1. SISTEMUL NATIONAL DE TRANSPORT.

Sistemul national de transport are un caracter strategic si constituie parte integranta a sistemului economic si social. Acesta cuprinde urmatoarele moduri de transport: - Rutier; - Feroviar; - Naval; - Aerian; - Multimodal sau combinat (care se efecteaza in baza unui document unic de transport, cu folosirea de mijloace de transport diferite). Fiecare mod de transport are in compunere o infrastructura de transport, mijloace de transport, operatori de transport, operatori ai activitatilor conexe transporturilor, sistem de management al traficului, sisteme de pozitionare si navigatie. Infrastructura de transport Respectiv: caile de comunicatii rutiere, feroviare, navale si aeriene, sunt destinate desfasurarii activitatii de transport, activitatilor conexe transporturilor si, impreuna cu sistemul de management al traficului si sistemele de pozitionare si navigatie, formeaza retelele de transport care pot fi de interes national, european, international. Mijloacele de transport. Denumite si vehicule, sunt mijloacele mobile cu sau fara propulsie, amenajate pentru transportul de persoane sau bunuri, destinate sa se deplaseze pe o cale de comunicatie rutiera, feroviara, navala sau aeriana. Operatorii de transport. Numiti si transportatori, sunt persoane fizice sau persoane juridice autorizate sa efectueze transport intern sau international de persoane sau de bunuri, in interes public sau in interes propriu, cu mijloace de transport detinute in proprietate sau cu contract de inchiriere ori leasing. Operatorii de transport pot fi cetateni romani sau straini si au acces egal si nediscrimatoriu la infrastructura de transport deschisa accesului public. Operatorii activitatilor conexe transporturilor. Sunt persoane fizice sau persoane juridice care indeplinesc activitati ce se desfasoara in legatura cu transportul sau in timpul acestuia. Utilizatorii. Sunt: in transportul de persoane calatorii sau pasagerii, iar in transportul de bunuri expeditorii bunurilor. Au acces egal la infrastructura de transporturi deschisa accesului public si pot alege liber modul de transport pentru deplasare. Sistemele de management al traficului si sistemele de pozitionare si navigatie.

Cuprind instalatiile tehnice si sistemele de informatii si telecomunicatii necesare asigurarii unei operari armonioase a retelelor de transport si gestionarii eficiente a traficului Fondurile necesare pentru intretinerea infrastructurii fiecarui mod de transport provin din perceperea de taxe, redevente, tarife.

2. CLASIFICAREA TRANSPORTURILOR.
O clasificare are un dublu scop: - sa ofere tabloul general al transporturilor; - sa delimiteze materia care urmeaza sa fie studiata. Transporturile se clasifica dupa mai multe criterii:

I.

Dupa obiectul lor.

a. Transporturi de persoane. Asemenea deplasari le efectueaza orice persoana in calitate de calator, in curse cotidiene precum si in cele de agrement, concediu, de obicei prin mijloace de transport in comun sau cu masini personale. b. Transportul de bunuri. Sunt cantitativ si valoric cele mai importante din punct de vedere economic. In aceasta categorie intra: - transporturile curente - materii prime, materiale; - transporturile particularizate - au ca obiect transmiterea de energie electrica prin retele de inalta tensiune, transport de gaz metan prin conducte, transporturile pe banda rulanta (de regula in aeroporturi pentru bagaje si materiale).

II.
a. b. c. d. e.

In raport de tipurile de vehicule folosite:

Feroviare locomotive cu abur, diesel, electrice, vagoane; Rutiere auto si cu tractiune animala; Navale nave maritime si fluviale, barje; Aeriene aeronave; Combinate.

III.

In raport cu caile de transport utilizate:

a. Terestre rutiere si feroviare; b. Pe apa maritime, fluviale, pe rauri si canale navigabile, pe lacuri navigabile; c. Aeriene pe calea aerului.

IV.

In raport de teritoriu:

a. Intern deplasarea nu depaseste teritoriul national al unui stat; b. International deplasarea depaseste teritoriul unui stat, respectiv cand punctul de plecare e intr-un stat si locul de sosire in alt stat.

V. Dupa cum transportul se executa cu un mijloc de transport sau cu folosirea mai multor mijloace de transport:
a. Unimodal un singur mijloc de transport; b. In trafic combinat cand transportul se executa succesiv cu doua sau mai multe mijloace de transport, cu doi sau mai multi carausi, in baza unui singur contract de transport. In raport de limitele teritoriului acest trafic se imparte in: - Transport in trafic combinat intern; - Transport in trafic combinat international.

VI.

In raport de planificarea transporturilor:

a. Transport cu periodicitate regulata se desfasoara pe trasee, distante si zile ale saptamanii prestabilite, orele de plecare, punctele de stationare de pe parcurs si de sosire sunt fixate dinainte, cu valabilitate anuala sau sezoniera; b. Transporturi ocazionale au loc pe itinerarii, la date si in conditii negociate, de la caz la caz, de caraus cu utilizatorul interesat. Carausii isi pot organiza activitatea in oricare dintre aceste doua moduri de realizare a deplasarii de persoane sau bunuri.

3. CLASIFICAREA TRANSPORTURILOR DIN PUNCT DE VEDERE JURIDIC

VII. Din punct de vedere juridic:

a. Transporturile publice Sunt organizate de agenti economici specializati si puse fara discernamant la dispozitia clientelei formate din calatori sau expeditori de bunuri. In toate cazurile se incheie intre acestia si operator contracte comerciale, utilizatorul plateste pretul tarifar sau, in mod exceptional, in echivalent sau servicii de alt gen. Carausul executa deplasarea ca o profesie obisnuita. I se cere sa indeplineasca conditii legale de pregatire si dotare tehnica si sa fi obtinut licentele corespunzatoare. Ei pot fi persoane fizice, comercianti sau societati comerciale. b. Transporturile in interes propriu Acestea se definesc ca fiind activitati specifice, fundamentul de drept care le individualizeaza difera prin natura sa de contractul comercial. In aceasta categorie deosebim urmatoarele modalitati de deplasare in interes propriu a persoanelor si bunurilor: 1. Transporturile de serviciu in interes propriu. Sunt organizate de institutii sau unitati economice cu autovehicule care le apartin, pentru satisfacerea nevoile de deplasare inerente indeplinirii muncii specifice. Transporturile se pot derula cu periodicitate regulata sau ocazional.

Parcurgerea traseului este efectuata nu in temeiul unui contract comercial de transport incheiat cu institutia in cauza, ci in baza contractului de munca, reprezentand un avantaj accesoriu de care beneficiaza salariatul. Daca in timpul deplasarii acestia sufera o vatamare corporala, vor beneficia de regimul accidentelor de munca. Transportul de marfuri executat in interes propriu cu autovehicule din dotare asigura nevoile materiale ale institutiei in cauza. Se exclude si in acest caz existenta unui contract comercial de transport, deoarece institutia detine concomitent dubla calitate de caraus si beneficiar al serviciului prestat. 2. Transportul familial. Are ca obiect deplasarea sotului, sotiei, copiilor, parintilor sau a unor bunuri apartinand acestora, efectuat de catre conducatorul auto. Indeplinirea acestui serviciu exclude orice raport contractual intre prestatorul serviciului si beneficiar. Fundamentul juridic este de sorginte legala, izvorand din obligatiile de rudenie care impun acordarea de sprijin si ajutor membrilor familiei. 3. Transportul benevol cu titlu gratuit al unui tert. Consta intr-o deplasare indeplinita cu propriul autovehicul de catre caraus in favoarea unui beneficiar pe care intelege sa-l serveasca in mod dezinteresat, la cererea acestuia. Opozitia dintre transporturile publice si cele in interes propriu prezinta relevanta si pentru faptul ca li se aplica regimuri juridice diferite. Astfel, prima categorie intra sub toate aspectele in Dreptul Transporturilor si formeaza, din punct de vedere juridic, obiectul central al reglementarilor. A doua categorie, desi trebuie sa se conformeze si ele unor dispozitii de ordin administrativ de acelasi fel totusi, fiind independente de orice contract comercial, li se aplica cu totul alte norme, precum cele de dreptul muncii, civil prin urmare, fiind supuse unui regim extracomercial.

4. CONTRACTUL DE TRANSPORT. DEF. SI CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE TRANSPORT

Dispozitiile legale aplicabile contractului de transport le gasim in Codul civil, art. 1955 1960. Definitia contractului de transport conventia prin care carausul profesionist se obliga, in schimbul unei remuneratii, sa efectueze o deplasare de persoane sau bunuri pe o anumita distanta cu un vehicul corespunzator, la timpul si locul convenit. Carausul se angajeaza in principal ca, prin activitatea pe care o desfasoara, sa stramute persoane sau bunuri de la locul de pornire la locul de sosire. Aceasta reprezinta prestatia de baza, caracteristica in cadrul executarii contractului de transport.

