Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

I. INTRODUCERE

1.1 Generalităţi

Genunchiul este o articulație intermediară a membrului inferior având un dublu rol în

mers: de a asigura statica printr-o mare stabilitate în momentul de sprijin și de a asigura
elevația piciorului pentru orientarea acestuia în funcție de denivelările terenului în momentul
de balans. Totodată genunchiul joacă un rol important într-o serie de momente și activități
uzuale cum ar fi statul pe scaun, încălțatul, ridicarea unui obiect etc., sau alte activități
profesionale. Genunchiul s-a bucurat și se bucură în continuare, comparativ cu celalalte
articulații, de cea mai mare atenție din partea cercetătorilor din mai multe motive, cum ar fi:

 este cea mai mare articulaţie a corpului aproximativ 20 de cm,

 determină cele mai frecvente suferinţe dintre articulaţiile periferice ale
corpului,
 are o structură complexă cu meniscuri, ligamente intra-articulare, cel mai mare
os sesamoid etc.
 are o participare multiplă la functiile intregului membru inferior şi corp.

Ca și frecvență entorsele de genunchi ocupă locul doi după cele de gleznă iar ca și
gravitate sunt pe locul unu fiind considerate mult mai grave decât cele de gleznă datorită
complexității leziunilor capsulo-ligamentare și menisciale, leziuni care au un prognostic
funcțional mai rezervat chiar și în condițiile unui tratament corect și la timp aplicat.
“Leziunile ligamentare sunt mai frecvente la adultul tânăr şi la femei, fiind mai expuse
datorită incidenţei mai mari a hipotrofiei musculare, a obezităţii, a hiperlaxităţii ligamentare, a
unui genu-valgum fziologic mai accentuat şi datorită incălţămintei cu tocuri înalte.”1

1
(Patologia aparatului locomotor , Dinu M. Antonescu, Bucureşti, editura Medicală,2005-2008 pag.545).
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

Din totalul traumatismelor de genunchi leziunile ligamentului încrucișat anterior sunt

cele mai frecvente.
Rolul important al acestuia este că preia 85% din forța care translateazăƒ anterior
tibia, împiedicând alunecarea acesteia anterior, în raport cu femurul, limitând hiperextensia.
O idee mai nouăƒ privește acest ligament precum și celelalte ligamente ale
genunchiului ca pe niște organe senzoriale care furnizeazăƒ sistemului nervos central
informații despre stress-ul aplicat pe ligament și implicit pe articulație, determinând răspunsuri
de contracție a mușchilor pe căile aferente.
Astfel în timpul unei activități cotidiene sau sportive în momentele în care genunchiul
nu poate prelua corect greutatea corpului, încercându-se printr-o mișcare reflexă reechilibrarea
se produc leziuni ligamentare (de cele mai multe ori în urma unor sărituri). Sporturile în care
sunt cel mai des întâlnite astfel de accidente sunt fotbal, schi, volei și sporturile de contact.
În urmă cu mulți ani în România genunchiul se deschidea pentru o operație de
ligamente încrucișate. În ziua de azi această operație se realizează cu ajutorul artroscopiei care
este mai puțin riscantă și recuperarea este mai rapidă, iar în cazul sportivilor de performanță
este cheia pentru a putea relua cât mai repede sportul la parametric normali.

Chiar dacă noile tehnici chirugicale, de reconstructie a ligamentului încrucișat anterior

,cu ajutorul artoscopului, cu realizarea unor incizii mici, interventie mult mai puțin invazivă
decât cea clasică, facilitează vindecarea mai rapidă, buna recuperare a pacientului depinde de
un protocol de tratament kinetic bine stabilit și bine individualizat în funcție de particularitățile
fiecărui pacient.

1.2. Importanţa teoretică şi practică a temei

Recuperarea este un proces unitar care isi propune printr-un plan bine stabilit
recastigarea sanatatii individului, readucerea acestuia in familie, la locul de muca si in
societate avand o buna fuctionare si pe cat posibil atingerea performatelor avute anterior.
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

1.3. Ipoteza lucrării

Recuperarea genunchiului post ligamentoplastie se poate realizeaza mai repede și mai

eficient cu ajutorul kinetoterapiei.

Astfel voi încerca să demonstrez că putem crește forța, mobilitatea și stabilitatea genunchiului
și implicit buna funcționare a acestuia precum și recâștigarea performanțelor anterioare ale
individului operat artoscopic în urma rupturii totale a ligamentului încrucișat anterior cu
ajutorul programului kinetoterapeutic.

1.4. Obiectivele studiului

Pentru realizarea acestui studiu, obiectivele propuse au fost:

 Crearea unui cadru general teoretic;

 Alegerea şi alcătuirea unui program terapeutic care să poată
influenţa în mod pozitiv recuperarea pacientului;
 Alegerea metodelor şi aplicarea programului, care va fi adaptat
continuu la pacient în funcţie de particularităţile acestuia şi de etapa
recuperării.;
 Interpretarea rezultatelor;
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

II. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A CERCETĂRII

2.1. Noţiuni de anatomie a genunchiului

Ca suprafaţă de alunecare, genunchiul este cea mai mare articulaţie a corpului, fiind în
acelaşi timp şi cea mai complicată din punctul de vedere al structurilor intra-articulare.
Genunchiul reprezintă segmentul mobil al aparatului locomotor care leagă coapsa de gambă.
Ca articulaţie intermediară a membrului inferior, participă la funcţia acestuia atât în asigurarea
staticii, a momentului de sprijin în mers cât şi la asigurarea dinamicii mersului, prin ridicarea
piciorului şi orientarea acestuia în funcţie de denivelările terenului în momentul de balans.
Este o articulație de tip condiliano-trohleară cu elemente periarticulare caracteristice,
în ciuda faptului că este cea mai mare articulație a corpului și cea mai solicitată în statică și
locomoție este cea mai puțin protejată de părți moi. Datorită acestor caracteristici articulația
genunchiului are o patologie variată.

2.1.1. Regiunea anterioară a genunchiului

Regiunea anterioară a genunchiului are următoarele limite: proximal planul orizontal

ce trece cu 2 centimetri deasupra rotulei, distal planul orizontal ce trece prin tuberozitatea
anterioară a tibiei, iar lateral şi medial prin planurile sagitale care trec tangent la părţile moi
ale celor doi condli femurali.

 Regiunea anterioară are următoarele planuri anaomice în ordinea aşezării lor de la

suprafaţă spre profunzime :
 - piele;
 - ţesut celular subcutanat cu burse seroase, reţeaua arterială prepatelară,
vena safena mare, ramuri din nervul safen, obturator, peronier comun,
femuro cutanat. Vasele limfatice din această regiune sunt de trecere de
la gamba înspre ganglionii superficiali inghinali;
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

 - fascia genunchiului;
 - planul tendinos format din tendoanele muşchiului cvadriceps,
muşchilor sertorius, gracilis şi semitendinos dispus în trei planuri
suprapuse care alcătuiesc “laba de gâsca” şi a tractului iliotibial.
 - bursele seroase care se împart în două categorii :
a) prepatelare
 - bursa subcutanată prerotuliană (între piele şi fascia genunchiului);
 - bursa subfascială prerotuliană între fascie şi tendonul muschiului
cvadriceps);
 - bursa subtendinoasă prepatelară (sub tendonul terminal al
cvadricepsului).
b) pretibiale
 - bursa subcutanată subrotuliană (inaintea tendonului rotulian);
 - bursa subcutanată a tuberozităţii tibiei anterioare;
 - bursa subrotuliană profundă (între ligamentul rotulian şi tibie).

