CERCETAREA LA FAŢA LOCULUI.

 Noţiune.
 Cercetarea la faţa locului este o activitate procedurală
desfăşurată de organele judiciare cu respectarea regulilor elaborate de
tehnica şi tactica criminalistică;
 Cercetarea la faţa locului este o activitate psiho-
criminalistică de cunoaştere şi investigare a locului în care s-a săvârșit
infracțiunea, în scopul căutării, descoperirii şi recoltării urmelor şi
mijloacelor materiale de probă cu ajutorul postdicţiei şi predicţiei;
 Cercetarea la faţa locului asigură percepţia nemijlocită şi
constatarea directă a ambianţei locului comiterii infracţiunii, în scopul
determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt care prezintă
importanţă pentru stabilirea adevărului.
 Ea oferă organului de urmărire penală sau instanţei de
judecată posibilitatea de a-şi forma o imagine exactă despre
particularităţile acestui loc şi împrejurările în care s-a produs fapta sau
evenimentul.

Caracteristicile cercetării la faţa locului.

 Cercetarea la faţa locului are caracter obligatoriu
 Pornind de la constatarea că orice activitate
infracțională se consumă în timp și spațiu și este însoțită în mod inevitabil
de apariția unor urme în locul în care s-a desfășurat ori în cel în care s-au
produs urmările acesteia, rezultă că cercetarea la fața locului se
efectuează în mod obligatoriu în toate situaţiile în care pot fi descoperite
urmele activitații ilicite;
 Este de neconceput instrumentarea unor infracţiuni
cum sunt omorul, furturile în dauna avutului public şi privat, accidentele
de muncă, de circulaţie etc., fără efectuarea cercetării la faţa locului 1;
 Locul săvârşirii infracţiunii sau al oricărui eveniment
care necesită intervenția organelor judiciare, reprezintă sursa cea mai
importantă de obţinere a unor informaţii exacte, obiective și imediate
despre faptă/eveniment, făptuitor și împrejurările în care acesta a acţionat
1
Camil Suciu, Criminalistica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972, p.503, apud
Gheorghe Popa, Niculae Gamenţ, Curs de practică criminalistică în powerpoint, Editura
Prouniversitaria, Bucureşti, 2015, p.12
şi de aceea, cercetarea la faţa locului are un rol hotărâtor în aflarea
adevărului.

 Cercetarea la faţa locului este o activitate iniţială şi

urgentă.
 Cercetarea la fața locului reprezintă prima activitate
care se desfăşoară în cadrul urmăririi penale și are un rol determinant în
desfășurarea ulterioară a cercetărilor, prefigurând direcțiile principale de
desfășurare a anchetei și oferind temeiuri solide pentru desfășurarea altor
investigații.
 De regulă, cercetarea se efectuează imediat după
săvârşirea infracţiunii, odată cu sesizarea organului judiciar, dar sunt şi
situaţii în care se face mult mai târziu. Astfel de situaţii apar atunci când
fapta a fost descoperită cu întârziere, sau când deşi descoperită, nu s-a
putut stabili de la început locul în care s-a desfăşurat episodul principal al
infracţiunii (de exemplu, nu s-a cunoscut locul în care a fost omorâtă
victima). În aceste cazuri, echipa care efectuează cercetarea trebuie să
stabilească modificările apărute ulterior în locul comiterii infracţiunii, să
interpreteze şi să aprecieze prin prisma acestor modificări, urmele care
mai pot fi descoperite2.
 Cercetarea la faţa locului este o activitate urgentă,
deoarece odată cu scurgerea timpului, locul faptei poate suferi modificări,
iar urmele şi mijloacele materiale de probă se pot altera sau dispărea,
reducând considerabil şansele descoperirii infracţiunii şi autorului ei.
Studiile statistice demonstrează că atunci când cercetarea se efectuează
într-un timp scurt (10-15 minute), sunt mai mari şansele de descoperire şi
examinare a tuturor urmelor infracţiunii, întrucât posibilităţile de
dispariţie, distrugere sau modificare sunt minime3.
 Cercetarea la faţa locului este o activitate care, în
principiu, nu se poate repeta.
 Efectuarea necorespunzătoare a acestei activități,
minusurile în materializarea (fixarea) rezultatelor obținute nu mai pot fi
înlăturate. Odată efectuată cercetarea la fața locului, acesta suferă
2
Florin Ionescu, Criminalistica, vol. II, Editura Universitară București 2007, p.21, apud Gheorghe
Popa, Niculae Gamenţ, Curs de practică criminalistică în powerpoint, Editura Prouniversitaria,
Bucureşti, 2015, p.13
3
L. Coman, M. Constantinescu, Efectuarea cercetării la faţa locului, în Tratat practic de
criminalistică, vol.I, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti 1976, p.424, apud Gheorghe Popa,
Niculae Gamenţ, Curs de practică criminalistică în powerpoint, Editura Prouniversitaria, Bucureşti,
2015, p.13
modificări, fiind puțin probabil ca la repetarea ei să se obțină rezultatele
scontate4;
 Repetarea cercetării nu se mai poate face în condiţiile
iniţiale şi nu mai poate conduce la rezultatele scontate, întrucât locul
faptei suferă modificări inclusiv ca urmare a acţiunilor întreprinse în
prima etapă de echipa de cercetare5;
 Dacă locul faptei nu a fost sigilat, sau nu au fost luate
măsuri adecvate pentru paza şi conservarea aspectului său iniţial, valoarea
probatorie a eventualelor urme şi mijloace materiale de probă care ar
putea fi descoperite la repetarea cercetării, va fi îndoielnică, existând
întotdeauna suspiciuni cu privire la provenienţa lor6.

