Cele mai importante terapii centrate pe familie sunt:

1.Terapia comunicaţională de famile

2.Terapia de familie de tip experenţial sau terapia de familie ecperenţială
3.Terapia transgeneraţională de familie
4.Terapia structurală de familie
5.Terapia strategică de familie
6.Terapia narativă de familie
7.Terapia integrativă de familie

Terapia structurală de familie reprezintă una dintre orientările de baza în terapia

defamilia.Ceea ce a contat în primul rand la dezvolatarea acestei orientări mult mai
pragmatice,m a i d i r e c t e ş i o r i e n t a t e s p r e p r o b l e m ă a f o s t e x p e r i e n ţ ă v a r i a t ă a
p s i h i a t r u l u i S a l v a d o r Minuchin şi frustrarea sa faţă de terapia psihanalitica.
Astfel, structuralismul işi orienteazăaten ţia pe prezent şi pe viitor, nu pe trecut,
drept care intervenţia terapeutică se face “aici şiacum”. Pe de altă parte, deşi
factorii ereditari nu sunt excluşi, factorii sociali sunt cei care sunt p u ş i î n p r i m - p l a n .
Deci, oamenii sunt vazuţi ca fiinţe sociale şi abordaţi într-o
m a n i e r ă holistică.Ideea aparţinând şcolii sistemice, vizând cauzalitatea reciprocă dintre
comportamentulindividului şi sistemul său social, este preluată în orientarea
structuralistă, însă se pune maimare accent pe proces şi nu pe conţinut.De exemplu: este
mai important cum se comunică decât ce anume se comunică.
Scopul declarat al terapiei structurale de familie este de a razolva problemele apăruteîn familie şi
de a schimba structura sistemică de bază a acestuia.Se poate sesiza din cele spuse că
structuralismul are o concepţie bine delimitată cu privire la“normal” şi “patologic” în familie, iar
conceptul de bază este, aşa cum reiese şi din denumireaorienţării, cel de structură.Minuchin
defineşte structura familială ca fiind “setul invizibil de cerinţe funcţionale ceorganizează
modurile în care membrii familiei interacţionează. O familie este un sistem
ceoperează prin intermediul patternurilor tranzacţionale. Tranzacţiile repetate stabilesc
patternurilegate de cum, când şi cine cu cine se relaţionează”
2
.De exemplu: dacă tatăl îi spune copilului să işi facă temele şi el se supune, atunci interacţiunea
defineşte cine este fiecare în raport cu celălalt, în ce context şi în ce moment. Operaţiunile de
genul acesta, în aceşti termeni, formează patternuri tranzacţionale. Ele pot fi verbale sau non-
verbale, cunoscute sau necunoscute, dar funcţia lor este de a regla comportamentul
membrilor familiei. În felul acesta, unicitatea fiecărei familii este dată de tranzacţiile
repetative careconstruiesc patternurile de funcţionare a respectivei familii.Aceste patternuri
sunt menţionate prin 2 tipuri de constrângeri: unul genetic (referitor la regulile universale care
guverneaza organizarea familiei) si altul idiosincratic (referitor laexpectaţiile reciproce ale unor
membrii particulari ai familiei).În acest fel, sistemult familial se menţine singur.Minuchin
consideră că strucura familială are nevoie de flexibilitate, deoarce ea
trebuies ă r e z i s t e l a s c h i m b a r e ( p â n ă l a u n a n u m i t n i v e l ) , d a r ş i s ă s e
a d a p t e z e a t u n c i c â n d circumstanţele p cer, pentru a-şi putea menţine integralitatea şi
funcţionalitatea. Acest lucru serealizeză prin intermediul subsistemelor familiale
.Cele mai importante şi mai des întâlnite subsisteme familiale sunt
:
1 . S u b s i s t e m u l a d u l ţ i l o r = include de regulă doar soţii şi are ca rol preponderent acelade a
modela intimitatea şi angajamentul
2 . S u b s i s t e m u l p a t e r n a l =a p a r e a t u n c i c â n d s e n a ş t e p r i m u l c o p i l ş i d e
regulăcuprinde părinţii, dar poate include şi membrii ai familiei extinse (b
unicii).Responsabilitatea lor este mai ales de a ceşte copii, de a-i ghida,
d a a s t a b i l i i limitele şi a-i disciplina
.3 . S u b s i s t e m u l f r a ţ i l o r =d e r e g u l ă i n c l u d e c o p i i d i n f a m i l i e ş i l e o f e r ă
acestora primul grup social în care sunt cu toţii egali. În acest subsistem,
c o p i i î n v a ţ ă negocierea, cooperarea, competiţia, submisivitatea, suportul reciproc,
ataşamestfaţă de prieteni.
Fiecare subsistem are nevoie de graniţe clare, dar flexibile pentru a se proteja de
cerinţele şi nevoile celorlalte subsisteme, dar şi pentru a fi capabil să negocieze şi
săinteracţioneze cu acestea. De aceea, Minuchin insistă mult pe conceptul de
“graniţă”,acesta fiind un alt concept fundamental al orientării structuraliste.În 1974, Minuchin
spunea că graniţele subsistemelor reprezintă “regulile care definesccine participă şi cum”