2.1.2. Regiunea posterioară a genunchiului

Regiunea posterioară a genunchiului are aceleași limite ca și regiunea anterioară fiind

delimitate de reliefurile tendoanelor musculare: lateral și proximal de tendonul mușchiului
biceps femural, medial de tendonul mușchiului semitendinos și semimembranos iar distal de
tendonul mușchiului gastrocnemian. Regiunea posterioară corespunde fosei poplitee care
reprezintă segmentul central de irigație sanguină al gambei și piciorului având următoarele
planuri în ordinea lor dinspre suprafață înspre profunzime:
 -pielea (mai subţire decât în regiunea anterioară);
 -ţesut celular subcutanat cu vena safenă mică;
 -vase mici arteriale;
 -ramuri din nervul femurocutanat posterior;
 -safen şi peronier comun.
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

Reţeaua venoasă superficială din regiunea poplitee are în partea mediană vena safenă
mare care trece proximal iar în partea superioară a regiunii vena femuropoplite.
Artera poplitee este cea mai profund situată în fosă şi emite atât ramuri musculare
(pentru gemeni, plantarul lung şi popliteu) cât şi cinci ramuri articulare (două superioare, două
inferioare şi una medie). Nervii care inervează tegumentul din această regiune provin din
nervul mic sciatic (în partea mijlocie) nervul safen (în partea mediană) din nervul peronier
comun (în partea laterală).

Linfaticele superficiale merg înspre ganglionii regiunii inghinale.

 fascia superficială poplitee;
 planul muscular îl constituie tendoanle muşchilor care delimitează fosa
poplitee;
 semitendinosul (superomedial şi superficial);
 semimembranosul (superomedial şi profund);
 bicepsul femoral (superolateral);
 capătul medial al muschiului gemen (inferomedial);
 capătul lateral al muşchiului gemen (inferolateral);
 fascia poplitee profundă care căptuşeste spaţiul popliteu în profunzime
şi acoperă muşchiul popliteu.

2.1.3. Articulaţia genunchiului

Suprafeţe articulare
 Epifiza inferioară a femurului care participă în articulaţie prin cei doi condili a
căror suprafaţă este recurbată înapoi, cel medial fiind mai proeminent decât cel
lateral şi situate pe un plan distal fată de cel lateral. Între cei doi condili
femurali se află scobitura intercondiliană, reunindu-se anterior printr-o
suprafaţă articulară concavă numită suprafata patelară care vine în contact cu
patela. Cei doi condili femurali sunt acoperiţi cu cartilaj hialin cu grosimea de
circa 1,3-3 mm .
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

 Patela ia parte la formarea articulaţiei prin faţa ei posterioară. Este acoperită de

cartilaj hialin şi prezintă o creastă verticală de la care pleacă două suprafeţe
înclinate uşor, cea laterală fiind mai mare.
 Epifiza superioară a tibiei este acoperită pe faţa superioară de cartilaj hialin mai
elastic decât în restul articulaţiei cu grosimea mai mică la periferie aproximativ
4 mm şi mai mare la centru aproximativ 6 mm având rolul de reducere a
presiunilor statice şi dinamice. Epifiza superioară a tibiei prezintă două fose
articulare numite cavităţi glenoide separate prin spinele tibiale (eminenţă
intercondiliană). Cavitatea glenoidă este convexă în sens sagital şi concave în
sens transversal, având o rază de curbură de 70 de mm. Diferenţa de
conformaţie a celor două glene are rolul de a rapartiza presiunea forţelor la
diferite nivele, dar în acelaşi plan orizontal.

“ Cartilajul articular contribuie la dispersia tensiunilor. Structura cartilajului articular a fost

descrisă de Benninghoff sub forma unor fibre de colagen foarte rezistente la tracţiue.
Aceastea se ridică la început perpendicular faţă de stratul condral bazal, pentru că
spre suprafaţa cartilajului să capete directive oblică şi apoi tangenţial.
Cartilajul articular delimitează astfel nişte spaţii alungite, în care există celule cartilaginoase
sferice şi elastice. Peste acest strat, la suprafaţa articulară a cartilajului se aşează stratul
denumit de MacCondill “lumina spendis”, format din fibre de colagen tot tangenţal care
inglobează celule cartilaginoase mai mici, alungite fusiform, cu axul lung paralel cu surafaţa
cartilajului.
Această morfologie descrisă foarte sumar, explică faptul că stratul cartilaginous este perfect
adaptat tensiunilor mecanice pe care le receptează, el având posibilitatea să se deformeze şi pe
verticală, şi pe transversală. În acest fel, cartilajul transmite tensiunea primită punctual către
zonele articulare limitrofe, epuizand-o la periferia articulaţiei, asemănător “apei lovite” care
face unde, ce se îndepărtează către periferie.”2

2
(Patologia aparatului locomotor, Dinu M. Antonescu, Bucureşti, editura Medicală, 2005-2008 pag.310).
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

Meniscurile genunchiului
Necongruenţa dintre condili femurali şi platoul tibial este ameliorată prin două
formaţiuni fibrocartilaginoase numite meniscuri articulare. Acestea sunt triunghiulare pe
secţiunea frontală cu baza aderentă la capsula articulară şi cu varful insinuat către femur şi
tibie. Importanţa lor funcţională este apreciată mai mult în prezent fată de trecut când a existat
o anumită vogă a menisceptomiilor.
Dupa R.Bouillet si Ph. Van Gaver meniscurile genunchiului au cateva funcţii deosebit
de importante :
-anulează incronguenţa femuro-tibială, completând golurile existente prin
aşezarea condililor femurali rotunzi pe platourile tibiale întinse .
-concentrarea tensiunilor transmise anarchic prin condili femurali, către centrul
platourilor tibiale unde cartilajul articular este cel mai gros şi consistent.
-repartizează uniform sinoviala articulară în interiorul genunchiului,
contribuind astfel la lubrifierea egală a suprafeţelor cartilaginoase .
-absorb şocurile mecanice pe care le transmite cartilajului, la un nivel tensional
moderat.
-reduc frecarea articulară.
-prin conformaţia lor concavă, la suprafaţa proximală, si prin relativa lor
aderenţă faţă de platourile tibiale, contrbuie la stabilizarea femurului acţionând ca o
ventuză.3

Pe secţiunea verticală fiecare menisc prezintă:

a. două feţe, dintre care una superioară concavă care răspunde condilului
femural şi alta inferioară plană aplicată pe fosa articulară
corespunzătoare tibiei;
b. o bază (circumferinţa laterală) ce răspunde capsulei articulare de care
aderă;
c. o creastă (circumferinţa medială) cu mult mai subţire şi întinsă înspre
centrul articulaţiei;
d. câte două extremităţi : una anterioară şi alta posterioară, numite coarne.

3 (Patologia aparatului locomotor ,Dinu M. Antonescu, Bucureşti, editura Medicală,2005-2008 pag.316-317 ).

 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

Cele două meniscuri își au inseriţile pe platoul tibial prin cele două extremități,
aderând la capsula articulară și alunecând pe platoul tibial în concordanță cu mișcările
articulare.
Meniscul lateral are formă aproape circulară, iar cel medial are cele două coarne mult mai
îndepărtate. Meniscurle sunt unite între ele prin ligamentul transvers al genunchiului în partea
anterioară, iar în partea posterioară meniscul lateral se inseră de ligamentul încrucișat posterior
prin intermediul ligamentului mensicial.

