Sunteți pe pagina 1din 9

1 / 187

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei P., reclamantul


A. a solicitat în contradictoriu cu B„ obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate şi
posesie imobilul situat în Piteşti, str. R., în valoare de 150.000 lei, fiind prezentate datele de
identificare ale construcţiei şi vecinătăţile terenului.

Solicită şi despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului, în valoare de 59.000 lei,


pentru ultimii 3 ani.

B, formulează întâmpinare, arătând că valoarea indicată de A. este mult sub valoarea


reală a imobilului. Depune şi cerere reconvenţională în care solicită ca în cazul în care se
admite cererea principală să fie obligat A. la plata sumei de 300.000 lei contravaloarea
îmbunătăţirilor aduse imobilului, prin refacerea construcţiei existente, realizarea unei plantaţii
de pomi şi a amenajărilor terenului. Solicită declinarea competenţei în favoarea Tribunalului
A., pe de o parte faţă de valoarea care va rezulta din evaluarea corectă a bunului, iar pe de
altă parte din valoarea cererii reconvenţionale.

Care este instanţa competentă?

Art 98 cpc stabileste competenta

Cererea de chemare in judecata are drept obiect un imobil evaluat la 150.000 lei,
astfel ca va face obiectul competentei materiale a judecatoriei potrivit art. 94 alin 1, lit j

Solicitarea de catre reclamant a unor despagubiri in valoare de 59.000 lei nu


prezinta relevanta in materia competentei si nu modifica competenta instantei, pt ca
derspagubirile nu se iau in calculul valorii obiectului cererii principale.

Pt ca este o cerere reala imobiliara valoarea va fi data in functie de valoarea


impozabila stabilita potrivit legislatiei fiscale.

Pt ca paratul nu este de acord cu evaluarea facuta de reclamant se poate proceda la


proba cu expertiza, chiar daca in cadrul probei se va modifica cuantumul valoric al cererii,
aceasta nu va modifica competenta instantei sesizata care va judeca mai departe procesul.

Solicitarea cererii de declinare a competentei in favoarea tribunalului A nu este


intemeiata datorita celor expuse anterior.

Instanta competenta sa solutioneze litigiul este judecatoria B.

2/ 187

Reclamantul A. formulează o cerere de chemare în judecată, pe rolul Judecătoriei P.,


împotriva pârâţilor B., C., D. şi E„ solicitând de la fiecare plata chiriei pentru trei luni
consecutiv, pentru apartamentele aflate în imobilul proprietatea reclamantului, închiriate
fiecăruia dintre pârâţi.
Arată reclamantul că valoarea cererilor este în total sub 200.000 lei, astfel că
judecătoria este competentă. B. şi C. invocă excepţia de necompetenţă teritorială, la primul
termen de judecată, faţă de faptul că fiecare domiciliază în raza teritorială a altei instanţe,
astfel că în ceea ce-i priveşte nu poate opera prorogarea de competenţă.

Ce va decide instanţa?

Cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul A are o valoare sub


200.000 de lei , astfel se incadreaza in prevederile art 99, alin1 lit A , fiind de competenta
materiala a judecatoriei.

In speta este incident un caz de competenta teritoriala alternativa, avand in vedere


dispozitiile art 113 alin 1 punctul 4, unde se arata ca mai este competenta si instanta locului
unde se afla imobilul pentru cererile ce izvorasc din raportul de locatiune al imobilelor (pe
langa instanta in a carei circumscriptie domiciliaza paratul).

Fiind vorba de o pluraritate de parati , in baza art 112, cererea de chemare in


judecata poate fi introdusa la instanta competenta pentru oricare dintre acestia.

Instanta va respinge exceptia de necompetenta , pronuntand con fart 132 alin.2 o


incheiere interlocutorie prin care se va declara competenta sa judece si care va putea fi
atacata numai odata cu hotararea asupra fondului.

3 / 187

A. formulează cerere de chemare în judecată împotriva lui B. solicitând obligarea


acestuia la plata sumei de 20.000 lei reprezentând reparaţii efectuate la imobilul locuinţă,
proprietatea pârâtului, precum şi recunoaşterea unui drept de abitaţie asupra bunului locuinţă,
potrivit contractului.

