Nume si prenume: APOSTOLIDE ANDREEA BEATRICE

CAS II

Examen partial
Cuplul si familia in criza-Terapie si consiliere

Subiecte:
1. Criza familiei-problemele familiale tipice
2. Modele familiale alternative-enumerati aceste modele si comentati unul la alegere

1. Criza familiala:
1.Manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de
tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate;
2. Moment critic, culminant, în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli;
declanșare bruscă a unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei boli cornice;
3. Tensiune, moment de mare depresiune sufletească, zbucium.
Criza, în Dicționarul de Sociologie este definită ca o perioadă în dinamica unui sistem
caracterizată prin acumularea accentuată a dificultăţilor, izbucnirea conflictuală a tensiunilor,
fapt care face dificilă funcţionarea sa normală, declanşîndu-se puternice presiuni spre
schimbare.
Aceasta reprezintă manifestarea unor dificultăţi temporare sau cronice ale modului de
organizare a unui sistem, exprimând incapacitatea acestuia de a funcţiona în modalitatea
existentă.
Criza familială
Aceasta poate fi definită ca efect al întreruperii temporare a conduitelor normale de viaţă ale
cuplului, caracterizându-se prin niveluri ridicate de tensiune. Comportamentul unui membru
al familiei produce gânduri, convingeri, emoţii şi comportamente la ceilalţi membrii ai
familiei, care la rândul lor generează efecte asupra primului membru al familiei. Pe măsură
ce această ciclicitate continuă, dinamica familială se modifică, accentuând vulnerabilitatea
familiei la conflicte.
 Criza familială constituie „orice situaţie care induce apariţia stresului în familie, a tensiunilor
între membrii ei, ameninţând coerenţa familiei sau având ca rezultat ruperea ei.”
Criza este provocată/ determinată de o serie de factori, numiţi agenţi/ factoristresanţi care
solicită membrii cuplului să-şi modifice modalitatea de interacţiune, precum şi modelele
individuale de a face faţă acestor solicitări. Factorii stresanţi principali care provoacă o criză
familială sunt problemele apărute în cadrul relaţiilor de cuplu, având o importanţă majoră
care conduce chiar la tulburări psihopatologice cum ar fi depresia şi anxietatea.
Prezenţa unor factori stresanţi poate exercita o presiune asupra membrilor familie, forţându-
i să realizeze schimbări majore în relaţiile dintre ei, schimbări de obiective, roluri şi şi
modele de interacţiune. Aceştia perturbă echilibrele familiei pentru că destructurează rutinele
zilnice şi pun în faţa acesteia obstacole care trebuie depăşite prin eforturile depuse de către
familie. Crizele familiale depind de tipul de famile, de stabilitatea şi resursele emoţionale şi
financiare.
Crizele au un punct culminant sau de inflexiune, şi s-a observat că pe măsură ce tensiunea
creşte persoana îşi mobilizează energiile pentru a-i face faţă.
În faza de recuperare persoanele sunt mai puţin defensive şi acceptă mai uşor ajutorul decât
în situaţiile de tensiune maximă. Plecând de la stadialitatea lui Caplan, alţi cercetători ai
domeniului prezintă cinci faze ale crizei, şi anume: şoc la aflarea unei veşti sau la observarea
unor evenimente sau fapte; apar sentimente de incredibil, de ireal, de negare a celor auzite
sau întâmplate.
Din punct de vedere calitativ, aceasta poate avea forme democratice (adultul este prieten al
copilului) sau forme în care autoritatea adultului este incontestabilă. În analiza familiei
monoparentale s-au conturat două puncte de vedere.
Din punct de vedere sociologic a vedere sociologic această familie este considerată un grup
social ce se constituie pe baza relaţiilor de rudenie legate între un părinte (cel singur) şi
copilul/copiii săi. Este un grup primar ai cărui membrii întreţin relaţii directe şi formale. Acest
grup se caracterizează prin stări afective, aspiraţii şi valori comune.
Al doilea punct de vedere, cel juridic, consideră familia monoparentală ca fiind grupul de
persoane între care se stabilesc drepturi şi obligaţii, reglamentate prin norme legale. Între familia
tradiţională şi cea monoparentală se înregistrează deosebiri fundamentale.
Spre deosebire de familia traditională, care îndeplinea funcţii cu un impact pozitiv asupra
societăţii, familia monoparentală, deşi oferă protecţie şi îngrijire membrilor, precum şi un climat
de strânsă afectivitate, este deficitară în ceea ce priveşte mediul securizant şi modul în care
conferă statusul.
 2. Modele familiale alternative sunt urmatoarele:
1. Cuplul fără descendenţi
2. Concubinajul sau uniunea libera
3. Familiile monoparentale
4. Căsătoria Căsătoria deschisă
5. Familiile reconstituite