. Caracterele juridice ale contractului de transport

1. Prestatorul de servicii (carausul), se bucura de independenta juridica fata de cealalta parte contractanta.

Prestatorul de servicii nu este prepusul clientului, ci executa obligatiile asumate potrivit modului cum intelege sa-si organizeze propria activitate dar, respectand obiectivele ce decurg din contractul incheiat. 2. Prestatorul de servicii aduce la indeplinire contractul incheiat pe propriul sau risc. Consecintele neexecutarii il privesc in masura in care nu poate sa invoce in favoarea sa un fapt exonerator de raspundere precum forta majora. 3. Contractul de transport e un contract bilateral, sinalagmatic. Deoarece chiar de la incheierea sa, in mod valabil, da nastere si la obligatii reciproce si interdependente in sarcina partilor si anume: - Carausul se obliga sa transporte dintr-un loc in altul incarcatura sau o anumita persoana; - Expeditorul sau calatorul are obligatia sa plateasca pretul transportului. 4. Contractul de transport este prin esenta sa un contract cu titlu oneros. Deoarece fiecare parte contractuala urmareste sa obtina un folos, un echivalent, o contraprestatie in schimbul obligatiei asumate. Astfel, expeditorul urmareste deplasarea marfurilor catre destinatarul desemnat de el in contract sau calatorul sa ajunga la destinatie, iar carausul vrea sa primeasca pretul convenit ca un contraechivalent al prestatiei asumate. 5. Contractul de transport este un contract comutativ. Deoarece partile cunosc intinderea obligatiilor reciproce pe care si le asuma chiar din momentul incheierii contractului si pot aprecia valoarea acestor prestatii reciproce ca fiind echivalente. 6. Contractul de persoane este in principal consensual. Deoarece el se incheie valabil prin simplul consimtamant al partilor, dovada incheierii lui se face printr-un inscris (bilet sau legitimatie de calatorie). Contractul de transport de bunuri este un contract consensual, numai o gresita interpretare sau intelegere a faptului predarii lucrului a putut determina pe unii autori sa considere contractul de transport un contract real. Predarea materiala a lucrului e necesara pentru a i se da posibilitatea carausului sa efectueze transportul, nicidecum nu intra in formarea contractului ca element constitutiv al acestuia, contractul perfectandu-se prin simplul consimtamant al partilor indiferent daca, odata cu incheierea lui, a avut sau nu loc si predarea lucrului.

5. PARTICIPANTII LA CONTRACTUL DE TRANSPORT.

In materie de transporturi, subiectele de drept care detin calitate de parti contractante difera in raport cu felul transportului. Astfel, in transportul de persoane contractul se incheie si se executa intre caraus si calator sau pasager.

In cel de bunuri, incheierea contractului de transport are loc intre expeditor si caraus. La destinatie insa, de cele mai multe ori, eliberarea incarcaturii intervine fata de o terta persoana, destinatarul, care o ia in primire. In transporturi, la fel ca si in alte contracte, partile pot actiona in nume propriu dar si prin reprezentant (mandatar, comisionar).

Carausul.
Principalul subiect de drept al contractului de transport este intreprinderea care se angajeaza sa efectueze deplasarea de persoane sau transportul de bunuri. Aceasta obligatie reprezinta prestatia caracteristica in materie. Carausul este definit, in literatura de specialitate, ca fiind persoana care isi ia insarcinarea ca intr-un mod oarecare sa transporte sau sa faca a se transporta un obiect oarecare. Definitia data foloseste denumirea de caraus cu doua sensuri diferite. Intr-un sens se are in vedere situatia intreprinderii care prin contractul de transport isi asuma obligatia de a executa deplasarea de persoane sau stramutarea de bunuri in nume propriu si cu mijloacele de transport din dotare. In cel de al doilea sens, se atribuie calitatea de caraus si intreprinderii care face sa se transporte marfuri sau persoane. In aceasta situatie se considera ca se are in vedere incheierea unui contract de catre caraus in scopul deplasarii internationale, el angajandu-se sa faca sa se transporte bunurile sau persoanele in temeiul contractului initial.

Calatorul.
In orice transport de persoane, cocontractantul carausului este calatorul sau pasagerul, calitatea sa de agent economic sau nu, profesionist sau neprofesionist, nu exercita nicio influenta asupra raporturilor juridice dintre parti, intrucat prestatorul de servicii (carausul) are calitate de comerciant si este necesar sa o aiba.

Expeditorul.
In contractele care au ca obiect deplasarea de bunuri, cocontractantul carausului este expeditorul, denumit si incarcator sau predator. Expeditorul poate fi orice persoana fizica sau juridica cu indeplinirea conditiilor prevazute de lege (capacitate). Expeditorul poate sa actioneze si prin mandatarul, comisionarul sau expeditionarul sau. Prin mandat se realizeaza o reprezentare deplina si perfecta, dar parte in contractul de transport ramane mandantul expeditor. Raporturile juridice se stabilesc in mod nemijlocit intre caraus si mandant. Daca expeditorul recurge la un comisionar, acesta incheie un contract de transport in nume propriu dar in contul comitentului, fiind direct obligat fata de caraus ca si cum afacerea ar fi fost a sa proprie. In acest caz, reprezentarea fiind imperfecta, comitentul expeditor nu are actiune impotriva carausului si nici acesta nu poate exercita vreo actiune directa in contra comitentului. Cu alte cuvinte, in raporturile dintre expeditorul comitent si comisionar exista aceleasi drepturi si obligatii ca intre mandant si mandatar. Expeditorul marfii, la data incheierii contractului, trebuie sa nominalizeze in documentul ce se intocmeste persoana beneficiarului caruia urmeaza sa-i fie eliberata incarcatura la destinatie.

El isi poate rezerva dreptul de a fi destinatarul marfii transportate sau poate specifica o terta persoana ca beneficiar. Relatiile juridice nascute din contractul de transport pot fi: a. Bilaterale marginindu-se la caraus si expeditor, daca acesta din urma cumuleaza si calitatea de beneficiar, destinatar; b. Trilaterale atunci cand incarcatura urmeaza sa fie eliberata la punctul de sosire unei terte persoane, destinatarul, diferit prin urmare de expeditor.

Destinatarul
Persoana fizica sau juridica in favoarea careia se efectueaza de fapt transportul si careia carausul este obligat sa-i elibereze marfurile la destinatie, la locul convenit. In cazul in care destinatarul este o terta persoana, el devine titular de anumite drepturi (i se va elibera marfa) si de obligatii (este tinut la plata taxelor de transport) in raport cu carausul, desi nu a contractat cu acesta nici personal si nici prin mandatar. In literatura de specialitate au fost expuse mai multe teze cu privire la fundamentul juridic al pozitiei pe care o detine destinatarul (terta persoana) in cadrul contractului de transport. Astfel, s-a sustinut teza gestiunii de afaceri, cesiunii de drepturi sau stipulatiei pentru altul, aducand-se critici la fiecare. In concluzie, pozitia juridica a destinatarului prezinta o certa originalitate, particularismul acestei situatii reflectandu-se mai mult in teoria potrivit careia destinatarul poate fi socotit titular de drepturi autonome, nascute nemijlocit din contractul de transport. Potrivit acestei teorii, destinatarul dobandeste aceste drepturi fata de caraus inca de la data incheierii contractului de transport, subordonate totusi unui termen suspensiv si unei conditii rezolutorii. Drepturile destinatarului nu pot fi exercitate impotriva carausului inca de la data perfectarii contractului de transport. Ele sunt suspendate pana la sosirea marfurilor la locul de destinatie. Pe de alta parte, expeditorul poate revoca drepturile destinatarului inlocuindu-l cu un alt destinatar in timpul parcursului pe care il strabate incarcatura.

6. CONDITIILE DE FOND SI CONTRACTULUI DE TRANSPORT.

1. Conditii de fond.

DE

FORMA

ALE

Elementele constitutive ale contractului de transport, atat de persoane cat si de bunuri, sunt cele prevazute de art. 1179 C.civ., respectiv: a. capacitatea de a contracta; b. consimtamantul partilor; c. un obiect determinat si licit; d. o cauza licita si morala.

a. Capacitatea.
Pentru a incheia un contract de transport valabil, partile trebuie sa aiba capacitatea de exercitiu deplina, adica sa poata sa-si exercite drepturile si sa-si asume obligatii prin acte juridice incheiate in nume propriu. In plus, carausului i se cere capacitatea de a fi comerciant.

In transporturile de persoane, capacitatea calatorului este, in general, nesemnificativa.

b. Consimtamantul.
Pentru a fi valabil trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de art. 1204 1224 C. civ., adica sa emane de la o persoana cu discernamant, sa fie dat cu intentia de a produce efecte juridice, sa fie exteriorizat si sa nu fie alterat de vreun viciu. In materie de transporturi, atat oferta carausului cat si acceptarea cocontractantului prezinta unele particularitati: - Carausul, indeplinind un serviciu de interes general, se afla in stare de oferta permanenta fata de public; - Clientela recurge, pe baza unei asemenea oferte, la prestatiile carausului; - Acceptarea pe care o exprima calatorul sau expeditorul consta practic intr-o simpla adeziune; - Pretul contractului, de cele mai multe ori, nu este negociabil, in afara de cazul transportului ocazional (de comanda); - Tarifele carausului aduse la cunostinta publicului sunt obligatorii.

c. Obiectul.
Consta in operatiunea juridica la care se angajeaza partile si este supus dispozitiilor de drept comun, art. 1225 1234 C.civ.. Concret, obiectul contractului de transport consta in: prestatii - pentru unitatea de transport (carausul) de a transporta bunurile sau calatorii - iar pentru expeditor de a plati taxa de transport, prin urmare este determinat.

d. Caracterul licit sau ilicit.

Rezulta din substanta incarcaturii, fiind interzise la transport substante explozive sau marfuri toxice. De asemenea, prestatia carausului trebuie sa fie posibila, excluzandu-se de regula, obiectele agabaritice pentru care acesta nu are mijloace corespunzatoare sa le deplaseze.

e. Cauza licita si morala.

Este reglementata de art. 1235 1239 C.civ. si trebuie sa existe, sa fie licita si morala, iar pentru acest caz (al contractului de transport) nu prezinta particularitati.

