CERCETARE

MODALITĂȚI DE INTERVENȚIE A ASISTENTULUI

SOCIAL PENTRU ASIGURAREA SĂNĂTĂȚII

FAMILIEI CU PROBLEME

Coordonator: Student:

REȘIȚA

INTRODUCERE
Capitolul 1. Asistența socială a familiei
 Noțiuni generale despre familie
 Delimitări conceptuale
 Familia normală
 Familia nucleară

1
  Familia extinsă
 Funcțiile familiei
 Rolul asistenței sociale în asigurarea sănătății familiei cu probleme
 Beneficiarii și problemele cu care se confruntă aceste familii

Capitolul 2. Modalități de intervenție asupra familiilor cu probleme

 Conceptul de vulnerabilitate a familiei cu probleme și de integrare a copiilor cu cerințe
educative speciale (CES)
 Factori de stres și influența acestora asupra calității vieții pentru familiile care au copii
cu deficiențe
 Mecanisme de apărare ale familiilor cu probleme în fața deficiențelor copiilor cu CES
 Modalitățile de intervenție a asistentului social privind consilierea familiei care au copii
cu dizabilități

Capitolul 3. Metodologia cercetării.

 Metode utilizate în cercetarea aplicativă
 Design-ul cercetării
 Scopul cercetării
 Obiectivele cercetării
 Ipotezele cercetării
 Descrierea participanților la cercetare
 Metode și instrumente folosite în cercetare
Concluzii.

Anexe

INTRODUCERE

Am ales această cercetare privind ,,Modalități de intervenție a asistentului social pentru

asigurarea sănătății familiei cu probleme,, pentru că, din punctul meu de vedere această categorie
de persoane prezintă un risc ridicat de marginalizare și stigmatizare din partea societății datorită

2
naturii handicapului și șanselor minime de reabilitare. Persoanele cu dizabilități sunt văzute și
tratate în societate ca fiind niște persoane speciale cu nevoi diferite de ale celorlalți și care au
nevoie aproape în permanență de ajutor pentru a atinge cât de cât limitele normalității celorlați.
În cercetarea pe care îmi propun să o abordez reprezintă sinteza unei modalități de
intervenție a asistentului social privind starea de sănătate a familiei cu probleme precum și
rezultatele unei cercetări personale în care familiile care au copii cu dizabilități (CES) fac față
stresului și vulnerabilității, ce mecanisme de apărare adoptă pentru a face față deficiențelor
copiilor cu CES și dacă intervenția asistentului social privind consilierea familiei îi ajută să-și
asigure o viață de calitate în care poate să facă față provocărilor sociale și economice.
Bunăstarea familiei are întotdeauna nevoie de sprijin permanent, atenție și comunicare.
Familia ne învață cum să stabilim anumite legături și alianțe cu frații și surorile noastre dar și cu
mediul înconjurător adică lumea exterioară. Dacă privim la fiecare familie observăm că familiile
sunt diferite, fiecare cămin are modalitățile lui de a-și menține familia unită.
Modalitățile de intervenție a asistentului social ar trebui să susțină și sprijine familia
atunci când în interiorul acesteia apar probleme și aceasta de cele mai multe ori nu mai reușește
să își găsească echilibrul și să-și satisfacă nevoile de bază folosind piramida lui Abrazam Maslo
sunt: http://www.stefamedia.com/abraham-maslow-ierarhia-nevoilor/;apă, hrană, adăpost,
sociale
Siguranță și securitate personală, Nevoi sociale și de apartenență, Nevoia de recunoaștere
socială, Auto realizarea, dezvoltarea personală, când familia nu mai are resurse pentru a trăi o
viață bună și demnă, activă social, independentă, o viață de calitate, o viață în care să îi ajutăm să
facă față provocărilor economice și sociale.
O evaluare corectă se poate face doar împreună cu persoana asistată social. Acesta este
un proces complet în care încercăm să evaluăm nu doar problemele ci și resursele cu care familia
cu probleme vine la noi. Astfel în acest domeniu ne putem baza pe resursele familiei cu
probleme, prieteni, anumite comportamente pe care persoana le are și pe care le putem include
în strategia de intervenție, capacitatea de a acționa în situații de criză. Atunci când persoana
asistată nu mai are nevoie de tine, ca asistent social, când poate să-și asigure singură resursele
pentru fiecare zi, și poate să găsească singură soluții la situațiile noi apărute cu care se
confruntă, poate să facă față provocărilor sociale, atunci putem spune că intervenția noastră a
produs schimbarea persoanei / familiei care și-au dorit-o.

3
 Prin calitatea vieții înțelegem bunăstarea fizică, psihică și socială și capacitatea
individului de a încerca să-și îndeplinească sarcinile obișnuite.
Pentru realizarea părții practice a lucrării am apelat la sprijinul Centrului Școlar de Educație
Inclusivă "Aurora" Reșița.

Capitolul 1. Asistența socială a familiei

Noțiuni generale despre familie

Definiții ale familiei.
Autorul Neagoe A. evidențiază în cartea sa, că „Este important să ținem seama de două
sensuri ale termenului familie:
-Familia din care provenim (de origine): este familia biologică (de sânge) în care persoana s-a
născut;
-Familia actuală (cea prezentă) : este familia în care cineva a ales să trăiască în prezent.”
(Neagoe, 2015, p14)
Mihăilescu I. a definit „familia” ca un grup de persoane care au drepturi și obligații,
reglementate prin lege. Acestea se referă la modul în care se încheie căsătoria, la stabilirea
paternității copiilor, drepturile și obligațiile soților, relațiile dintre părinți și copii reglementată
prin legi. (Mihăilescu, 2003, pp.157-173)
În societatea noastră, „familia reprezintă o categorie de persoane care sunt unite între ele
prin naștere, fie prin căsătorie sau prin altă relație. Scopul familiilor este de a menține starea de
bine a membrilor săi.” (Collins, Jordan, Coleman, 2010, pp. 28-29)

Delimitări conceptuale
Familia trebuie să asigure un mediu de dragoste, de apartenență și de securitate a
membrilor săi, ceea ce aduce pacea în familie, realizare personală și dezvoltare personală. Dar în
zilele noastre scenariul se poate schimba rapid și familia este amenințată de mai mulți factori. A

4
crescut numărul de divorțuri, neînțelegeri familiale, violența in familie, abandon, neîngrijirea
copiilor, astfel apare rolul asistentului social și intervențiile acestuia in familia cu probleme.
Studiile despre familie s-au înmulțit în ultima perioadă, urmărindu-se evoluția relațiilor
intrafamiliale, a structurii și rolurilor familiale. Toate familiile au o istorie și un ciclu de viață.
Ciclul vieții de familie ne vorbește despre modul în care familia se schimbă pe parcursul vieții,
cum trece prin anumite etape și modul în care poate face față acestor schimbări.

