondial. Ea este impusă de dezvoltarea
continuă, fără precedent şi într-un ritm susţinut a tehnologiilor informaţiei
şi a domeniului telecomunicaţiilor, de schimbările sociale şi politice la
nivel naţional, regional şi internaţional. Comisia Europeană a lansat încă
din anul 1999 principalele direcţii strategice de dezvoltare informaţională,
în cadrul unor iniţiative succesive, e-Europe, e-Europe 2005 şi
continuate apoi cu iniţiativa i2010
(http://ec.europa.eu/information_society/eeurope/i2010/index_en.htm)
care promovează creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă
în societatea informaţională şi în industriile media.
❏ Ca element cu rol strategic în cadrul initiativei i2010, se prevede crearea,
promovarea şi susţinerea Bibliotecii Digitale Europene (European Digital
Library-EDL). Prin iniţiativa i2010 se are în vedere stimularea dezvoltării
economiei digitale europene, se încurajează crearea de conţinut digital,
îmbunătăţirea prezervării şi extinderea accesului publicului la colecţii
organizate de material digital.
Modelul Europeana este modelul descentralizat promovat de toate bazele de
date europene. Interrelaţionarea sistemului asigură posibilitatea portalului de a
culege metadatele documentelor digitale din bazele de date ale deţinătorilor şi de
a le introduce în indexul general, punându-le astfel la dispoziţia utilizatorilor.
Metadatele se vor găsi în cadrul portalului, iar documentele digitale vor rămâne la
deţinător.
❏ Proiectul naţional de digitizare la nivelul sistemului naţional de
biblioteci este un proiect complex care trebuie să aibă ca suport
colaborarea între toate instituţiile din sistem. Se vor corobora, pentru
un rezultat unitar:
a) resurse informaţionale şi organizatorice;
b) resurse materiale;
c) resurse financiare;
d) resurse umane.
❏ Importanţa partajării resurselor documentare, tehnice, umane şi
materiale este unanim recunoscută la nivelul sistemului de biblioteci
din România.
❏ Biblioteca Digitală Naţională se constituie pe principii similare
Catalogului Naţional Partajat.
❏ Îndeplinirea proiectului are în vedere, la nivel local, dotarea cu
echipamente, proiectarea bazei de date, prestările de servicii precum
şi asigurarea infrastructurii IT de comunicare.
❏ Procesul de digitizare necesită cheltuieli financiare susţinute printr-o
politică publică.
❏ Politica de comunicare a documentelor, cu plată, poate în timp să
ducă la autofinanţarea întreţinerii sistemului propriu-zis.
❏ Personalul de specialitate din biblioteci, având diferite nivele de
expertiză în acest domeniu, trebuie instruit, prin cursuri de formare
profesională specifice.
❏ Personalul IT din biblioteci are un rol însemnat în derularea acestui
proiect.
❏ Este important aspectul de strictă specializare prin angajare şi/sau
prin specializarea personalului din bibliotecă.
❏ Este necesară desfăşurarea activităţii în echipe mixte, bibliotecari şi
informaticieni, pentru configurarea sistemului, stabilirea metodologiei
de lucru şi apoi în derularea activităţii, atât la nivel local cât şi pentru
coordonarea la nivel naţional şi integrarea în structurile europene.
BIBLIOTECI DIGITALE:
❏ Biblioteca digitală a publicațiilor culturale - https://biblioteca-digitala.ro/
❏ Biblioteca digitală a BCU Cluj - http://dspace.bcucluj.ro/
❏ Biblioteca digitală Transsilvanica - http://documente.bcucluj.ro/
❏ Cataloage tradiţionale digitizate din BCU Cluj -
https://www.bcucluj.ro/ro/resursele-bibliotecii/cataloage-tradi%C5%A3i
onaledigitizate

❏ Biblioteca digitală a Bibliotecii Naţionale a României -

http://digitool.bibnat.ro/R
❏ Biblioteca digitală a Bucureştilor - http://digibuc.ro/
❏ Biblioteci județene din România
❏ Biblioteca digitală publică americană - https://dp.la/
❏ Memoria americană - https://memory.loc.gov/ammem/
❏ HathiTrust Digital Library (consorţiu de peste 120 de parteneri) -
https://www.hathitrust.org/ Gallica - https://gallica.bnf.fr
❑ Transsilvanica: o colecţie de documente digitale, din fondul de colecţii speciale
(manuscrise, carte rară, carte veche, materiale iconografice etc.) şi din fondul de
periodice, reprezentative pentru regiunea Transilvaniei din punct de vedere cultural,
istoric, economic şi social.