2. Conditii de forma.
Contractul de transport se incheie, de regula, prin simplul acord de vointa al partilor, insa dovada incheierii lui se face printr-un inscris. Prin urmare, nu se cer indeplinite forme solemne, iar forma scrisa a contractului de transport este ceruta ad probationem (pentru proba). In cazul transportului de marfuri: - terestru denumirea documentului e scrisoare de trasura (scris de carat); - maritim conosament; - navigatia maritima contract de navlosire. In cazul transportului de persoane: legitimatie de calatorie, bilet, abonament.

7. CLAUZELE OBLIGATORII ALE DOCUMENTULUI DE TRANSPORT.

Mentiunile care trebuie sa le cuprinda documentul de transport sunt specificate in art. 1961 alin. 2 C.civ., textul avand in vedere numai transportul de bunuri. Documentul poate sa cuprinda, pe langa clauzele cu caracter obligatoriu, si clauze facultative.

a. Clauzele obligatorii.
1. Datarea contractului determina ziua incheierii contractului si de cand incepe executarea obligatiilor asumate; 2. Natura documentului de transport trebuie aratat daca documentul e la ordin sau la purtator. Titlul la ordin se caracterizeaza prin modul specific in care opereaza transmiterea drepturilor catre terte persoane. Transferul se realizeaza prin gir. Acesta consta intr-o mentiune translativa de drepturi inserata de posesor pe document, cu precizarea numelui dobanditorului. Titlul la purtator este transferabil catre terti prin simpla predare materiala. Transferul are loc prin remiterea inscrisului de catre posesorul legitim unei persoane diferite, dobanditorul, care devine astfel titular al drepturilor mentionate in acesta. Titlurile la purtator sunt anonime. 3. Partile in cauza. Dispozitiile legale impun ca in document sa se precizeze numele expeditorului si locuinta acestuia (domiciliul/resedinta persoanei fizice, sediul persoanei juridice), numele si resedinta carausului, persoana destinatarului. Mentiunea nu se face in cazul documentului de transport la purtator. 4. Identificarea bunurilor transportabile trebuie descrisa incarcatura. Pentru obiectele la bucata trebuie sa se precizeze natura, greutatea, masura sau numarul lucrurilor transportate. Daca lucrurile sunt in lazi sau pachete, butoaie, saci, baloturi trebuie specificata calitatea acestora, numarul si sigiliile sau marcile puse pe ele. Trebuie precizata si natura bunurilor, daca sunt fragile sau nu. Lucrurile pretioase, banii si titlurile comerciale trimise in colete trebuie individualizate de catre expeditor, aratand nu numai felul lor ci si valoarea acestora. 5. Locul de destinatie si durata transportului. In cazul locului de destinatie se mentioneaza itinerarul sau cel putin localitatile mai importante de pe parcurs. In ceea ce priveste timpul, in cazul in care s-a omis durata, in doctrina s-a stabilit ca in aceasta situatie se presupune ca partile au hotarat drept termen timpul necesar efectuarii unui astfel de transport (clauza contractuala tacita). Termenul de executie al contractului incepe sa curga de la data si ora cand lucrul a fost predat carausului de expeditor. 6. Plata pretului. Obligatie esentiala care trebuie mentionata in documentul de transport.

7. Semnaturile. Documentul de transport trebuie semnat de ambele parti (caraus si expeditor). In cazul titlurilor la ordin sau purtator, trebuie semnat obligatoriu de caraus.

b. Clauze facultative.
Documentul de transport poate cuprinde si alte mentiuni asupra carora partile s-au inteles. Exemplu: o clauza penala, care este o clauza prin care se stabileste cuantumul despagubirilor datorate de caraus in caz de intarziere in executarea deplasarii convenite sau cel putin criterii pentru calculul daunelor. Mai pot fi enumerate documentele care insotesc transportul, de explemplu: documente vamale, sanitare, de asigurari, fiscale, etc..

8. FUNCTIILE JURIDICE TRANSPORT.

1. Functia probatorie.

ALE

DOCUMENTELOR

DE

Documentul de transport constituie principalul instrument probator pentru parti, in sensul ca: a. Atesta existenta contractului de transport; b. Face proba obligatiilor asumate de caraus fata de cealalta parte contractanta; c. Certifica, in transporturile de bunuri, preluarea acestora in posesia si custodia carausului, angajandu-i raspunderea corespunzatoare. Din faptul ca documentul de transport are putere ad probationem decurg doua consecinte: a. Existenta contractului poate fi stabilita in lipsa de inscris corespunzator, prin orice mijloace de proba. Proba existentei contractului trebuie sa fie pertinenta si convingatoare pentru a fi luat in considerare de catre instanta sesizata. S-a apreciat ca factura nu atesta, prin ea insasi, incheierea contractului de transport, fiind un inscris eliberat de furnizor si destinat sa produca efecte numai intre acesta si cumparator, in cadrul contractului de vanzare ce ii leaga. Prin obiectul ei juridic, factura priveste livrarea marfii si nu contractul de transport. In plus ea este un lucru convenit intre unii (furnizorul si cumparatorul marfii) si nu poate fi opusa carausului care detine pozitia de tert fata de raporturile dintre vanzator si cumparator. b. Calitatea documentului de transport de a fi un titlu ad probationem confera mentiunilor pe care le cuprinde o valoare doveditoare credibila numai pana la proba contrarie. Aceasta poate fi solicitata si administrata de partea contractanta care contesta continutul documentului de transport invocat impotriva sa. Totusi, posibilitatea contraprobei dispare fata de mentiunile consemnate sub semnatura ambelor parti sau in cazul declaratiilor facute de expeditor si confirmate de caraus.

2. Functia calauzitoare.
Documentul de transport serveste ca indreptar carausului in executarea obligatiei de deplasare, la care s-a angajat. In transportul de marfuri, pe langa mentiunile uzuale, pot fi specificate si anumite clauze aditionale cum ar fi eventuale transbordari necesare pe parcurs.

Clauzele aditionale mai contin instructiuni de expediere, cu exceptia cazului in care partile au convenit ca expeditorul bunurilor sa comunice ulterior carausului aceste instructiuni printr-un act separat. Mentiuni specifice, cu caracter calauzitor, sunt necesare in cazul unui transport mixt, care se executa cu vehicule diferite sau in transporturile succesive, cu traseu desfasurat pe teritoriul mai multor state, ori de cate ori sunt aduse la indeplinire in baza unui document de transport unic.

3. Functia de legitimare.
Posesorul documentului de transport are calitatea de titular al drepturilor izvorate din contractul de transport si pe care le poate exercita opunandu-le valabil carausului spre a-l obliga sa-si indeplineasca obligatiile asumate. Astfel, calatorul e indreptatit sa pretinda efectuarea deplasarii convenite, la data si cu mijloacele de transport corepsunzatoare, in conditii de perfecta securitate tehnica. In caz contrar, are dreptul sa obtina despagubiri. In transportul de bunuri, calitatea de titular apartine initial expeditorului, ea trece asupra destinatarului, in principiu din momentul in care documentul de transport ii parvine ajungand, in mod justificat, in posesia sa. Titularul astfel identificat poate, printre altele, sa schimbe itinerarul prestabilit prin contraordin dat pe parcurs carausului, suportand desigur diferenta de cheltuieli pe care o prilejuieste. In plus, destinatarul are dreptul, in temeiul documentului de transport, sa ceara carausului, la punctul de sosire, sa-i elibereze lucrurile transportate

9. OBLIGATIILE PORNIRE

EXPEDITORULUI

LA

PUNCTUL

DE

Derularea contractului de transport marfuri sau bunuri parcurge trei etape distincte: - Prima la locul de pornire obligatiile partilor la locul de pornire; - A doua de-a lungul itinerarului; - A treia la destinatie obligatiile partilor la locul de sosire.

I. Obligatiile partilor la punctul de pornire.

A. Obligatiile expeditorului. 1. Alegerea mijlocului de transport. Depinde de felul marfii care urmeaza sa fie transportate. Inainte de a proceda la incarcare, expeditorul trebuie sa verifice daca vehiculul pus la dispozitie de caraus poate face transportul in bune conditii, pentru a evita degradarea, pierderea, disparitia si daca indeplineste conditiile tehince si functionale. Verificarea executata de expeditor priveste deficientele aparente pe care le prezinta vehiculul. Daca exista neajunsuri sau defectiuni ale mijlocului de transport, ele trebuie aduse la cunostinta carausului, iar daca acesta mentine mijlocul de transport, este necesar a se face mentiune pe documentul de transport, aratandu-se si obiectiile expeditorului. Efectul juridic al acestor mentiuni consta in angajarea raspunderii carausului. 2. Predarea marfii in vederea transportului.

