FAMILIA MONOPARENTALĂ

Este defintă in “Dicționarul de Sociologie” ca “menaj parafamilial format dintr-un

singur părinte și copii săi”, familia monoparentală are meritul de a defini familia prin
relația parentala care este secundara in definițiile “ clasice” ale familiei, unde decurge
din relația conjugală. Conceptul surprinde una din direcțiile esențiale ale
transformarilor înregistrate in ultimele trei decenii in domeniul familiei: “posibilitatea
ca cele doua tipuri de raporturi familiale (conjugal și parental) sa apăra și sa
funcționeze separat unul de celălat”.
Din punct de vedere sociologic,
familia monoparentală poate fi
definită ca un grup social constituit
pe baza relațiilor de rudenie, între
unul dintre părinți (cel singur) și
copilul sau copiii săi, grup
caracterizat prin stări afective,
aspirații și valori comune.
 Într-o astfel de abordare, familia monoparentală este grup primar, iar membrii săi
întreţin relaţii directe, informale. Din perspectivă juridică, familia monoparentală
apare ca „un grup de persoane între care s-au stabilit drepturi şi obligaţii,
reglementate prin norme legale”. Faţă de accepţiunea juridică a familiei nucleare,
clasice, familia monoparentală tinde să constituie o abatere, în sensul producerii
efectelor juridice nu în urma încheierii unor contracte, cum ar fi cazul în căsătoria
legală ci „preponderent ca urmare a unor relaţii de descendenţă sau adopţie.
În legea cea mai recentă care reglementează suportul social al statului pentru aceste
familii, sunt definite ca « familiile formate din persoana singură şi copiii în vârstă de
până la 18 ani aflaţi în întreținere şi care locuiesc împreună cu aceasta ».

Familia monoparentală poate rezulta ca urmare a unor experienţe diferite:

• divorţ

• decesul unuia dintre parteneri;

• cupluri cu copii, necăsătoriți

• nașterea precoce a unui copil fără a se căsători cu tatăl copilului

 • Decizia unor femei (trecute de 30 ani, de regula) de a avea un copil in afara unei
căsătorii legale.

Cercetările sociologice privind familia monoparentală sunt centrate pe trei teme

principale:

- condiții de viața și vulnerabilitate socio-economică, studii asupra nivleului de trai

- Eficacitatea politicilor familiale, a acțiunilor sociale și a transferului social.

- Efectele “disociatiei familiei”

Din punct de vedere sociologic, analiza acestui tip de familie vizează mai multe
puncte de discuție :

- familia monoparentală antrenează riscul fragilității sociale, in sensul ca, putine sunt
rupturile între soți care se petrec in liniște, fără sa existe conflicte majore între cei doi.
 - creșterea numărului familiilor monoparentale este însoțită, la nivelul social, de pierderea
reperelor atât pentru părinții separați, dar mai ales pentru copiii care cresc intr-o astfel de
familie.

- despărțirea de soț/soție duce la scăderea nivelului de trai, dar și la creșterea riscului de

excluziune sau dependentă sociala față de sistemele de asigurări sociale, mai ales in cazul
mamelor fără studii sau care nu au avut un loc de munca înainte de separare.

Evoluția rețelei de de relații sociale depinde intr-o oarecare măsura și de nivelul de studii
ale părintelui care rămâne singur, datorită situației financiare sau lipsei de timp liber.Chiar
dacă fiecare dintre cei doi soți vor încerca să reintre intr-o nouă relație, va exista o
perioada, mai lungă sau mai scurtă de timp de “monoparentalitate”.De cele mai multe ori
copilul va rămâne in grija mamei, dar și tatăl trebuie sa își asume, in continuare,
responsabilitățile legate de educația propriului copil.

De asemenea, apar mai multe tipuri de probleme, determinate de separarea partenerilor

care, pana nu demult, constituiau un cuplu sau o familie:

- Singurătatea

- Probleme de sănătate, depresia

• suferința provocată de despărțirea de proprii copii

• probleme legate de viața cotidiană

• dificultăți financiare

• suferința copiilor de a fi despărțiți de părinți

• suferința provocată de faptul ca parintele va trebui sa își crească singur

copilul, apărând probleme de autoritate, de educație, de responsabilitate,
de sănătate.