Familia normală
„Familia normală este compusă din cei doi părinți biologici și atât unul sau mai mulți
copii biologici sau adoptați care locuiesc împreună în aceeași casă. În toate societățile din ziua
de azi, familia normală reprezintă un grup unitar caracterizat printr-o puternică relație internă,
care este menținută atât prin cooperare cât și afecțiune reciprocă a membrilor săi.” (Irimescu,
2004, p.11)

Familia nucleară
„ Familia nucleară reprezintă acel tip de familie care este compusă din două
generații :generația adulților căsătoriți și cea a descendenților lor. Această familie nucleară este
compusă din soți și urmașii lor, este simplă și restrânsă ca structură și se deosebește de familia
lărgită deoarece aceasta reunește mai multe generații. În prezent forma cea mai răspândită este
acea nucleară, omul făcând parte din familia de origine în care individul deține rolul de copil și
familia de unde provine și prin propria căsătorie, în care are rolul de soț.” (Irimescu, 2004, p.12)
Familia extinsă
Această familie lărgită sau extinsă poate cuprinde una până la două generații. Modelul
tradițional al familiei extinse implică a conviețui mai multe generații, o relație de afecțiune
puternică manifestată între bunici și nepoți. (Irimescu, 2004, p.12)

Funcțiile familiei
În lucrarea sa „Familia în societatea românească. Pregătirea copiilor și tinerilor pentru
viața de familie”, Henry H.S., scoate în evidență următoarele funcții:
Funcțiile interne sunt acele funcții care asigură fiecărui membru al familiei, un regim de viață
intim, afecțiune și protecție:

5
  Funcții biologice asigură satisfacerea nevoilor cuplului, apariția copiilor, necesitățile
igienico-sanitare precum și dezvoltarea normală a membrilor familiei;
 funcții economice sunt acele funcții care fac referire la alcătuirea gospodăriei ca menajul
să funcționeze pe baza unui buget comun;
 funcția de ajutor reciproc a familiei reprezintă acel ajutor bazat pe sentimente de dragoste
și respect între toți membrii familiei.
 funcțiile morale și educative poate să asigure socializarea copiilor.
(Henry în Mihăilescu, 2018, p. 162)
Funcțiile externe asigură relația dintre familie și exterior.
Sunt definite trei funcții sociale care reprezintă familia:
 Funcția de socializare reprezintă aceea funcție care se referă la capacitatea de adaptare și
motivare de a conviețui;
 Funcția economică reprezintă promisiunea materială de a încerca să protejezi copiii față
de lipsuri, față de boli și situația materială ;
 Funcția politică – poate asigura copiilor o poziție de apărare în societate.
(Henry în Mihăilescu, 2018, p. 162)

Rolul asistenței sociale în asigurarea sănătății familiei cu probleme

Asistența socială are rolul:
- de a ajuta persoanele care nu mai reușesc să se adapteze prin propriile forțe la societatea
care îi înconjoară,
- care nu mai reușesc să se bucure de drepturile principale, de a putea beneficia de o
alimentație necesară și corespunzătoare, de un adăpost decent, de acele servicii de îngrijire
gratuite a sănătății, de igienă, educație, surse de venit si unele posibilități de auto realizare.
Bulgaru M. în cartea sa Metode și tehnici în asistența socială, afirmă că: „Asistența
socială a familiei reprezintă una dintre cele mai dezvoltate ramuri, deoarece cuprinde toate
problemele si tehnicile care se referă la asistența socială.”
Este evidențiat faptul că asistența socială poate intervenii în familiile dezorganizate,
având ca principal scop observarea și identificarea cauzelor, încercând astfel dacă este sau nu
posibil să se refacă familia. Asistența socială trebuie încă de la primul contact cu familia care are
probleme să stabilească factorul cauzator și stadiul în care se află acesta. Cu cât perioada de

6
dezorganizare este mai mare, cu atât refacerea familiei poate fii mai dificilă si uneori imposibilă.
(Bulgaru, 2002, p. 68)
Asistentul social trebuie să fie bine pregătit, să aibă anumite abilități, deprinderile
necesare pentru a putea găsi cauzele care ar putea determina o ruptură a căsniciei și totodată
pentru a avea succes în a rezolva problemele existente in familie.
Acțiunile principale pe care ar trebui să le aibă în vedere asistența socială a familiei sunt:
refacerea familiei; să prevină separarea copilului de familie; înlăturarea diferitelor cauze ale
apariției abandonului; asigurarea unui cămin personal; armonizarea familiei până la rezolvarea
definitivă a cazului. Asistența socială este disponibilă să ofere familiilor aflate în nevoi,
posibilitățile de a cunoaște și de a avea acces la serviciile specializate de protecție socială, aceștia
pot fi orientați în a-i face să înțeleagă și să utilizeze legile de protecție socială, de ajutor
financiar, moral, material, psihoterapie și consiliere.
Beneficiarii și problemele cu care se confruntă aceste familii
Beneficiarii care se pot afla în situații de dificultate sau risc sunt :
- cei cu dizabilități sau handicap,
- dependenți de droguri, alcool, alte substanțe toxice,
- cei aflați în detenție și post-detenție,
- părinte monoparental,
- victimele violenței în familie,
- lipsa unor venituri sau venituri mici,
- victimele unor oameni care sunt traficanți de ființe umane,
- boli cronice sau cele care sunt incurabile,
- sărăcia, abandonul școlar.
(https://mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-2018/
Legea_asistentei_sociale_18012018.pdf)
Probleme cu care se confruntă familiile sunt:
- moartea unui om apropiat și drag din familie,
- apariția unei boli grave la un membru al familiei,
- șomajul,
- sărăcia,
- lipsa educației,

7
 - marginalizare sau excludere în plan social,
- alcoolismul parental,
- abuzul asupra copiilor,
- boli psihice.
(https://mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-2018/
Legea_asistentei_sociale_18012018.pdf)
Problemele nu apar așa dintr-o dată ci datorită unei probleme nerezolvate, uneori cronice
de-a lungul timpului. Disfuncția familiei poate apărea atunci când persoanele neagă nevoia de
schimbare și nu poate accepta că familia are o problemă sau atunci când luptă pentru perfecțiune.