Obligatia expeditorului de a preda marfa trebuie executata la locul convenit, la termenul fixat, cu respectarea conditiilor uzuale privind determinarea cantitatii si ambalarea obiectelor transportate. Locul difera in functie de felul transportului. Ziua precizata in contract trebuie respectata cu strictete deoarece orice intarziere se penalizeaza. Cantitatea marfii trebuie stabilita de expeditor si declarata carausului pentru alegerea mijlocului de transport si calcularea taxelor aferente. Incarcatura va fi prezentata intr-un ambalaj care trebuie sa fie potrivit din toate punctele de vedere, astfel incat marfa sa poata suporta stramutarea fara deteriorari, degradari, pierderi. Furnizorul trebuie sa aplice pe fiecare ambalaj o eticheta speciala cu urmatoarele mentiuni: - Denumirea; - Calitatea - Cantitatea marfii - Numele persoanei care a facut numaratoarea sau cantarirea sau ambalarea. Nerespectarea obligatiilor mentionate indreptateste pe caraus sa refuze primirea marfii in vederea transportului. 3. incarcarea marfii in mijlocul de transport. Aceasta obligatie cade, in principiu, in sarcina expeditorului si cuprinde urmatoarele etape: i. incarcarea propriu-zisa care trebuie sa tina seama de mijlocul de transport. Folosirea incompleta a vehiculului, constand in subincarcare, atrage penalizarea expeditorului, care poate fi obligat sa despagubeasca pe caraus pentru cota parte din capacitatea ramasa neutilizata in cursul calatoriei. Nici depasirea limitelor de incarcare nu este permisa. Supraincarcarea atrage, de regula, plata unor diferente de taxe sporite, nefiind excluse nici sanctiuni mai grave aplicabile expeditorului daca depasirea are caracter fraudulos. ii. asezarea marfii in spatiul interior al mijlocului de transport are loc in asa fel incat sa indeplineasca o tripla conditie: - Sa utilizeze la maxim intreaga capacitate utila de incarcare; - Sa nu pericliteze stabilitatea vehiculului; - Sa asigure integritatea incarcaturii. iii. luarea unor masuri preventive impotriva riscului de sustragere a marfurilor in acest sens, in cazul mijloacelor de transport inchise, expeditorul trebuie sa aplice pe sistemul de inchidere sigilii proprii, la fel si carausul. In cazul mijloacelor de transport deschise, marfurile incarcate trebuie insemnate sau marcate in asa fel incat sustragerea lor sa nu fie posibila fara a lasa urme vizibile. Modul de marcare este aratat de expeditor in documentul de transport. iv. operatiunile de incarcare trebuie aduse la indeplinire si terminate in timpul rezervat incarcarii, stabilite in contractul de transport. Depasirea termenului atrage plata unor penalitati de intarziere de catre expeditor.

4. Colaborarea expeditorului la intocmirea documentului de transport. Expeditorul trebuie sa puna la dispozitia carausului coordonatele de fapt, complete si exacte, ale marfurilor si ale itinerarului. Declaratia expeditorului va preciza felul incarcaturii, cantitatea, calitatea, greutatea, valoarea. Itinerarul se intregeste cu identificarea persoanei destinatarului si adresa acestuia. Expeditorul are obligatia sa anexeze la documentul de transport unele inscrisuri necesare pentru identificarea marfii sau pentru indeplinirea unor formalitati pe parcurs. 5. Plata pretului transportului. Aceasta obligatie incumba, potrivit regimului general, expeditorului inca de la data intocmirii documentului de transport. Expeditorul are indatorirea sa suporte integral pretul convenit, momentul platii stabilindu-se prin acordul partilor si coincide, de regula, cu predarea marfii in detentiunea carausului. Daca expeditorul intarzie, carausul poate sa suspende efectuarea transportului. Suspendarea executarii transportului se justifica numai daca obligatiile reciproce ale partilor isi au temeiul in acelasi contract iar neindeplinirea, chiar partiala, a obligatiilor expeditorului este indeajuns de importanta. Carausul poate lua masura de suspendare a transportului fara sa fie necesara punerea in intarziere a expeditorului. Prin derogare de la regula generala, costul deplasarii marfii poate fi pus in totalitate sau in parte in sarcina destinatarului, printr-o clauza a documentului de transport, numita clauza de plata transmisa. In acest caz, schimbarea debitorului, adica inlocuirea expeditorului prin destinatar, este opozabila carausului daca o accepta. Totodata, inserarea acestei clauze e conditionata de acordul corelativ al destinatarului, altfel nu ii este opozabila

10. OBLIGATIILE CARAUSULUI LA PUNCTUL DE PORNIRE

Obligatiile carausului. 1. Acceptarea cererii de transport. Intrucat carausul se afla intr-o stare permanenta de oferta de servicii adresata publicului el este tinut, in principiu, sa dea urmare oricarei cereri sau comenzi de a efectua o stramutare de bunuri, deplasare de persoane. Simpla adeziune a expeditorului solicitant la conditiile prestabilite de caraus realizeaza consimtamantul contractual. Din aceasta cauza, carausul nu are posibilitatea sa verifice in prealabil solvabilitatea cocontractantului. Singura masura de prevenire a riscurilor consta in plata pretului transportului inca de la pornire. 2. Procurarea unui mijloc de transport corespunzator. Vehiculul trebuie sa fie apt din punct de vedere tehnic si functional pentru a realiza in conditii normale transportul convenit. Carausul are obligatia esentiala sa garanteze indeplinirea acestei cerinte din proprie initiativa si independent de orice verificare prealabila exercitata de catre cocontractant.

Momentul cand mijlocul de transport trebuie sa fie pus la dispozitia expeditorului si locul unde se face incarcarea bunurilor sunt stabilite prin contractul de transport. 3. Preluarea marfii de la expeditor. La primirea marfii spre transport, carausul verifica numarul coletelor, starea ambalajelor si greutatea expeditiei. Marfurile pot fi incarcate, dupa caz, intr-un vehicul inchis sau deschis. Carausul trebuie sa verifice natura marfii, semnele sau marcajele puse de expeditor ori sigiliile aplicate de acesta. Cantarirea marfii poate fi obligatorie sau facultativa. Obligarea carausului de a proceda la cantarire, independent de natura incarcaturii, exista pentru marfurile destinate exportului, cele destinate importului precum si in cazul marfurilor ce se transporta pe cale aeriana. In ceea ce priveste primirea pentru transport a altor marfuri decat cele supuse obligatoriu cantaririi, nu exista facultatea de control cantitativ ce apartine carausului. Dispozitiile legale impun carausului sa fie asistat de un delegat al expeditorului atunci cand efectueaza cantarirea marfurilor. Refuzul carausului de a primi marfa spre transport se justifica in urmatoarele cazuri: - Coletele sunt necorespunzator ambalate; - Marfurile au fost incarcate fara respectarea regulilor tehnice de incarcare si fixare; - Marfurile au fost incarcate fara sigiliul expeditorului si fara semne si marcaje sau cu semne si marcaje necorespunzatoare sau insuficiente; - Incarcarea are ca obiect marfuri interzise la transport sau admise in conditii speciale fara ca aceste conditii sa fie intrunite. Toate aceste mentiuni se trec intr-un process-verbal in care trebuie consemnate motivele respingerii. 4. Incarcarea marfii in mijlocul de transport. Obligatia incarcarii in mijlocul de transport poate sa revina si carausului numai daca partile au convenit in acest sens. Dupa incarcare, operatia primirii marfii se incheie prin aplicarea sigiliilor carausului pe sistemul de inchidere al mijlocului de transport. 5. Eliberarea documentului de transport. Ultima operatiune care incheie faza de perfectare a contractului dintre parti la punctul de pornire a marfii. Carausul are obligatia sa emita un document de transport complet, incluzand mentiunile prezentate. Incheierea contractului de transport se localizeaza in timp in momentul cand carausul aplica stampila sa pe documentul de transport. Tot de atunci marfa se considera primita de caraus si tot din acelasi moment incep sa curga termenele pentru executarea deplasarii.

11. OBLIGATIILE CARAUSULUI IN TRANSPORTURI EFECTUATE IN CONDITIILE INITIAL CONVENITE .

Obligatiile partilor in timpul deplasarii marfii.
Din punct de vedere al executarii deplasarii marfii, deosebim trei categorii de transporturi: a. Cele efectuate in conditiile de la inceput convenite; b. Cele care sufera devieri de la itinerarul initial din vointa expresa a expeditorului; c. Cele perturbate de forta majora.

a. Transporturile efectuate in conditiile initial convenite. A. Obligatiile expeditorului. In aceasta faza, marfa gasindu-se in posesia carausului, expeditorul se afla in expectativa fara sa aiba, in principiu, vreo obligatie. Expeditorul poate fi tinut, in cazul unor transporturi care necesita ingrijiri speciale pe parcurs, sa puna la dispozitia carausului unul sau mai multi insotitori. Insotirea poate fi obligatorie sau facultativa. B. Obligatiile carausului. 1. Obligatia de a respecta ordinea expeditiilor. Avand in vedere pluralitatea de expeditori care solicita concomitent sau succesiv deplasari de marfuri, uzantele comerciale (comune) au stabilit ordinea in care carausul trebuie sa dea satisfactie cererilor pentru transporturile de marfa. Carausul e obligat sa faca expeditia dupa ordinea in care le-a primit. Derogari de la regula: - Daca natura lucrurilor supuse stramutarii o impune (alimente alterabile, substante inflamabile); - Destinatia pe care o au bunurile aceasta ordine poate fi modificata in raport cu organizarea predestinatiei activitatii carausului (luni carbune; marti lemn, etc); - Carausul ar fi impiedicat de un caz fortuit sau forta majora. In masura in care expedierea devine imposibila din motive neprevazute, de felul celor mentionate, nu poate sa angajeze raspunderea carausului fata de primul expeditor deceland despagubiri, deoarece ordinea a fost perturbata din cauze obiective, de neinvins. 2. Obligatia carausului de a parcurge itinerarul stabilit. Itinerarul poate fi determinat prin contractul de transport. In aceasta situatie, clauza care precizeaza parcursul e obligatorie pentru caraus. Se exclude modificarea parcursului din vointa unilaterala a carausului. Incalcarea acestei obligatii angajeaza raspunderea carausului fata de expeditor sau destinatar. Daca pana la destinatie exista mai multe rute practicabile, fara ca partile sa fi exercitat in prealabil prin contract optiunea necesara, carausul va indruma transportul pe itinerarul cel mai scurt care, in mod firesc, e si cel mai ieftin. 3. Obligatia carausului de a respecta durata transportului.