• suferința provocată de conflictele pe care le poate avea cu proprii copiii

• găsirea unei linii de mijloc între viața profesională și cea familială.

 FAMILII MONOPARENTALE CU STATUT
TEMPORAR/PERMANENT

In cadrul familiilor monoparentale cu statut temporar sunt incluse

următoarele tipuri:
• Soțul divorțat sau recăsătorit
• Soțul văduv și recăsătorit
• Soții separați de război și apoi reuniți
• Căsătoria post-sarcina

De cealaltă parte, familiilor monoparentale cu statut permanent, putem

deosebi:
-soțul divorțat și necăsătorit
-soțul văduv dar necăsătorit
-separarea permanentă
-un părinte necăsătorit cu un copil nelegitim
Probleme asociate familiilor
monoparentale

A trăi într-o familie în care unul

dintre părinţi lipseşte presupune
confruntarea cu probleme majore care
ţin atât de interacţiunea familiei cu
mediul exterior, cât şi de relaţiile
dintre membrii familiei, de
interacţiunile din interiorul familiei ca
subsistem social. Responsabilităţile
părintelui singur cresc atât în exteriorul
familiei, cât şi în interiorul acesteia, iar
statul preia adesea prea puţin din acest
surplus de solicitări. Văduv, divorţat
sau niciodată căsătorit, femeie sau
bărbat, părintele singur are nevoie de
sprijin exterior pentru a-şi rezolva
problemele care în mod normal sunt
rezolvate de două persoane (soţul şi
 Copiii din familiile monoparentale care au experimentat trauma
divorţului
Copiii din părinţilor sunt monoparentale
familiile marcaţi de numeroase
care auprobleme psihologice
experimentat traumaşi
relaţionale. Totuşi, aceşti
divorţului părinţilor suntcopii reacţionează
marcaţi diferit în
de numeroase funcţie de
probleme vârstă, sex,şi
psihologice
timpul trecut de
relaţionale. la ruptura
Totuşi, aceştiintervenită între părinţi,
copii reacţionează diferitcalitatea
în funcţierelaţiei trecute
de vârstă, sex,
şitimpul
prezente cu de
trecut fiecare dintre intervenită
la ruptura aceştia. Cei mai
întreputernic
părinţi,afectaţi în urma
calitatea unui
relaţiei
divorţ
trecutesuntşi copiii de vârstă
prezente mică, dintre
cu fiecare ei devenind mai neascultători, agresivi şi
aceştia.
mai puţin afectuoşi. Studiile
arată că sunt marcaţi de
tristeţe, de sentimente de
frustrare, confuzie şi anxietate,
mulţi dintre ei căutând contactul
cu părintele absent. Copiii de
vârste mai mari sunt adesea
furioşi pe părintele pe care îl
consideră vinovat. Nici în
adolescenţă experienţa
divorţului nu este suportată fără
probleme, existând sentimente
de tristeţe, furie, nelinişte în
legătură cu viitorul.
 Pe de altă parte trebuie remarcată creşterea substanţială pe care au
înregistrat-o tinerele mame necăsătorite. Situaţia lor nu este deloc de
neglijat, cu atât mai mult cu cât adesea nasc copii la vârste mici
(adolescenţă). Datorită copilului, în cele mai multe cazuri nu reuşesc să-şi
termine studiile şi să dobândească o calificare pentru a se angaja. De
obicei, rămân dependente de ajutoarele sociale chiar şi atunci când copiii
cresc şi ar putea lucra măcar cu program redus. Studiile sociologice indică
faptul că familiile monoparentale sunt mai expuse riscului de sărăcie decât
familiile cu doi părinţi. Implicaţiile asupra copiilor sunt dramatice. Sărăcia
afectează şansele de dezvoltare normală pe termen lung ale copilului
conducând adesea chiar la abandon şcolar, devalorizare a şcolii şi a menirii
ei sociale.
MAME SINGURE