❑ Scop: prezervarea şi promovarea patrimoniului deţinut.
❑ Criteriile de selecţie:
• reprezentativitatea pentru Transilvania,
• valoarea documentară,
• pentru periodice s-au adăugat gradul de solicitare şi colecţia cât mai completă,
• respectarea legii copyrightului.
❑ Primele documente scanate: „Gazeta de Transilvania” (1838-1852), „Clujul” (1923-
1937), „Liturghierul de la Feleac” (1481), Mihai Eminescu „Poezii” (1879 - „Caietul
roşu)”
❑ S-a creat câte o imagine tiff pentru fiecare pagină scanată şi un fişier PDF pentru
fiecare document digitizat, respectiv pentru fiecare număr de revistă.
❑ Cărţile sunt prezentate sub forma unor liste bibliografice, ordonate după tipul
documentului şi după anul de publicare.
❑ Periodicele: pentru fiecare număr de periodic s-a creat un fişier PDF, OCR-izat,
fiecare periodic fiind prezentat pe ani, iar în cadrul anilor pe luni şi numere publicate.
Ca urmare a aplicării funcţiei OCR, de recunoaştere a caracterelor, utilizatorii pot
face căutare în text.
 VII.2 Digitizarea documentelor
VII.2.1 Selecția și digitizarea documentelor din colecțiile
bibliotecii
Criteriile de selecţie:
- valoarea documentară;
- prezervarea documentelor originale;
- reprezentativitatea pentru un anumit domeniu, o anumită perioadă de
timp sau o anumită regiune geografică, atât la nivel naţional cât şi la nivel
internaţional;
- grupul de utilizatori potenţiali trebuie să fie relativ mare pentru a justifica
selecţia;
- regimul juridic, cu cele două aspecte: dreptul de proprietate intelectuală
şi dreptul de difuzare;
- criteriul financiar;
- gradul de interes şi adresabilitate;
- soluţia de scanare si tehnologia implicată.
 ❏ La nivelul bibliotecilor judeţene se manifestă un interes deosebit în
digitizarea publicaţiilor cu caracter local, care reflectă istoria, cultura
şi civilizaţia zonei respective.
❏ La nivelul bibliotecilor universitare accentul se pune pe publicaţiile
academice (se are în vedere curricula universitară), teze de
doctorat.
❏ Colaborarea între biblioteci conduce la evitarea dublării acţiunilor cu
implicaţii asupra costurilor şi duratei de realizare a proiectului,
conferindu-i acestuia un caracter unitar la nivel naţional.
Norme de conservare pentru scanarea colecţiilor de patrimoniu
❏ Aparatura de scanare pentru colecţiile de patrimoniu (manuscrise,
cărţi vechi, lucrări de grafică, fotografii, materiale de arhivă, hărţi
etc.) este permisă numai cu aparatură profesională, de înaltă
performanţă tehnică, special proiectată pentru asigurarea protecţiei
maxime a documentelor faţă de factorii fizico – chimici şi mecanici,
pe toată durata fluxului de lucru.
Metodologia de lucru:
❏ Se impun abordări diferite în funcţie de:
- caracteristicile fizice ale documentului;
- regimul de depozitare;
- colecţii speciale;
- specificaţiile tehnice ale echipamentelor şi ale tehnologiilor de
digitizare;
- gradul de uzură fizică a documentului.