Indatorirea de punctualitate exista in sarcina carausului, fie ca timpul necesar pentru stramutarea incarcaturii de la punctul de pornire si pana la destinatie a fost hotarat prin invoiala partilor, fie ca este subinteles ca o clauza tacita si ca atare lasat la aprecierea instantei de judecata. Distinctia dintre cele doua feluri de termene, expres ori implicit, nu exercita nicio influenta asupra obligativitatii, atat a unuia cat si a celuilalt, ambele fiind la fel de constrangatoare pentru caraus. Prin acordul partilor poate fi fixat un termen global si unitar aferent intregului parcurs sau dimpotriva, durate divizate in functie de fiecare etapa a itinerarului. 4. Obligatia carausului de a conserva marfa pe parcurs. Primirea incarcaturii de la expeditor creaza in sarcina carausului, in temeiul contractului de transport, cumulativ cu obligatia specifica de a realiza stramutarea lucrurilor, obligatia conexa de a le pastra intacte pana la destinatie. De aici decurge raspunderea carausului pentru conservarea lucrurilor supuse deplasarii. In conformitate cu art. 1373 C.civ. carausul raspunde pentru pagubele pricinuite incarcaturii de catre prepusii sai. Expeditorul sau destinatarul beneficiaza de posibilitatea de a dovedi prin orice mijloc de proba, inclusiv declaratii ale martorilor, incarcatura incredintata carausului, indiferent de valoarea bunurilor. Prin exceptie, desemnarea de catre expeditor sau destinatar a unui insotitor este de natura sa degreveze pe caraus de indatorirea corelativa avand ca obiect conservarea marfii pana la destinatie. 12. TRANSPORTURILE MODIFICATE DIN VOINTA EXPEDITORULUI. CONTRAORDINUL

C.civ art. 1970-1975 ingaduie in anumite conditii modificarea contractului prin vointa unilaterala a expeditorului exprimata printr-un act juridic numit contraordin. In alin. 1, art. 1970 sunt enumerate obiectivele urmarite de expeditor prin emiterea unui contraordin pe care il aduce la cunostiinta carausului. Astfel expeditorul are dreptul de a suspenda transportul si de a cere restituirea lucrurilor transportate. O asemenea masura echivaleaza cu renuntarea expeditorului la contract si cu revocarea acestuia. Suspendarea poate interveni atat inainte de a fi inceput deplasarea incarcaturii cat si ulterior in timpul parcursului cand contractul a fost partial adus la indeplinire de catre caraus. De asemenea aceleasi dispozitii ingaduie ca prin contraordin sa se modifice unele clauze ale contractului de transport. In general expeditorul are dreptul sa ceara predarea lucrurilor aflate in curs de stramutare unei alte persoane decat cea aratata in contractul de transport. Pe langa schimbarea destinatarului initial convenit expeditorul are dreptul prin contraordin sa retraga inainte de plecare bunul ce urma sa fie transportat, sa il opreasca in cursul transportului, sa amane predarea bunului catre destinatar ori sa dispuna inapoierea bunului la locul de plecare. Totodata expeditorul are dreptul sa schimbe locul destinatiei sau sa modifice conditiile de executare a transportului.

Expeditorul trebuie sa incunostinteze pe caraus fie ca a renuntat la contractul de transport, fie ca l-a modificat.Pentru a exercita dreptul de contraordin trebuie prezentat documentul de transport sau recipisa de pornire daca un asemenea document a fost eliberat. Modificarile ce decurg din contraordin trebuiesc inscrise in documentul de transport sau pe o recipisa sub o noua semnatura. Ori de cate ori documentul de transport imbraca forma unui titlu fie la ordin, fie la purtator expeditorul care a renuntat la contract sau l-a modificat are obligatia sa-l restituie carausului. Masura se justifica pentru a impiedica o eventuala transmitere ulterioara abuziva a documentului de transport la ordin sau la purtator abilitand o terta persoana sa invoce pretentii fata de carausul in cauza. In toate cazurile expeditorul e obligat sa plateasca carausului cheltuieli si contravaloarea daunelor care sunt conseciinta imediata a acestui contraordin. Astfel expeditorul care a dat un contraordin e obligat sa plateasca carausului dupa caz pretul platii efectuat din transp, taxe datorate si cheltuieli pricinuite prin efectuarea contraordinului precum sis a il despagubeasca de orice paguba suferita . Aceste dispozitii se justifica prin faptul ca modificarea contractului de transport a intervenit din vointa unilaterala a expeditorului si independent de orice culpa a carausului in executarea obligatiei asumate. Modificarile contractului de transport pe care exepeditorul le comunica prin contraordin sunt obligatorii pentru caraus. Carausul raspunde pentru prejudiciile aduse prin executarea contraordinului date cu incalcarea dispozitiilor legale. Pe de alta parte carausul conformandu-se dispozitiilor locale poate refuza executarea contraordinului instintandu-l pe cel de la care a emanat, daca executarea contraordinului ar fi de natura sa tulbure in mod grav bunul mers al deplasarii si daca in cazul schimbarii destinatiilor sporul de taxe si alte cheltuieli nu ar fi garantate de valoarea bunului sau in alt fel. De asemenea carausul are obligatia de instiintare si in cazul in care la primirea contraordinului executarea acestuia nu mai e posibila. Facultatea expeditorului de a revoca sau de a modifica contractul de transport in conditiile aratate respectiv de a da contraordin poate fi transmisa si destinatarului. Astfel potrivit art.1974 C.civ dreptul expeditorului de a modifica contractul de transport se stinge de indata ce destinatarul si-a manifestat vointa de a-si valorifica drept ce rezulta pentru el din contractul de transport potrivit art.1977 C.civ ( el dobandeste drepturi si obligatii decurgand din contractul de transport prin acceptarea contractului sau a bunurilor transportate ) sau de indata ce expeditorul a predat destinatarului duplicatul de pe documentul de transport. Din acel moment dreptul de a modifica contractul de transport prin contraordin trece asupra destinatarului.
13. TRANSPORTURILE DEFICITARE SAU TRANSPORTURILE PERTURBATE DE IMPREJURARI DE FORTA MAJORA

Cauzele de perturbare ale transporturilor sunt cazul fortuit si forta majora. Ele pot interveni fie la punctul de pornire impiedicand expedierea incarcaturii, fie in timpul mersulului impiedicand deplasarea. Cauzele prezinta o mare diversitate. Ex : un incendiu neprevazut la bord ce distruge marfa carausului, naufragierea navei, inghetarea apei. Cazul fortuit si forta majora sunt de natura sa aduca la punctul de expeditie ori pe parcurs urmatoarele efecte :

a. intarzierea efect. obligatiilor carausului; b. imposibilitatea definitiva de a le aduce la indeplinire. Intrucat oricare dintre efectele enumerate pot cauza prejudicii insemnate expeditorului sau destinatarului au fost adoptate anumite solutii destinate sa le ocroteasca interesele. 1. Expeditorul are dreptul de a fi incunostiintat despre perturbarea transportului. Expeditorul in calitatea sa de partener contractual principal al carausului trebuie sa fie pus la current cu dificultatile trecatoare sau definitive ivite in executarea transportului spre a-i da practic posibilitatea sa ia initiativele necesare. Avizarea are caracter obligatoriu in ambele situatii. 2. Expeditorul are dreptul de a decide soarta transportului deficitar. La primirea incunostiintarii precizate expeditorul beneficiaza de un drept de optiune. El poate in functie de interesele proprii fie sa mentina contr. infiintat .acceptand o decalare inevitabila a datei de expediere sau de continuare a transportului din punctul unde a fost intrerupt din cause fortuite, fie sa declare contractul desfiintat printr-o manifestare unilaterala de vointa. 3. Suportarea riscurilor contractuale in transporturile deficitare Cazul fortuit si forta majora ridica in orice categorie de contracte inclusiv in cele de transport problema suportarii riscurilor de neexecutare a obligatiilor la care partile s-au angajat. Expeditorul in calitate de creditor al prestatiei caracteristice neindeplinita din pricina obst. fortuit suporta daunele corespunzatoare fara sa poata pretinde carausului sa deplaseze marfa la destinatie dar nici nu-i datoreaza pretul aferent. Obligatia neindeplinita fiind a carausului acesta suporta riscurile in sensul ca pierde contravaloarea la care ar fi avut dreptul daca marfa ajungea la destinatie. Expeditorul datoreaza totusi carausului in cazul desfintarii contractuale intemeiata pe o cauza fortuita o suma echivalenta cu spezele ( chelt suportate de acesta pt pregatirea mijloacelor de trasp, incarcarea marfii ) si in plus plata taxelor aferente stramutarii incarcaturii in proportie cu drumul facut. 4. Expeditorul are obligatia de a restitui documentele de transport intocmite ca titluri negociabile. In caz de desfiintare a contractului expeditorul e obligat sa inapoieze carausului exemplarul documentului de transport la ordin sau la purtator pe care l-a subscris. Interesul de a starui in restituirea de catre expeditor a documentului mentionat e a carausului in cauza caruia i se cere o grija corespunzatoare pentru a nu avea de suferit prejudicii viitoare.

14.