B. invocă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei deoarece acţiunile privitoare la


imobile sunt de competenţa instanţei în raza căreia se află situat imobilul.

Soluţionaţi excepţia de necompetenţă.

Avem de-a face cu un caz de competenta teritoriala exclusiva reglementat de art 117,
alin 1, care stabileste ca cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai
la instanta in a carei circumscriptie este situat imobilul.

Avand in vedere ca reparatiile solicitate s-au nascut in raport direct cu dreptul de


abitatie asupra bunului locuinta.

Competenta instantei este aplicabila conf dispozitiilor anterioare, astfel instanta va


admite exceptia de necompetenta si va pronunta o hotarare de declinare de competenta,
nesusceptibila de nici o cale de atac, trimite dosarul cauzei catre inst competenta conf art
132 alin.3
4 / 188

Prin sentinţa din 14 ianuarie 2019 Judecătoria A. şi-a declinat competenţa în favoarea
Judecătoriei S., care la rândul său şi-a declinat competenţa în favoarea judecătoriei V.

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestită cu soluţionarea conflictului stabileşte


competenţa Judecătoriei T. în soluţionarea litigiului.

Aceasta din urmă se declină în favoarea Tribunalului A., care îşi declină competenţa
înapoi către Judecătoria T., constată ivit conflictul şi sesizează ÎCCJ pentru soluţionarea
acestuia.

Ce va face instanţa? Analizaţi declinările consecutive.

Judecatoria A si jud E si-au declinat succesiv competenta de a judeca in acelasi


proces, con art 133 alin.2 fiind un conflict negativ.

Conf art 135 alin.1 conflictul de competenta ivit intre 2 instante se solutioneaza de
instanta imediat superioara si comuna instantelor aflate in conflict.

Intervine Inalta Curte pt solutionarea conflictului si stabileste competenta


judecatoriei T, desi conform codului dosarul nu ar fi trebuit sa ajunga la inalta curte, dar
conf art.135, alin.2, hotararea pronuntata de ICCJ este obligatorie pt judecatoria T

Apare un alt conflict negativ de competenta, deoarece jud T declina competenta in


favoarea tribunalului A, care la randul sau declina catre judecatoria T.

Inalta curte intoarce dosarul la jud T deoarece anterior fusese pronuntata o hotarare
de stabilire a competentei in favoarea jud T.

5 / 188

Prin cererea înregistrată pe rolui Tribunalului P., A. a solicitat anularea Hotărârii


Consiliului Judeţean T. nr. x/2018, a solicitat acordarea de despăgubiri şi obligarea
Consiliului Judeţean să emită o HCJ cu un conţinut conform legii.

Totodată a invocat excepţia de nelegalitate a unei hotărâri a Guvernului din anul 2017,
care a stat la baza actului atacat şi a solicitat suspendarea judecăţii până la soluţionarea
excepţiei de nelegalitate.

Instanţa a analizat excepţia de nelegalitate, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004,
reţinând că este competentă să soluţioneze şi excepţiile ridicate în cauză prin prorogare de
competenţă şi a respins acţiunea.

Analizaţi actele instanţei de judecată.


Exceptia de nelegalitate a unei hotărâri a Guvernului nu poate fi solutionata de o
instanta de drept comun, urmand a fi disjunsa, si trimisa spre solutionare instantei
competente. Tribunalul nu avea competenta de a solutiona exceptia de nelegalitate

Tribunalul a retinut in mod gresit caz legal de prorogare de competenta, deoarece


exceptia de nelegalitate nu poate fi analizata de o instanta de drept comun.

Aceasta trebuia sa disjunga exceptia invocata si ar fi putut dispune suspendarea


cauzei pana la pronuntarea instantei competente asupra exceptiei.

Speta 6 / 188

Art 94 alin.1 lit.a – judecatoria P este competenta sa solutioneze capatul de cerere


referitor la obligarea paratei la plata sumei de 198.000 de lei plus penalitati. Deoarece art
98 din cpc prevede faptul ca in functie de valoarea obiectului cererii aratata in capatul
principal de cerere se determina competenta instantei, nu se au in vedere penalitatile.