Capsula articulară şi ligamentele

Capsula are rolul de a unii suprafețele articulare la fel ca un maşnoun care înglobează
epifiza distală a femurului, patela și epifiza proximală a tibiei. Doar capsula nu poate asigura
stabilitatea genunchiului din cauza incongruenței condililor femurali rotunzi și a platoului
tibial plat. Rezistența la tracțiune a capsulei este foarte mare suportând tracțiuni de până la 300
de kg. Inserţia capsulei în partea anterioară este pe marginile patelei, pe femur inserția se
găsește deasupra feței patelare, trece pe sub cei doi epcondili, iar posterior se confundă cu
ligamentele încrucișate. Inserția pe tibie se găsește la 2-5 mm sub cartilajul articular. Capsula
articulară aderă la circumferința meniscurilor, fiind împărțită într-o porțiune suprameniscială
și submeniscială.
Este alcătuită din fibre longitudinale (mai evidente pe părţile marginale, din aceste
fibre unele merg de la femur până la tibie iar altele sunt întrerupte de meniscuri), fibre
transversale şi oblice (situate profund). Capsula este mai subţire anterior, la nivelul
ligamentului rotulian, în partea sa superioară fiind întărită de două calote fibroase – calotele
condiliene – care se mulează pe condilii femurali. Capsula este prevăzută cu ligamente de
întărire, şase la număr.
Ţesuturile ligamentare sunt formate din ţesuturi conjunctive bogate în fibre de colagen
şi câteva fibrocite, având o vascularizaţie săracă dar cu o inervaţie puternică (corpusculi
Ruffini, Pacini şi Golgi prezenţi).
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

,,Ligamentul patelei – este o formaţiune fibroasă foarte puternică, de circa 6 cm

lungime şi circa 2 cm lăţime, de formă piramidală inserându-se prin bază pe varful rotulei, iar
prin vârf pe tuberozitatea tibială anterioară. Unii autori îl consideră ca un tendon terminal al
muşchiului cvadriceps, încat rotula apare ca un os sesamoid. Ligamentul rotulian vine în
raport cu fascia femuralaă, iar posterior cu masa celuloadipoasă subrotuliană şi cu o bursă
seroasă subrotuliană profundă.
Ligamentele posterioare ale articulaţiei sunt ca nişte punţi peste scobitura
intercondiliană. La nivelul feţelor posterioare ale condililor femurali se află cele două calote
fibroase între care se întind ligamentul popliteu oblic şi ligamentul popliteu arcuat.
 Ligamentul popliteu oblic este o expansiune fibroasă din tendonul
muşchiului semimembranos ce se îndreapată în sus şi în afară, intricându-se cu
calota fibroasă de pe condilul lateral (tendonul recurent al muşchiului
semimembranos).
 Ligamentul popliteu arcuat se întinde ca o bandă de la condilul lateral, trece
pe sub ligamentul popliteu oblic şi se intrică cu fibrele capsulare din fosa
intercondiliană; din marginea sa inferioară plecă un fascicul fibros (retinaculul
ligamentului arcuat) ce se inseră pe capul peroneului.

Ligamentul colateral lateral sau peronier se întinde între condilul femural și capul
peroneului, fiind format dintr-un fascicul fibros principal, ușor răsucit, de circa 5 cm lungime
și de 5 mm grosime și dintr-un fascicul secundar ce se întinde între capul peroneului și calota
condiliana externă formând un arc pe sub care trece mușchiul popliteu. Ligamentul nu aderă la
capusla iar posterior este în raport cu tendonul mușchiului popliteu și artera articulară
superoexternă.
Ligamentul colateral medial prezintă un fascicul superficial și un fascicul profund.
Fasciculul profund este format din fibre anterioare (femuro-meniscală și menisco-tibiale) și
fibre posterioare oblice, ce se intrică în final cu structura calotei condiliene interne. El se
înseră proximal pe epicondilul medial al femurului, iar distal pe fața medială a epifizei
proximale a tibiei. Acest ligament se confundă în partea posterioară cu capsula articulară fiind
bine individualizat anterior. Vine în raport posteromedial (profund) cu meniscul articular, cu
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

tendonul orizontal șl semimembranosului cu artera articulară inferioară, iar

anterolateral (superficial) cu fascia femurală și tendoanele”labei de gâscă ”.

Ligamentele încrucișate sunt formațiuni fibroase intraarticulare, formate din fibre

răsucite axial și în sesns mediolateral. Ele sunt extrasinoviale.
Ligamentul încrucișat anterior (LIA) se întinde între suprafața tibială prespinală și fața
intercondiliană a condilului femural lateral, având o direcție oblică în sus, înapoi și în afară.
Ligamentul încrucișat posterior se întinde între suprafața tibială retrospinală și fața condiliană
a condilului femural medial, având o direcție în sus, înainte și înăuntru. Ligamentul
posterointern reprezintă 3/5 din lungimea celui anteroextern.’’4

Structurile de alunecare

Structurile de alunecare ale articulaţiei genunchiului sunt în raport direct cu structurile

anotomice portante şi sunt reprezentate de meniscuri şi într-o măsură mai mică de masa
grăsoasă Hoffa, de bursele seroase extraarticulare şi de membrana sinovială care acţionează şi
indirect, prin producerea lubrifiantului – lichidul sinovial. Aceste formaţiuni facilitează
mişcarea extremităţilor osoase care sunt în contact reciproc făcând mai alunecoase suprafeţele
şi lucrând ca amortizor al mişcărilor efectuate sub încărcare.
Sinoviala genunchiului este cea mai întinsă şi cea mai complexă din toate sinovialele
articulare. Ea facilitează alunecarea atât direct cât şi indirect având proprietatea de a sintetiza
şi filtra proteinele, de a sintetiza acidul hialuronic şi de a fagocita, realizând astfel secreţia de
lichid sinovial.
Aceasta este întreruptă la nivelul meniscului existând astfel două sinoviale: una
suprameniscială şi una inframeniscială .

4
(Probleme de patologie a genunchiului, Constantin Sisiroi Şi Andrei Voinea ,editura academiei romÂne, BucureŞti ,1990 pag.18-19)
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

Membrana sinovială capitonează faţa internă a capsulei articulare, se reflectă de pe

planul osos pe aceasta realizând o serie de funduri de sac şi se insinuează prin orificiile
capsulare continuându-se cu bursele seroase extraarticulare. Prezintă un important fund de sac
subcvadricipital şi alte mici recesuri şi tapetează corpul adipos Hoffa căruia îi formează o
teacă completă.

Corpul adipos Hoffa este un element pasiv care umple spaţiul dintre tibie şi ligamentul
rotulian favorizând alunecarea mai uşoară a acestuia şi împiedicând contactul direct cu
scheletul.

Bursele seroase ale genunchiului au fost sistematizate astfel:

Bursele prepatelare:
a. bursa subcutanată prepatelară - situată între piele şi fascia genunchiului;
b. bursa subfascială prepatelară - se găseşte între fascie şi tendonul muşchiului
cvadriceps;
c. bursa subtendinoasă prepatelară - este aşezată sub tendonul terminal al
cvadricepsului, între el şi patelă;

Bursele pretibiale, în număr de trei: două superficiale şi una profundă:

a. bursa subcutanată infrapatelară – se găseşte înaintea tendonului
patelei, în ţesutul celular subcutanat;
b. bursa subcutanată a tuberozităţii tibiei – este situată la nivelul
tuberozităţii tibiei, tot în ţesutul celular subcutanat;
c. bursa infrapatelară profundă – se află între ligamentul patelei şi tibie.