Creşterea numărului familiilor monoparentale a dus la un număr tot

mai mare de femei care au dobândit statutul de mamă singură. In cazul
mamelor singure, se apreciază ca prima problema care va apărea va fi
experienţa dificultăţilor financiare. Ele pot afecta monoparentalitatea pe termen
lung.
 Copilul devine un suport economic pentru multe dintre ele.
Adolescentele care nu reuşesc să-şi termine studiile şi, deci, nu se pot angaja,
de obicei, rămân dependente de ajutoarele sociale acordate, chiar atunci
când copiii cresc şi ele ar putea să lucreze măcar cu program redus. Cert
este că situaţia economică a mamelor singure este din ce în ce mai gravăşi
că ceea ce se numeşte “feminizarea sărăciei” nu mai este demult doar o temă
din cărţi, ci o realitate.
Dincolo de problemele economice, mamele singure se pot confrunta cu
dificultăţi pe linia exercitării rolului parental şi a relaţionării
interpersonale. În cadrul familiei cu ambii părinţi distribuţia
responsabilităţilor, a rolurilor parentale se realiza în direcţie complementară şi
compensatorie. Mama singură va fi pusă în situaţia unei creşteri a tensiunii
şi încordării în ceea ce priveşte adoptarea rolului parental, a unei
extinderi a rolului cu sarcini auxiliare, nespecifice. Această “acoperire” de
roluri simultane parentale necesită timp, energie şi angajează cereri
conflictogene din punct de vedere psiholog.
Pe linia relaţionării mamă – copil se petrec schimbări. Timpul disponibil
afectat relaţionării cu copilul se restrânge considerabil. Există posibilitatea ca
limitele dintre rolul parental şi cel al copilului să se estompeze în sensul că,
pe de o parte, mama, în special dacă are mai mulţi copii poate “abdica”
de la rolul său de părinte, devenind un fel de partener al celui mai în vârstă
 Aşadar, mama începe să sporească raporturile de comunicare privitoare la
diferite aspecte legate de viaţă cu copilul care, în mod crescător îşi asumă
rolul de confident. În multe situaţii mama tinde să se sprijine pe copil,
considerându-l suport emoţional, astfel încât copilul este implicat în structuri
interacţionale ce reclamă un anumit grad de maturitate în raport cu care el este
suficient pregătit. Dacă, treptat mama tinde să sconfeseze copilului rolul de
părinte absent, conflictele ce apar între ei tind a se imita vechile conflicte
materiale. Copilul este presat să preia acest rol şi poate fi pedepsit pentru
că se “comportă”ca fostul soţ. Deoarece copiii nu pot să-şi exprime trăirile
tensional-conflictuale şi sentimentele, în timp pot să apară diferite forme
“marcate” de reacţie, cum ar fi cazul unor somatizări sau conduite
nevrotice. Unii cercetători atrag atenţia asupra unor probleme particulare
mamă-fiică în această situaţie.
Taţi singuri
Deşi cazurile bărbaţilor în această situaţie sunt mult mai puţin frecvente, se
constată în ultimii ani o tendinţă în creştere. Părinţii singuri, taţi, dispun de
o mai mare libertate financiară decât mamele singure, ca urmare a
nivelului, în general, mai crescut de educaţie, care le permite asigurarea unei
securităţi economice sporite şi o mai mare flexibilitate în folosirea resurselor
financiare. Dilatarea rolului parental la taţii singuri este o experienţă
 Tatăl în calitate de unic părinte prezintă caracteristici diferite pe linia
adoptării şi exercitării rolului parental. El este conştient că trebuie să fie
pentru copil şi tată şi mamă ceea ce conduce la apariţia unor noi
responsabilităţi, cum ar fi cele legate de menaj şi de treburile casnice şi
gospodăreşti. Unii sunt lipsiţi de asemenea experienţe şi se manifestă prin
tendinţa de a împărţi acest gen de sarcină cu copiii. Fetele sunt de mai mare
ajutor în aceste situaţii. Comparând cele două tipuri, tatăl primeşte un
sprijin mai redus din partea copiilor decât mama (ca părinţi singuri).
Această situaţie este determinată de mai mulţi factori:

• neimplicarea voluntară a copiilor de către tatăl lor pentru ca el să

poată oferi dovezi privind “competenţa” lui în legătură cu treburile
casnico-menajere;
• încercarea de a uşura tranziţia copiilor spre noul stil de viaţă;
• dificultatea în planificarea muncilor casnice datorită implicării în două
categorii
 Relaţia parentală în familia monoparentală
A trăi într-o familie în care unul din părinţi lipseşte presupune a te confrunta
cu probleme majore, care ţin atât de interacţiunea familiei cu mediu exterior
(rude, prieteni, vecini, colegi de serviciu, instituţiile statului), cât şi de relaţiile
intrafamiliale.

Relaţiile intrafamiliale se schimbă substanţial, în condiţiile monoparentalităţii, fie că

aceasta survine în urma divorţului, separării sau decesului unui părinte. Odată cu
creşterea responsabilităţilor, se manifestăşi nevoia de a comunica mai intens cu
proprii copii. Singurul adult din familie va trebui să se “împartă” între rolul de
tată şi cel de mamă, va trebui să răspundăşi nevoii de afectivitate, dar să şi
disciplineze copiii.
 Dacă va fi cazul, insuficienţa resurselor pentru ca proprii copii să-şi
realizeze aspiraţiile va pricinui mai multă durere unui părinte singur,
pentru că toată responsabilitatea se va răsfrânge asupra sa. Implicarea
emoţională a părintelui singur în relaţia cu copilul său va fi mai puternică; el îi
va cere şi îi va oferi acestuia afectivitatea de care are nevoie şi pe care nu o va
putea găsi la altcineva. În acelaşi timp, el va fi suprasolicitat de nevoia
de suport afectiv a copiilor. Numărul şi intensitatea nevoilor emoţional
afective ale copiilor vor depăşi adesea resursele disponibile ale părintelui, fie
şi numai pe cele de prezenţă fizică.
 Traiectorii ale monoparentalității. Istorii de viață ale

părinților singuri.
Studiul familiei are o îndelungată tradiție care începe cu fondatorii
sociologiei prin care se numără Durkheim, LePay și mulți alții. Extraordinara
dezvoltare a sociologiei familiei în ultimii ani se datorează transformărilor
demografice și structurale ale instituției familiei ce suscită interesul atât al
cercetătorilor cât și al legislatorului și al guvernanților. Astfel În România studiul
familiei este la începuturi , fapt datorat pe de o parte slabei dezvoltări a sociologiei
în general, iar pe de altă parte, lipsei unei cercetări sistematice asupra diverselor
aspecte ale vieții familiale, dar și asupra evoluției familiei în general. Fenomen
observat încă din anii 1970 în societățile occidentale și analizat în numeroase
studii, creșterea numărului și proporțiilor familiilor monoparentale în ansamblul
familiilor devine un fapt social abia în anii 1990 în România.
 Familia contemporană, o instituție în schimbare
Câteva tendințe durabile de transformare marchează instituția familiei în ultimele
decenii ale secolului al XX-lea. Acestea suntscăderea drastică a natalității și a
nupțialității, creșterea divorțialității, difuzarea din ce în ce mai amplă a uniunii libere.
Acumularea acestor transformăriîn decursul timpului a condusla veritabile mutații ale
familiei. Cea mai importantă este diversificarea formelor de viață familială: înlocuirea
modelului unic al familiei conjugale, nucleare cu o diversitate de forme familiale-
familii monoparentale, familii recompuse, uniune liberă, cupluri homosexuale. Se
vorbește tot mai puțin despre familie și tot mai mult depsre familii. Această
multiplicare a formelor de viață familială, consacrate juridic și social, semnifică o
modificare a concepției asupra familiei și cuplului. În contnuarea acestei idei familia se
definește prioritar pe baza legăturilor filiale și secundar pe baza relației conjugale, iar
cuplul devine din ce în ce mai instabil, bazat pe afectivitate.
 Dezinstituționalizarea familiei
Dezinstituționalizarea familiei are două fațete: pe de o parte tendința actorilor de a
menține viața privată în afara cadrelor instituționale în afara cadrelor instituționale la
diverse momente ale traiectorie familiale( cuplu consensual, separare fără divorț), iar
pe de altă parte, retragerea dreptului din gestiunea relațiilor.
 Monoparentalitatea în România, marginalitate socială și juridică
Demografii semnalează creșterea semnificativă a numărului familiilor
monoparentale, fenomen ce nu a captat însă atenția cercetătorilor.. Astfel, în
urma recesământului din 1992, din totalul nucleelor familiale ( familii cu sau
fără copii) 10% sunt familii monoparentale, ceea ce nseamnă o creștere de 1,5
ori mai mare față de procentajul înregistrat la recesământul din 1977. Astfel
extinderea monoparentalității se datorează, pe de o parte, creșterii maternității
în afara căsătoriei, iar pe de altă parte divorțialității familiilor cu copii, cu alte
cuvinte părinții celibatari și cei divorțați reprezintă cel mai înalt contingent din
ansamblul familiilormonoparentale.
 Studiul monoparentalității în România