 Cercetarea la faţa locului are un caracter organizat.

 Cercetarea la fața locului trebuie să asigure investigarea
sistematică, minuţioasă şi completă a locului faptei, descoperirea tuturor
urmelor infracţiunii, a obiectelor corp delict etc. Aceasta presupune
respectarea următoarelor reguli tehnico-tactice criminalistice:
 Cercetarea la faţa locului nu trebuie limitată în timp şi
spaţiu;
 În efectuarea cercetării la faţa locului trebuie eliminate ideile
preconcepute cu privire la faptă, făptuitor, metodele şi mijloacele folosite
de acesta, ori cu privire la utilitatea urmelor descoperite şi valoarea lor
identificatoare;
 Metodele concrete de cercetare se stabilesc în funcţie de
natura şi urmările faptei, particularităţile locului de cercetat, modurile de
operare folosite de făptuitor(i) şi dispunerea urmelor şi mijloacelor
materiale de probă;
 Notarea constatărilor de ordin criminalistic şi a datelor
desprinse cu ocazia investigaţiilor, în vederea consemnării lor ulterioare,
în mod exact și complet, în procesul verbal de cercetare la faţa locului.
 Studierea reacţiilor pe care le are făptuitorul prezent la faţa
locului. Reacțiile acestuia față de constatările echipei de cercetare pot

4
A. Ciopraga, Criminalistica. Elemente de tactică, Universitatea ”Al. I. Cuza”, Iași, Facultatea de
Drept, Ediția 1986, p. 24 și urm. apud Gheorghe Popa, Niculae Gamenţ, Curs de practică
criminalistică în powerpoint, Editura Prouniversitaria, Bucureşti, 2015, p.13
5
V. Bercheșan., C-tin Pletea, I. E. Sandu,Cercetarea la fața locului, în Tratat de Tactică
Criminalistică, Editura Carpați, București, 1992, p.30, apud Gheorghe Popa, Niculae Gamenţ, Curs de
practică criminalistică în powerpoint, Editura Prouniversitaria, Bucureşti, 2015, p.14
6
Florin Ionescu, op. cit., p. 22
furniza indicii prețioase cu privire la valoarea probatorie a urmelor și
mijloacelor materiale de probă descoperite, la locurile scăpate din atenție
în timpul investigațiilor și în general cu privire la orice fel de date care ar
putea interesa cauza.

 Sarcinile cercetării la faţa locului.