❏ Este necesară elaborarea unui set de cerinţe de manevrare şi
digitizare unitar, precum și stabilirea unui set unitar de formate atât
pentru imagini, cît şi pentru prelucrarea textului, softuri de prelucrare,
seturi de caractere şi alfabete.
❏ Colecţiile propuse spre digitizare vor fi analizate atât de către
bibliotecari cât şi de specialişti IT, rezultând astfel soluţia de
digitizare.
❏ Identificarea echipamentelor şi a software-ului:
❏ Scannere A3, A4
❏ Servere pentru stocarea fişierelor de imagine şi text
❏ Staţii de lucru pentru prelucrarea documentelor scanate
❏ Staţii de lucru pentru consultarea documentelor digitizate
❏ Aplicaţii de scanare, de prelucrare text şi imagine, de arhivare şi
regăsire a informaţiei. Softul integrat de bibliotecă trebuie să
asigure compatibilitate în derularea procesului la nivel local şi
naţional. Se va acorda o atenţie sporită facilităţilor de căutare şi
a aplicaţiilor de tip zoom, indexare şi editare de imagini,
evidenţiere, printare şi transfer.
❏ Este necesară configurarea şi implementarea unei infrastructuri
de comunicare între principalele puncte de digitizare din ţară.
 VII.3 Managementul
bibliotecii digitale
VII.3.1 Identificarea și descrierea documentelor digitale
❏ Denumirea fişierelor: documentele rezultate în urma procesului de
digitizare trebuie denumite astfel încât alcătuirea colecţiilor, stabilirea
relaţiilor logice să nu fie îngreunată.
❏ Există două posibilităţi:
1. folosirea unei scheme alfa-numerice care să reflecte numerele
folosite deja în catalogarea documentului
2. utilizarea unor termeni reprezentativi pentru documentul respectiv.
Se pot stabili convenţii pentru nume, tabele cu semne sau reguli (de
ex. reguli referitoare la punctuaţie şi la majuscule) uniformizarea
acestora fiind un aspect foarte important.
❏ Biblioteca Naţională a României propune următoarea structură a
numelui de fişier: Cota/ nr. inv_TD_secvenţa.ext unde:
❏ cota sau nr. inventar reprezintă cota documentului digitizat
(sau numărul de inventar); câmp alfanumeric, număr variabil
de caractere;
❏ TD = tipologia documentară identifică tipul documentului;
câmp alfanumeric din doua poziţii:
 ❏ o majusculă pentru clasa de documente;
❏ un număr pentru tipul documentului în cadrul clasei (este
0 dacă nu există subclasificare).
❏ Notația alfanumerică este cea elaborată de Biblioteca
Naţională şi aprobată de Comisia de specialitate pentru
Digitizare - pilonul biblioteci
http://www.bibnat.ro/dyndoc/Studiu%20Fezabilitate/Tipol
ogie-documentara.pdf. Literele identifică grupa de
documente, iar cifrele indică tipul documentului.
❏ secvenţa: poziţia obiectului digitizat în cadrul unei structuri
(de exemplu identifică numărul paginii într-o carte, sau al
unei melodii pe un CD); câmp numeric din minim 2 cifre; este
00 dacă obiectul digitizat nu este structurat; se completează
obligatoriu zerourile (de ex. 07, 095, 0087 etc.).
❏ .ext reprezintă extensia (tipul fişierului); ex.: .tiff, .jpg etc.
Fac excepție documentele din arhiva istorică:
Cota(Fondul)_Dosar_docnnn_secvenţa.ext
❏ Cerinţe esenţiale:
❏ camera digitală să aibă o rezoluţie foarte bună, astfel încât
calitatea imaginilor obţinute să corespundă tuturor exigenţelor
ulterioare, deoarece normele de conservare a colecţiilor de
patrimoniu nu permit scanări repetate pe acelaşi document
original;
❏ captarea imaginii digitale de pe document să se facă pe
verticală, de sus în jos, de la o distanţă de cel puţin 70 cm, fără
atingerea suprafeţei documentului;
❏ sistemul de iluminare să asigure protejarea totală a
documentelor faţă de radiaţiile ultraviolete şi infraroşii;
❏ suportul pe care se aşează documentele în timpul scanării
trebuie să prevină orice fel de deteriorare fizico-mecanică a
cotoarelor şi a suprafeţelor legăturilor.
