UNIVERSITATEA DE STAT A REPUBLICII MOLDOVA

FACULTATEA RELAȚII INTERNAȚIONALE, ȘTIINȚE POLITICE

ȘI ADMINISTRATIVE

ESEU
La disciplina : Corespondența și tehnici de secretariat în Administrația Publică

A elaborat: Grădinaru Nicoleta

Grupa: AP 205
Coordonator Științific: BURDILA Olga
Magistru în științe politice, lector
 Noțiunea de secretariat se subînțelege ca serviciu într-o instituție, întreprindere, organizație politică,
ș.a., care realizează lucrările necesare ale conducerii acestora; birou, unde personalul acestui serviciu își
exercită activitate. Iar, noțiunea de secretar, relatează anume persoana care conduce secretariatul într-o
întreprindere sau îîntr-o instituție. Cum ar fi, secretar de redacție – adică persoana care este responsabilă de
centralizarea și coordonarea materialului care se publică într-un ziar sau revistă și răspunde de felul în care
este prezentată publicația; secretar general – persoana aleasă în cadrul congresului sau conferinței unui
partid politic pentru coordonarea activității acestuia; sau secretar de stat - adică om politic sau înalt
funcționar care conduce un departament ministerial.
Abordarea evolutivă a meseriei de secretariat, se realizeaza în contextul evoluției istoriei a
managementului și a mijloacelor de comunicație. Astăzi, funcționarea meseriei de secretariat este marcată de
către trei coordonante, și anume: apariția denumirii de secretar, competențele profesionale ale secretarei,
organizarea și rolul secretariatului în ea.
Astfel, putem lega apariția meseriei de secretar de casta scribilor, secretarii autorităților, considerați a
constitui prima celulă a birocrației, în Orientul antic. Iar în perioada faraonilor egipteni, scribii au fost printre
primii colaboratori specializați în comunicarea scrisă.
În perioada feudalismului, persoana desemnată cu titlul de secretar, în Evul Mediu, se ocupa de
corespondența monarhului sau a altor înalți demnitari. Iar în epoca modernă, imaginea secretarei este
asociată atât de profund cu acest mijloc de imprimare a textelor, încât activitatea sa va fi asimilată până în
etapa contemporană cu birotica, locul unde se intersectează cele mai importante fluxuri informaționale ale
întreprinderii, dar secretariatul reprezintă numai unul din birourile care fac obiectul de studiu al biroticii.
Activitatea de secretariat este structurată în compartimente specializate şi are o amplă generalizare. Ea
se desfăşoară la niveluri diferite, atât în cadrul organelor centrale aleadministraţiei de stat (guvern,
ministere), al organelor locale ale puterii de stat (primării, consiliilocale), cât şi la nivelul agenţilor
economici, al unităţilor de profiluri diferite (academii, instituţiide învăţământ superior, şcoli, biblioteci, etc).
De aceea, structura, forma de organizare, amploarea, numărul de funcţii şi unele atribuţii sunt diferite de la o
organizaţie la alta.
Munca de secretariat în administraţia publică prezintă unele particularităţi faţă de secretariatul din
sectorul privat, ca urmare a faptului ca însuşi managementul instituţiilor publice şi structuraorganizaţională
sunt diferite de organizarea şi conducerea companiilor şi firmelor private. Aicitermenul de secretară a fost
înlocuit cu cel de asistent manager. Respectiv, secretariatul este considerat ca interfaţă a şefului unei
instituţii cu personalul angajat şi cupersoanele din afară instituţiei şi de asemenea, reprezintă (în unele
cazuri) o dublare a direcţiilorauxiliare, prin preluarea la nivelul compartimentului a atribuţiilor specifice.
Astfel secretara preia o serie de atribuţii privind personalul, activităţi administrative, activităţi de relaţii cu
publicul.
In literatura de specialitate secretariatul este definit ca un nucleu (grupare de funcţii şi respectivpersoane
care le ocupă) cu activităţi, atribuţii şi sarcini individuale complexe. Acest grup deoameni specializaţi sunt
reuniţi sub o autoritate ierarhică (directori de secretariate, şefi de serviciu, secretari-şefi) autoritate
subordonată la rândul său direct conducerii şi care are precizateatribuţii cu caracter permanent pentru
efectuarea lucrărilor specifice muncii de secretariat.
În concluzie, pot menționa că această temă este actuală, precum că evoluția meseriei de secretar, a
progresat, mai ales prin schimbarea sa că până în secolul XX, ea a aparținut bărbaților, însă astăzi 95% din
funcțiile de secretar aparțin femeilor. Putem observa evoluția meseriei de secretar, chiar prin ceea că
competențele, cunoștințele și conduita sa a avansat, până la cunoștințe aprofundate, calități și abilități
personale, calități morale, umane, fizice și dentologia profesională.