OBLIGATIILE CARAUSULUI LA DESTINATIE

OBLIGATIILE CARAUSULUI LA DESTINATIE

Executarea controlului incheiat cu expeditorul continua pana cand are loc receptionarea marfii de catre destinatar 1.Identificarea si avizarea destinatarului despre sosirea transportului Modalitatea de indeplinire a acestei obligatii difera in functie de natura documentului de transport si de imputernicirile date de catre destinatar. Astfel : 2.daca stramutarea s-a efectuat in temeiul unui titlu de transport, persoana destinatarului este indicata nominal in cuprinsul inscrisului cu precizarea adresei corespunzatoare. In cazul documentului de transport la purtator nu se specifica numele destinatarului si in consecinta persoana indreptatita sa obtina eliberarea marfii la punctul de sosire e cea care se afla in posesia legitima a documentului de transport la purtator si il anunta pe caraus sa ii predea marfa. Carausul trebuie sa o legitimeze si sa consemneze numele si domiciliul. In cazul documentului de transport la ordin se impune in scopul de a identifica pe destinatar verificarea de catre caraus a succesiunii girurilor translative care figureaza pe inscrisul respectiv. Ultimul girator e indreptatit sa valorifice dreptul asupra marfii transportate deoarece girantii anteriori si-au instrainat prin gir orice it. ssupra marfii ajunse la destinatie. In lipsa de orice gir persoana indreptatita sa obtina incarcatura e insusi destinatarul; 3.independent de felul documentului de transport destinatarul poate in scopul receptionarii marfii sa actioneze in nume propriu sau sa recurga la un intermediar care sa-l reprezinte.Acesta trebuie sa prezinte carausului pe langa actul de imputernicire fie procura, fie contractual de comision sau de agentie. Sosirea transportului trebuie sa fie adusa la cunostiinta destinatarului identificat in modul aratat sau persoanei care il reprezinta iar avizarea se face de regula in scris pentru a exista proba indeplinirii acestei obligatii de catre caraus. O avizare adresata unei personae necalificate nu valoreaza incunostiintare. In cazul in care carausul nu poate identifica pe baza datelor din documentul de transport persoana destinata, uzantele comerciale impun acestuia ( art. 1976 C.civ ) sa incunostiinteze pe expeditor pentru a transmite instructiuni suplimentare. Daca expeditorul nu raspunde intr-un termen de maxim 15 zile carausul poate sa returneze expeditorului bunurile pe cheltuielile acestuia adac exista urgenta sau poate sa le vanda in special in cazul bunurilor prestabile sau alterabile fara a mai solicita instructiuni expeditorului ( art. 1726, alin. 2 C. civ : prin licitatie publica )

Sumele rezultate dupa retinerea cheltuielilor de catre caraus, vor fi decontate fata de destinatar. Depozitarea in magazii sau antrepozitie se face pe socoteala destinatarului. Expeditorul sau destinatarul, dupa caz, la sfarsitul perioadei de depozitare sau la expirarea termenului pentru primirea instructiunilor, expeditorul e obligat sa ramburseze integral carausului cheltuielile de depozitare si conservare a bunurilor. 4.Eliberarea incarcaturii la locul si data convenita Marfurile urmeaza sa fie predate destinatarului in conformitate cu clauzele documentului de transport , respectiv la locul si la data convenita. Carausul e obligat sa procede impreuna cu destinatarul la cantarirea acestora, la verificarea sigiliilor, a marcajelor, a mijloacelor de transport si la verificarea continutului dupa deschiderea acestora. Punerea incarcaturii la dispozitia destinatarului face sa inceteze posesia exercitata pana atunci a carausului asupra bunurilor. Odata cu eliberarea marfii inceteaza si obligatia de paza precum si raspunderea contractuala ce revenea carausului in baza contractului. 5.Descarcarea marfii la destinatie Priveste de regula pe destinatar dar poate fi uneori indeplinita de catre caraus daca s-a stabilit astfel in documentul de transport. Prin exceptie carausul are dreptul de a refuza eliberarea marfii la destinatie in urmatoarele cazuri : a. neplata taxei de transport carausul are dreptul de retentie; b. refuzul destinatarului de a restitui carausului documentul de transport la ordin sau la purtator; c. in caz de exceptie regelmentarile fitosanitare pot impune masuri de carantina fata de marfurile provenite din import. Pana la expirarea duratei de interdictie carausul nu poate sa elibereze destinatarului incarcatura; d. atunci cand exista un sechestru asigurator ordonat de institutia competenta. Numai desfiintarea sechestrului autorizeaza pe caraus sa elibereze marfa destinatarului.
15.

OBLIGATIILE DESTINATARULUI LA PUNCTUL DE SOSIRE

Obligatiile destinatarului la punctul de sosire sunt : a. Sa ia in primire marfa transportata. Receptia e precedata de anumite verificari privind documentul de transport, incarcatura transportata si starea in care se afla bunurile adica un control calitativ si cantitativ al marfurilor. Destinatarul impreuna cu carausul procedeaza la cantarirea marfii, verificarea sigiliilor, semnelor sau marcaje ale mijl de transport si colete. Daca se constata lips. se incheie proces verbal.

b. Sa elibereze mijlocul de transport. In mod normal e obligatia destinatarului care e tinut sa descarce mijl. transp. Eliberarea trebuie sa aiba loc in timp util iar durata e prevazuta in contractul de transport si depasirea acesteai atrage ca sanctiuni penalizari ce cad in sarcina destinatarului. Daca destinatarul receptioneaza marfa fara sa formuleze obiectiuni inseamna ca transportul a sosit intact. Primirea marfii de catre destinatar face sa inceteze posesia carausului si obligatia ( raspunderea ) acestuia. c. Sa plateasca sumele restante datorate carausului. Obiectul platii il poate forma plata de transport ramasa restanta. Taxa de transport e o derogare de la regula obisnuita de la care carausul cere si obtine achitarea pretului.pentru deplasarea marfii inca de la locul expedierii spre a evita riscurile de neplata la destinatie. De asemenea in cursul deplasarii pot fi taxele de transport restante, constituite din anumite cheltuielile legate de executarea operatiunilor conexe transportului ( de descarcare, transbordare ) cheltuieli care trebuiesc facute de destinatar. Pentru valorificarea creantei carausul comunica destinatarului suma de plata si termenul de plata. Plata facuta de bunavoie de destinatar asigura eliberarea prompta de caraus a incarcaturii de la locul de destinatie. Daca destinatarul refuza plata carausul are dreptul sa retina marfa si sa o depoziteze pe socoteala destinatarului si sa o valorifice. d. Sa pastreze actele judiciare sau arbitrare impotriva carausului pentru repararea eventualelor daune cauzate de transp. In transporturile executate defectos destinatarul poate avea pretentii de despagubire impotriva carausului pentru pierderea sau avarierea marfii ori a deficitului cantitativ. In lipsa unei solutionari amiabile diferendul este trimis spre solutionare instantei competente. Destinatarul pierde insa vocatia de a se adresa organelor de jurisdictie daca nu a formulat rezerve corespunzatoare in documentul intocmit in momentul primirii marfii la locul de descarcare. Prin exceptie de la aceasta regula actiunea destinatarului impotriva carausului pentru pierderea partiala sau distrugerea care nu se putea cunoaste in momentul eliberarii marfii se mentine si dupa plata transportului si primirea bunurilor daca se dovedeste ca pierderea sau distrugerea a avut loc intre momentul predarii lucrurilor in primire carausului si predarea facuta de acesta destinatarului cu conditia ca cererea pentru verificare sa fie facuta imediat dupa ce s-a descoperit paguba dar nu mai tarziu de 5 zile dupa primirea marfii de destinatar.

16.

DREPTUL DE RETENTIE AL CARAUSULUI

Dreptul de retentie consta in prerogativa creditorului de a refuza cat timp nu e platit sa restituie debitorului sau un lucru mobil sau imobil ce ii apartine acestuia. Dreptul de retentie izvoraste din vointa legitima si exista independent de consimtamantul partilor . Dreptul de retentie e conferit carausului art. 1978-1980 C.civ si il indreptateste pe acesta sa retina lucrul stramutat pana la plata contravalorii datorate de expeditor sau destinatar.

1. Conditiile generale de exercitare a dreptului de retentie

a. existenta unei creante impotriva proprietatii lucrului fara o datorie baneasca in sarcina acestuia - detinatorul nu ar avea o justificare sa refuze eliberarea bunului aflat in detentiunea sa si reclamat de proprietarul debitor; b. detentiunea exercitata de creditor asupra lucrului sa nu fie viciata prin frauda; c. exercitarea dreptului de retentie se justifica numai daca intre creanta si lucrul a carui eliberare este refuzata se constata o anumita legatura..

Efectele dreptului de retentie

1.Opozabilitatea acestuia : - .credittorul poate valorifica dreptul de retentie mai intai impotriva debitorului si a persoanelor care au calitatea de avanzi cauza cu titlul universal ai acesuia. - .opozabilitatea opereaza si fata de creditorii privilegiati si ipotecari aspura aceluiasi lucru cu conditia ca dreptul lor real sa se fi nascut ulterior intrarii bunului in detentia carausului. 2.Produce efecte indivizibile in dublu sens. In primul sens orice fractiune a datoriei este garantata pana la stingerea ei integrala prin lucrul ce formeaza obiectul acestei prerogative a creditorului In al doilea sens orice componenta a lucrului raspunde pentru totalitatea datoriei. 3.Nu confera titularului dreptul de a urmari bunul in mana altei persoane . Dreptul de retentie produce efecte numai cat timp bunul se afla inca la detinator. Dupa pierderea retentiei prin restituirea de bunavoie a bunurilor, dreptul de retentie inceteaza. Dispozitiile legale privind anumite masuri care sa impiedice eventualele abuzuri ale carausului in exercitarea dreptului de retentie astfel : - refuzul de eliberare a marfii la destinatie e conditionat de existenta unei creante a carausului impotriva destinatarului nascuta din contractul de transport; - posibilitatea refuzarii de eliberare a marfii la locul de destinatie e impiedicata ori de cate ori exista discutii intre caraus si destinatar cu privire la cuantumul datoriei. Carausul e obligat sa puna incarcatura la dispozitia destinatarului daca acesta achita suma recunoscuta si consemneaza restanta aflata in controversa ( art. 1980, alin. 2 C.civ ). Se prevede o exceptie : in cazul in care documentul de transport e la ordin sau purtator carausul se poate opune la eliberarea marfii pana la restituirea exemplarului subinscris de el.