Descrierea obiectelor digitizate:
Metadate:
❏ Imaginile digitale sunt descrise cu ajutorul metadatelor, acestea
reprezentând date ce permit gestionarea şi utilizarea altor date.
❏ Folosirea acestora este strâns legată de reguli de descriere şi catalogare
specifice documentelor tradiţionale, înregistrărilor de arhivă şi artefactelor.
Diferenţa constă în prezenţa metadatelor adiţionale necesare pentru a facilita
navigarea şi managementul fişierelor de date.
Tipuri de metadate:
❏ Metadate DESCRIPTIVE descriu conţinutul resursei digitale astfel încât
aceasta să poată fi regăsită/localizată când este căutată şi totodată să poată
fi diferenţiată de alte resurse similare.
❏ Metadate de PREZERVARE, anume:
❏ Metadate TEHNICE: formatul, data digitizării, caracteristici tehnice ale
obiectului digital, etc.
❏ Metadate ADMINISTRATIVE: aspecte ce ţin de gestionarea
documentului digital, livrare, distribuţie, informaţii legate de drepturi
asupra obiectului digital.
❏Caracteristici tehnice recomandate:
❏Calitatea imaginii capturate poate fi definită prin suma dintre rezoluţia
scanării, profunzimea biţilor imaginii scanate, procesul de compresie
aplicat, echipamentul de scanare şi tehnica folosită, şi îndemânarea
operatorului.
❏Rezoluţia este determinată de numărul de pixeli care alcătuiesc o
imagine şi este exprimată în dpi „dots pe inch” dpi sau „points pe inch”
ppi (număr de puncte pe inch). Diferenţa între ele este dată de faptul că
în dpi se măsoară rezoluţia documentului la imprimare iar ppi, rezoluţia
documentului pe ecranul calculatorului. Creşterea numărului de pixeli
pentru capturarea unei imagini nu va duce doar la o rezoluţie mai mare
şi o mai mare capacitate de a delimita detalii fine, însă pe măsură ce
rezoluţia creşte, aceasta nu va determina o calitate mai bună ci doar un
fişier mai mare. Important este a determina punctul în care rezoluţia
este considerată suficientă pentru a captura toate detaliile semnificative
în documentul original/sursă.
❏Profunzimea (Bit depth). Un bit (pl. biţi) reprezintă cea mai mică unitate
de date (0 sau 1, alb sau negru). 8 biţi reprezintă un byte. Profunzimea
biţilor reprezintă numărul de biţi folosiţi pentru a defini un pixel. Cu cât
aceasta este mai mare cu atât este mai variat numărul de tonuri şi
nuanţe.
❏Comprimarea este folosită pentru a reduce mărimea
fişierului/documentului digital pentru procesare, stocare sau
transmitere. Calitatea unei imagini poate fi afectată atât de către
tehnica folosită cât şi nivelul de compresie aplicat acesteia. Tehnica de
comprimare poate fi „loss less” - ceea ce înseamnă că o imagine
decomprimată va rămâne identică cu cea iniţială, deoarece nu există
informaţii pierdute când fişierul este redus – sau „lossy”, atunci când
are loc pierdere de informaţie în procesul de comprimare.
❏Tehnici de scanare:
❏scanare bitonal - bitonal scanning – se utilizează un bit per pixel pentru
a reprezenta culorile negru sau alb
❏scanare cu nuanţe de gri - greyscale scanning - mai mulţi biţi per pixel
pentru reprezentarea mai multor nuanţe de gri; nivelul preferat de scară
gri este de 8 biţi per pixel, iar la acest nivel imaginea afişată poate
selecta 256 de la diferite niveluri de gri.