Capitolul 2. Modalități de intervenție asupra familiilor cu probleme

Conceptul de vulnerabilitate a familiei cu probleme și de integrare a copiilor cu cerințe

educative speciale (CES).
Prezența bolii copiilor poate aduce la suprafață sentimente puternice de vulnerabilitate în
noi toți, influențându-ne viața profesională și personală.
Ca să putem să definim grupul vulnerabil îl preluăm din Legea asistenței sociale 292 din 2011,
unde „grupul vulnerabil sunt familiile aflate în situația de risc de a-și pierde capacitatea și
satisfacerea nevoilor de trai uneori prin apariția unor situații de boală, sărăcie, de dizabilitate, de
dependentă de droguri sau de alcool ori a altor situații dificile care pot conduce la
vulnerabilitate” (Legea 219 din 2015 privind economia socială).
Platon, cel mai mare filozof al Greciei Antice spunea „să nu încerci să descurajezi
niciodată pe nimeni...care încearcă să progreseze continuu, indiferent cât de încet o face.” Deși
această teorie a gândit-o cu două milenii în urmă, reflecția lui Platon este încă valabilă și astăzi.
„Este adevărat că toți suntem diferiți, avem mentalități diferite Diversitatea nu o găsim numai în
cultură, limbă, tradiții, ci și în modul în care arătăm sau percepem lucrurile sau cât de repede
răspundem la cerințe.”
(Direcții, intervenții și inovații în abordarea copiilor cu cerințe educaționale speciale, 2015,
p.43.)

8
 Clasificarea copiilor cu cerințe educative speciale sunt :
Sunt atât copiii cu deficiențe, cât și copiii fără deficiențe, dar care prezintă dificultăți la
exigențele școlii.
Din această categorie de copii cu dizabilități pot face parte :
- copii cu deficiențe senzoriale și fizice (tulburări vizuale, tulburări de auz, dizabilități
mintale, paralizia cerebrală);
- copii cu probleme mintale, comportamentale (tulburări, hiperactivitate cu deficit de
atenție-ADHD, tulburări de opoziție și rezistență);
- copiii care prezintă tulburări afective, emoționale (anxietate, depresie, atac de panică,
tulburări de stres posttraumatic, tulburări de alimentație:(anorexia și bulimia nervoasă);
- copii cu handicap asociat;
- copii cu dificultăți de cunoaștere și învățare (dificultăți de învățare, sindromul Down,
dislexia, discalculia, dis praxia)
- copii cu deficiențe de comunicare și interacțiune (tulburări din spectrul autismului,
sindromul Asperger, tulburări de limbaj).
(https://mecc.gov.md/sites/default/files/educatie_incluziva_final.pdf)
Factori de stres și influența acestora asupra calității vieții pentru familiile care au copii
cu deficiențe.
Colomeischi A. în Manualul pentru părinți. Promovarea stării de bine în familie, evidențiază:
Diagnosticarea oricărui copil cu nevoi speciale ar putea fi un moment dificil pentru părinți
și uneori putem avea reacții dintre cele mai diverse precum: să negăm, să fim furioși, să ne fie
frică, ne învinovățim, suntem confuzi, simțim că nu mai avem putere, suntem dezamăgiți și
uneori simțim respingerea față de copil sau față de alți membrii.
Din cărțile de specialitate ni se relatează faptul că „părinții copiilor cu nevoi speciale
raportează mai multe simptome depresive și limitări mai multe în activitățile zilnice comparativ
cu părinții copiilor sănătoși. Acești părinți devin rezistenți în timp, fiindcă dezvoltă noi
performanțe și atitudini în vederea adaptării la problemele copilului.” (Colomeischi A., 2018,
pp.10-16)
Ambrozich, Logsdon, MgGill Smith, ne relatează că sunt foarte importante modurile și
strategiile pe care părinții copiilor cu nevoi speciale le folosesc pentru a putea face față stresului.
Acestea sunt următoarele:

9
  Să adune informații despre nevoile speciale și despre serviciile care sunt disponibile
pentru
a-l ajuta și pentru a afla gradul handicapului copilului.
 Să caute lecturi a unor cărți și bloguri scrise și de alți părinți care au și ei la rândul lor
copii cu nevoi speciale.
 Părinții să se integreze în interiorul unui grup de părinți care se confruntă cu aceeași
problemă (grupuri online)
 Exprimarea emoțiilor și învățarea felului de a trata sentimentele negative.
 Să se concentreze pe prezent și să evite grijile pentru viitor.
 Standardele de viață să fie realiste și să-și cunoască limitele.
 Să poată să adopte un stil de viață sănătos prin exerciții fizice, alimentație sănătoasă și
somn suficient. (Ambrozich, Logsdon, 2018, MgGill Smith, 2003, p.131)
M. Wang și R. Kolber definesc calității vieții familiei: „Calitatea vieții familiei este un
sentiment dinamic al bunăstării familiei, definit și informat de către membrii săi în mod colectiv
și subiectiv, în care nevoile individuale și la nivel de familie interacționează.” (M. Wang și R.
Kolber, 2011, p.135)
Mecanisme de apărare ale familiilor cu probleme în fața deficiențelor copiilor cu CES.
Mecanismul de apărare a apărut prima dată menționate în literatura de specialitate în
lucrările lui S. Freud în 1894 intitulată Psihonevrozele de apărare, mai târziu munca tatălui fiind
preluată de fiica lui Ana Freud care analizează în lucrarea sa Eul și mecanismele de apărare
publicată în 1936. Acestea pot fi : refularea, regresia, proiecția, anularea, introiecție, sublimarea
și transformarea în contrariu.
Uneori reacția noastră la suferința copilului cu dizabilități cât și la reacția la propria
suferință a părinților în care apare în familie un copil cu probleme poate crea un adevărat haos de
trăiri.
Analiza mecanismelor de apărare ale membrilor familiei în fața suferinței copilului
pentru noi este o bună sursă de clarificare a modului de intervenție. Prin mecanismul de apărare
înțelegem „totalitatea operațiilor având ca finalitate reducerea sau suprimarea acelor factori
interni sau externi care ne pot pune în pericol integritatea noastră.”(Șerban I., Jacquet M., Lhote
C., 2002, pp.12,13)