Referitor la al doilea capat de cerere care este o cerere accesorie instanta in mod
corect dispune disjungerea prin declinarea competentei in favoarea tribunalului , aceasta
reiesind din dispozitiie art 93, coroborate cu art 120 din cpc.

Referitor la cererea de interventie principala, avand in vedere art 67, alin.1 si 2,


aceasta ramane sa fie judecata de catre judecatoria P.

Speta 7 / 189

Prin cererea inregistrata la 17 decembrie 2018, pe rolul judecatoriei P, A solicita ca, in


contradictoriu cu paratii B si C, mostenitorii lui N, sa fie pronuntata o hotarare care sa tina
loc de contract de vanzare cumparare pentru imobilul din str. R, nr.12, localitatea S, potrivit
art 1669 c civ.

Paratul invoca exceptia necompetentei teritoriale absolute in aplicarea art 117 cpc,
sustinand ca cererea trebuia depusa la instanta in raza careia este situat bunul.

Solutionati exceptia.

Se admite exceptia deoarece nu era competenta sa solutioneze judecatoria P pricina.

1 / 204

La termenul de judecată din 12 noiembrie 2018 reclamantul invocă faptul că la


termenul anterior, 1 octombrie 2018, nu a fost legal citat, nefiindu-i înmânată citaţia sau
înştiinţarea cu privire la ridicarea acesteia. Solicită prin urmare un termen pentru a-şi
modifica cererea, arătând că şi citaţia pentru termenul actual a primit-o cu două zile în urmă.

Pârâtul se opune cererii formulate, arată că reclamantul a luat termenul în cunoştinţă


la depunerea cererii, când instanţa i-a adus Ia cunoştinţă faptul că primul termen se stabileşte
în maximum 60 de zile de Ia punerea rezoluţiei pe cererea de chemare în judecată. Prin
urmare, nu mai trebuia citat pentru termenele următoare.

Mai mult, arată pârâtul, înştiinţarea prin care se aducea la cunoştinţă reclamantului că
trebuie să ridice citaţia pentru termenul din 1 octombrie 2018, a fost afişată, în condiţiile art.
163 C. pr. civ., potrivit menţiunilor din procesul-verbal întocmit de către agentul procedural.

Reclamantul arată că nu a fost acasă şi prin urmare nu a putut să primească sau să


refuze primirea citaţiei pentru a deveni incidente prevederile art. 163 alin. (3) C. pr. civ. şi
implicit prezumţia de cunoaştere a termenului din 1 octombrie 2018. Ca atare, procedura
trebuia îndeplinită prin poştă, în condiţiile art. 154 alin. (4) C. pr. civ.

Care sunt condiţiile luării termenului în cunoştinţă, la depunerea cererii de chemare în


judecată?

Care este regula în materia procedurii de citare?

Analizaţi susţinerile părţilor

Partile urmeaza sa ia cunostinta de termen prin comunicarea citatiei, conf art 153. Pt
termenele ulterioare sunt aplicabile disp art 229.

Regula in materia procedurii de citare este reglementata de art 154 cpc.


Comunicarea citatiilor si a tuturor actelor de procedura se fac din oficiu de catre agentii
procedurali ai instantei ori salariati ai altor instante in ale caror circumscriptii se afla cel
caruia i se comunica actul.

Conf 155 alin.1 pct.6, pers fizice se citeaza la domiciliul lor iar in cazul in care nu
locuiesc la domiciliu la resedinta cunoscuta ori la locul ales de ele.

Reclamantul se poate intemeia pe prevederile art 160 alin.1, daca partea prezenta in
instanta personal sau prin reprezentant nu a primit citatia sau a primit-o intr-un termen mai
scurt decat cel prevazut la art 159(cel putin 5 zile inaintea term de jud), procesul se amana
la cererea partii interesate.

