PARTEA a II – a CRIMINOLOGIA ETIOLOGICĂ Principalele teorii cauzale

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE nr. 7

POZITIVISMUL ITALIAN

GAROFALO – TEORIA ANORMALITĂŢII MORALE. FERRI – TEORIA

ANORMALITĂŢII BIO – PSIHO – SOCIALE. CARACTERISTICILE ŞCOLII
POZITIVISTE

I. Raffaele Garofalo.Teoria anormalităţii morale

Garofalo (1851 – 1934) a fost magistrat de carieră, îndeplinind funcţia de Preşedinte de

Cameră la Curtea de Apel din Napoli. Principala sa lucrare ,,Criminologie’’ a fost publicată
prima dată în 1885. Este primul care a utilizat denumirea de criminologie în sensul
contemporan.

1. Teoria anormalităţii morale

Construcţia teoretică a lui Garofalo se întemeiază pe noţiunea de delict natural. Pentru

a stabili noţiunea de crimă trebuie realizată distincţia dintre delicte naturale şi delicte
convenţionale. Noţiunea de crimă, în sens sociologic, ar trebui să includă doar categoria
delictelor naturale.
Crima răneşte acele sentimente pe care le numim ,,simţul moral’’ al unei colectivităţi.
Singurele sentimente care au importanţă pentru morala socială sunt sentimentele altruiste. În
categoria sentimentelor altruiste există doua constante: mila şi probitatea. Pe baza celor două
sentimente fundamentale, mila şi probitatea, Garofalo consideră ca se poate realiza identificarea
delictelor naturale, deci, a crimelor : ,,elementul de imoralitate necesar pentru ca un act
dăunător să fie considerat drept criminal de către opinia publică, este vătămarea acelei părţi a
simţului moral care constă în sentimentele altruiste fundamentale, mila şi probitatea’’.
Garofalo işi propune apoi identificarea tipului criminal, a individului capabil sa comită
un delict natural. Criminalul este un anormal deoarece diferă de majoritatea contemporanilor şi
concetăţenilor săi prin lipsa anumitor sentimente şi a anumitor forme de dezgust. Pentru
Garofalo criminalul tipic este un ,,monstru în plan moral’’, este acela căruia ,, îi lipseşte total
altruismul’’.
Garofalo admite existenţa unei zone intermediare între delincvenţi şi oamenii normali,
deoarece consideră că este imposibil să tragem o linie care să separe în mod distinct lumea
criminală de cea a oamenilor oneşti, pentru că există peste tot in natură grade şi nuanţe.
În cadrul tipului criminal general conceput, Garofalo stabileşte urmatoarele categorii :
asasini; violenţi ; necinstiţi ; cinici.
Rezultă că, în concepţia lui Garofalo, fenomenul criminal este determinat de o
anormalitate morală, bazată pe lipsa sentimentelor altruiste, pe indiferenţă fectivă.
TEME :

- Arătaţi diferenţa între delictele naturale şi cele convenţionale.

2. Importanţa operei lui Garofalo

- Teoria anormalităţii morale reprezintă punctul de plecare al teoriilor psiho- morale;

- Garofalo sesizează aspecte interesante în legătură cu influenţele socio – economice asupra

criminalităţii ( instrucţia şcolară, religia, factorii economici);

- Introduce noţiunea de periculozitate a infractorului (temibilita);

- Garofalo deţine prioritatea în sublinierea necesităţii efectuării de anchete sociale cu privire la

infractor ( este un pionier al criminologiei clinice).

TEME :
- Arătaţi care este concepţia lui Garofalo în legătură cu influenţa educaţiei şcolare şi a
celei religioase asupra fenomenului criminal.
- Care este utilitatea conceptului de periculozitate a infractorului?

II. Enrico Ferri. Teoria anormalităţii bio – psiho – sociale

Ferri (1856-1929) a urmat studii juridice la Universitatea din Bologna. A fost profesor
universitar, avocat şi om politic. A avut o bogată activitate ştiinţifică. Principala lucrare a lui
Ferri a apărut în 1881 sub denumirea ,, Noile orizonturi ale dreptului penal’’ şi a fost republicată
ulterior cu titlul ,, Sociologie criminală’’. În această lucrare autorul formulează o teorie
multifactorială a delictului.