10
 Eu cred că principala problemă a mecanismelor de apărare este că indiferent de felul
acestora, obiectivul nostru este de a identifica problemele copilului, familiei și de evaluarea
corectă a nevoilor copilului în sânul familiei.
Mecanismul de supra identificare cu copilul este vorba de o identificare proiectivă
prin care familia evită să vadă realitatea dizabilităților copilului, potențialul lui real. Câteodată se
formulează păreri de genul acum e mic și nici nu înțelege, dar când va fi mai mare se va
maturiza. Consecințele supra identificării pot duce la speranță și nu la cunoaștere. Uneori riscant
deoarece se forțează copilul în direcția considerată bună și de multe ori copilul nu vrea să o
accepte. O astfel de implicare a familiei pană la epuizare poate duce la abandon.
Mecanismul de negare a problemelor copilului
Familia încearcă să se protejeze negând problemele pe care le are copilul.Uneori
consecințele negării poate duce la planuri și decizii nerealiste, uneori ajungându-se chiar la
înlocuirea problemei.
Un părinte care se află într-o stare de negare acesta, refuză să accepte situația și problema
stresantă, evită acea confruntare cu faptele și situațiile reale și încearcă să minimalizeze
consecințele situației
(Negarea: mecanism de apărare în fața suferinței (www.sfatulmedicului.ro))
Uneori când haosul și problemele din familia care are un copil cu dizabilități devin
copleșitoare, există posibilitatea ca părinții să se concentreze pe mai multe aspecte ce implică
dizabilitatea copilului și nu asupra handicapului în sine (schimbă grădinița /școala copilului)
crezând că a găsit soluția salvatoare și că nu este indiferent. Tot ce se întâmplă poate fii
copleșitor și uneori părintele nu mai observă corect copilul, analizând corect evoluția acestuia
precum și capacitatea de a acționa
Mecanismul apelării la simplificare și soluții salvatoare
Familia percepe uneori totul ca pe o înfrângere personală și cum nu poate trăi cu ideea
unui eșec, proiectează totul asupra profesioniștilor. Adesea relația părinți -profesioniști trece de
la supra identificare la proiecție, astfel afectând ambele părți.

Modalitățile de intervenție a asistentului social privind consilierea familiei care

au copii cu cerințe educative speciale

11
 Indiferent de momentul în care familia află de problemele propriului copil, consilierea
constituie prima etapă care ar trebui realizată ca un instrument de informare, de normalizare, de
educare și sprijin pentru familiile copiilor cu dizabilități.
În manualul de bune practici în asistenta socială comunitară, este evidențiat faptul că:
Menirea asistentului social este aceea de a ajuta persoanele asistate să nu devină dependente de
serviciile sociale, iar principala metodă este consilierea. Prin procesul de consiliere, asistentul
social descoperă, clarifică și explorează, care sunt resursele clientului și împreună cu acesta să
poată stabili care sunt soluțiile pentru rezolvarea problemei cu care aceștia se confruntă. Cel mai
greu pas în consiliere constă tocmai în aceea de a putea determina persoana asistată, să
conștientizeze problemele cu care se confruntă, dar și propriile resurse pentru ca apoi, să pună în
practică metode de rezolvare a problemei și ceea ce dorește clientul să realizeze.
(Manualul de bune practici în asistenta socială comunitară 2002, p.100)
Intervenția în familiile care au copii cu CES (Cerințe Educative Speciale) permite:
Să se încerce de a se restabili relațiile pozitive între părinți și copii cu deficiențe și între
părinți, încercând să eliminăm reacțiile care pot apărea: depresia, vinovăția, anxietatea, furia,
respingerea copilului sau a supra proteja cea ce poate împiedica deprinderile copilului cu cerințe
educative speciale;
Să încercăm să dovedim părinților că nu sunt singuri în activitățile lor educative cu copilul
cu cerințe educative speciale;
Să educăm și să învățăm familia să poată trăi echilibrat cu copilul cu cerințe educative
speciale;
Părinții trebuie să-și însușească unele abilități și tehnici speciale, relaționând adecvat cu
profesioniștii;
Să oferim informații părinților care sunt organizațiile specializate și care protejează
drepturile, despre asociațiile caritabile, despre serviciile medicale și serviciile juridice.
(http://www.cjrae-cs.ro/assets/documente/mat_CES/Rolul_familiei_in_integrarea_copilului_cu_CES.pdf)
Trebuie urmărite următoarele obiective în activitatea de consiliere a părinților care au copii cu
dizabilități:
-părintele să fie sprijinit atât emoțional cât și social privind modul de adaptare, încurajându-
l în tot ceea ce face;
- să încercăm să creștem stima de sine și părerea bună a părinților despre ei ;

12
 - să-i ajutăm pe părinți să cerceteze situația, să înțeleagă și să realizeze unele întâmplări ce
țin de dizabilitatea și consecințele copilului;
- comunicarea părinților cu copilul lor să fie una bună astfel încât să-i poată oferii o stare de
bine cât și confort ;
- părinții să poată dezvolta propriile strategii, lăsându-i să analizeze singuri problemele și să
găsească propriile opțiuni și modalitățile de a face față situației;
- să-i încurajăm și să-i susținem să poată lua singuri decizii;
- să susținem părinții pentru a înțelege care sunt trebuințele copiilor;
- părinții să participe la viața școlară a copiilor lor;
- să găsească modalități de rezolvare a conflictelor.
Georgescu M. a identificat etapele următoare ale intervenției de criză:
- să înțelegem prin ce anume trece clientul, ce simte și gândește acesta (frică, pericol, lipsa
speranței și a sensului);
- să stabilească cele mai bune soluții pentru copil;
- să se discute alternativele de a pune în practică soluția convenită (Georgescu M., 2006,
p.170)
Planul de intervenție face referire la următoarele aspecte:
-informații despre clientul serviciului, familia acestuia/reprezentantul legal al acestuia;
-nevoile de îngrijire identificate în evaluarea detaliată;
-obiectivul general și obiectivele specifice ale planului;
-detalii despre acțiunile și activitățile care trebuie realizate pentru fiecare dintre nevoile
identificate (pe termen scurt, mediu, lung);
- detalii referitoare la cine și ce organizație/ instituție va realiza fiecare acțiune;
- precizări privind perioada de timp în care se va desfășura fiecare activitate;
- sarcinile care vor fi îndeplinite de familie;
- rezultatele așteptate de la fiecare activitate;
- detalii care privesc managementul riscului;
- cum trebuie acționat în caz de urgență;
- organizare și monitorizare, revizuire și reevaluare. (Ghidul de intervenție a asistentului
social în domeniul protecției copilului, 2019, p. 77)
Consilierea are ca finalitate realizarea unor deprinderi/valori precum:

13
 - subiectul să fie independent față de evenimentele vieții pe care le-a trăit și față de mediul
extern;
- încrederea în propriile puteri, să poată duce la auto realizare;
- afirmarea autentică a propriei identități (a fi tu însuți);
- să se poată raporta la prezent (a trăi aici și acum);
- să conștientizeze evaluarea reală a situației și a în care acesta acționează în cunoscând
cauza. (Enăchescu C, 1999, pp. 285-293)

Capitolul 3. Metodologia cercetării

Metode utilizate în cercetarea aplicativă

Pentru partea practică am folosit ca metodă de lucru în cercetarea aplicativă chestionarul
(cantitativă) Chestionarul este un ansamblu de întrebări prin care am obținut informații cu rolul

14
de a-i determina pe subiecții care au copii cu nevoi speciale să-mi răspundă atât verbal cât și non
verbal pe care le-am înregistrat în scris.
Chelcea S. definește chestionarul astfel: „chestionarul de cercetare care se aplică unui
eșantion de subiecți reprezintă o tehnică sau un instrument de investigare compus dintr-un
ansamblu de întrebări scrise și unele imagini grafice, care trebuie să fie ordonate atât logic cât și
psihologic, care prin administrarea de către operatorii de anchetă determină din partea subiecților
anchetați răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.” (Chelcea S., 1998, p.180)

Design-ul cercetării cantitative

Chestionarul cuprinde 20 de întrebări. Întrebările folosite în chestionar sunt întrebări
închise.Cercetarea s-a desfășurat în perioada noiembrie 2023 – decembrie 2023. Subiecții au
răspuns la solicitarea mea pentru a mă ajuta in efectuarea cercetării lucrării cu titlul Modalități
de intervenție a asistentului social pentru asigurarea sănătății familiei cu probleme asigurându-i
de confidențialitatea datelor.