Principalele sarcini ale cercetării la fața locului pot fi rezumate la:
 Delimitarea locului în care s-a săvârşit infracţiunea sau s-a
produs evenimentul;
 Descoperirea, fixarea, ridicarea, conservarea şi interpretarea
urmelor şi mijloacelor materiale de probă, în scopul determinării sau
clarificării împrejurărilor de fapt care prezintă importanţă pentru
stabilirea adevărului;
 Stabilirea împrejurărilor în care s-a produs decesul unei
persoane, ori de câte ori există suspiciuni cu privire la decesul acesteia;
 Evidenţierea modului de operare folosit la săvârşirea
infracţiunii şi a activităţilor desfăşurate în locul faptei, în scopul stabilirii
profilului psihologic al făptuitorilor şi al elaborării versiunilor cu privire
la aceştia;
 Identificarea victimei, martorilor oculari, a
suspectului/inculpatului din rândul curioşilor aflaţi în apropierea locului
faptei;
 Stabilirea cauzelor, condiţiilor şi împrejurărilor care au
determinat sau înlesnit săvârşirea infracţiunii, în vederea luării măsurilor
preventive care se impun.
Atribuţiile organelor judiciare ajunse primele la faţa locului.
 Atribuțiile trebuie cunoscute nu numai de organele judiciare
care pot avea competențe pe linia cercetării la fața locului, ci și de alte
organe (reprezentanţi ai organelor locale ale puterii sau administraţiei, ai
instituţiilor, firmelor, societăţilor comerciale etc.) ori chiar de către
persoana care a făcut sesizarea (dacă ele se află la fața locului).
Conservarea aspectului inițial al locului faptei și prevenirea producerii de
modificări în ambianța acestui loc, depind de felul în care sunt cunoscute
și îndeplinite aceste atribuțiuni.
În principiu, aceste atribuțiuni se referă la:
 Luarea măsurilor urgente de înlăturare a pericolelor
iminente;
  Salvarea victimelor prin acordarea primului ajutor medical;
 Conservarea locului faptei prin interzicerea pătrunderii
curioşilor în perimetrul în care sunt prezente urmele faptei ilicite şi
asigurarea pazei acestuia;
 Reprezentanților presei sau televiziunilor chiar dacă li se
permite să asiste la cercetare, li se va interzice de asemenea pătrunderea
în locul faptei, față de aceștia fiind necesar să se manifeste o anumită
fermitate și sobrietate atunci când sunt excesiv de curioși și insistenți. Li
se vor furniza doar acele date care nu se repercutează negativ asupra
investigațiilor și care nu vor trezi ecouri nedorite în opinia publică 7.
 Identificarea şi prinderea făptuitorului;
 Identificarea victimei, a martorilor oculari şi a persoanelor
care au adus modificări în ambianţa locului faptei;
 Sesizarea organului judiciar competent.

Activităţi pregătitoare în vederea efectuării cercetării la faţa

locului.
Pregătirea cercetării la fața locului presupune inițierea unei serii de
măsuri specifice de către organul judiciar – măsuri cunoscute și sub
denumirea de acțiuni premergătoare sau activități pregătitoare –
pentru organizarea promtă și eficientă, sub raport tehnico-tactic a
cercetării8.
Faptul că cercetarea la fața locului este o activitate în principiu
irepetabilă, obligă organele de urmărire penală să acorde o atenție sporită
pregătirii și desfășurării ei, să o considere partea cea mai importantă a
instrumentării cauzei penale.
Referitor la pregătirea cercetării la fața locului, există un punct de
vedere unanim acceptat atât de teoreticieni cât și de practicieni, potrivit
căruia activitățile pregătitoare se desfășoară în două etape distincte:
 Activităţi desfăşurate la sediul organului de urmărire
penală;
 Activităţi desfăşurate după ajungerea la faţa locului.

7
Emilian Stancu, Tratat de criminalistică ediția a IV-a, Editura Universul Juridic, București 2007, p.
329 apud Gheorghe Popa, Niculae Gamenţ, Curs de practică criminalistică în powerpoint, Editura
Prouniversitaria, Bucureşti, 2015, p.16
8
Idem, p. 324 apud Gheorghe Popa, Niculae Gamenţ, Curs de practică criminalistică în powerpoint,
Editura Prouniversitaria, Bucureşti, 2015, p.17
 Activităţi pregătitoare desfăşurate la sediul organului de
urmărire penală.
La sediul organului de urmărire penală se desfășoară în mod
operativ următoarele activități pregătitoare:
 Verificarea sesizării și a identității persoanei care face
sesizarea;
 Asigurarea tehnico-materială;
 Cooptarea în echipa de cercetare - pe lângă specialiştii
criminalişti - a unor experţi, specialişti şi tehnicieni din diferite domenii
de activitate;
 Asigurarea prezenţei apărătorului şi a interpreţilor, dacă
persoana vătămată sau făptuitorul prezent la faţa locului este mut, surd
sau nu cunoaşte limba română;
 Asigurarea prezenţei martorilor asistenţi ( această activitate
este recomandată deoarece, în acest mod se poate oricând stabili
realitatea celor consemnată în procesul verbal întocmit ulterior cercetării)

Activităţi pregătitoare desfăşurate după ajungerea la faţa locului.