Studiul monoparentalității în România se limitează în prezent

la o analiză a aspectelor economice ale fenomenului , punând în
evidență faptul că familiile monoparentale se asociază unui risc
de sărăcie ridicat, numărându-se printre categoriile care se află
sub pragul de sărăcie. De asemenea, în cadrul politicilor familiale
și în legislația familiei nu există măsuri care să codifice
specificul monoparentalității.
 Istorii de viață cu părinți singuri. Tipuri monoparentale
În vara anului 2001 s-au realizat 18 istorii de viață cu părinți
singuri. Selecționarea subiecților a respectat principiul variației
cazurilor, urmărind alegerea unor cazuri contrastate din punctul
de vedere al variabilelor consiferate determinante pentru situația
monoparentală, și anume vârsta subiectului, , suxul, numărul de
copii, statutul matrimonial, educația, ocupația.
 Descriere
Astfel dintre cei 18 subiecți, 16 sunt mame singure, iar 2 sunt tați
singuri, ceea ce respectă proporțiile cunoscute, marea majoritate a menajelor
parentale fiind conduse de femei. Selecționarea cazurilor s-a realizat pe două
căi: una informală( 5 cazuri) și una formală( 13 cazuri ). Dintre cele 5 cazuri
selecționate pe cale informală( prin intermediul cunoștințelor, vecinilor ), patru
sunt din București și unul din Brașov. În ceea ce privește modalitatea
instituțională de selecționare a cazurilor, aceasta s-a realizat cu ajutorul a două
organizații non-guvernamentale Holt International Children’s Service și
Fundația Internațională pentru Copil și Familie din Cluj.
Astfel, 13 dintre cele 18 cazuri analizate sunt beneficiari unor
programe ale acestor organisme, dupã cum urmeazã: 7rezidente
în centrul maternal al Holt International, 4 sunt beneficiare ale
Centrului de Resurse pentru Comunitate al Holt International, și
2 beneficiare ale programelor FICCF. Alegerea acestei maniere de
selecționare a cazurilor se justifică prin dorința de a acoperi o cât
mai mare varietate de situații; astfel prin maniera instituțională
au fost selecționate cazuri cu dferite grade de risc: persoane cu
mari probleme socio economice care trăiesc o criză gravă,
persoane care au depășit criza pentru a se instala într-o situație
relativ echilibrată și persoane în nevoie, în timp ce prin
modalitatea informală s-au selecționat cazurile care au o situație
socio-economică echilibrată, stabilă.
 Analiza tematică
Analiza tematică este efctuată în funcție de următoarele șapte teme:
1. Amplasarea episodului monoparental în cadrul traiectorieisubiectului – ce
regrupeazã variabile ca vârsta la începutul episodului monoparental, vârsta actualã,
durata episodului monoparental, statutul matrimonial, definirea situației
la începutul episodului monoparental.
2. Resursele subiectului-educație, profesie, ocuapție venituri.
3. Numărul și vârsta copiilor .
4. Definirea situației actuale și strategii de reușită.
5. Tratamente rele cum ar fi volență domestică și conjugală 6.
Rețele familiale, informale și instituționale.
7. Familia de origine: categorie socială, relații și interacțiuni
Astfel, fiecare tip se definește prin trăsături comune în funcție de
primele patru teme, iar celelalte trei explică diferențele dintre cazuri
în interiorul unui tip. Ceea ce trebuie remarcat încă de la început este
faptul că intrarea în monoparentalitate antrenează o criză care poate fi
de diverse tipuri( economică, relațională, afectivă, legată de violența
domestică), de durată și amploare variabile. Există o corelație
puternică între momentul traiectoriei familiale când
monoparentalitatea debutează și tipul de criză. De aceea pentru
fiecare tip monoparental analizat, criza poate fi de mare sau mică
amploare și durată, actuală sau depășită, de natură economică,
afectivă.
 Tipuri monoparentale
Monoparentalitatea precoce- Episodul monoparental este situat la începutul
traiectoriei familiale, debutând în urma unei maternități precoce , la mai puțin de 20 de
ani. Maternitatea este un accident, în urma unei relații de scurtă durată, în care cuplul
nu a coabitat și nu avea planuri de viitor împreună. Adeseori cuplul s-a dizolvat încă
înainte de nașterea copilului, iar maternitatea a fost asumată târziu de mame, de cele
mai multe ori după naștere, întrucât pe perioada sarcinii multe mame se gândeau să
abandoneze copilul. Majoritatea acestor mame mărturisesc că ar fi dorit să facă un
avort dar din diverse motive nu a fost posibil. Trei dintre ele au 20 de ani iar episodul
monoparental începuse de câteva luni la începutul anchetei, una singură are 27 de ani,
pentru ea episodul monoparental durează de peste 10 ani. Așadr maternitatea la o vârtă
fragedă declanșează adesea conflicte violente cu familia de origine, conflicte care în
unele cazuri se soluționează, dar în altele conduc la ruptura relațiilor dintre părinți și
mama singură.
2. Monoparentalitatea precară- Episodul monoparental este situat la
începutul traiectoriei familiale, la o vârstă între 20-25 de ani, și survine în
uma rupturii unei uniuni libere de duratăde aproximativ 4 ani. Începutul
monoparentalității coincide de cele mai multe ori cu nașterea. Spre
deosebire de primul tip , maternitatea planificată este o decizie deliberată a
mamei în cadrul unei uniuni considerate durabil. Această decizie nu este
însă aprobată de partener, care declină orice responsabilitate parentală,
nedorind copilul. Dezuniunea este de cele mai multe ori decisă tot de
partener, tatăl biologic al copilului, și se consumă în timpul sarcinii sau
imediat după naștere.
 Componența familiei și
stabilirea venitului mediu
net lunar pe membru de
familie
 Familia formată din femeia necăsătorită
și copil (recunoscut de tată, cu obligații de
întreținere stabilite în sarcina tatălui); nu
locuiesc împreună cu tatăl