Structurile active ale articulaţiei genunchiului

Structurile active ale articulației genunchiului sunt reprezentate de muchi și tendoanele

lor care prin tonusul lor stabilizează genunchiul. Mușchii se clasifică pe baza mișcărilor pe
care le realizează, astfel fiind flexori, extensori, rotatori interni, rotatori externi.
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

Principalii flexori ai articulației sunt biceps femural, semimembranos, alături de care

mai participă și gemenii, popliteu, croitor, drept intern (acționând articulația când este ușor în
flexie).
Principalul extensor al articulației este cvadricepsul, iar când articulația este ușor în
extensie tensorul fasciei lată realizează și el extensia.
Rotatorii externi sunt: bicepsul femural, tensorul fasciei lată (când genunchiul este
extins), și cvadricepsul.
Rotatorii interni sunt: semimembranosul, popliteul, precum şi muşchii care realizează
„laba de gasca”(semitendinos, gracilis, croitorul)

2.2. Noţiuni de biomecanică a genunchiului

2.2.1. Biomecanica articulaţei femuro tibiale

În ortostatism când sprijinul este bilateral cu greutatea egal repartizată pe ambele

membre inferioare, aceasta se transmite prin intermediul capetelor femurale la genunchi, linia
de forță trecând prin mijlocul capului femural, mijlocul genunchiului și prin mijlocul
articulației tibiotarsiene.
Axul biomecanic al femurului realizează cu axul anatomic al corpului femural un unghi de 10
grade deschis în sus.
Genunchiul mai prezintă de asemenea şi un genuvalgum fiziologic realizat de axul
anatomic al femurului şi axul anatomic al tibiei care fac un unghi de 170 de grade deschis
înspre în afară.
Rezultanta greutăţii corpului este împarţită la nivelul corpului în două forţe paralele şi
egale care au punctul de aplicare în centrul cavităţii glenoide. Presiunea realizată de această
forţă ar determina dislocarea genunchiului dacă nu ar exista ligamentul colateral de partea
opusă.
La nivelul articulaţiei femuro tibială se realiează urmatoarele mişcari principale :
 Mişcări în plan sagital
 Mişcări în plan transversal
 Mişcări în plan frontal (doar pasiv, cu amplitudine foarte mică aprox 2-2,5 cm)
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

Mişcări în plan sagital

Mişcările în plan sagital sunt cele de flexie extensie cu o amplitudine normală a
miscării active de până la 130 de grade şi a mişcării pasive de până la 150 de grade. Articulaţia
femurului se comportă ca o pârghie de gradul III fiind o pârghie de viteză.
Flexia, este mişcarea prin care faţa posterioară a gambei se apropie de faţa posterioară
a coapsei. Această mişcare se produce în articulaţia femuro-meniscială, iar axul mişcării este
transversal şi trece prin condili femurali. Mişcarea de flexie se asociază cu rotaţia internă.
” În flexia genunchiului trebuie luate în considerare trei eventualităţi: deplasarea femurului pe
tibie, deplasarea tibiei pe femur şi deplasarea simultană a ambelor oase.
Daca se admite deplasarea femurului pe tibie, se constată că flexiunea implică la început o
mişcare redusă de învârtire urmată de o mişcare mai amplă de alunecare datorită:
- disproprţiei dintre suprafaţa condiliană femurală şi cavitatea articulară a tibiei, care
este mai scurtă;
-formei spiroide a condililor femurali, în care partea anterioara prezintă o rază de
curbură de 45 mm, iar posterior de 16-17 mm.”5
Amplitudinea mişcarii este de 130 de grade, flexiunea fiind limitată de întinderea la
maxim a muşchiului cvadriceps şi de contactul gambei cu capsă.

Extensia, este mişcarea prin care faţa posterioară a gambei se departează de faţa
posterioară a coapsei. Această mişcare se produce în articulaţia menisco-tibială, iar axul
mişcarii este transversal şi trece prin condili femurali. Initial are loc mişcarea de rotire iar apoi
cea de alunecare a condililor femurali. Extensia se asociază cu rotaţia externă a gambei pe
finalul amplitudinii.
Amplitudinea mişcări de extensie este de 130 de grade fiind limitată de ligamentele
posterioare ale genunchiului şi de ligamentul incrucişat anterior.

5
(Artoligie si biomecanică umană generală, Elena Zamora şi Rareş Ciocoi Pop, aeditura risoprint ,Cluj Napoca, 2006.pag.86)
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

Mişcări în plan transversal

Rotaţia este mişcarea de răsucire a coapsei pe gambă sau a gambei pe coapsă, axul
mişcării fiind vertical şi trecând prin eminenţa inercondiliană a tibiei. Această mişcare are loc
numai când gamba este flexată astfel ligamentele sunt relaxate.

 Rotaţia internă are o amplitudine de 5-10 grade ligamentele

încrucişate fiind întinse iar cele colaterale relaxate.
 Rotaţia externă are o amplitudine de 40 de grade ligamntele
încrucişate fiind relaxate iar cele colaterale întinse.

Mişcări în plan frontal

Pe lângăƒ mișcările principale de flexie, extensie, rotație internă și externă, care se pot
realiza activ mai este posibilă și mișcarea de înclinare laterală și medială care se realizează
doar pasiv, această mișcare având amplitudine redusă, între 2-2,5 cm fiind limitată de
ligamentele colaterale interne și externe.

2.2.2. Biomecanica articulaţiei femuro-patelare

Rolul patelei este acela de a menține tendonul cvadricipital la distanță de fața patelară a
femrului ușurându-i astfel acțiunea prin mărirea brațului forței cu 50 %.
Ȋn sens vertical rotula este fixată de tendonul rotulian şi cvadricipital. Tendonul
cvadricipital solicită direct rotula, trăgând-o în afară, dar în acelaşi timp aplicând-o puternic în
sanţul trohlean.
Ȋn sens transversal, rotula este menţinută de cele două aripioare rotuliene.
- Aripioara externă care se întinde de la marginea externă la faţa externă a
condilului extern.
- Aripioara internă, care se întinde de la marginea internă a rotulei la faţa internă
a condilului intern.
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

În timpul diverselor mişcări aplicarea rotulei pe trohleea femurală se face cu intensitate

mare datorită forţei mare de contracţie a cvadricepsului şi poate apărea în timp uzura
cartilajului articular.
Atunci când genunchiul este în hiperextensie şi cvadricepsul contactat, rotula ocupă
poziţia cea mai înaltă deasupra suprafeţei articulare a trohleei şi puţin în afara scobiturii
supratrohleare.
Dacă genunchiul este în extensie iar cvadricepsul nu este contractat, suprafaţa
articulară a rotulei în jumătatea ei inferioară ia contact cu suprafaţa articulară a trohleei. La
începutul mişcării de flexie, rotula a luat contact cu troheea prin treimea sa inferioară; când
flexia ajunge la 45 de grade, contactul cu troheea este făcut în treimea medie a rotulei; când
flexia depăşeşte 60 grade contactul este făcut în treimea superioară a rotulei.
Contracţia cvadricepsului în totalitate deplasează în mod diferit rotula de la o persoană
la alta.

2.2.3. Rolul LIA în biomecanica genunchiului

,,În miscarea de flexie - extensie tensiunea ligamentelor încrucişate nu este uniformă:

- dacă se secţionează ligamentele încrucişate când articulaţia este în flexiune,
articulaţia devine foarte mobilă, balantă.
- dacă se secţionează în extensiune, soliditatea articulaţiei nu este compromisă.
Deci ligamentele încrucişate asigură soliditatea articulaţiei în flexiune iar ligamentele
colaterale în extensiune.
Dispoziția ligamentelor încrucișate constituie unul din factorii care explică combinarea
mișcărilor terminale ale genuchiului cu mișcarea de rotație.
La sfârșitul unei extensiuni pure ligamentul încrucișat anterior este întins. Extensiunea poate
fi accentuată numai dacă femurul execută o rotație înăuntru sau tibia o rotație în afară.
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

În aceste situații ligamentul încrucișat anterior se relaxează permițând efectuarea unei

extensiuni maxime. Mișcările terminale care însoțesc extensiunea maximă conferă o mai mare
siguranță locomoției, mai ales pe terenuri accidentate’’6.

LIA are un rol dublu în biomecanica genunchiului:

 -se opune la translaţia anterioară a tibiei faţă de femur, dinspre posterior spre
anterior şi împiedică astfel o mişcare de „sertar” anterior al tibiei faţă de femur.
 -se opune rotaţiei interne ale tibiei faţă de femur datorită orientării fibrelor şi a
direcţiei sale.