1. Teoria anormalităţii bio-psiho-sociale

În construirea teoriei sale Ferri pleacă de la clasificarea criminalului şi a factorilor

criminogeni.

Criminalii sunt clasificaţi în cinci categorii:

Criminalii nebuni. Intră în această categorie toate cazurile patologice. O varietate aparte o
reprezintă nebunul moral.

Criminalii născuţi. Sunt cei la care se regăsesc, de o manieră evidentă, caracteristicile speciale
ale omului criminal relevate de antropologia criminală.

Criminalii obişnuiţi sau din obişnuinţă dobândită (corespund recidivistului din dreptul penal).
Se caracterizează prin slăbiciune morală la care se adaugă stimuli ai circumstanţelor şi mediului
corupt.
Criminalii de ocazie. În această categorie se regăsesc cei care sunt împinşi să comită fapte
penale de unele condiţii legate de mediul fizic şi social.

Criminalii din pasiune. Sunt o varietate a criminalilor de ocazie. Comit de cele mai multe ori
infracţiuni contra persoanei.

Graniţele între cele cinci categorii de criminali nu sunt foarte ferme.

Factorii criminogeni sunt grupati în trei categorii :

Factorii antropologici, divizaţi la rândul lor în trei subcategorii :

- constituţia organică ;
- constituţia psihică ;
- caracteristicile personale ale criminalului.

Factorii fizici sau cosmo-telurici ;

- cuprind toate cauzele aparţinând mediului fizic.

Factorii sociali ;
- rezultă din mediul social în care trăieşte delincventul.

În planul prevenirii criminalităţii Ferri introduce noţiunea de echivalenţi ai pedepselor;

aceştia constau în anumite modificări în structurile politice, economice, administrative etc.,
prin care individul ar trebui ghidat (indirect) spre o conduită legală.

Rezulltă că în opinia lui Ferri, crima ca fenomen individual este determinata de o

multitudine de factori concurenţi de natură biologică, psihologică şi socială.

TEME :
- Indicaţi trăsăturile criminalului din pasiune şi diferenţa acestuia faţă de celelalte tipuri de
criminal.
- Dati exemple de factori criminogeni de natură fizică şi de natură socială.
- Daţi exemple de echivalenţi ai pedepselor şi arătaţi care ar putea fi mecanismul de
funcţionare al acestora.

2. Contribuţia lui Ferri la dezvoltarea gândirii criminologice

- Teoria lui Ferri a stat la baza teoriilor psiho – sociale moderne.

- Ferri formulează teoria pozitivistă a răspunderii penale. Astfel, el neagă ideea de liber arbitru
şi, neagă implicit ideea de răspundere morală, pe care o înlocuieşte cu răspunderea socială.

- Teoria lui Ferri a dat o nouă orientare cercetării criminologice deoarece teoriile etiologice
moderne nu au mai putut face abstracţie de caracterul multifactorial al fenomenului criminal.

TEME :
 - Explicaţi teoria pozitivistă a răspunderii penale formulată de Ferri.

III. Caracteristicile şcolii pozitiviste

1) Studiază fenomenul criminal ca realitate umană şi socială şi, în mod corelativ, contestă
viziunea abstractă asupra crimei;

2) Formulează ipoteze şi concluzii bazate pe observarea fenomenului criminal, pe metoda

inducţiei pozitive şi renunţă la deducţia apriorică, speculativă;

3) Neagă existenţa “liberului arbitru” şi propune înlocuirea acestei idei cu cea a determinismului
bio-psiho-social ;

4) Propune înlocuirea conceptului de răspundere morală cu cel de răspundere socială ;

5) Justifică activitatea juridico-penală prin raţiuni de apărare socială, ceea ce presupune măsuri
de protecţie şi măsuri de prevenire.

REFERATE :
- Distincţia delict natural – delict conventional în Criminologia lui Garofalo ;
- Substitutele (echivalenţii ) pedepsei în Sociologia criminală ;

ÎNTREBĂRI / SUBIECTE :

- Teoria anormalitatii morale ;

- Importanţa operei lui Garofalo;

- Tipuri de criminal şi factori criminogeni la E. Ferri ;

- Contribuţia lui Ferri la dezvoltarea gândirii criminologice.

- Caracteristicile şcolii pozitiviste.