PROFESOR: BURDILĂ OLGA 18.09.2020 Ce este politica? O vocație sau profesie? Fiecare din noi, fiind pus în situația să definească ce este politica, în prim- plan vom accentua că dacă în antichitate și în evul mediu politica era percepută la general, ca un întreg, fără a fi evidențiat din lumea socialului, atunci în epoca modernă, prin mutații substanțiale de ordin cantitativ și calitativ, ea este separată ca domeniu aparte de activitate umană, cu principiile și legitățile proprii de dezvoltare, distincte de cele ale altor sfere ale vieții sociale. Însă, luând în considerație lucrarea lu Max Weber(economist politic și sociologic german, fiind considerat unul dintre fondatorii studiului modern al sociologiei și administrării publice) atestăm că el este cel care face o analiza a sistemului politic si incearca să defineasca termenul de “politica”. Notiunea de “politica” este extrem de larga si cuprinde orice fel de conducere autonoma. Cu toate acestea se concentreaza pe termenul de “stat” sau uniune politica ce poate fi definită sociologic prin prerogativa sa: constrangerea fizică. Statul reprezinta un raport de dominare a oamenilor de catre oameni, bazat pe instrumentul exercitarii legitime a constrangerii. A face politica ,spune Weber, inseamna a te stradui sa participi la putere sau sa influentezi impartirea puterii, fie intre state, fie intre grupurile de oameni. Cine face politica aspira la putere ca mijloc in slujba altor țeluri fie de dragul placerii pe care o daprestigiul social. Atunci când vorbeşte despre politică şi mai ales despre ideea de vocaţie politică, Max Weber se referă, implicit, la charismă. El defineşte charisma ca fiind ”o anumită calitate a unei personalităţi individuale care îl distinge pe acesta de oamenii obişnuiţi şi care este tratată ca fiind înzestrată cu supranatural, superuman sau, cel puţin, cu calităţi şi puteri excepţionale. Aceste calităţi nu sunt accesibile omului de rând, şi sunt privite ca având origini divine şi pe baza acestora individul este considerat un lider.” Pot menționa despre purtătorii acțiunii politice, adică a actorilor politici care sunt implcați direct sau mai puțin direct în procesele politice publice. Aceștia fiind: Mass-media, funcționarii politici, grupurile de interese, grupurile de presiune și oficialii aleși. În ziua de astăzi, eu mă inspir din acțiunile presei, și anume că presa și politicul fenomene ce nu mai pot fi percepute separat. Presa monitorizează politicul, iar politicul încearcă să controleze și să facă ingerințe, deseori, în activitatea media, media fiind principala sursă de comunicare între politicieni și electorat, adică calea ce îi intersectează și oferă o legătură strânsă. M. Weber spunea : “Politica este o lentă luptă cu imposibilul. Este foarte adevărat, și toate experiențele istoriei o dovedesc, că nu s-ar fi obținut posibilul, dacă nu s-ar fi încercat mereu în lume imposibilul. Dar cel care poate face asta, trebuie să fie un conducător și nu numai un conducător, ci și – în sensul cel mai propriu al cuvântului – un erou.”. Pe lângă faptul că mă inspir din acțiunile presei, există și o personalitate cunoscută sub numele de George Washington, primul președinte al Statelor Unite. El fiind personalitatea care mă inspiră din acțiunile sale, și anume că a adoptat prima constituție, a luptat pentru proclamarea independenței SUA și nu în ultimul rând că a lăsat în urma sa o națiune perfect pregătită pentru îndeplinirea unui rol esential în istorie. El este cel care exprimă politica ca o vocație, și anume că este cel ce a luptat împotriva imposibilului ca să ajungă considerat a fi una dintre cele mai mari personalități din Lumea Nouă. În concluzie, politica este atât o profesie cât și o vocație, și anume pentru a cuprinde această profesie este nevoie de vocație, de pasiune, cunoștințe și pricepere în această profesie, în acest domeniu. Faptul că aceste două noțiuni nu pot fi percepute una fără alta, determină necesitatea împreunării acestor termeni pentru o percepere totală a ceea ce definește în deplinul sens a cuvântului POLITICĂ, și anume că termenii de profesie și vocație reprezintă rădăcinile politicii, cele care îi permite acesteia să crească și să evolueze în cel mai favorabil mod, posibil. Iar posibilul este determinat de lupta cu imposibilul.