2.3. Leziunile ligamentului ȋncrucişat anterior

LIA este o structură de suport centrală a genunchiului, intracapsulară, extrasinovială,

cu un traiect postero-lateral, ce se întinde între inserţia distală, anterior, la nivelul spinelor
tibiale şi inserţia proximală pe condilul femural lateral, posterior la nivelul fosei
intercondiliene. Lungimea LIA este de 3,5 cm iar grosimea în porţiunea centrală de
aproximativ 1 cm.
Aspectul normal al ligamentului încrucişat anterior este de bandă formată din fibre în
toate secvenţele, paralelă pe secţiunile sagitale cu tavanul fosei intercondiliene.
Leziunile LIA pot fi clasificate în acute sau cronice, parţiale (ruptură parţială sau
întindere) sau totale, examenul RMN putând evidenţia atât stadiul evolutiv cât şi gradul
leziunii.
Diagnosticul se poate evidenţia şi pe baza examenul clinic, se efectuează testul
sertarului anterior, care frecvent confirmă diagnosticul, însă, uneori poate fi dificil de
evidenţiat, mai ales dacă genunchiul este mărit în volum şi dacă contractura musculară reflexă
împiedică examinarea.

6
(Artologie şi biomecanica umană generală, Elena Zamora şi Rareş Ciocoi Pop, editura risoprint ,Cluj Napoca, 2006. Pag.89)
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

2.3.1. Clasificarea rupturilor de LIA

La fel ca şi celelalte tipuri de luxaţii, leziunile de ligament ȋncrucişat anterior pot fi
clasificate ȋn felul următor:
STADIUL I: Presupune o lezare uşoară ce cauzează doar fisuri sau răni microscopice.
Chiar dacă aceste fisuri mici pot duce la alungirea ligamentului, ele nu afectează abilitatea
genunchiului de a susţine greutatea corporală, genunchiul rămânând stabil.
STADIUL II: Presupune o lezare de intensitate medie ȋn care ligamentul ȋncrucişat
anterior este parţial rupt. Genunchiul dă adesea semne de instabilitate ȋn momentul când păşim
sau pur și simplu stăm ȋn picioare.
STADIUL III: Presupune o lezare severă ȋn care ligamentul ȋncrucişat anterior este
complet distrus, genunchiul fiind foarte instabil şi incapabil să susţină greutatea corporală.
În cazurile în care ligamentul încrucişat anterior este complet distrus cele 2 capete
rupte se retractă, se îndepărtează unul de altul, împiedicănd orice cicatrizare spontană.

Acesta este motivul pentru care, spre deosebire de alte ligamente ale genunchiului,
cum ar fi ligamentele colaterale, ligamentele încrucişate nu au niciodată tendinţa de
reconstituire.

2.3.2. Cauze şi mecanisme de producere a rupturii LIA

Se estimează că 70 % din leziunile LIA apar prin mecanisme fără contact direct, în
timp ce 30 % apar ca rezultat al contactului direct cu un alt jucator sau obiect.

Ruptura ligamentului încrucişat anterior este întâlnită mai frecvent la sportivi şi nu are
consecinţe asupra mişcărilor de flexie-extensie ale genunchiului, în schimb acesta nu este
protejat în mişcările de rotaţie şi torsiune (în cazul rotării corpului cu piciorul blocat la
sol).(Fig.1) http://www.lectiadeortopedie.ro/
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

Fig.1

Mai multe studii au arătat că persoanele de sex feminin au o incidentă mai mare a LIA decât
persoanele de sex masculin. Acest lucru se datorează diferenţelor de condiţie fizică, forţa
musculară şi de controlul neuromuscular.

Rezistenţa ligamentului încrucişat anterior devine mai mică odată cu înaintarea în

vârstă, lucru valabil pentru orice altă parte a corpului. Astfel, rupturile apar mai uşor la
persoanele cu o vârstă mai mare de 40 ani.

Ligamentul încrucişat anterior se poate rupe prin mai multe mecanisme:

 Schimbarea bruscă a direcţiei;

 Oprirea bruscă;
 Decelerarea în timpul alergării;
 Aterizarea incorectă în urma unei sărituri;
 Contactul direct sau coliziunea, aşa cum se întâmplă în cazul placării în rugby.

Ruptura izolată a ligamentului încrucişat anterior apare în deplasările anterioare bruşte

ale gambei. Deşi ligamentele scurte cedează primele (înaintea celor lungi), rareori ruptura
unui ligament încrucişat este izolată. Ea este frecvent asociată cu ruptura unui ligament
colateral, cel mai des cel medial, sau/şi o leziune de menisc, mai ales a celui medial.
„În literatura de specialitate a fost descrisă de O’Donoghue „triada nefastă”compusă
din lezarea ligamentului colateral intern, cu leziunea meniscului intern şi ruptura ligamentului
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

încrucişat anterior. Mecanismul de producere al acesteia este compus din combinația

valgusului forţat cu flexia şi rotaţia externă a gambei, acesta fiind intâlnit frecvent în sporturi
precum fotbal, rugby, schi, judo, etc.
De asemenea Trillat a descris „pentada nefastă” care este formată din cinci leziuni
distincte: ruptura unui ligament colateral, ruptura ligamentului încrucişat anterior, a
ligamentului încrucişat posterior, a meniscului intern, a capsulei articulare şi a calotei
condiliene ipsilaterale.”7

2.3.3. Instabilitatea în ruptura de LIA

„Instabilitatea genunchiului cu ruptură de ligament încrucișat anterior este una

anteroposterioară putând fii evidențiată prin testul „sertarului” în care bolnavul este plasat în
clinostatism, cu genunchii la 90 de grade și picioarele sub coapsă examinatorului, care cu o
mână trage anterior extremitatea proximală a gambei, aplicând simultan cealaltă palmă
deasupra condililor femurali și ai epifizei tibiale proximale pentru a decela deplasarea ultimei
față de femur. Testul sertarului poate fi negativ uneori în prezenta unei rupturi izolate a
ligamentului încrucișat anterior datorită celorlate structuri stabilizatoare ale genunchiului”8.
„Instabilitatea articulară determină un mers dificil și nesigur evidențiat mai ales pe
terenuri accidentate, acest fenomen fiind accentuat dacă este prezența și o atrofie a
musculaturii membrului inferio mai ales cea cvadricipitală”9.
În leziunile cronice ale ligamentului încrucişat anterior, simptomul principal ȋl
constituie instabilitatea genunchiului, asociată uneori cu durere şi tumefacţie. Această situaţie
apare atunci când o leziune acută nu e tratată corespunzător.

7 Patologia aparatului locomotor ,Dinu M. Antonescu, Bucureşti, editura Medicală,2005-2008 pag.545.

8Patologia aparatului locomotor ,Dinu M. Antonescu, Bucureşti, editura Medicală,2005-2008 pag.547.
9 Probleme de patologie a genunchiului ,Constantin Sisiroi şi Andrei Voinea ,editura academiei române, Bucureşti ,1990 pag.28.
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

2.3.4. Tratament şi indicaţii în ruptura de LIA

Tipul de tratament este ales de către medic, ȋn funcţie de gradul leziunii ligamentare,
integritatea celorlalte structuri ale genunchiului, nivelul de activitate al pacientului, vârsta
acestuia, starea de sănătate generală şi timpul scurs de la accidentare. La pacienţii tineri,
sportivi, se preferă tratamentul chirurgical artroscopic, urmat de o eventuală imobilizare cu
atele sau orteze si ulterior de un program kinetoterapeutic bine realizat acesta din urma fiind
indispensabil unei recuperari de succes.

În unele cazuri mai puţin grave se evită imobilizarea, dar această decizie este la latitudinea
chirurgului ortoped.

Obiectivele tratamentului sunt:

 Scăderea fenomenelor dureroase;

 Combaterea contracturilor şi retracţiilor musculare;
 Combaterea procesului inflamator;
 Recuperarea stabilităţii, a mobilităţii şi a forţei musculare;
 Îmbunătăţirea stării fizice şi psihice generale;
 Readaptarea la efort;
 Reluarea treptată a activităţii sportive (daca este cazul).

