Constituţia Republicii prevede în articolul 1: „Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care

demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi
pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate".Nu putem vorbi despre democraţie în cazul
nerespectării drepturilor omului.
Protejînd valorile personalităţii umane puterea de stat şi societatea civilă dau naştere în acest mod unei
stabilităţi politice, unui consens social şi unei dezvoltări dinamice a ţării.

Articolul 34 al Constituţiei Republicii Moldova, intitulat "Dreptul la informaţie", prevede:

"(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă
a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa
naţională.
(4) Mijloacele de informare publică, de stat sau private, sunt obligate să asigure informarea corectă a
opiniei publice.
(5) Mijloacele de informare publică nu sunt supuse cenzurii".
De fapt, dreptul cetăţeanului la informaţie are o semnificaţie mult mai mare, incluzând posibilitatea ei
de a dispune de alte drepturi conexe, stipulate în Constituţie, cum sunt: universalitatea şi egalitatea
drepturilor (art.15 şi 16); accesul liber la justiţie (art.20); prezumţia nevinovăţiei (art.21); neretroactivitatea
legii (art.22); dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle (art.23); libertatea individuală şi
siguranţa persoanei (art.25); dreptul la apărare (art.26); secretul corespondenţei (art.30); libertatea conştiinţei
(art.31); libertatea opiniei şi a exprimării (art.32); dreptul la învăţătură (art.35); dreptul de vot şi dreptul de a
ii ales (art.38); dreptul la administrare (art.39); libertatea întrunirilor (art.40); libertatea partidelor şi a altor
organizaţii social-politice (art.41); dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate (art.42) etc.
Dreptul constituţional al cetăţeanului la informaţie este un adevărat drept fundamental, deoarece
dezvoltarea materială şi spirituală a omului, exercitarea libertăţilor prevăzute prin Constituţie şi, mai ales, a
acelora prin care se exprimă gândurile, opiniile, credinţele religioase şi creaţiile de orice fel, implică şi
posibilitatea de a putea recepţiona date şi informaţii privind viaţa socială, politică, economică, ştiinţifică şi
culturală.
Dacă privim în general conţinutul dreptului la informaţie, el cuprinde: dreptul persoanei de a fi
informat prompt, corect şi clar cu privire la măsurile preconizate şi, mai ales, luate de autorităţile publice,
accesul liber la sursele de informaţie publică, ştiinţifică şi tehnică, socială, culturală, sportivă etc.;
posibilitatea persoanei de a recepţiona direct şi în mod normal emisiunile de radio şi televiziune; obligaţia
autorităţilor guvernamentale de a crea condiţiile materiale şi juridice pentru difuzarea liberă şi amplă a
informaţiei de orice natură.
Libertatea constă în a putea face tot ceea ce nu dăunează celuilalt: astfel, exerciţiul drepturilor naturale
ale fiecărui om nu cunoaşte decât acele limite care sunt necesare altor membri ai societăţii pentru a se bucura
de aceleaşi drepturi. Aceste limite nu pot fi determinate decât de către lege.
Republica Moldova a ţinut cont de normele şi principiile expuse în Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului şi a categorisit drepturile şi libertăţile tuturor persoanelor ce locuiesc în permanenţă, temporar sau se
află în trecere prin teritoriul acestui stat în trei categorii: drepturi personale, sau individuale, drepturi
politice şi drepturi social-economice. Declararea acestor drepturi şi libertăţi nu le asigură însă de la sine o
protecţie. Cu atât mai mult că dezvoltarea acestor drepturi şi libertăţi se realizează prin diferite acte
normative, care, spre regret, nu întotdeauna concordă cu Constituţia.
Orice persoană ce doreşte să aibă acces la informaţie este eliberată de obligaţia de a justifica interesul său
faţă de informaţia interzisă. Autorităţile publice, în conformitate cu competenţa lor, sunt obligate să asigure
veridicitatea informaţiei oferite cetăţenilor atît cu caracter public, cît şi a celei cu caracter personal.
În conformitate cu articolul 5, furnizorii de informaţii, adică posesori ai informaţiilor oficiale, obligaţi
să le furnizeze solicitanţilor în condiţiile prezentei legi, sunt:
 a) autorităţile  publice  centrale  şi locale - autorităţile administraţiei de stat, prevăzute în Constituţia
Republicii Moldova, şi anume: Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul, administraţia
publică, autoritatea judecătorească;
b) instituţiile publice  centrale  şi  locale  - organizaţiile fondate de către stat în persoana autorităţilor
publice şi finanţate  de  la bugetul de stat, care au ca scop efectuarea atribuţiilor de administrare,  social-
culturale şi a altor atribuţii cu caracter necomercial;
c) persoanele fizice şi juridice care, în baza legii sau a contractului cu autoritatea publică ori instituţia
publică, sunt abilitate cu gestionarea unor servicii publice şi culeg, selectează, posedă, păstrează, dispun de
informaţii oficiale, inclusiv de informaţii cu caracter personal.
Pot solicita informaţii oficiale, în condiţiile Legii privind accesul la informaţie:
a) orice cetăţean al Republicii Moldova;
b) cetăţenii altor state, care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul Republicii Moldova;
c) apatrizii stabiliţi cu domiciliul sau cu reşedinţa pe teritoriul Republicii Moldova.
Este important de menţionat faptul că mass-media nu se limitează numai la funcţia de difuzare a
informaţiilor, dar şi la interpretarea acestora, provocarea la discuţii şi la dezbaterea problemelor prin
implicarea cetăţenilor de rînd.
Libertatea presei oferă societăţii o modalitate obiectivă în vederea formării opiniei despre orientările politice
şi calităţile profesionale ale liderilor formaţiunilor politice, ceea ce este foarte important în perioada
campaniilor electorale. Generalizînd cele expuse anterior putem afirma că libertatea dezbaterilor politice
constituie un segment principal al noţiunii "societatea democratică". Astfel, limitele criticii fondate în cazul
politicienilor sînt extinse în raport cu persoanele private.
În ansamblu, legislaţia Republicii Moldova cu privire la accesul la informaţie corespunde principalelor
standarde internaţionale în domeniu, însă nerespectarea în masă a acestei legislaţii şi necunoaşterea acesteia
atît de cetăţeni, cît şi de funcţionarii publici, împiedică realizarea de facto a dreptului cetăţenilor privind
accesul la informaţie.
În concluzie, dreptul la informaţie trebuie să fie accesibil publicului, iar mijloacele de informare în masă
trebuie să reflecte caracterul pluralist al societăţii căreia îi servesc, furnizând informaţii imparţiale, cetăţenii
având astfel posibilitatea să-şi formeze în cunoştinţă de cauză o opinie clară despre viaţa socială, economică
şi politică a ţării.