Elemente de drept civil

Prescripția extinctivă

Definiție.

Efectele prescripției extinctive.

Termenele de prescripție.
 PRESCPRIPŢIA EXTINCTIVĂ, DECĂDEREA ȘI
CALCULUL TERMENELOR

Prescripția extinctivă, decăderea și

calculul termenelor sunt reglementate
în
Cartea a VI-a a Codului civil intitulată
„Despre prescripția extinctivă, decădere și
calculul termenelor” din Legea
nr.287/2009 privind Codul civil
 Prescripția extinctivă

Definiție.

Efectele prescripției extinctive.

Termenele de prescripție.
 Prescripția extinctivă

Definiție

Prescripția extinctivă conduce la pierderea unui drept.

Prin prescripția extinctivă se înțelege pierderea (stingerea)

dreptului la acțiune pe care îl are titularul unui drept
patrimonial, ca urmare a trecerii unei perioade de timp,
stabilită de lege.
• Prin drept material la acțiune se înțelege dreptul de a constrânge o
persoană, cu ajutorul forței publice, să exercite o anumită prestație, să
respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune
civilă, după caz [a se vedea în acest sens art.2500 alin.(2) din Codul civil]

• Dreptul material la acțiune este temeiul dreptului procesual la acțiune,

care se adresează instanțelor judecătorești sau altor jurisdicții prevăzute
de lege.
[ Articolul 21 din Constituție - Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor,
a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor
într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.]
 Prescripția extinctivă

• Efectele prescripției extinctive.

Efectele prescripției extinctive constau în pierderea
drepturilor la acțiune și la executare silită ale
creditorului împotriva debitorului.

Potrivit Codului civil, „Dreptul material la acțiune, având un

obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu au fot
exercitate în termenul stabilit de lege ” – art.2500 alin.(1).
• Aceasta înseamnă că dreptul subiectiv patrimonial nu se
pierde, însă nu poate fi realizat dreptul la acțiune prin care
se ocrotește dreptul patrimonial.
• Consecința este aceea că, dacă s-a împlinit termenul de
prescripție, titularul dreptului patrimonial nu va mai avea
acțiune împotriva celui ce nu și-a executat prestația, însă
dacă debitorul a executat-o după trecerea termenului de
prescripție, nu va mai putea pretinde restituirea ei ca plată
nedatorată, ci este considerată o plată valabilă.
• Prescripția drepturilor principale conduce și la
prescripția drepturilor accesorii.
• Prescripția extinctivă nu se aplică (adică dreptul
la acțiune este imprescriptibil) în următoarele
cazuri:
- cu privire la drepturile nepatrimoniale ale
persoanei
- cu privire la dreptul de proprietate
- cu privire la acțiunea în constatare a existenței
sau inexistenței unui drept ori a nulității unui act,
inclusiv a unui certificat de moștenitor.
 Termenele de prescripție

Termenele de prescripție sunt intervalele de timp a

căror trecere conduce la prescrierea dreptului la

acțiune sau la executare silită.

Termenele de prescripție se clasifică în :

- Termene generale
- Termene speciale
Termenele generale de prescripție sunt:

- Termenul de 3 ani privind dreptul de creanță

- Termenul de 10 ani privind drepturile reale (altele
decât dreptul de proprietate, repararea prejudiciului
cauzat prin anumite acte de violență etc)
Termenele speciale de prescripție au durate
diferite:
 1 an
2 ani
• Termenul de 1 an privește, spere exemplu:
- plata unor servicii (hoteliere, ale avocaților, notarilor
publici, altor liber-profesioniști);
- acțiunile posesorii (art.951 Cod civil)

• Termenul de 2 ani se aplică în raporturile de

asigurare-reasigurare.
Începutul cursurile prescripției:
• Prescripția începe să curgă la data când se naște
dreptul la acțiune, adică la data când titularul
dreptului la acțiune a cunoscut sau trebuia să
cunoască nașterea.
În principiu, dreptul la acțiune se naște în
momentul în care titularul dreptului nu primește
prestația la care este îndreptățit sau când i s-a
încălcat un drept subiectiv.
• Astfel, în cazul obligațiilor cu termen de executare, dreptul
la acțiune ia ființă din momentul împlinirii termenului.
• Pentru obligațiile care nu au termen, dreptul la acțiune ia
ființă din momentul încheierii raportului juridic
obligațional.
• În cazul obligațiilor care constau în prestații succesive,
dreptul la acțiune se naște pentru fiecare obligație succesivă
în parte.
• Calculul termenelor de prescripție:
Dacă este vorba de termene stabilite pe zile,
nu se ia în calcul ziua în care începe să
curgă termenul.
Se aplică și regula calcului termenelor pe zile
libere, spre exemplu în cazul termenelor
procedurale , astfel încât ziua în care se
încheie nu este luată în calcul.
• Termene pe săptămâni, luni, ani – se încheie în
ziua corespunzătoare celei în care a început. Spre
exemplu, dacă a început marți – marți 15
ianuarie- 15 iulie.
• Dacă termenul începe pe 29, 30 sau 31 ale lunii și
luna în care urmează să se sfârșească nu are
aceste zile, termenul se va considera încheiat în
ultima zi a lunii respective.
• Întreruperea prescripției extinctive
Prescripția extinctivă se întrerupe:
- prin recunoașterea dreptului celui în favoarea căruia
curge prescripția;
- prin introducerea unei cereri de chemare în judecată
sau de arbitrare;
- printr-un act începător de executare
• Suspendarea prescripției
Prin suspendare, prescripția nu va curge din momentul
apariției cauzei de suspendare până la momentul când
această cauză a dispărut.
Prescripția nu curge sau se întrerupe:
- Între soți, pe durata căsătoriei, dacă nu sunt separați în
fapt;
- Între părinți, tutore sau curator, pe de o parte și cei pe care
îi reprezintă și copii
• Prescripția extinctivă nu operează de drept, ci trebuie
invocată de partea interesată.
Repunerea în termen este instituția
care îngăduie instanței judecătorești
ca în cazul în care constată ca fiind
temeinic justificate cauzele pentru
care termenul de prescripție a fost
depășit, să dispună, la cerere,
judecarea sau rezolvarea acțiunii.
Repunerea în termen presupune o
împrejurare neimputabilă titularului
dreptului la acțiune, care să împiedice
introducerea ei în termenul de
prescripție.
Repunerea în termen are caracter
special
• Decăderea
În cazul decăderii, împlinirea termenului stinge însuși
dreptul subiectiv al titularului.
 BIBLIOGRAFIE
Simona-Maya Teodoroiu, Elemente de drept civil,
Editura C.H. Beck, București, 2012;

 Legea nr.287/2009 - Codul civil; republicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr.505 din 15 iulie 2011

 Gh.Beleiu, Drept civil român, Introducere în dreptul civil.

Subiectele dreptului civil, Ediția a XI-a, revăzută și adăugită,
Editura Universul juridic, București, 2007;
 C. Turianu, A. Duțu, Drept civil. Compendiu, Universul Juridic,
Bucureşti, 2016.
 Bibliografie: 2
• Ionița Cohințu – Drept Civil -Partea I – Elemente de drept civil,
Suportul de curs – slide-uri -disponibil pe platforma
apcampus.ro;
http://www.administratiepublica.eu/index.php/cursuri
• Bibliografie – suplimentară/opțională:
• G. Boroi, M.M. Pivniceru -coordonatori, Fișe de drept civil, Ediția
a doua, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, 2017
• M.M. Pivniceru, G.Răducan, B. Micu – coordonatori, Teste grilă,
Ediția a 8-a, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, 2017
• SUCCES !