TRATAMENTUL CHIRURGICAL se realizează prin ligamentoplastie și are ca scop

reconstrucția ligamentului încrucișat anterior cu ajutorul unei grefe de țesut.
Grefele pot fi obținute din mai multe surse. Adesea, ele sunt prelevate din tendomul
patelar, care se află poziționat între rotulă și tibie, din tendoanele ,,labei de gâscă,, care se află
pe partea internă a genunchiului (hamstrings). De asemenea, pot fi utilizate și alogrefele
(grefele prelevate de la cadavre) sau materiale sintetice speciale.
Chiar dacă noile tehnici chirurgicale, de reconstructive a ligamentului încrucișat
anterior, cu ajutorul artroscopului se realizează prin incizii mici și constituie o intervenție mult
mai puțin invazivă decât cea clasică și facilitează vindecarea mai rapidă, buna recuperare a
pacientului este condiționată de un protocol de tratament kinetic aplicat la timp.
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

TRATAMENTUL NECHIRURGICAL cuprinde procedee kinetoterapeutice stric

individualizate în funcție de pacient, de particularitățile acestuia, de tipul operație și al grefei
cu care s-a realizat reconstrucția. Acest tratament are ca scop recâștigarea mobilități și a
stabilității articulare precum și refacerea forței musculare membrului inferior afectat.
Este nevoie de câteva luni pentru ca genunchiul să revină la starea iniţială, ȋn funcţie de
gradul leziunii, stabilitatea şi starea preexistentă a genunchiului afectat.
Opțiunea pentru tratamentul conservator are la bază două premise: stabilitatea genunchiului
este ȋmpărţită ȋntre ligamente şi muşchi, iar ligamentele previn doar mişcări anormale. Adepţii
tratamentului conservator consideră că muşchii şi tendoanele pot asigura stabilitatea atât a unei
articulaţii fiziologice laxe, cât şi a unei articulaţii cu laxitate patologică după accident.
Exerciţiile de mobilizare şi forţă vor începe cât mai repede (48 de ore), regula de bază
fiind de a proteja ligamentul de stress-ul provocat de mişcările anormale.
Obţinerea unor rezultate favorabile privind refacerea funcţionalã a membrului afectat este
conditionată de aplicarea precoce a tratamentului kinetoterapeutic.
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

III. ORGANIZAREA CERCETĂRII

3.1 Anamneza pacientului

Bilet de externare:

Pacienta A.A. in varstă de 24 de ani, domiciliată in Bistriţa, judetul Bistriţa Năsăud, strada
Artarilor nr 20, a fost internată în perioada 27/01/2015 - 30/01/2015 la Clinica de ortopedie şi
chirurgie minim invazivă ORTOMED ALEX BUCUR din Cluj Napoca.

Diagnosticul: instabilitate genunchi stâng prin ruptura neoligamentului LIA stâng.

Operaţia: Artroscopie diagnostică. Sinovectomie partială. Recoltare de

ischiogambieri. Ligamentoplastie de revizioe LIA stâng cu semitendinos şi gracilis.

Epicriza: Bolnav internat cu diagnosticul de mai sus, pentru care se intervine

chirurgical, practicându-se Artoscopie diagnostică, Sinovectoie partială, Recoltare de
ischiogambieri, Ligamentoplasti de revizie LIA stâng cu semitendinos şi gracilis, cu evoluţie
postoperator bună se externează cu plăgile în curs de vindecare cu recomandările următoare:

- se vor administra antialgice după nevoie, schimbarea pansamentului la 4 zile, control la două
săptămâni de la operaţie pentru suprimarea firelor 4,8,12,24 şi la un an de zile de la operaţie.

- se iniţiază un tratament profilactic al trombozei cu zibor 3500 încă 10 zile.

- mers cu cârji pentru 4 săptămâni, cu încarcarea parţială a membrului operat.

- nu face flexia genunchiului peste 90 de grade în primele 4 săptămâni.

- continuarea gimnasticii însuşite (mobilizarea genunchiului şi izometrie cvadricipitală)

 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

3.2. Metode de cercetare utilizate în studiu

Pentru buna desfăşurare a lucrării de cercetare, am utilizat următoarele metode:

1 .Metoda documentării teoretice, a studierii bibliografiei;
2. Metoda anchetei;
3. Metoda observaţiei;
4. Metoda măsurării (explorarea şi evaluarea subiecţilor);
5. Metoda înregistrării rezultatelor, a prelucrării lor şi reprezentării grafice.

1. Metoda documentării
Orice activitate de cercetare presupune că după alegerea temei de cercetare, cel care
realizează cercetarea să se oprească mai ȋntai asupra materialelor bibliografice care tratează
tema. Documentarea constituie o etapă indispensabilă care furnizează informaţii despre fondul
de bază al disciplinei şi toate datele recent apărute ȋn publicaţiile periodice. Informaţiile
necesare pentru desfăşurarea experimentului au fost extrase din numeroase publicaţii de
specialitate (traumatologie, kinetoterapie, anatomie şi biomecanică). Studiul acestor materiale
a ajutat la găsirea unor căi şi mijloace utilizate ȋn desfăşurarea studiului, precum şi la o mai
bună documentare asupra problemelor pe care le ȋntampină recuperarea sechelelor
posttraumatice ale genunchiului. Pe baza acestor informaţii sistematizate şi valorificate a fost
stabilit ȋntregul proces de recuperare.

2. Metoda anchetei
A fost utilizată pentru obţinerea datelor necesare anamnezei, cu rol foarte important ȋn
structurarea programelor de tratare-recuperare. Această metodă a contribuit ȋntr-o mare
măsură la cunoaşterea condiţiilor care au generat afecţiunea şi sechelele genunchiului, la
culegerea informaţiilor despre suferinţe direct de la pacient, atenţia ȋndreptandu-se asupra
următoarelor aspecte: date personale, dinamica evoluţiei afecţiunii, condiţiile şi cauzele care
au generat-o, precum şi mijloacele de tratament administrate pană ȋn momentul luării ȋn
observaţie. Datele obţinute au fost înregistrate ȋn fişa individuala a pacientului.
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

3. Metoda observaţiei
Ȋn orice activitate observaţia constituie contemplarea intenţionată a unui subiect,
document, fenomen sau proces, ȋn vederea cunoaşterii ştiinţifice a acestora prin ȋnregistrarea şi
preluarea datelor obţinute.
Observaţia ȋn general a stat la baza activităţii de înregistrare a datelor, a ajutat ca ȋn
funcţie de particularităţile subiectului să se poată elabora un program de recuperare
individualizat. De asemenea, a ajutat la obţinerea informaţiilor cu privire la modificările care
apar ȋn timpul desfăşurării programului de recuperare, la comportamentul subiectilor şi la
răspunsul acestora la aplicarea structurilor de exerciţii etc.

4. Metoda măsurării (explorarea si evaluarea subiecţilor)

Rezultatele examenului funcţional au fost obţinute pe baza: testingului articular, a
testingului muscular, a evaluării locomoţiei, şi a testelor funcţionale.
Cunoaşterea gradului de mişcare al unei articulaţii sau a valorii forţei unui muşchi de a
executa mişcarea unui segment este absolut necesară atât ȋn stabilirea unui diagnostic
funcţional cât şi ȋn evaluarea eficacităţii tratamentului.
Aceste metode de evaluare şi explorare au fost utilizate atât pentru aprecierea incapacităţii
funcţionale cât şi pentru stabilirea obiectivelor de etapă, ȋn programele de recuperare.