Privilegiul si gajul carausului asupra marfii transportate

Pentru toate creantele rezultand din contractul de transport carausul are privilegiul asupra bunurilor transportate pana la predarea lor la destinator iar daca sunt mai multi carausi cei din urma dintre ei exercita dreptul celor anteriori. Privilegiul e definit de art. 2333 si urm si gaj 2480 si urm C.civ.

17.SECHESTRAREA MARFURILOR AFLATE IN CURS DE TRANSPORT SI SECHESTRUL SOLICITAT DE CARAUS

Incarcatura reprezinta o contravaloare patrimoniala mai ales cand e vorba de o cantitate insemnata. Ca atare credit. expeditorului sau a destinatarului pot avea interes sasi recupereze sumele ce li se datoreaza din valoarea marfii aflata in curs de stramutare. Din acest punct de vedere carausul fiind titular al unui drept special care include si dreptul de retentie e pus la adapost impotriva debitorului rau platnic. Sechestrul e o masura de asigurare a actiunii judiciare si consta in indisponibilizarea bunurilor mobile ale debit. pana la terminarea judecatii pt ca astfel creditorul sa le poata urmari pt indestularea drepturilor sale atunci cand va obtine un titlu executoriu, iar debit. nu va executa de bunavoie. Sechestrul asigurator in materie de transporturi se limiteaza la lucrurile aflate in posesia carausului in intervalul dintre momentul preluarii lor de la expeditor la punctul de pornire si eliberarea catre destinatar la locul sosirii finale. Cererea de sechestru asigurator are un caracter accesoriu fata de actiunea juridica principal Consecinte : a.in virtutea principiului accesoriu urmeaza principiul : cererea de sechestru va avea insasi o natura comerciala inerenta actiunii principale corespunzatoare; b.cererea de sechestru asigurator urmeaza sa fie introdusa la instanta de judecata, sa rezolve in fond procesul referitor la creanta neplatita; Conditiile de admisibilitate a cererii de sechestru : a.depunerea unei cautiuni. Cererea de sechestru nu se poate aplica decat numai cu darea unei cautiuni. Cuantumul acesteia e lasat la aprecierea instantei care pune sechestru.; b.creanta pe care se intemeiaza cererea de sechestru trebuie sa fie constatata printrun act scris. Prin derogare de la aceasta regula art. 591, alin. 2 C. de procedura civila ingaduie instantei de judecata sa aprobe infiintarea sa in lipsa de dovada scrisa daca creditorul a carei creanta nu e constatata prin act scris dovedeste ca a depus actiune de constatare a creantei dar in aceasta situatie el e obligat sa depuna o cautiune de jumatate din valoarea reclamata odata cu depunerea cererii de sechestru. Cuantumul cautiunii se determina in functie de valoarea creantei pretinse prin act si nu in functie de valoarea bunurilor a caror sechestrare se urmareste; c.creanta pe care se intemeiaza cererea de sechestrare asiguratorie trebuie sa fie ajunsa la termen adica sa fie scadenta. Prima exceptie de la aceasta recula art. 591, alin. 3 C.civ dispune ca instanta poate incuviinta cererea de sechestru chiar daca creanta nu e ajunsa la termen atunci cand :

- .debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date sau nu a dat asigurarile promise; - .exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la urmarire; - .exista pericolul ca debitorul sa se ascunda sau sa-si risipeasca averea. Desi textul mentionat se refera la bunurile care se gasesc in mainile datornicului aceasta masura e admisibila in materie comerciala chiar daca lucrurile in acest caz se afla in curs de transport adica in detentiunea carausului. Si in acest caz creditorul trebuie sa depuna o cautiune in cuantumul fixat de instanta de judecata. Cererea de sechestru asigurator se solutioneaza de instanta de judecata de urgenta, in camera de consiliu fara citarea partilor, instanta pronuntandu-se printr-o incheiere executorie. Prin aceiasi incheiere instanta fixeaza cuantumul cautiunii si termenul inauntrul caruia urmeaza sa fie depusa aceasta. Incheierea e supusa numai recursului care poate fi declarat in termen de 5 zile de la comunicarea incheierii. Recursul se judeca de urgenta si cu precadere cu citirea partilor in termen scurt.Incheierea prin care s-a admis sechestrul are caracter temporar in sensul ca efectele sale dureaza pana la solutionarea cererii principale. Nedepunerea cautiunii in termenul fixat atrage desfiintarea de drept a sechestrului situatie ce se constata prin incheiere irevocabila data fara citarea partilor. Masura sechestrului asigurator se aduce la indeplinire de executorul judiciar potrivit regulilor privitoare la executarea silita. Incetarea sechestrului asigurator are loc in urmatoarele cazuri : 1.respingerea act. princip. prin care creditorul isi valorifica in just pretentiile impotriva debitorului; 2.declaratia expresa a creditorului ca renunta la sechestrul asigurator; 3.dovada prezentata instantei de judecata de catre debitor ca a consemnat suma pentru care s-a infiintat sechestrul precum si dobanzile si cheltuielile efectuate de creditor cu procesul; Sechestrul asigurator ramane in fapt fara obiect si ca atare inceteaza de la sine daca incarcatura supusa acestei masuri a fost distrusa in timpul transportului datorita fortei majore, naufragiu, accident. De asemenea instanta de judecata va putea ridica la cererea debitorului sechestrul asigurator daca debitorul va da in toate cazurile o garantie indestulatoare, garantie ce va fi stabilita de instanta. Cererea depusa in acest sens se solutioneaza in Camera de Consiliu de urgenta si cu citarea partilor in termen scurt. Instanta pronunta o incheiere ce e supusa recursului in 5 zile de la pronuntare. Sechestrul asigurator solicitat de caraus Vocatia pentru transport de a recurge la aceasta masura se naste numai cand incarcatura incarcatura a ajuns la destinatatie. Incuviintarea sechestrului asigurator se justifica in doua situatii : 1.cand destinatarul nu poate fi gasit; 2.cand se ivesc neintelegeri in privinta primirii bunurilor transportate.

Punerea incarcaturii sub sechestru are loc numai dupa descarcarea acesteia din mijlocul de transport. Carausul beneficiaza de un regim special in sensul ca incuviintarea cererii de sechestru asigurator nu e conditionata in cazul sau de introducerea unei actiuni principale. Prin urmare cererea acestuia nu are caracter accesoriu ci de sine statator.Calea procedurala pusa la dispozitie carausului, consta in ordonanta presedintiala, procedura prin definitie urgenta si mai rapida (art.581 582 c. proc. civila)

18.PREJUDICIUL GENERAL AL RASPUNDERII

Prejuduciul general al raspunderii denumit si paguba sau dauna consta in cadrul raspunderii contractuale in rezultatul negativ suferit de creditor ca urmare a faptei ilicite savarsita de caraus prin neexecutarea obligatiilor asumate sau prin intaziere in aducerea ei la indeplinire. Prejudiciul poate fi material sau moral. Prejudiciul material consta in lezarea unui drept sau a unui interes patrimonial al creditorului obligatiei contractate, accidentarea unui calator, distrugerea sau avarierea unui bun in timpul deplasarii. Prejudiciul poate fi evaluat in bani aceasta fiind caracteristica sa definitorie. Include atat paguba efectiva cat si castigul nerealizat. Prejudicial moral consta in vatamarea unui interes nepatrimonial fiind nesusceptibil de pretuire baneasca. Asemenea pagube se ivesc in special in transporturile de calatori, daca o persoana si-a pierdut viata dar nu sunt excluse nici in cazul transporturilor de bunuri ( ex : distrugerea unui obiect amintire de familie cu insemnata valoare afectiva pentru destinatar ). Conditiile repararii prejudiciului : - paguba sa fie certa : - insusire pe care o indeplineste de regula prejudicial actual dar in anumite limite si prejudiciul viitor. Caracterul cert are dublu sens : 1. in primul sens rezultatele negative ale faptei ilicite s-au realizat pana la data hotararii judecatoresti care condamna la plata pe debitor (cazul prejudiciului actual) sau exista indicii sigure si convingatoare ca dauna se va ivi ori va continua sa se produca si ulterior avand natura unui prejudiciu viitor, precum vatamarea corporala cu sechele de durata suferita de calator in cursul transportului. Se deduce per a contrario ca repararea unui prejudiciu eventual se exclude deoarece nu prezinta caracter de certitudine. - pe de alt parte paguba trebuie s fie susceptibil de evaluare n cadrulinstanei sau cel puin aceasta s dispun de elemente indubitabilepentru a putea msura cu anticipaie cuantumul prejudiciului viitor. Din cele artate rezult c repararea unui prejudiciu eventual este exclus deoarecenu prezint caracter de certitudine. 2. dauna cauzata prin fapta ilicita trebuie sa fie totodata personala adica sa priveasca pe insusi creditorul in cauza ale carui interese au fost vatamate prin neexecutarea contractului de catre debitor-caraus sau prin intarziere la indeplinirea obligatiilor; 3. prejudiciul suferit de creditor sa fie direct, adica sa fie o consecinta directa a neexecutarii obligatiilor. O simpla legatura indirecta intre fapt illicit si dauna nu justifica obt. de despagubire; 4. prejudiciul sa fie previzibil in momentul perfectarii actului acord de vointa al partilor. Debitorul nu raspunde decat de daune interese care au fost prevazute sau care au putut fi

prevazute la incheierea contractului cand neindeplinirea obligatiilor nu provine din dolul sau.