Familia monoparentala

Familia monoparentală este acel tip de familie în care copiii locuiesc doar cu unuldin
parinţi.Atunci cand o famile a trecut printr-un divorţ sau moartea unuia dintre parinţi, lăsând
unsingur părinte responsabil pentru creşterea copiilor, ca urmare infierii de către adult a unui
minorsau ca urmare a deciziei unei femei de a da naştere unui copil fără a fi căsătorită sau a locui
cu un bărbat, ea a devenit familie monoparentală.

Un răspuns dat familiilor cu un singur părinte a fost acela de a îmbunătăţi sprijinul

acordat copiilor, prin măsuri cum ar fi creşterea sprijinului material şi stabilirea de formule
standard în această privinţă. Se fac, de asemenea, eforturi pentru ai determina pe bărbaţi
sărecunoască paternitatea. Sprijinirea copiilor rămâne o mare problemă, pentru că mulţi bărbaţi
sunt prea săraci pentru a plăti întreţinerea copiilor sau refuză să o plătească, aşa încât
statulcontinuă să compenseze totul.

Diminuarea cazurilor de divorţ ar putea împiedica formarea de familii cu un

singur părinte, dar aceasta e dificil de realizat. A forţa cuplurile nepotrivite să rămână
căsătorite nu e osoluţie bună pentru copii, mai ales în caz de abuz sau abandon. Perioadele mai
lungi de amânarea deciziei de despărţire sau consultarea unui specialist în probleme de cuplu nu
pot interveni prea mult în relaţia dintre cei doi parteneri, hotărâţi să divorţeze. Însă abordările
pozitive, cum ar fi asistarea econmică a familiilor, ar putea face mai mult pentru menţinerea
mariajelor.
 Probleme în cadrul familiilor monoparentale

Apar diferite tipuri de probleme determinate de separarea partenerilor care, până nu

demult, constituiau un cuplu sau o familie:

-Singurătatea;

-Probleme de sănătate, depresia;

-Dificultăţi financiare;

-Probleme legate de viaţa cotidiană;

-Suferinţa provocată de despărţirea de proprii copii;

-Suferinţa copiilor de a fi despărţiţi de părinţi;

-Suferinţa provcată de faptul că părintele va trebui să îţi crească singur copilul,

apărând probleme de autoritate, de educaţie, de responsabilitate, de sănătate;

-Suferinţa provocată de conflictele pe care le poate avea cu proprii copii;

-Găsirea unei linii de mijloc între viaţa profesională şi cea familială.

A trăi într-o familie în care unul dintre părinţi lipseşte presupune confruntarea cu
probleme majore care ţin atât de interacţiunea familiei cu mediul exterior, cât şi de relaţiile dintre
membrii familiei, de interacţiunile din interiorul familiei cu subsistem social.

Responsabilităţile părintelui singur cresc atât în exteriorul familiei cât şi în

interiorulacesteia, iar statul preia adesea prea puţin din acest surplus de solicitări. Văduv, divorţat
sau niciodată căsătorit, femeie sau bărbat, părintele singur are nevoie de sprijin exterior pentru
aşi rezolva problemele care în mod normal sunt rezolvate de două persoane (soţul şi soţia).