5. Metoda ȋnregistrării rezultatelor, a prelucrării lor şi ȋnregistrării grafice

De la aprecierile rezultatelor parţiale din fişa pacientului s-a trecut la compararea
datelor, de unde s-au extras elementele pentru analiza statistică şi pentru reprezentarea grafică.
Pornindu-se de la rezultatele din ȋnregistrările statistice s-a trecut la explicaţii bazate pe
descrierea şi analiza dinamicii ȋnregistrărilor ȋn evoluţia lor.
Reprezentarea grafică s-a bazat pe tabelele analitice alcătuite cu datele şi valorile prezente ȋn
fisa de observaţii. Reprezentarea grafica s-a realizat pe baza valorilor luate din fişa de
observaţie.
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

3.3 Metode de evaluare

3.3.1. Evaluarea mobilităţii articulare (testing-ul articular)

Testingul articular reprezintă măsurarea amplitudinii de mișcare a unei articulații cu
ajutorul goniometrului a carui braț fix prezintă o scară divizată în unghiuri, iar brațul mobil
prezintă o săgeată care permite citirea unghiului format.
 Flexia activă- pornește de la 0° la 120-140°, cu șoldul întins, respectiv flectat.
 Flexia pasivă- poate ajunge la 160°. Poziția de testare a flexiei genunchiului
este cea din șezând, cu genunchiul în afara mesei. Goniometrul se așează în
lateral, cu brațul fix pe coapsă și orientat către marele trohanter și codilul
lateral, iar brațul mobil plasat pe gambă, orientat spre maleola externă.
 Extensia propriu zisă a genunchiului este 0°. Se va urmări deficitul de extensie
sau gradul de hiperextensie. Măsurarea este identică cu cea în flexie.

3.3.2. Evaluarea forţei musculare (testing-ul muscular)

Testing-ul muscular se realizează prin testarea forţei unui muşchişi a unui grup de
muşchi. Este un examen manual cu o valoare clinică, deşi pot apărea uneori erori sau
interpretări clinice. La noi ȋn ţară cea mai folosită metodă de notare a bilanţului muscular este
cea ȋn şase trepte (0-5).
5- normală
4- bună
3- acceptabilă
2- mediocră
1-Schiţată
0-Zero
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

Ȋn cazul genunchiului se urmăresc cele două mişcări principale:

1. Flexia

- Muşchi testaţi- ischiogambieri (semitendinos, semimembranos, biceps femural);

- Poziţia fără gravitaţie- decubit heterolateral, cu membrul de testat pe o placă susţinut

de către testator;

F1- palparea tendonului bicepsului femural pe marginea laterală a spaţiului popliteu, palparea
semitendinosului pe partea medială a spaţiului popliteu.

F2- flectarea gambei pe coapsă fără rezistență gravitațională.

F3- poziţie antigravitaţională- decubit ventral, cu şoldurile şi genunchii extinşi, se ridică

gamba.

F4, F5- rezistenţă pe faţa posterioară, ȋn treimea distală a gambei.

2. Extensia

- Muşchi testaţi- cvadriceps (dreptul anterior, vastul medial, intermediar si lateral);

- De stabilizat coapsa;.

- Poziţia fără gravitaţie - decubit heterolateral, cu membru de testat pe o placă sau

susţinut cu gamba flectată la 90°.

F1- palparea muşchilor pe faţa exterioară (cu excepţia vastului intermediar care se află sub
dreptul anterior);

F2- se extinde complet coapsa fără rezistenţă gravitatională;

F3- poziţie antigravitaţională- şezând, cu gamba atârnată la marginea patului, o pernă mică sub
coapsă, gamba se extinde până la orizontală;.

F4, F5- rezistenţa pe faţa anterioară ȋn treimea inferioară a gambei.

 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

3.3.3. Evaluarea masei musculare

Evaluarea masei musculare la nivelul copasei se realizează prin măsurarea

circumferinţei coapsei la o distanţă de 15 cm deasupra centrului patelar.

La nivelul gambei masa musculară se evaluează prin măsurarea circumferinţei gambei la o

distanţă de 15 cm inferior faţă de centrul patelei.

3.3.4. Scara Lysholm

Scara Lysholm este o metodă de evaluare a genunchiului în urma unui traumatism, în

special după o leziune de ligament (Ex.: ligament încrucișat anterior, ligament încrucișat
posterior, ligament colateral intern, ligament colateral extern etc.). Această scară conține
întrebări prin intermediul cărora putem să aflăm detalii despre starea genunchiului pacientului:
dacă este umflat, instabil, dureros, supărător la urcatul scărilor sau la ghemuire, dacă se
blochează sau dacă provoacă șchiopătare.

Scara Lysholm conține opt întrebări. Acestea au mai multe variante de răspuns, ce sunt
la rândul lor punctate de la 0- 25. Punctajul maxim de 100 de puncte înseamnă că starea
articulației genunchiului este integră. Cu cât punctajul este mai mic, cu atât înseamnă că
genunchiul este mai tare afectat10

Scara Lysholm pentru evaluarea funcționalității genunchiului

Instrucțiuni:

Mai jos sunt expuse cele mai frecvente plângeri pe care le au oamenii în legătură cu
genunchiul. Bifați afirmația care corespunde cel mai bine cu starea genunchiului
dumneavoastră.

10
(US Naţional Library of medicine Naţional Institutes of Health, Arthritis Care & Research, Vol. 63, No. S11,
November, 2011, pp. S208- 228)
Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

I. Șchiopătat:
□ Nu șchipătez în timp ce merg (5)
□ Șchiopătez puțin sau periodic în timp ce merg (3)
□ Șchiopătez tare și constant în timp ce merg (0) x

II. Folosirea bastonului sau a cârjelor

□ Nu folosesc baston sau cârje (5)
□ Folosesc bastonul sau cârjele cu încărcare parțială (3) x
□ Nu pot să încarc deloc membrul inferior afectat (0)

III. Senzație de blocare a genunchiului

□ Nu am senzația că mi se blocheză sau că îmi înțepenește genunchiul(15)
□ Am senzația că îmi înțepenește genunchiul, dar nu și de blocare (10) x
□ Genunchiul mi se blochează ocazional (6)
□ Genunchiul mi se blochează frecvent (2)
□ Îmi simt genunchiul blocat în momentul de față (0)

IV. Senzație de cedare a genunchiului

□ Nu îmi cedează niciodată genunchiul (25)
□ Îmi cedează rar genunchiul, doar în timpul activităților sportive sau mai
solicitante (20)
□ Îmi cedează frecvent genunchiul, doar în timpul activităților sportive
sau mai solicitante și în schimb nu mă pot întoarce la aceste activități
(15)
□ Îmi cedează ocazional genunchiul în timpul activităților zilnice (10)
□ Îmi cedează frecvent genunchiul în timpul activităților zilnice (5) x
□ Îmi cedează genunchiul la fiecare pas pe care îl fac (0)
Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

V. Durere
□ Nu am durere în genunchi (25)
□ Am o durere de intestitate mică sau intermitentă în genunchi în timpul
activităților solicitante (20)
□ Am o durere de intesitate mare în timpul activităților solicitante (15)
□ Am o durere de intensitate mare în genunchi în timp ce parcurg mai
mult de 1km de mers pe jos sau după ce am parcurs această distanță
(10)
□ Am o durere de intensitate mare în timp ce parcurg mai puțin de 1km
sau după ce am parcurs această distanță (5) x
□ Am o durere constantă în genunchi (0)

VI. Umflare
□ Nu mi se umflă genunchiul (10)
□ Mi se umflă genunchiul doar după activități solicitante (6)
□ Mi se umflă genunchiul în timpul activităților zilnice (2) x
□ Mi se umflă genunchiul tot timpul (0)

VII. Urcatul scărilor

□ Nu am probleme la urcatul scărilor (10)
□ Am mici probleme la urcatul scărilor (6)
□ Pot urca scările doar câte o treaptă o dată (2)
□ Îmi este imposibil să urc scările (0) x
VIII. Ghemuire
□ Nu am probleme atunci când mă ghemuiesc (5)
□ Am mici probleme atunci când mă ghemuiesc (4)
□ Nu pot să mă ghemuiesc mai mult de 90°din genunchi (2)
□ Nu pot să mă ghemuiesc deloc din cauza genunchiului (0) x
Total: 25 / 100
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

3.4. Obiective

Recuperarea pecientului post ligamentoplastie presupune munca în echipă cu

kinetoterapeutul şi necesită încrederea maximă în acesta. Am ales să formulez obiectivele
programului de recuperare pe V etape în funcţie de perioada şi stadiul în care se află pacientul.