Familia care solicită dreptul este familia monoparentală, formată din mamă cu copii
în întreținere.
Pentru stabilirea venitului net mediu lunar pe membru de familie se iau în
considerare
toate veniturile familiei monoparentale, inclusiv sumele cu titlu de obligație de
întreținere
stabilite în sarcina tatălui, împărțite la numărul membrilor familiei, conform art. 7 alin.
(3) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010 privind
alocația pentru susținerea familiei, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 38/2011,
denumite în continuare Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
38/2011.
 Familia formată din femeia necăsătorită și
copil (recunoscut de tată, fără obligații de
întreținere stabilite în sarcina tatălui); nu
locuiesc împreună cu tatăl
Familia care solicită dreptul este familia monoparentală, formată din mamă cu
copii în întreținere.
La stabilirea venitului net mediu lunar pe membru de familie se iau în
considerare toate veniturile familiei monoparentale, pe baza declarației pe propria
răspundere a mamei, dată sub sancțiunea legii penale, urmată de ancheta socială.
Venitul net mediu lunar pe membru de familie se determină prin împărțirea
venitului lunar total al familiei la numărul membrilor.
În situația în care mama dorește să întreprindă demersurile necesare obținerii unei
hotărâri judecătorești de încredințare a minorului și de stabilire a obligațiilor de
întreținere în sarcina tatălui, se recomandă asigurarea unui ajutor financiar de la
bugetul local pentru acoperirea cheltuielilor legate de obținerea hotărârii
judecătorești.
 Familia formată din soț, soție și copii, soții
fiind despărțiți în fapt, cu obligație de
întreținere față de copii stabilită în sarcina
soțului care nu locuiește cu aceștia
Familia care solicită dreptul este familia monoparentală formată din copii și
părintele în a cărui grijă se află aceștia, dovada fiind reprezentată de hotărârea
judecătorească prin care se stabilește obligația de întreținere; ancheta socială trebuie să
dovedească faptul că cei doi soți nu locuiesc și nu gospodăresc împreună.
La stabilirea venitului net mediu lunar pe membru de familie se iau în considerare
toate veniturile familiei astfel constituite, inclusiv pensia de întreținere stabilită prin
hotărâre judecătorească (fără a avea în vedere veniturile realizate de către soțul separat
în fapt).
 Familia formată din soț, soție și copii, copiii
locuind la bunici, în altă localitate decât cea
de domiciliu a familiei