Scopul cercetării
Scopul cercetării calitative este de a evidenția cum pot face față familiile care au copii cu
dizabilități, cât de responsabile sunt familiile în educația copilului cu cerințe educative speciale,
îmbunătățirea problemelor familiale și întărirea colaborării între familie-școală în avantajul
copilului, intervenția asistentului social de a ajuta și îndruma familiile cu acești copii cu
dizabilități spre servicii specializate, de a promova sănătatea și a starea de bine, dezvoltare
personală și prevenția.

Obiectivele cercetării
Pentru realizarea scopului avem în vedere următoarele obiective:
Obiectivul 1 al intervenției în asistența socială este de a ocroti familiile aflate în
dificultate să poată să obțină acele condiții optime unei vieți decente.
Obiectivul 2 este ca familiile cu probleme să cunoască legile asistenței sociale unde pot
apela când au nevoie de ajutor.

15
 Obiectivul 3 este ca asistentul social să-i ajute pe părinți în oferirea de servicii, formare
și sprijin să poată să aplice propriile strategii, permițându-le să înțeleagă și să analizeze
problemele, opțiunile și să încerce să-și găsească propriile modalități de a face față situației;
Având în vedere îndeplinirea obiectivului lucrării, sunt emise următoarele ipoteze :

Ipotezele cercetării
Ipoteza 1. Dacă părinții se implică activ în îmbunătățirea vieții copilului prin acea creștere
a gradului de independență personală, atunci părintele poate produce schimbări pozitive în viața
copilului
Ipoteza 2. Dacă familiile cu probleme care au copii cu CES sunt informate cu privire la
legile care ii pot proteja, atunci aceștia cunoscându-și drepturile legale își pot proteja familia de
discriminare, marginalizare și stigmatizare
Ipoteza 3. Dacă asistentul social din cadrul grădiniței se implică activ să-i ajute pe părinții
care au copii cu CES în oferirea de servicii, formare și sprijin atunci aceștia vor știi să adopte
propriile strategii și modalități de rezolvare a problemelor apărute în relația de familie

Descrierea participanților la cercetare

Cercetarea este aplicată pe un eșantion (N=20) de părinți ai preșcolarilor din cadrul
grădiniței C.S.E.I. Aurora. Am aplicat chestionarul pe un număr mai mic de părinții .

Metode și instrumente folosite în cercetare

Subiecții selectați au completat un chestionar, au fost informați despre confidențialitatea
datelor și care este scopul cercetării. Studiul l-am efectuat împreună cu asistentul social bazându-
ne pe realizarea unui chestionar.
Pentru realizarea chestionarului am folosit întrebări care au legătură cu alegerea temei
mele, cu ajutorul cărora să demonstrez dacă există o deschidere a părinților în ceea ce privește
intervenția, consilierea și ajutorul asistentului social asupra părinților care au copii cu CES.

Interpretarea chestionarului:

16
Q1. A-ți participat vreodată la sedințe de consiliere oferite de grădinița din cadrul Centrului
Școlar de Educație Inclusivă Reșița ?
o Da
o Nu

Fig. 1 Consilierea părinților în grădiniță

Procentul majoritar a fost al celor care au dat răspuns că da 85%, datorită acestor servicii de
consiliere au putut învăța cum să depășească problemele și cum ar putea să comunice eficient cu
copilul astfel încât să-i poată crește starea de bine cât și confortul psihologic.

Q2. Ați fost de acord cu Planul Individualizat de Educație/Intervenție pentru copilul

dumneavoastră?
o Total de acord
o De acord
o Nu sunt de acord
o Nu știu

17
 Fig. 2 Planul individualizat de educație/intervenție
În urma centralizării datelor obținute în urma chestionarului la această întrebare 50% participanți
au răspuns că sunt total de acord, 20% participanți au răspuns că de acord, 15% au răspuns nu
sunt de acord, 15% “nu știu. De aici reiese faptul că fiecărui copil i se întocmește câte un Plan
individualizat de intervenție iar părinții au fost informați despre aceasta.

Q3. Care este relația dintre dumneavoastră și copil ?

o De iubire
o De parteneriat
o De nepăsare
o De autoritate

18
 Fig. 3 Relația părinte-copil cu CES
Din analiza de la figura 3 reiese că procentul cel mai mare ca răspuns la această întrebare 60 %
o au părinții care au răspuns că au o relație de iubire cu copilul lor cu nevoi speciale, 10 % au
răspuns că de parteneriat, 10% au prea multe așteptări și uneori nu mai au răbdare în ceea ce
privește relația față de familie și copil iar 20% sunt destul de autoritari față de copilul lor. O
familie fericită se poate baza pe dragoste și iubire, armonie, loialitate, afecțiune și grijă. O
familie în care apare ura, vinovăția, restricțiile, pedepsele, stările conflictuale, aici putem vorbi
de o familie disfuncțională.

Q4. Considerați că aveți timp suficient și acordați atenție suficientă problemelor apărute
copilului dumneavoastră?
o Da
o Nu

Fig.4 Timp și atenție acordată copilului cu CES

În urma centralizării datelor am observat că 85% au răspuns afirmativ că da se ocupă de
problemele copilului și încearcă să-l ajute să le depășească, iar restul de 15% au răspuns că nu le
ajunge timpul și uneori îi neglijează și nu se implică activ la îmbunătățirea vieții copilului.