Reclamantul poate invoca si art 163, alin.6, 8, 9

Conf 163. Alin.3 lit.g, in cazul in care pers nu este gasita, fără motive temeinice,
destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citației în interiorul termenului de 7 zile sau,
după caz, al termenului de 3 zile prevăzut la lit. f), citația se consideră comunicată la
împlinirea acestui termen;
Art 229 sunt aplicabile doar pentru termenele ulterioare.

Reclamantul se prezinta la termenul de judecata ulterior, astfel se considera ca


procedura este indeplinita, din acest moment se reasigura contradictorialitatea.

Referitor la solicitarea reclamantului la modificarea cererii sunt aplicabile disp


art.204.( Reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea
decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat).

2 / 204

La termenul de judecată din 2 noiembrie 2018 reclamantul a invocat faptul că


termenul nu a fost stabilit de instanţă cu respectarea prevederilor legale care arată că acesta
trebuie să fie de maximum 60 de zile de la data rezoluţiei, fiind mult mai lung.

Arată că a suferit prejudicii datorită acestui aspect, fiind nevoit să desemneze un


reprezentant judiciar plătit, deoarece în 45 de zile de la data depunerii cererii personal la
instanţă era programat să părăsească ţara pentru o perioadă de un an, fără posibilitatea
revenirii.

De asemenea, cererea sa are caracter urgent, fiind vorba despre o procedură în


contencios administrativ, astfel că nu se justifică un termen atât de îndelungat.

Analizaţi susţinerile reclamantului.

3 / 204

A. formulează cerere de repunere în termenul de apel, împotriva sentinţei pronunţate


de Judecătoria P., arătând că sentinţa nu i-a fost comunicată la noul domiciliu, pe care 1-a
schimbat în cursul judecăţii.

Depune ataşat recipisă de înaintare la poştă a unui înscris adresat instanţei, în care
susţine că solicita un termen pentru a-şi pregăti apărarea şi în care indica noul său domiciliu,
aducând astfel ia cunoştinţă instanţei despre schimbarea de domiciliu, astfel că Ia acesta
trebuia să-i fie comunicată sentinţa.

Analizaţi susţinerile lui A. în raport de dispoziţiile legale aplicabile.

4 / 204

La 12 ianuarie 2018, pentru termenul de judecata din 16 ianuarie 2018 paratul a depus
la dosar note prin care a sustinut ca procedura de citare pentru acest termen nu a fost legal
îndeplinită cu reclamantul, deoarece, pe de o parte, deşi acesta a ales domiciliul la avocatul
său, nu a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, iar, pe de altă parte,
pe dovada de comunicare se arată că citaţia a fost depusă în cutia poştală, deşi o atare
modalitate nu este posibilă în cazul comunicării actelor la un avocat, în condiţiile art. 162 C.
pr. Civ
Instanţa:

a. constată că procedura nu a fost legal îndeplinită, deoarece procedura nu poate fi


lăsată în cutia poştală, dacă se efectuează la un avocat;

b. constată că neregularitatea procedurii de citare nu poate fi invocată de partea


adversă;

c. înlătură susţinerea referitoare ia nulitatea procedurii, deoarece a fost efectuată la


avocat, deşi nu s-a indicat persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură.

5 / 205

în cauza având ca obiect nulitatea unui contract de societate, în temeiul art. 1932 C.
civ., reclamantul A.i (asociat) a solicitat citarea pârâtului A.2 (asociat) la domiciliul acestuia
din străinătate (Turcia).

Instanţa a citat pe pârât prin citaţie scrisă, trimisă cu scrisoare recomandată cu


conţinut declarat şi confirmare de primire, potrivit art. 155 alin. (1) pct. 13 C. pr. civ.

La termenul de judecată, în lipsa oricărei confirmări de primire, instanţa a constatat că


recipisa de predare a scrisorii la poşta română, în cuprinsul căreia au fost menţionate actele ce
se expediază, ţine loc de dovadă a îndeplinirii procedurii, prin tratate sau convenţii
internaţionale nefiind prevăzut altfel.

La acelaşi termen, instanţa a admis cererea reclamantului A.i şi a constatat nulitatea


societăţii.