❏scanare color - colour scanning - se utilizează mai mulţi biţi per pixel
pentru a reprezenta culoare; 24 biţi per pixel reprezintă adevăratul nivel
de culoare şi face posibilă o selecţie din 16,7 milioane de culori.( 24-bit
RGB)
❏Tipuri de fişiere (în funcţie de scopul creării fişierelor digitale):
❏ fişier master: copie identică cu obiectul digitizat, de înaltă
rezoluţie, necomprimat, utilizat pentru prezervare.
❏ fişier pentru acces: fişier derivat din maşter, care se aproprie de
original, utilizat pentru publicare şi care asigură o viteză
rezonabilă la livrare.
❏ fişier pictogramă (thumbnail): fişier derivat din master, de
dimensiuni şi rezoluţie mică, utilizat pentru previzualizare
La Biblioteca Națională a României, Comisia de specialitate
pentru digitizare – pilonul tematic „Biblioteci”, pot fi solicitate
îndrumări și recomandări, în ceea ce privesc caracteristicile
tehnice recomandate, în funcție de tipologia documentelor
selectate pentru digitizare.
 VII.3.2 Accesul la colecțiile bibliotecii digitale

❏ Documentele digitale din domeniul public, aflate în Biblioteca Digitală

Naţională, se pot utiliza în mod gratuit pentru cercetare, studiu individual şi
în scop necomercial, cu obligaţia respectării regulilor de citare a sursei.
❏ Pentru utilizarea în scop comercial este necesară obţinerea acordului
Bibliotecii Naţionale a României, prin completarea unei
cereri de permisiune de utilizare / publicare şi achitarea contravalorii
acestui serviciu, stabilite prin
Ordinul Ministrului Culturii şi Identităţii Naţionale (Ordinul Ministrului
Culturii și Identității Naționale Nr. 4012/ 2018).
❏ Toate documentele care fac parte din patrimoniul național digitizate sunt
oferite în acces deschis tuturor utilizatorilor; doar documentele care sunt
protejate de legea dreptului de autor se accesează pe bază de user şi
parolă.
❏ Stocarea fişierelor de imagine şi text se va realiza pe servere
dedicate.
❏ Accesul la documentele digitizate se va face, în funcţie de tipul
documentului, local, la sediul bibliotecii dar şi la distanţă, prin
Internet.
❏ Este necesară utilizarea unui sistem de management electronic
pentru controlul accesului şi al utilizării documentelor digitizate.
❏ Utilizarea documentelor în format digital diferă în funcţie de tipul
documentului şi de facilităţile oferite: consultare, tipărire, download.
❏ Valorificarea documentelor digitizate prin reproducere (pe hârtie, CD-
ROM, fotografic, CD audio) este determinată atât de aspectele
juridice cât şi de politica de administrare a bazei de date.
❏ Aceasta poate fi oferită spre consultare şi utilizare în mod gratuit sau
pe baza unei taxe/abonament.
❏ Comunicarea documentelor digitizate: cataloagele de documente
digitizate vor conţine înregistrări având drept element de identificare
descrierea bibliografică standardizată a documentului, la care se
poate adăuga şi o notă privind conţinutul acestuia.
❏ Vor fi stabilite criterii de căutare simplă şi avansată, necesare
utilizatorului. La aceste înregistrări vor fi ataşate fişierele de imagine
şi text, care vor permite, ca pe baza unui acces filtrat, să poată fi
consultat documentul în format full text.
Cantitatea mare de informaţii digitizate din patrimoniul bibliotecilor nu
vine doar cu avantaje, ci şi cu o responsabilitate mare pentru a proteja
integritatea acestor colecţii de date. Astfel securitatea datelor reprezintă
un aspect important în orice sistem informatic, inclusiv în cele dezvoltate
de biblioteci.