Q5. Considerați că aveți nevoie de sprijin, îndrumare, consiliere și promovarea sănătății și a

stării de bine din partea personalului calificat (asistenți sociali, psihologi....) legat de problemele
familiale?
o Da
o Nu

19
 o Nu știu

Fig. 5 Intervenții
În urma analizei efectuate am observat că 80 % dintre subiecți au răspuns că au nevoie de sprijin,
îndrumare, consiliere, și promovarea sănătății și a stării de bine, 10 % dintre subiecți au răspuns
că Nu și 10 % au răspuns Nu știu la toate cele 4 intervenții (sprijin, îndrumare, consiliere și
promovarea sănătății și a stării de bine)

Q6. Cum vă administrați venitul familiei?

o Foarte bine
o Bine
o Rău
o Foarte rău

20
 Fig. 6 Venitul familiei
La această întrebare subiecții au răspuns în număr de 45% că venitul lor este mai mult decât
suficient pentru a asigura familiei un trai decent, 40% au relatat că au venituri suficiente, 10 %
au greutăți în a face față cu cheltuielile familiei iar 5% nu pot satisface nevoile familiei cu CES.

Q7. Aveți cunoștințe de legislația în vigoare privind drepturile acordate familiilor care au copii
cu dizabilități?
o Da
o Nu
o Nu știu/Nu răspund

21
 Fig.7 Legislație
La întrebarea „Aveți cunoștințe de legislația în vigoare privind drepturile acordate familiilor care
au copii cu dizabilități?” 90 % dintre subiecți au răspuns că s-au documentat de legislație și ce
drepturi au, 5% au răspuns că Nu iar 5% au răspuns că Nu știu/Nu răspund. Din aceste
răspunsuri am observat că cei mai mulți subiecți au cunoștințe despre legile și drepturile care le
au pentru a-și proteja sănătatea și starea de bine a familiei.

Q8. Considerați că asistentul social colaborează suficient cu dumneavoastră și membrii familiei

dumneavoastră?
o Da
o Nu
o Nu știu/Nu răspund

Fig.8 Relația Asistentului Social cu Familia

La această întrebare „Considerați că asistentul social colaborează suficient cu dumneavoastră și
membrii familiei dumneavoastră?” 60% dintre subiecți au răspuns ca sunt foarte mulțumiți de
relația asistentului social cu membrii familiei privind consilierea, sprijinul și îndrumarea, 25%
au răspuns că “Nu știu /Nu răspund deoarece acești părinți nu se prezintă la consiliere decât
când consideră că nu mai găsesc nici o rezolvare la problemele lor, 15 % dintre subiecți au
răspuns cu Nu

22
 Q9. Ați fost implicat/ă în elaborarea Planului Individualizat de Educație/Intervenție ?
o Da
o Nu
o Nu știu/Nu răspund

Fig. 9 Implicația părinților privind planul de Educație/Intervenție

La această întrebare subiecții au răspuns in proporție de 70% că da au fost implicați în
elaborarea planului de Educație /Intervenție al copilului lor, 10% au răspuns că nu, iar 20% nu
au știut sau nu au vrut să răspundă la această întrebare. Deci din aceste răspunsuri rezultă că
asistentul social din cadrul grădiniței se implică activ și îi ajută, sprijină pe părinții care au copiii
cu dizabilități.

Q10. Ați reușit să adoptați propriile strategii și modalități de rezolvare a problemelor?

o Da
o Nu

23
 Fig. 10 Strategii și modalități de rezolvare a problemelor
În urma analizării răspunsurilor date de către cei 20 de părinți, 95 % au răspuns afirmativ că au
învățat foarte multe lucruri și modalități de rezolvare a problemelor și au reușit să adopte
propriile strategii în ceea ce privește problemele familiale și în relația cu copilul cu dizabilități,
iar restul de 5% au afirmat că nu au găsit strategii și modalități de rezolvare a acestor probleme.

Q11. Personalul grădiniței din cadrul Centrului Școlar de Educație Inclusivă, Reșița vă tratează
ca pe un partener egal în ceea ce privește problemele legate de programul educațional al copilul
dumneavoastră?
o Da
o Nu

24
 Fig. 11 Parteneriat grădiniță-părinți
La întrebarea Personalul grădiniței din cadrul Centrului Școlar de Educație Inclusivă Reșița vă
tratează ca pe un partener egal în ceea ce privește problemele legate de programul educațional al
copilul dumneavoastră?, părinții au răspuns afirmativ în proporție de 95% că da sunt parteneri
egali în ceea ce privește problemele legate de programul educațional al copiilor lor, iar diferența
de 5% că nu.

Q12. Care este atitudinea dumneavoastră ca părinte față de problemele copilului dumneavoastră?
o Acceptare
o Sprijin
o Toleranță
o Indiferență

25
 Fig. 12 Atitudinea părinților față de problemele copilului
La această întrebare Care este atitudinea dumneavoastră ca părinte față de problemele copilului
dumneavoastră copii cu CES? subiecții au răspuns astfel: 55% dintre părinți au spus că au
acceptat faptul că au un copil cu dizabilitate și învață tot ce se poate pentru a se implica activ la
îmbunătățirea vieții copilului,25% dintre părinți au răspuns că încearcă să-i sprijine pentru a le
îmbunătății calitatea vieții acestora, 10% părinți au răspuns că încearcă să fie cat pot ei de
toleranți dar uneori simt că nu mai au răbdare și tot 10% au răspuns că uneori este indiferent în
ceea ce privește tot ce este legat de copil.

Q13. Considerați că ați primit suficent sprijin de la la asistenții sociali în derularea anumitor
activități precum: cele de formare, sprijin, îndrumare și îngrijirea copilului dumneavoastră?
o Da
o Nu

26
 Fig. 13 Sprijinul asistentului social
În urma centralizării datelor se observă o pondere de 95% care au răspuns că au nevoie de
sprijin, îndrumare, formare a asistentului social, iar 5% au răspuns că nu au nevoie de sprijin.

Q14. Considerați că: copilul dumneavoastră a evoluat privind deprinderile autonomiei personale
(să mănânce, să se spele, să se îmbrace să efectueze sarcini și activități zilnice) de când
frecventează grădinița din cadrul centrului C.S.E.I. Aurora ?
o Deloc
o Puțin
o Mediu
o Mult
o Foarte mult

27
 Fig. 14 Deprinderea autonomiei personale a copiilor cu CES
Este cel mai important să putem să cunoaștem exact care sunt activitățile pe care copilul le poate
face independent și pentru a seta corect așteptările în încercarea de a stimula corespunzător
copilul cu etapa de dezvoltare în care se află. La această întrebare 60% au răspuns că da se vede
o evoluție mare în ceea ce privește autonomia personală de când au acceptat ajutor și copii
frecventează această școală inclusivă,15% au afirmat că se vede o evoluție semnificativă, câte 10
% spun că au văzut aceeași evoluție sau mai puțină evoluție iar 5% nu au văzut nici o evoluție.