Imediat după ajungerea la fața locului se desfășoară în mod operativ
următoarele activități pregătitoare:
 Verificarea modului în care au fost aplicate măsurile de
salvare a victimelor şi de înlăturare a pericolelor iminente;
 Culegerea informaţiilor de la organul judiciar ajuns primul la
faţa locului;
 Identificarea victimei şi a martorilor oculari şi organizarea
ascultării lor la faţa locului;
 Organizarea activităţii de întocmire a portretului psihologic
și a portretului vorbit al făptuitorului la faţa locului;
 Iniţierea măsurilor de prindere sau urmărire a făptuitorului;
 Delimitarea şi marcarea perimetrului care urmează să fie
cercetat din punct de vedere criminalistic;
 Informarea membrilor echipei de cercetare despre
constatările făcute până în acel moment și repartizarea sarcinilor pe care
urmează să le îndeplinească fiecare membru al echipei.

Fazele cercetării la faţa locului9.

9
Gheorghe Popa, Niculae Gamenţ, Curs de practică criminalistică în powerpoint, Editura
Prouniversitaria, Bucureşti, 2015, p.18 şi urm.
 Pentru realizarea sarcinilor cercetării și asigurarea caracterului
organizat al acesteia precum şi pentru descoperirea tuturor urmelor şi
mijloacelor materiale de probă, această activitate se efectuează în două
faze distincte, respectiv faza statică şi faza dinamică.
Organizarea cercetării pe cele două faze are un caracter flexibil,
întrucât activităţile specifice fiecăreia dintre ele se pot înterpătrunde în
funcţie de natura urmelor descoperite şi urgenţa cu care trebuie ridicate,
particularităţile locului săvârşirii infracţiunii etc.
Delimitarea pe cele două faze vizează doar activităţile
criminalistice care se desfăşoară în locul faptei, nu şi măsurile operative
întreprinse concomitent de membrii echipei pentru culegerea de
informaţii despre faptă şi făptuitor.

 Faza statică a cercetării la faţa locului.

Faza statică are ca obiectiv prioritar descoperirea tuturor urmelor, a
mijloacelor materiale de probă şi fixarea procesual – penală şi
criminalistică a acestora. În această fază este interzisă atingerea şi
mişcarea lor din locurile în care au fost descoperite.
Prin conținutul lor specific, activitățile din faza statică pot fi:
 Fixarea cu ajutorul fotografiei şi filmului judiciar a situaţiei
de la faţa locului, prin executarea fotografiilor şi filmărilor de orientare,
schiţă şi a obiectelor principale;
 Pătrunderea în locul faptei, parcurgerea şi observarea atentă
a acestuia;
 Orientarea criminalistică a locului faptei;
 Stabilirea lui „iter criminis”;
 Stabilirea aproximativă a prejudiciului produs prin săvârşirea
infracţiunii;
 Prelucrarea urmelor de miros cu ajutorul câinelui de
urmărire.

 Faza dinamică a cercetării la faţa locului.

 În faza dinamică se desfăşoară un complex de activităţi

criminalistice care au drept scop examinarea individuală şi detaliată a
fiecărei urme şi mijloc material de probă, fiind permisă mișcarea lor din
locurile în care au fost descoperite.
  O atenţie deosebită se acordă locului care atestă aspectele
principale ale activităţii infracţionale şi celui în care s-au produs urmările
ei.
 În această fază se execută fotografii de orientare, schiță, ale
obiectelor principale, fotografii la scară și de detaliu, notându-se
caracteristicile care urmează să fie descrise în procesul verbal.
 Totodată se caută și alte urme ori obiecte corp delict,
extinzându-se cercetarea - dacă este cazul - și în alte locuri sau suprafețe
de teren în care pot fi prezente urmele activității ilicite.
 În faza dinamică, se folosesc și diferite procedee de relevare
a urmelor latente, ceea ce presupune ca obiectele posibil purtătoare, să fie
examinate în mişcare.
 Foarte important este ca în această fază să se stabilească și
existența unor stări de fapt şi împrejurări negative ( cele care nu au o
legătură logică cu fapta în care se efectuează cercetarea), utile pentru
demonstrarea ulterioară a disimulărilor.
 În faza dinamică are loc ridicarea, ambalarea şi sigilarea
urmelor în vederea transportării lor la laborator.

Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului10.

Mijloacele procesual-penale și criminalistice de fixare a
rezultatelor cerecetării la fața locului sunt reprezentate de: procesul
verbal; schiţa locului faptei; fotografia și înregistrările audio-video.
 Procesul verbal de cercetare la fața locului.
Procesul verbal este principalul mijloc procesual-penal de fixare a
rezultatelor cercetării. El trebuie să conțină o descriere exactă, obiectivă
și completă a tuturor constatărilor făcute cu prilejul investigării
criminalistice a locului faptei și a datelor obținute din verificările
întreprinse de echipa operativă pentru descoperirea martorilor, a
posibililor făptuitori ori a eventualelor bunuri produs al activității ilicite;
Pentru întocmirea procesului verbal trebuie să se folosească un
limbaj clar şi precis, iar descrierile să fie cât mai concise, astfel încât să
redea într-o formă concentrată dar completă, toate constatările echipei de
cercetare.

10
Gheorghe Popa, Niculae Gamenţ, Curs de practică criminalistică în powerpoint, Editura
Prouniversitaria, Bucureşti, 2015, p.20 şi urm.
 Potrivit prevederilor legale și regulilor elaborate de tactica
criminalistică, procesul verbal conţine următoarele date:
 Data şi locul încheierii;
 Datele de identificare ale membrilor echipei de cercetare
(numele, prenumele, calitatea) și organul judiciar din care fac parte;
 Datele de identificare ale experţilor, specialiştilor și
tehnicienilor cooptaţi în echipa de cercetare şi instituţia din care fac parte
(inclusiv datele de identificare ale conductorului câinelui de urmărire şi
numele acestuia din urmă);
 Temeiul de fapt şi de drept care impun efectuarea cercetării;
 Orientarea topografică a locului faptei;
 Persoanele găsite la faţa locului (persoanele care au sesizat,
cele care au asigurat locul faptei până la sosirea echipei, persoana
vătămată, făptuitorul etc.);
 Numele, prenumele, vârsta, ocupaţia şi adresa martorilor
asistenţi. Dacă cercetarea s-a efectuat în absența martorilor asistenți, se
vor preciza motivele care au împiedicat participarea acestora la cercetare;
 Descrierea detaliată a locului în care s-a derulat activitatea
ilicită, a celui în care au fost descoperite urmările ei şi a situaţiei existente
în acest loc;
 Modificările aduse în ambianța locului faptei până la sosirea
echipei de cercetare, persoanele care le-au făcut şi motivele care le-au
determinat. Se vor descrie de asemenea urmele şi mijloacele materiale de
probă care au fost ridicate până la sosirea echipei de cercetare, în scopul
conservării acestora. Se vor însera pe scurt, la persoana I singular,
declaraţiile persoanelor care le-au ridicat, avându-se în vedere locurile,
starea, poziţia lor și măsurile întreprinse cu privire la acestea;
 Descrierea amănunţită a urmelor şi mijloacelor materiale de
probă descoperite, cu precizarea procedeelor de fixare, ridicare, ambalare
şi sigilare;
 Atunci când cercetarea la fața locului a fost urmată de
efectuarea imediată a unei reconstituiri, se vor descrie amănunțit modul
în care aceasta a fost efectuată și rezultatele obţinute;
 Măsurile luate la faţa locului cu privire la victimă, făptuitor,
mijloacele folosite la săvârşirea infracţiunii ori cele produse în activităţi
ilicite descoperite asupra acestuia;
  Rezultatele folosirii câinelui de urmărire, precizându-se
traseul parcurs și rezultatele obţinute. Procesul verbal şi schiţa întocmite
cu acest prilej se vor anexa la procesul verbal de cercetare la faţa locului;
 Ora începerii şi terminării cercetării la faţa locului, condiţiile
atmosferice şi de lumină existente pe durata acestei activităţi;
 Celelalte mijloace procesual-penale și criminalistice folosite
la fixarea rezultatelor cercetării: fotografii şi filme judiciare, schiţe,
desene, înregistrări audio etc. cu indicarea tipului şi mărcii aparaturii
tehnice utilizate şi precizarea că se vor anexa la procesul verbal;
 Menţiune că în afara celor consemnate în cuprinsul
procesului verbal, nu au fost ridicate alte urme sau mijloace materiale de