Sentinţa s-a comunicat părţilor, pentru pârât în aceeaşi manieră ca şi pentm


comunicarea citaţiei, 18 mai 2018 fiind data recipisei de predare a scrisorii la poşta română.

La 19 iulie 2018, A.2 a formulat apel, susţinând că greşit a fost considerată îndeplinită
procedura de citare şi de comunicare, deoarece nu a primit nicio citaţie pe tot parcursul
procesului, fiind anunţat de un cunoscut despre proces. Instanţa trebuia să-l citeze la
domiciliul său din Turcia, aducându-i la cunoştinţă că trebuie să-şi desemneze un mandatar în
ţară, ceea ce nu s-a întâmplat, iar hotărârea nu i-a fost comunicată nici până în prezent.

Instanţa de apel:

a. va respinge apelul ca nefondat, reţinând că, potrivit art. 155 alin. (1) pct. 13 C. pr.
civ., citaţia fiind trimisă cu scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de
primire, recipisa de predare a scrisorii la poşta română, în cuprinsul căreia sunt menţionate
actele ce se expediază, ţine loc de dovadă a îndeplinirii procedurii, prin tratate sau convenţii
internaţionale la care este parte România nefiind prevăzut altfel, iar regula se aplică la orice
comunicare;
b. va admite apelul, reţinând că art. 155 alin. (1) pct. 13 C. pr. civ. nu se aplică la
prima citare, ci numai după ce partea citată corect nu se conformează obligaţiei de a-şi alege
un domiciliu în România, unde urmează să li se facă toate comunicările privind procesul;

c. va respinge apelul ca tardiv declarat faţă de data comunicării sentinţei şi data


declarării căii de atac.

6 / 205

Dupa primirea citatiei sub semnatura reprezentantilor legali, reclamantul S. si partea


adversa, societatea T, nu se prezinta la termenul de 18 septembrie 2018, astfel ca instanta
suspenda cauza, deoarece niciuna dintre parti nu a fost prezenta si nu a cerut judecarea cauzei
si in lipsa.

Prin cererea de repunere pe rol, formulata de S prin reprezentant legal, la 25


septembrie 2018, se solicita citarea partii adverse la noul sediu identificat de catre reclamant,
potrivit mentiunilor din registrul comertului, modificate la cererea paratului dupa sesizarea
instantei.

Se fixează termen la 23 octombric 2018, pentru care reclamantul nu mai este citat,
deoarece s-a reţinut că cererea de repunere pe rol a fost depusă prin reprezentantul prezent,
care a luat termenul în cunoştinţă. Procedura cu pârâta, deşi nu este îndeplinită la sediul nou
indicat, citaţia fiind emisă tot la sediul arătat iniţial în cerere, este considerată îndeplinită,
deoarece, deşi plicul s-a întors cu menţiunea că nu s-a putut realiza procedura, agentui
constatând schimbarea sediului, pârâta nu a anunţat schimbarea sediului, potrivit prevederilor
art. 172 C. pr. civ.

A. Analizaţi îndeplinirea procedurii pentru termenul de repunere pe rol.

B. Dacă instanţa dispune menţinerea cauzei în stare de suspendare, considerând că


procedura a fost îndeplinită, dar niciuna dintre părţi nu s-a prezentat şi nu a cerut judecarea
cauzei în lipsă, iar

S. formulează recurs împotriva încheierii de menţinere în stare de suspendare (de


respingere a cererii de repunere pe rol), susţinând nelegalitatea procedurii de citare, ce va face
instanţa de recurs:

a. respinge recursul ca nefondat, procedura fiind îndeplinită pentru soluţionarea cererii


de repunere pe rol cu ambele părţi;

b. admite recursul, casează încheierea şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru


îndeplinirea procedurii de citare în mod legal cu pârâta, la soluţionarea cererii de repunere pe
rol;

c. respinge recursul ca nefondat, criticarea modului de îndeplinire a procedurii de


citare cu partea adversă putând fi făcută numai dacă partea nelegal citată nu e prezentă şi
numai la termenul la care ea s-a produs, nu direct în recurs.