.Se poate concluziona că terapia strucurală oferă un model al familiei

“sănătoase”numită “funcţională” care se caracterizează prin tranzacţii ce satisfac
nevoile fiecarui membru al familiei, dar şi ale familiei ca întrag şi dispune deci de o structură
adaptabilă şi bine definită. Spre deosebire de aceasta, familia “disfuncţională” este aceea în acre
stresul p e r t u r b ă p r o c e s u l d e î m p l i n i r e a n e v o i l o r m e m b r i l o r f a m i l i e i . Î n l o c
s ă s e m o d i f i c e structura famililă pentru a face faţă stresului, familia se regidizează în
structura ineficientă preexistentă; graniţele acesteia devin din ce în ce mai regide sau dimpotrivă,
mai
difuze, sec r e e a z ă i e r a r h i i n e a d a p t a t i v e î n t r e m e m b r i i f a m i l i e i , i a r f u n c ţ i o n a r
e a s u b s i s t e m e l o r familiale poate fi subminată de existenţa unor coaliţii transgeneraţionale.

Pe scurt, există 4elemente de patologii care pot fi urmărite în cadrul unei familii atunci cand
evaluămgradulei de funcţionalitate:
1 . P a t o l o g i a g r a n i ţ e l o r =se referă la graniţele din sistemul familial
care pot fi şi prea rigide subsisteme separate), ori prea difuze (subsisteme suprapuse), ceea
ce perturbă transmisia adaptativă de informaţii între subsisteme.

2 . P a t o l o g i a a l i a n ţ e l o r =se referă la relaţiile intrafamiliare care pot să nu

aibă uninteres comun. Astfel, există 2 tipuri de patologii a alianţelor:
•Determinarea conflictului sau găsirea unui “ţap ispăşitor”.
•Coaliţiile transgenerţionale neadaptative

3 . P a t o l o g i a t r i a d e l o r =se referă la aranjamentele familiale

instabile ce se potforma, în care doi membri ai familiei se coalizează îmotriva unui
al treileamembru.

4 . P a t o l o g i a i e r e r h i e i =re referă la ierarhia decizională a părinţilor

care poate şiînlocuită de un aranjament familial alternativ.

Deci, este necesar ca terapeutul să identifice ce tip de patologie există în

c a d r u l familiei pe care o are în cabinet. El trebuie să observe cu atenţie interancţiunile familiale
şi sădezvolte permanent ipostaze de lucru despre structura familiei respective. Aceste ipostaze
delucru vor fi ulterior utile pentru a ghida intervenţiile terapeutice ce urmăresc să
modificestructura familială.
Este, deci, necesar să se ajungă la ceea ce Minuchin denumeste “diagnozăstructurală”, adică
un proces continuu, evoluativ, bazat pe informaţii provenite din 6 arii majore:
1.structura familiei
2.flexibilitatea sistemului familial
3.rezonanţa sistemului familial
4.contextul vieţii de familie
5.stadiul de dezvoltare în care se află familia şi eficienţa ei
î n r e z o l v a r e a sarcinilor specifice acestui stadiu
6.simptomele identificate ale clientului (un membru al familiei) şi
m a n i e r e a î n care ele sunt folosite pentru a menţine tranzacţiile familiale.

Informaţiile obţinute se pot exprtima ulterior grafic, ajungându-se la hărţile terapeutice,al căror
rol este de a facilita procesul de generare a ipostazelor de lucru, de identificare
atehnicilor terapeutice restructurate şi de stabilire a scopurilor terapeutice de scurtă
şi lungădurată.
De asemenea, redesenarea harţii terapeutice, pe măsură ce procesul terape
u t i c s e desfăşoară, permiteidentificarea modificărilor survenite (adică o evaluare co
ntinuă), iar acestea pot fi oferite drept feed-back familiei la momentele potrivite.

Terapia structurală rămâne una dintre orinetările de bază în terapia de fam

i l i e , influenţând semnificativ munca terapeuţilor tocmai prin claritatea, dinamismul şi
organizarea pe care o impune procesului terapeutic. Atâta timp câtterapeutl va găsi o madalitate
prin caresă împletească elementele structuraliste cu cele ale altor orientări, într-un
mod personal,eficienţa intervenţiilor sale va fi asigurată

Cursa cu obstacole a dezvoltării umane, Olanda M., Polirom,Iaşi, 2003

Tratat de psihanaliză şi psihoterapie, Enăchescu C., Polirom,Bucureşti, 2003
Dicţionar de psihanaliză, Univers Enciclopedic, Arousse, Bucureşti, 1997
Principes de psychanalzse, Alexander F., Payot, Paris, 1968
Families and Family Therapy, Minuchin S., HarvardUniversity Press, Cambridge, 1974