În situația în care copiii urmează cursuri școlare la o unitate de învățământ

aflată în localitatea de domiciliu a bunicilor, alocația poate fi solicitată de către
familia formată din părinți și copiii acestora, cu prezentarea dovezii că aceștia se află
în întreținerea părinților lor, dovada fiind reprezentată de declarația pe propria
răspundere dată de bunicii copiilor, sub sancțiunea legii penale, în condițiile art. 2
alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 38/2011.
 În situația în care, din motive neimputabile părinților, aceștia nu pot locui
împreună cu copiii lor și se instituie plasamentul la bunici sau tutela acestora
asupra copiilor, familia care solicită acordarea alocației este cea formată din bunici
si copiii pentru care s-a luat măsura de protecție, în condițiile art. 2 alin. (3) din
Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 38/2011. Conform
art. 7 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
38/2011, la stabilirea venitului net mediu lunar pe membru de familie se iau în
considerare toate veniturile familiei, inclusiv alocația de plasament de care
beneficiază bunicii pentru îngrijirea nepoților lor minori. De asemenea, vor fi luate
în calcul eventualele venituri cu care contribuie părinții copiilor la întreținerea
acestora, pe baza declarației pe propria răspundere a bunicilor, dată sub
sancțiunea legii penale, confirmată ulterior prin anchetă socială, sau a hotărârii
Comisiei pentru protecția copilului prin care s-a instituit măsura de protecție.
Venitul net mediu lunar pe membru de familie se determină prin împărțirea
venitului lunar total al familiei la numărul membrilor.
 Mamă minoră și copilul său nou-născut, care
locuiesc împreună cu familia de proveniență a
mamei minore (incluzând părinți, frați)
În situația în care se stabilește măsura plasamentului sau se instituie tutela
pentru copilul nou-născut către mama minorei (bunică), acesta este luat în calcul la
numărul de copii din familia de proveniență a mamei minore. Familia care va
solicita dreptul va fi formată din părinții mamei minore, minoră, copilul acesteia și
ceilalți frați ai ei. La stabilirea venitului net mediu lunar pe membru de familie se iau
în considerare toate veniturile familiei, împărțite la numărul membrilor acesteia.
 Este de reținut faptul că
Înainte de stabilirea măsurii de plasament/ tutelă trebuie verificat dacă mama
minoră poate beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului în baza
Ordonanței de urgență a Guvernului nr.148/2005 privind susținerea familiei în
vederea creșterii copilului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007,
cu modificările și completările ulterioare, sau, după caz, a Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea
copiilor, deoarece, dacă se stabilește măsura plasamentului/tutelei, mama minoră nu
mai poate beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului.
În situația în care minora și copilul acesteia constituie o familie separată (familie
monoparentală), mama minorei care a născut solicită, în calitate de reprezentant legal
al acesteia, în numele minorei, alocația. La stabilirea veniturilor acestei familii trebuie
luate în considerare și obligațiile legale de întreținere ale părinților față de mama
