Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CE ESTE ÎNTRERUPEREA?
O modificare a cursului prescripţiei extinctive care constă în ştergerea timpului curs până la
apariţia cauzei de întrerupere şi începerea curgerii unui nou termen de prescripţie.
CAUZE DE ÎNTRERUPERE
-printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune
se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia;
-prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscrierea creanţei la masa
credală în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite
pornite de alţi creditori ori prin invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie;
-prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată, până la
începerea cercetării judecătoreşti; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu,
începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte
civilă;
- prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere;
-în alte cazuri prevăzute de lege.
Un beneficiu legal, lăsat la aprecierea instanţei, în virtutea căruia o acţiune poate fi primită şi
judecată şi după împlinirea termenului de prescripţie, atunci când din motive temeinic justificate,
termenul de prescripţie a fost depăşit.
-cel care, din motive temeinice, nu şi-a exercitat în termen dreptul la acţiune supus prescripţiei poate
cere organului de jurisdicţie competent repunerea în termen şi judecarea cauzei;
-motivele temeinice la care se referă legiuitorul nu vizează forţa majoră sau culpa;
-repunerea în termenul de prescripţie se dispune exclusiv pe cale judiciară;
-organul de jurisdicţie competent să dispună asupra repunerii în termen este organul competent să
soluţioneze fondul cauzei.
TERMENUL DE REPUNERE ÎN TERMENUL DE PRESCRIPȚIE
Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune
înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să
cunoască încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie.
Acea sancţiune care intervine în cazul neexercitării dreptului subiectiv în termenul stabilit şi care
constă în pierderea acelui drept, iar în cazul actelor unilaterale, împiedicarea, în condiţiile legii, a
săvârşirii lor.
SEDIUL MATERIEI
- termenele de decădere trebuie să rezulte în mod expres din lege sau din convenţia părţilor. În caz
contrar se vor aplica regulile care guvernează prescripţia;
- termene de decădere nu sunt supuse suspendării şi nici întreruperii, dacă legea nu prevede altfel;
- forţa majoră împiedică curgerea termenului de decădere. Dacă termenul a început să curgă, acesta va
suspenda;
- termenul de decădere se împlineşte la 5 zile de la data încetării suspendării;
- când realizarea dreptului presupune exercitarea unei acţiuni în justiţie, termenul este întrerupt pe data
introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare sau de punere în întârziere, după caz, fiind
incidente dispoziţiile referitoare la întreruperea prescripţiei.
- în ipoteza în care termenul de decădere a fost stabilit prin contract sau în baza unei dispoziţii legale
care protejează un interes privat, cel în favoarea căruia s-a stipulat termenul poate renunţa la beneficiul
decăderii, după împlinirea termenului;
- în cazul în care se renunţă la beneficul decăderii înainte de împlinirea termenului, devin incidente
regulile privind întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului;
- cât priveşte termenele de decădere de ordine publică, acestea nu pot fi modificate de către părţi, prin
mărire sau micşorare şi nici nu se poate renunţa la ele, anticipat sau după începerea cursului lor;