19.CLAUZELE DE NERASPUNDERE CONSIDERATE CA INADMISIBILE SI CLAUZELE PERMISE

Anumite conventii care inlatura raspunderea carausului sunt considerate ca fiind fara valabilitate adica inadmisibile. Astfel :

1.Contractul de transport nu poate elibera pe caraus de raspunderea pentru prestatia

caracteristica de a deplasa persoana sau marfa; 2.Clauze prin care carausul se degreveaza pentru culpa sa grava si cu atat mai mult pentru propiul dol nu poate produce efecte. Nimeni nu are dreptul sa isi rezerve facultatea unui comportament pagubitor pentru celalalt contractant sau de a savarsi o o eroare grava in modul de indeplinire a obligatiilor asumate. Orice stipulatie de acest fel e fara valoare juridica fiind lovita de nulitate. 3.Clauze lucrative sunt conv de neraspundere care pot fi privite ca permise, devin totusi la randul lor ilicite daca neexecutarea obligatiilor la adapostul exonerarii se soldeaza cu un profit pentru debitor. Ex : carausul rutier care se degreveaza de raspunderea pentru acceptarea unui surplus de pasageri intr-un autobus realizand astfel un castig suplimentar..din cauza aglomeratiei vatamari corporale. Clauze premise 1.In toate cazurile se prevede ca stipulatiile care agraveaza transportul produc efecte depline . Daca insasi partile au consimtit aceste clauze nimic nu se opune ca intelegerea sa fie recunoscuta pe plan juridic. 2.Clauze menite sa favorizeze pe caraus cu exceptia excluderilor mentionate mai sus sunt acceptate de legiuitor numai in anumite conditii care sa asigure respectarea drepturilor celuilalt contractant. Ex: clauze prin care se plafoneaza valoric cuantumul despagubirii datorate expeditorului sau destinatarului 3.Clauze care identifica explicit evenimente fortuite ca efect exonator de raspundere pentru caraus . Se obisnuieste sa se enumere in contract imprejurarile asimilate fortei majore ( incendii, greve ) dar conditia e ca acestea sa prezinte in fapt gravitatea si caracteristicile unui eveniment semnificativ pentru a libera un caraus. 4.Raspunderea contractuala pentru altul se admite de unii autori in cazul armatorului care poate stipula in contractul de navlosire o clauza prin care sa fie aparat de raspunderea pentru faptele ilicite ale propusilor sai ( comandantul navei pentru ajutorul sau ). Admisibilitatea unei asemenea clauze se intemeiaza pe ideea ca armatorul pierde practic controlul asupra comandantului si personalului cat timp nava se afla in deplasare si uneori la mari distante.

20.EFECTELE RASPUNDERII CARAUSULUI. EVALUAREA JUDICIARA SI EVALUAREA LEGALA A PREJUDICIULUI

In masura in care neindeplinirea contractuala angajeaza raspunderea debitorului raportul dintre parti sufera unele schimbari. Astfel daca sunt intrunite conditiile raspunderii.se naste in sarcina debitorului obligatia de a despagubi pe creditorul daunat aceasta fiind o obligatie noua fata de cea asumata initial prin contractul neexecutat sau adus la indeplinire in mod defectuos. Prin urmare carausului nu i se mai cere sa efectueze deplasarea de persoane sau marfuri ci sa repare acest prejudiciu . Repararea prejudiciului suferit de creditor impune stabilirea intinderii despagubirii pe care acesta le poate obtine. Evaluarea in acest scop poate fi : judiciara; legala; conventionala.

1.Evaluarea judiciara
Determinarea cuantumului despagubirii revine agentului jurisdict competent ( instanta judiciara sau arbitraj comercial ) Evaluarea lasata la aprecierea instantei de judecata sau de arbitraj com. trebuie sa tina seama de anumite criterii menite sa ii asigure obiectivitatea. Astfel despagubirea urmeaza sa acopere atat pierderea efectiva suferita de creditor cat si castigul nerealizat. Organul de jurisdictie poate sa acorde la cerere reclamantului care se plange de nerespectarea contractului sau de o executare necorespunzatoare numai daune previzibile la data perfectarii acordului de vointa cu excluderea celor indirecte. Acest principiu care limiteaza intinderea prejudiciului ce urmeaza a fi reparat se aplica numai in materia raspunderii contractuale deoarece insasi notiunea de previzibilitate e compatibila numai cu activitatea contractuala care depinde in intregime de vointa partilor. E de presupus ca partile si-au asumat obligatia numai in masura consecintelor pe care puteau sa le prevada la momentul incheierii contractului. 2.Evaluarea legala Are un obiect mai restrans si intereseaza numai raspunderea civila care decurge din neplata la scadenta a unei sume in numerar datorata creditorului. In transporturi problema se iveste mai frecvent de cate ori carausul urmeaza sa restituie celeilalte parti contractante o suma de bani. Ex : a incasat o suma de bani pentru un transport neefectuat. Orice intarziere in plata datoriei banesti prejudiciaza pe creditor care e indreptatit sa ceara nu numai suma in cauza ci in plus echivalentul daunei suferite. Prejudiciul consta in lipsa temporara de folosinta a numeralului. Compensarea acestei pagube se realizeaza prin obligarea debitorului nepunctual la plata de dobanzi care se calculeaza in functie de durata cu cat s-a depasit data scadentei. Dobanzile prezinta o tripla caracteristica : a. prejudiciul creditorului in cazul intarzierii platii e prezumat in puterea legii. In sensul aratat art. 1535, alin.3 C.civ. In cazul in care o suma de bani nu e platita la scadenta creditorul are dreptul la daune fara a dovedi vreun prejudiciu.; b. in materie comerciala dobanzile curg din plin drept, nu se cere ca in relatiile de natura civila punerea in intarziere prealabila a debitorului Datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile.

c. nivelul dobanzilor e in principiu predeterminat prin dispozitiile imperative care ii tarifeaza limita maxima.

21.EFECTELE RASPUNDERII CARAUSULUI. EVALUAREA CONVENTIONALA ( CALUZA PENALA) Evaluarea conventionala

Partile au posibilitatea de a inlesni prin intelegerea lor prealabila determinarea intinderii prejudiciului care urmeaza sa fie reparat de debitor. Determinarea se face inainte ca prejudiciul sa se fi produs. Acordul in acest sens realizat se numeste clauza penala. Determinarea nu trebuie sa contravina restrictiilor legale referitoare la clauzele de neraspundere sau de limitare a raspunderii carausului. Prin urmare clauza penala e acea conventie accesorie prin care partile determina anticipat ecchivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii efectuate cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiilor de catre debitorul sau. Caracteristicile clauzei penale: 1. clauza penal este o convenie accesorie prin care priledetermin anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor. Utilitatea acesteiclauze const n dispensarea creditorului de a face dovada existenei i ntinderiiprejudiciului 2.contravaloarea convenit n scopul de a repara paguba const ntr-o sum de bani.Clauza penal deine o dubl funcie, astfel: pe de o parte funcia compensatorie, ncazul neexecutrii contractului principal iar pe de alt parte o funcie moratorie, nsituaia c debitorul depete termenul fixat pentru ndeplinirea obligaiei; Despagubirea prevazuta de clauza penala poate fi stabilita atat global cat si procedural urmand in ultimul caz sa fie calculata proportional cu intinderea partii neexecutate din obligatia principala , adica din distanta ramasa neparcursa din intinerarul complect 3.avnd n vedere caracterul accesoriu al clauzei penale n raport cu contractul principal la care se refer se deduc dou consecine ale acesteia, astfel: -nulitatea obligaiei principale atrage nulitatea clauzei penale; -nulitatea clauzei penale nu atrage nulitatea obligaiei principale; 4..efectele clauzei privesc att pe debitor ct i pe creditor, dar n mod diferit; Debitorul ramane obligat sa aduca la indeplinire contractul principal fara sa poata refuza executarea in schimbul nulitatii. Clauza penala nu da dreptul de a alege prin anularea contractului si despagubiri. Carausul nu are dreptul de indeplinire a obligatiei principale, el nu poate executa obligatia oferita de clauza penala.Art.1539 c. civ. , prevede ca , creditorul nu poate lua in acelasi timp si penalitatea si obiectul obligatiei principale pentru ca clauza penala este o compesare a daunelor incluse pe care creditorul le sufera ca urmare a neexecutarii obligatiei principale

e.clauza penal are caracter intangibil n sensul c instana de judecata sau instanta arbitrara nu poate reduce sau majora cuantumul despgubirii convenite. Instanta nu poate nici sa verifice intinderea prejudiciului suferit de creditor si nici sa ceara creditorului sa dovedeasca. De la acest caracter exist o singur excepie, care prevede c penalitatea poate fi redus de instan dac obligaia principal a fost executat n parte.