minoră.
 Familie formată din părinți (soți) și copiii acestora,
dintre care unul din soți locuiește cu copiii aflați în
întreținere, iar celălalt soț locuiește/lucrează în altă
localitate/în străinătate (cu sau fără forme legale)
În situația în care, prin ancheta socială, se dovedește că unul dintre soți nu
locuiește și nu gospodărește împreună cu celălalt soț și copiii lor, acesta aflându-se în
altă localitate/în străinătate, iar soțul care locuiește împreună cu copiii solicită
acordarea alocației, pentru stabilirea dreptului se iau în considerare toate veniturile
familiei, inclusiv cele furnizate de soțul care locuiește/lucrează în altă localitate/în
străinătate, conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Normele metodologice aprobate
prin Hotărârea Guvernului nr. 38/2011. Veniturile familiei, provenite de la soțul care
locuiește/lucrează în altă localitate/în străinătate, se stabilesc pe baza declarației pe
propria răspundere a celuilalt soț, dată sub sancțiunea legii penale, confirmată ulterior
prin anchetă socială. Pentru stabilirea venitului net mediu lunar pe membru de familie
se iau în considerare toate veniturile familiei, împărțite la numărul membrilor acesteia,
incluzându-l și pe soțul aflat în altă localitate/în străinătate.
 Persoane care au părăsit domiciliul familiei și trăiesc în
uniune consensuală cu alți parteneri, în condițiile în care una
dintre aceste persoane sau ambele sunt căsătorite, având
propriile familii cu copii, dar și copiii lor împreună
În această situație, fiecare dintre parteneri poate solicita acordarea alocației
pentru familia proprie și nu ca familie formată din bărbatul și femeia necăsătoriți,
conform art. 2 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 38/2011. Pentru copiii din afara căsătoriei proveniți din relația
dintre cei doi parteneri, este necesară obținerea unei hotărâri judecătorești care să
stabilească obligațiile legale de întreținere, precum și părintele/părinții cărora le
vor fi încredințați copiii.
În situația în care partenerii care trăiesc în uniune consensuală doresc să
solicite acordarea alocației ca familie formată din bărbatul și femeia necăsătoriți,
aceștia au obligația de a-și reglementa situația juridică prin hotărâre
judecătorească de divorț, încredințare a minorilor și stabilire a obligațiilor legale
de întreținere față de copiii lor minori din căsătorie, drept condiție pentru
acordarea dreptului la alocație pentru susținerea familiei pentru ambele familii
rezultate - atât cea monoparentală, cât și cea formată din bărbatul și femeia
necăsătoriți.
 Luarea în calcul la stabilirea veniturilor a bugetului personal
complementar acordat potrivit prevederilor Legii nr. 448/2006
privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare

Art. 7 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea

Guvernului nr. 38/2011, prevede în mod explicit și limitativ categoriile de
venituri care nu se iau în calcul la stabilirea venitului mediu net lunar al familiei.
Având în vedere aceste prevederi, toate celelalte venituri, inclusiv bugetul
personal complementar prevăzut de Legea nr. 448/2006, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, vor fi luate în calcul la acordarea alocației
pentru susținerea familiei.