Q15. Ați fost vreodată marginalizat, discriminat sau stigmatizat datorită faptului că aveți un copil
cu dizabilități?
o Da
o Nu
o Nu știu/Nu răspund

Fig. 15 Marginalizare, Discriminare sau Stigmatizare

La această întrebare, 45% dintre subiecți au răspuns că da au trecut prin aceste experimente de a
fi marginalizați, uneori chiar și de rude și familie, 5% că nu iar 50% nu au știut sau nu au dorit să
răspundă la această întrebare.

Q16. În ce măsură ședințele de consiliere oferite de asistentul social au răspuns nevoilor

dumneavoastră ?
o In mare măsură

28
 o În mică măsură
o A fost la fel
o Am fost foarte mulțumit(ă). M-am simțit eliberat(ă), liniștit(ă), încrezător(oare)
o Nu mi-au satisfăcut nevoile imediate

Fig. 16 Ședințele de consiliere personală

Din chestionar reiese că la ședințele de consiliere 50% au răspuns că nevoile lor au fost
satisfăcute imediat, 5% sunt foarte mulțumiți deoarece aceste ședințe au răspuns nevoilor și
problemelor lor, câte 10% dintre subiecți au răspuns că nevoile au fost satisfăcute în mare/mică
măsură iar 25% au răspuns că nu i-a ajutat cu nimic și că totul este la fel.

Q17. Care considerați că ar fi factorul principal de stres în cadrul familiei dumneavoastră?

o Problema copilului
o Oboseala
o Medicamentele
o Situația financiară
o Lipsa de informație

29
 Fig. 17 Stresul în cadrul familiei
La această întrebare subiecții au răspuns cu un număr de procentaj de 50% că cel mai mare stres
îl reprezintă pentru ei chiar problema cu care se confruntă copilul, 35% de cei care au răspuns că
sunt epuizați, obosiți, iar câte 5% ca și procentaj au răspuns că stresul este indus de către situația
financiară, medicamentele și impresia că nu știu atât de multe informații pe cât credeau ei.

Q18. A-ți participat vreodată la campanii de informare (pliante, materiale video, mass-media
etc.) în legătură cu problemele copiilor cu CES?
o Da
o Nu

30
 Fig. 18 Participare la campanii de informare
La această întrebare 95% dintre părinții chestionați au răspuns afirmativ că au fost implicați în
astfel de campanii, împărțind pliante, au apărut în campanii TV, mas-media, iar 5% dintre părinți
au răspuns negativ că nu au avut nici timp și nici curaj. Din aceste răspunsuri rezultă că
majoritatea părinților se implică în tot ceea ce ține de copii lor cu dizabilități.

Q19. Vârsta dumneavoastră.....................

Fig.19 Vârsta
Referitor la vârsta subiecților se poate observa că 50% fac parte din categoria 20-29 de ani, 25%
au vârsta cuprinsă intre 30-39 de ani iar restul de subiecți au vârste între 40-50 de ani.

Q20. Sexul dumneavoastră

o M

31
 o F

Fig. 20 Sexul subiecților

Din centralizarea datelor se poate observa o pondere de 55% sexul feminin față de 45% sexul
masculin ceea ce ne arată că interesul mamelor este întotdeauna mai crescut față de copii cu CES
privind informarea, prevenția, modalitatea de rezolvare a problemelor apărute în relația de
familie.

Validarea și interpretarea rezultatelor.

Cercetarea mea a prezentat trei ipoteze pe care le-am identificat inițial s-au confirmat în urma
analizei datelor, primite de mine cu sprijinul chestionarului.
Am constatat că cei chestionați au fost implicați în procesul de consiliere, sunt activi în viața
copiilor și care doresc progrese de la copii lor ca aceștia să poată sa întreprindă anumite
autonomii personale, au aflat care sunt legile și drepturile care îi ajută să-și asigure o viață de
calitate în care poate să facă față provocărilor sociale și economice.
S-a constata faptul din chestionarul aplicat că asistentul social din cadrul Centrului de
Educație Inclusivă este activ și se implică în oferirea de servicii de formare, sprijin și intervenții

32
ca aceștia să poată să găsească propriile strategii și modalități pentru ași rezolva problemele
apărute.

Concluzii finale
Așa cum am specificat și la motivarea alegerii temei Modalități de intervenție a
asistentului social pentru asigurarea sănătății familiei cu probleme această experiență în Centrul
de educație Inclusivă “Aurora “, Reșița a fost de bun augur pentru mine. Am avut ocazia de a
învăța cum se realizează un program de recuperare pentru un copil cu CES de la niște
profesioniști.Încărcătura emoțională este mare în ceea ce mă privește, însă este atât de minunat
cum un grup de oameni muncesc, ajungând la un plan de intervenție special și individualizat
asupra copilului și familiei cu probleme ajutându-i.
Rolul asistentului social în lucrul cu familiile este acela de a înțelege modul de
funcționare, responsabilitățile, comunicarea, rolurile pe care le joacă fiecare pentru a identifica
strategiile ce trebuiesc aplicate în intervenție.
Viața de familie are nevoie de sprijin și de atenție permanentă. Fiecare familie este unică, iar
fiecare cămin ar trebui să aibă propria modalitate de a-și menține familia unită.
Este foarte important să încercăm să susținem familia ca aceasta să-și poată asigura o
viață de calitate în care poate să facă față provocărilor sociale și economice. O familie în care
echilibrul a fost rupt apare stresul și vulnerabilitatea, uneori reacționează rigid și când nu mai
reușește să-și găsească acel echilibrul intervenim noi ca asistenți sociali în oferirea de servicii,
formare și sprijin atunci aceștia vor știi să adopte propriile strategii și modalități de rezolvare a
problemelor apărute în relația de familie când pot să găsească singuri soluții la situațiile noi cu
care se confruntă, și să facă față provocărilor sociale, atunci putem știi că intervenția noastră a
produs schimbarea persoanei care și-a dorit-o.
Munca în echipă și modalitățile de intervenție care sau aplicat familiei care are un copil
cu CES și terapiile au făcut ca totul să se desfășoare cu progrese mici dar sigure în dezvoltarea
personală și socială. Chiar dacă progresele nu sunt semnificative, cantitativ au o foarte mare
importanță d.p.d.v. calitativ.
Părinții sunt optimiști și încrezători, nu se mai simt atât de neputincioși in fața copilului,
îi știu foarte bine capacitățile, dorințele si modalitățile de a depăși anumite situații și probleme.