❏ Securitate: sistemele informatice sunt ameninţate atât din interior, cât
şi din exterior, iar în cele mai multe cazuri vulnerabilităţile apar din
erori umane de operare sau din factori tehnici.
❏ Breşele de securitate pot fi cauzate de:
❏ anumite erori ale software-ului de prelucrare;
❏ erori de comunicaţie;
❏ eventuale defecte ale echipamentelor de calcul;
❏ lipsa unei pregătiri adecvate a administratorului, operatorilor şi
utilizatorilor de sisteme care amplifică probabilitatea unor breşe
de securitate;
 ❏ folosirea abuzivă a unor sisteme (piraterie informatică)
reprezintă, de asemenea, unul din factorii de risc major privind
securitatea sistemelor informatice. Tendinţa actuală privind
extinderea conectivităţii, în special în internet, amplifică aceste
vulnerabilităţi: este din ce în ce mai greu să se localizeze un
defect, un punct de acces ilegal în reţea, un utilizator cu
comportament inadecvat.
❏ Vulnerabilitatea sistemelor informatice actuale poate antrena
pierderi imense de informaţii.
Vulnerabilitatea reţelei se manifestă astfel:
❏ posibilitatea modificării sau distrugerii informaţiei, adică atacul la
integritatea ei fizică;
❏ posibilitatea folosirii neautorizate a informaţiilor, adică scurgerea
lor din cercul de utilizatori stabilit.
Managementul drepturilor pentru documente digitale conferă protecţia
conţinutului prin criptarea acestuia sau printr-o licenţă digitală.
❏ Sunt mai multe tehnologii utilizate pentru managementul drepturilor
documentelor digitale:
❏ criptarea;
❏ protecţia prin parolă – oferă utilizatorilor accesul la platformă;
❏ watermarking – adăugarea de imagini sau texte pentru a arăta
drepturile de proprietate;
❏ semnătura digitală – o criptare asimetrică;
❏ amprenta digitală – presupune atât watermark cât şi semnătura
digitală;
❏ sistem de detectare de conţinut copiat;
❏ sistem de plată – utilizatorii pot plăti pentru accesul la conţinut.
❏ Bibliotecile digitale permit diferitelor tipuri de utilizatori să aibă
acces la informaţia existentă sau să poată genera informaţie
nouă. Astfel utilizatorii unei biblioteci digitale trebuie să se
autentifice înainte să aibă acces la conţinut. Trebuie avute în
vedere tipurile de date pe care persoanele le pot citi, care sunt
celelalte persoane cu care pot comunica, la ce programe au
acces. Pentru sisteme distribuite apar cerinţe diferite de control
al accesului în scopul asigurării atât a confidenţialităţii, cât şi a
autentificării:
❏ accesul la platformă trebuie să se facă pe mai multe niveluri
de acces în funcţie de drepturile alocate fiecărui utilizator;
❏ nivelurile de acces şi drepturile fiecărui utilizator trebuie să
fie uşor de creat şi administrat;
❏ trebuie făcute specificaţii pentru nivelurile de acces şi
drepturile fiecărui nivel în parte.
 BIBLIOGRAFIE
❏ BANCIU, D. Biblioteca digitală: o cerință a societății informaționale. În
„& teme fundamentale pentru România. București: RAO, 2014;
❏ Biblioteca Națională a României. Ghid de digitizare - pilonul tematic
biblioteci, 2009;
❏ BUTUC, Liviu. Compendiu de biblioteconomie. Buzău: Aldin, 2011;
❏ REGNEALĂ, Mircea. Dicţionar explicativ de biblioteconomie şi ştiinţa
informării : vol. 1-2. Ed. a 2 - a rev. Bucureşti: FABR, 2001;
❏ SMADA, D.; PETRE, I.; RĂDUȚ, V. Aspecte privind securitatea
datelor în bibliotecile digitale. În: „Revista Română de Informatică şi
Automatică”, vol. 24, nr. 4, 2014. Disponibilă în WWW, la:
http://www.rria.ici.ro (accesat în 18.05.2022, ora 23.57);