FAMILIA ŞI ÎNSINGURAREA OMULUI MODERN

Paula Bara
Psiholog

Un proverb spaniol spune: ‘’familia e o frânghie ale cărei noduri nu se desfac niciodată’’.
De-a lungul istoriei umanităţii, noţiunea de familie a suferit numeroase mutaţii ca organizare,
funcţii, roluri. Nefiind un concept static a traversat momente de criză şi etape de stabilitate.
Familia este grupul social, un subsistem în cadrul sistemului social general, format din
două persoane de sexe diferite, cuplul marital, care sunt legate între ele prin relaţii psihologice,
morale, natural-biologice şi juridice. Putem defini familia ca fiind nucleul social elementar care-i
uneşte pe soţi şi descendenţii acestora şi care în decursul timpului a fost contestată şi apărată dar
nu a putut fi desfiinţată.
Dat fiind statul social al familiei, ca unitate socială, ea urmăreşte să asigure satisfacerea
unei foarte complexe game de trebuinţe şi aspiraţii ale membrilor săi. Societatea zilelor noastre
nu trece doar printr-o criză financiară, ci şi prin una a familiei.
Problemele pe care le ridică familia astăzi sunt date de schimbarea ierarhiilor şi a
rolurilor din interiorul grupului familial, conflicte izvorâte din schimbarea atitudinii omului
contemporan faţă de familie, în general şi căsătorie, în special. Astfel, dacă bucuria unei căsătorii
fericite şi binecuvântată cu copii echilibraţi, care trec uşor de la copilărie la statutul de adult, era
visul celor mai mulţi oameni, astăzi omul modern vrea să fie un om liber, care vrea să-şi trăiască
viaţa,  şi aşa multe din fundamentele care stăteau odinioară la baza societăţii, printre care se
numără familia, sunt considerate acum perimate.
 Instituţia căsătoriei este tot mai des privită ca o simplă formalitate, scrisă pe o bucată de
hârtie, este lăsată în plan secund, primând relaţiile de concubinaj sau aşa-numitele căsătorii de
probă. Folosind pretextul aceleaşi libertăţi individuale, care trebuie respectate, unele cupluri
renunţă inclusiv la fidelitate, având o relaţie deschisă, atât soţul, cât şi soţia fiind liberi să
se întâlnească şi cu alte persoane. În aceste cuplurile familiale moderne, deschise există
confuzia statuturilor şi rolurilor partenerilor, care generează confruntrare, izolare,
frustrare, o stare de tensiune permanentă şi conflicte deschise care vor fi proiectate asupra
copiiilor.
Dacă tradiţional, căsătoria a fost o legătură exclusivă între un bărbat şi o femeie,
incluzând cel mai intim dintre acte, uniunea sexuală, vedem că în ultimii ani acest tipar este în
schimbare. Unii aleg să aibă copiii în afara căsătoriei iar alţii optează pentru relaţii sexuale cu
acelaşi gen. Cu toate acestea, se pare că fiecare îşi doreşte bucuria şi binecuvântările familiei.
Chiar şi acei care deviază dela tradiţie doresc ca relaţia lor să fie numită căsătorie şi
unitatea lor socială familie. Perechile homosexuale, neputincioase de a se reproduce, se străduiesc
să adopte copii sau fac alte aranjamente ca şi ei să poată avea urmaşi.
Este ironic cum experimentatorii sociali doresc nomenclatura şi fructele căsătoriei
tradiţionale dar nu vor să urmeze reţeta tradiţională! Privind la condiţia căsătoriei de astăzi nu
este nici o îndoială că instituţia este sub un atac serios. Bazat pe ratele de faliment ale căsătoriilor
de astăzi, unii sociologi au prezis că în curând căsătoriile vor deveni demodate. Dar în ciuda
şanselor crescute împotriva unei relaţii fericite, pe viaţă, perechile încă se căsătoresc şi speră să-şi
petreacă viaţa împreună
Acestor cauze ale degradării familiei şi vieţii de cuplu în general se adaugă urbanizarea şi
individualizarea, secularizarea vieţii de familie, a stilul libertin promovat la rang de virtute în
special de mass-media, precum şi o serie de factori, cum ar fi şomajul, violenţa domestică,
alcoolismul, drogurile şi plecarea la muncă în străinătate a unuia dintre soţi.
 Sub această largă umbrelă a libertăţii, în România după 1989, au apărut
comportamente deviante promovate şi amplificate de-a lungul anilor, comportamente
importate în special de la ţările occidentale care adaugate unei situaţii materială în
general precară ce a avut ca efect scăderea natalităţii, creşterea ratei divorţurilor şi a
abandonurilor sau creşterea numărului celor plecaţi la muncă în străinătate, sunt printre
cei mai importanţi factori care au dus la actuala criză în care se află familia.
Cel mai important aspect al crizei familie se răsfrâge asupra copiilor şi a educaţiei
lor. În cadrul familiei se pun bazele formării acestuia, ea este prima care-i oferă modelele
umane şi de viaţă, care fixează în rândul habitusului primar de clasă, primele scheme de
percepţie, de gândire şi de acţiune care vor funcţiona ca fundament şi principiu de selecţie în
procesul încorporării tuturor experienţelor ulterioare. În familia sa de origine copilul primeşte
în primul rând formarea emoţional – emotivă, iar cu multiplele ei funcţii pe care le
îndeplineşte, contribuie în mod covârşitor la definirea personalităţii şi individualităţii fiecărui
copil.
Crizele familiale depind de tipul de familie, de stabilitatea şi resursele emoţionale şi
financiare. Una dintre cele mai mari probleme este implicarea familiei în educarea copiilor, în
felul în care este abordată libertatea acestora. Există categoria de părinţi care din prea multă
dragoste faţă de copii, îi lasă să facă ce vor, le dau libertate deplină, iar a doua categoria, care de
cele mai multe ori, din cauza situaţiei financiare nu se implică deloc în educarea copiilor. Această
lipsă aproape totală de implicare, de repere morale, norme de comportamente acceptate social pe
care copiii nu le primesc de la familie, îi fac pe aceştia să nu aleagă de fiecare dată ce le este
folositor.
Problemele încep încă de la vârste fragede când sunt lăsaţi în faţa televizorului sau a
calculatorului, pentru că stau cuminţi şi nu deranjează. Numai că acei copii nu primesc educaţia
necesară, ei doar reiau exemplele negative pe care le transpun apoi în viaţa de zi cu zi. Apoi, la
vârsta adolescenţei sunt lăsaţi iarăşi să facă ce vor, pentru că "sunt tineri" şi trebuie "să se
distreze", alunecând uşor spre panta alcoolului, uneori chiar a drogurilor sau adoptă un
comportament libertin.
  Societatea românească s-a schimbat, şi-a schimbat structurile, politicile pentru familie şi
educaţie şi toate acestea au afectat viaţa şi dimensiunea familiei. Într-o societate anomică, căreia
îi lipsec reperele morale şi spirituale, valori ce dau stabilitate familiei, omul modern este tot mai
singur. Dacă este să vorbim despre rezolvarea problemei, cred că în primul rând trebuie
schimbate politicile faţă de familie, faţă de educarea tinerei generaţii şi prin ajutorul şi implicarea
activă a comunităţii.