33
 BIBLIOGRAFIE:
Surse din cărți:
 Albu A., Albu C., Petru I., 2001. Asistența socială a persoanei cu deficiență funcțională,
Editura Polirom, Iași.
 Ambrozich, Logzdon, MgGill Smith, 2003. Promoting resilience and wellbeing within
family of disabled children, Extras din volumul: Colomeischi, A. 2018. Editura Lumen.
 Bulgaru M., 2002. Metode și tehnici în asistența socială, Chișinău
 Colomeischi A., 2018. Manualul pentru părinți. Promovarea stării de bine în familie
 Christopher G. P., 1998. Social work with Children and their Families Pragmatic
Foundations, New York/Oxford University Press
 D.Collins, C.Jordan, H. Coleman, 2010. Family Social Work, Brooks Cole, Cengage
Learning
 Freud A., 2002. „Eul și mecanismele de apărare” publicată în 1936, Constantinescu. A.,
București; Editura Fundației
 Gîrleanu D.T., 2009. Consiliere în asistența socială, Editura Universității Alexandru Ioan
Cuza, Iași.
 Henry H. S. în Mihăilescu, I., 2003. Familia în societatea românească. Pregătirea
copiilor și tinerilor pentru viața de familie, Editura Universitară
 Irimescu. G., 2004. “Asistența socială a familiei și copilului “Iași, Editura Universității
"Alexandru Ioan Cuza"
 Irimescu G., 2009. Tehnici de intervenție în asistența socială, Editura Universității
Alexandru Ioan Cuza, Iași.
 Georgescu. M., 2006. „Introducere in psihologia comunicării”, Editura Fundației
România de Mâine
 Mihăilescu I., 2003. „Familia în Sociologie generală-concepte fundamentale și studii de
caz” Iași, Polirom

34
  M. Wang și R. Kober, 2011. Special Issue, Part One: Family Quality of Life (Edited by
Ralph Kober and Mian Wang)
 Neagoe A., 2015. Asistența socială a familiei, o abordare sistemică Editura Universității
de Vest.

Surse internet:
 arsociologie.ro/revistasociologieromaneasca/sr/article/view/1104.
http://www.cjrae
 cs.ro/assets/documente/mat_CES/Rolul_familiei_in_integrarea_copilului_cu_CES.pdf
 https://www.edu.ro., Ministerul Educației Naționale.
 http://www.euteindrum.ro/images/brosura-simpozion-final.pdf
 https://mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-
2018/Legea_asistentei_sociale_18012018.pdf
 http//www.sfatulmedicului.ro
 https://www.scritub.com/sociologie/asistenta-sociala/Rolul-scolii-in-societatea-
con111711119.php
 http://www.cjrae-cs.ro/assets/documente/mat_CES/
Rolul_familiei_in_integrarea_copilului_cu_CES.pdf

35
ANEXA
CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚII CARE AU COPII CU CES
Acest chestionar este adresat părinților copiilor cu nevoi speciale din grădinița Centrului
Școlar de Educație Inclusivă "Aurora" Reșița
Prin intermediul acestui instrument metodologic doresc să observ și să analizez o
cercetare cu titlul Modalități de intervenție a asistentului social în asigurarea sănătății familiei cu
probleme
Vă rog să mă sprijiniți prin a completa acest chestionar cu opiniile dumneavoastră și cât mai
sincer. La completarea chestionarului, vă rog să puneți un x în căsuța care corespunde opiniei
dumneavoastră.
Chestionarul cuprinde 20 de întrebări.
Răspunsurile dumneavoastră vor fi confidențiale, iar informațiile oferite vor fi cunoscute doar de
cercetător.

Mulțumesc,

Q1. A-ți participat vreodată la sedințe de consiliere oferite de grădinița din cadrul Centrului
Școlar de Educație Inclusivă Reșița ?
o Da
o Nu

Q2. Ați fost de acord cu Planul Individualizat de Educație/Intervenție pentru copilul

dumneavoastră?

36
 o Total de acord
o De acord
o Nu sunt de acord
o Nu știu

Q3. Care este relația dintre dumneavoastră si copil ?

o De iubire
o De parteneriat
o De nepăsare
o De autoritate

Q4. Considerați că aveți timp suficient și acordați atenție suficientă problemelor apărute
copilului dumneavoastră?
o Da
o Nu

Q5. Considerați că aveți nevoie de sprijin, îndrumare, consiliere și promovarea sănătății și a

stării de bine din partea personalului calificat (asistenți sociali, psihologi....) legat de problemele
familiale?
o Da
o Nu
o Nu știu

Q6. Cum vă administrați venitul familiei?

o Foarte bine
o Bine
o Rău
o Foarte rău

37
Q7. Aveți cunoștințe de legislația în vigoare privind drepturile acordate familiilor care au copii
cu dizabilități?
o Da
o Nu
o Nu știu/Nu răspund

Q8. Considerați că asistentul social colaborează suficient cu dumneavoastră și membrii familiei

dumneavoastră?
o Da
o Nu
o Nu știu/Nu răspund
Q9. Ați fost implicat/ă în elaborarea Planului Individualizat de Educație/Intervenție ?
o Da
o Nu
o Nu știu/Nu răspund

Q10. Ați reușit să adoptați propriile strategii și modalități de rezolvare a problemelor?

o Da
o Nu

Q11. Personalul grădiniței din cadrul Centrului Școlar de Educație Inclusivă, Reșița vă tratează
ca pe un partener egal în ceea ce privește problemele legate de programul educațional al copilul
dumneavoastră?
o Da
o Nu

Q12. Care este atitudinea dumneavoastră ca părinte față de problemele copilului dumneavoastră?
o Acceptare
o Sprijin
o Toleranță

38
 o Indiferență

Q13. Considerați că trebuie să mai învățați de la asistenții sociali despre formare, sprijin,
îndrumare și îngrijirea copilului dumneavoastră?
o Da
o Nu
Q14. Considerați că: copilul dumneavoastră a evoluat privind deprinderile autonomiei personale
(să mănânce, să se spele, să se îmbrace și să efectueze sarcini și activități zilnice)
de când frecventează această școală inclusivă ?
o Deloc
o Puțin
o Mediu
o Mult
o Foarte mult

Q15. Ați fost vreodată marginalizat, discriminat sau stigmatizat datorită faptului că aveți un copil
cu dizabilități?
o Da
o Nu
o Nu știu/Nu răspund

Q16. În ce măsură ședințele de consiliere au răspuns nevoilor dumneavoastră ?

o In mare măsură
o În mică măsură
o A fost la fel
o Am fost foarte mulțumit(ă). M-am simțit eliberat(ă), liniștit(ă), încrezător(oare)
o Nu mi-au satisfăcut nevoile imediate

Q17. Care considerați că ar fi factorul principal de stres în cadrul familiei dumneavoastră?

o Problema copilului
o Oboseala

39
 o Medicamentele
o Situația financiară
o Lipsa de informație

Q18. A-ți participat vreodată la campanii de informare (pliante, materiale video, mass-media) în
legătură cu problemele copiilor cu CES?
o Da
o Nu
Q19. Vârsta dumneavoastră.....................

Q20. Sexul dumneavoastră

o M
o F

40