probă;
 Menţiune despre existenţa sau inexistenţa observaţiilor părţii
vătămate, martorilor asistenţi;
 Obiecţiunile făptuitorului cu privire la modul în care s-a
efectuat cercetarea şi conţinutul procesului verbal;
 Numărul de exemplare în care a fost încheiat procesul verbal
şi destinaţia acestora;
 Semnăturile organului judiciar, specialiştilor, părţii
vătămate, martorilor asistenţi şi ale făptuitorului (dacă participă la
cercetare), pe fiecare pagină şi la sfârşitul procesului verbal.
În procesul verbal nu se înscriu presupuneri, păreri sau concluzii
aparţinând persoanelor care au participat sau asistat la cercetare. În
acelaşi timp însă, trebuie consemnate toate constatările din timpul
cercetării, chiar și atunci când nu se poate stabili o legătură logică între
urmele, mijloacele materiale de probă ori diversele împrejurări de fapt pe
de o parte, şi versiunile elaborate cu privire la modalităţile comiterii
faptei pe de altă parte.
 Schiţa locului faptei.
Schiţa este un mijloc auxiliar dar important de fixare a rezultatelor
cercetării fața locului. Ea constă în reprezentarea grafică a situaţiei din
locul faptei, a locurilor și obiectelor pe sau în care au fost descoperite
urmele şi mijloacele materiale de probă precum şi a distanţelor dintre ele.
Schița se întocmește în baza măsurătorilor efectuate în cursul
cercetării la fața locului și trebuie să faciliteze înțelegerea descrierilor
făcute în cuprinsul procesului verbal de cercetare și a înregistrărilor foto
ori video făcute cu acest prilej.
 Schița trebuie să fie individualizată, cotată, întocmită la scară și
orientată în raport cu punctele cardinale.
Fără a intra în detalii, precizăm că la întocmirea schiței se folosesc în
mod frecvent, următoarele procedee: schiţa în proiecţie orizontală, schiţa
în proiecţie verticală (frontală sau laterală), rabatarea planurilor de
proiecţie şi schiţa în secţiune.
 Înregistrările audio.
Înregistrările audio prezintă avantajul că asigură fixarea cronologică
atât a constatărilor făcute în cursul cercetării la fața locului, cât şi la
fixarea declaraţiilor persoanelor care au legătură cu fapta şi ale martorilor
oculari. Informaţiile pe care le conţin înregistrările audio sunt extrem de
utile la întocmirea procesului verbal, ele servind la descrierea completă şi
exactă a stărilor de fapt care interesează cauza.
Înregistrările de la faţa locului trebuie să cuprindă următoarele
date:
 Denumirea activităţii ale cărei rezultate sunt înregistrate şi
cauza în care se face înregistrarea;
 Data, ora la care începe şi locul în care se face înregistrarea;
 Datele de identificare și calitatea persoanei care înregistrează
şi organul/instituția din care face parte;
 Datele de identificare ale apărătorului când acesta participă
la cercetare;
 Descrierea detaliată a tuturor constatărilor din timpul
cercetării;
 Declaraţiile persoanelor ascultate, întrebările care le-au fost
adresate şi răspunsurile pe care le-au dat;
 Aparatura folosită la înregistrare și precizarea că aceasta nu a
fost oprită pe durata audierii. Atunci când este cazul, se vor preciza
eventualele întreruperi, motivele şi durata lor, precum şi ora la care a fost
reluată înregistrarea;
 Menţiune că s-a adus la cunoştinţa persoanelor ascultate,
conţinutul înregistrării;
 Eventualele observaţii, obiecţii şi completări pe care le-au
făcut persoanele ascultate şi pe care doresc să le facă (vor fi înregistrate
în continuare, astfel încât să nu fie afectat sau modificat conţinutul
înregistrării);
  Durata totală a înregistrării, cu menționarea orei la care a
început și a celei la care s-a terminat.
Suportul pe care s-a făcut înregistrarea se ambalează, etichetează şi
sigilează. Eticheta se semnează inclusiv de martorii asistenţi prezenţi la
cercetare. Pentru conservarea înregistrărilor, acestea vor fi ferite de surse
electrice, magnetice, de căldură, aparate de emisie recepţie, praf sau alte
impurităţi, umiditate excesivă etc. Despre înregistrare se face menţiune în
procesul verbal de cercetare la faţa locului.