Câini - Marin Sorescu

Părăsiți pe gânduri, câini dezmoșteniți,

Scrutează cerul și așteaptă -n van.

Stăpânii i-au uitat, proptind grăbiți,

Pe ușa-nchisă câte-un bolovan.

Ei nu au lotci și delta e ocean.

Înoată printre sloiuri, istoviți.

Adulmecă mirosuri vechi de-un an,

De foame și de valuri hăituiți.

Ei înșiși parcă-s plaiuri care latră.

Până când limba li se face piatră

Și Dunărea -i depune, lin, în mare.

Dar câte unul biruie -n vâltoare:

Ajunge-acasă istovit - și moare

Cu ochii la stăpân, întins pe vatr ă.