Etapa I - 0-7 zile postoperator

-prevenirea hipotrofiei musculare

-combaterea durerii

-prevenirea hemartrozei şi hidartrozei

-facilitarea circulaţiei de întoarcere.

Etapa II - săptâmana 2-5 de recuperare

-se continuă mişcarea activă

-se pune accent îndeosebi pe recuperarea extensiei complete

-flexie activă peste 80 de grade

-creşterea forţei cvadricepsului până la 65% din potenţial

-recuperarea sensibilităţii proprioceptive

-mersul stabil fără carje (spre finalul perioadei).

Etapa III - săptămâna 6-9 de recuperare

-recuperarea flexiei complete a genunchiului

-creşterea sensibilităţii proprioceptive

-creşterea forţei şi rezistenţei cvadricepsului până la 90% din potenţial

-recuperarea completă a stabilităţii

 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

-creşterea amplitudinii de mişcare

-reluarea alergării

-ghemuire 1/3 din amplitudinea de flexie a genunghiului sănătos.

Etapa IV - săptămâna 10-16 si 16+

-recâştigarea potenţialului maxim de forţă al muschiului cvadriceps

-dezvoltarea calităţilor motrice de bază

-readaptarea la efortul de intensitate mare

-perfecţionarea capacităţii proprioceptive

-reintegrarea uşoară în antrenament.

3.5. Program de recuperare al pacientului

Programul de recuperare a fost elaborat în 5 etape, pe baza obiectivelor prezentate

anterior şi în funcţie de evoluţia şi starea pacientului.

Etapa I 0-7 zile postoperator

- se aplică bandaj compresiv

- aplicaţii reci, crioterapie

- pacientul poartă orteză, aceasta având rolul de limitare doar a flexiei

- în timpul posturarii genunchiul se aşează în extensie cu un săculeţ de nisip sub

călcâi, se menţine postura atât timp cât este suportată de pacient.

- din decubit dorsal sau decubit dorsal cu sprijinit pe coate pacientul realizează
contracţii izometrice ale cvadricepsului timp de 8 secunde cu pauză de 15-16 secunde
între ele. (Fig.01)
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

(Fig.01)

- din decubit dorsal cu piciorul în afara suprafeţei de sprijin, pacientul realizează flexia
pasivo-activă cu ajutorul unor benzi elastice cu care tracţionează gamba pe coapsă.

- aşezat la marginea patului cu gamba în afara suprafeţei de sprijin, pacientul realizează

pasivo-activ cu ajutorul unei benzi elastice extensia gambei pe coapsă.

- kinetoteraputul realizează mobilizarea pasivă a rotulei în toate sensurile de mişcare

pentru a-i reda mobilitatea. La ridicarea în picioare pacinetul va evita încărcarea genunchiului
afectat, folosindu-se de cârje sau de cadru.

- ca şi poziţie antalgică se va folosi un prosop rulat, aşezat sub spaţiul popliteu, acesta
reducând presiunea genunchiului.
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

Etapa II săptămâna 2-5 de recuperare.

În această etapă se insistă pe extensia genunchiul care este un element deosebit de

important în reluarea mersului.

- din decubit dorsal cu picioarele așezate pe o minge mare, se execută tripla flexie a
membrelor inferioare până la momentul în care apare limitarea mișcării de flexie a genunchiul
operat, în continuare se realizează mișcarea de extensie maximă.

- din decubit dorsal cu un prosop rulat așezat sub spațiu popliteu pacinetul contractă
cvadricepsul făcând presiune în prosop.

- din decubit dorsal sau decubit dorsal sprijinit pe coate se trasează cifrele de la 1 la 10
cu piciorul membrului inferior afectat.

- din decubit lateral pe partea opusă membrului inferior afectat se execută abducția din
articulația coxofemura a membrului inferor operat urmată de revenire lentă.

- din decubit lateral pe partea membrului inferior afectat, cu membrul inferior sănătos
sprijinit pe un scaun, se execută aductia din articulația coxofemurală a membrului inferior
afectat.

- din decubit ventral, cu piciorul în afara mesei de lucru, se așează un prosop rulat
deasupra genunchiului, și se execută flexia gambei pe coapsă. La început pacientul se ajută cu
membrul inferior sănătos, iar pe măsură ce progresează, flexia se realizează fără ajutor sau cu
îngreuiere prin aplicarea unui săculeț de nisip la nivelul gleznei. Revenirea se face până la
maximul mișcării de extensie. (Fig.02)
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

(Fig.02)

- din decubit dorsal cu membrele inferioare flexate din articulația genunchiului, cu

tălpile sprijinite pe suprafața mesei de lucru, se execută ridicarea bazinului și revenirea în
poziția inițială.

- așezat la marginea patului, pacientul execută extensia gambei pe coapsă, folosind pe

ultima parte a mișcării o bandă elastică cu care tracționează piciorul și forțează puțin extensia
genunchiului.

- din decubit dorsal cu membrul inferior sănătos flexat și sprijinit pe suprafața mesei
iar cu membrul inferior afectat pacientul execută presiuni repetate într-o minge mare susținută
de kinetoterapeut, recâștigând astfel extensia maximă și obișnuind încet pacientul cu presiunea
din timpul mersului.

- în stând pe planșeta basculantă, sprijinit pe mâini de șipca spalierului, pacientul

execută balansări în plan frontal cu schimbarea centrului de greutate de pe un picior pe
celălalt, obișnuind membrul inferior afectat cu presiunea. (Fig.03)
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

(Fig.03)

- pacientul execută mersul susținându-se cu mâinile de un baston ținut de

kinetoterapeut. Odată cu progresul și creșterea încrederii în sine pacientul va executa mersul
fără susținere pe întreaga lungime a săli cu întoarcere în capăt și revenire.

- stând cu vârfurile picioarelor pe prima treaptă a scărilor pacientul se ține cu mâinile

de balustrada acestora și execută ridicări pe vârfuri cu reverire, mergând în afara segmentului
de contracție al tricepsului sural.

- se execută exercițiul la presa orizontală bowflex, cu greutate mică, se realizarea flexia

până la 90 de grade și extensia maxiamă a membului inferior afectat.

- pe banda rulantă pacinetul execută mers ușor, kinetoterapeutul urmărind și

corectând biomecanica pasului, astfel ca aceasta să se realizeze cât mai corect încă de la
început, evitând în acest fel formarea unei scheme de mișcare greșite.

- pedalat la bicicletă, cu reglarea scaunui încât să se câștige amplitudine pe componeta

de flexie a genunchiului.
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

Etapa III săptămâna 6-9 de recuperare

- se aplică tehnica holde relax pentru a recâştiga amplitudinea de mişcare.

- aşezat pe un scaun în faţa spalierului, picioarele la lăţimea umerilor, pacientul se

prinde cu mâinile de o şipcă a spalierului şi face ridicări în stând. La începutul exerciţiului
pacientul se prinde cu mâinile de o şipcă mai înaltă a spalierului iar pe măsură ce progresează
mainile vor prinde o şipcă mai de jos astfel încât greutatea să fie mai mare pe membrele
inferioare.

- stând cu spatele la perete, având o minge mare susținută între spatele pacientului și
perete, acesta face genuflexiuni până la 90 de grade, spatele ramânând drept și sprijinit pe
minge.

- exercițiu cu ajutorul aparatului TRX, stând cu mâinile prinse de TRX, corzile

acestuia fiind întinse pacientul face genulfexiune până la unghiul maxim de flexie, urmată de
extensia genunchiului ajutată prin tracțiunea brațelor dinainte înapoi și reducerea greutății de
pe membrele inferioare. (Fig.04)

(Fig.04)
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

- exercițiu la presa bowflex cu creșterea greutății față de etapa anterioară, se execută

mișcarea de flexie din articulația genunchiului peste unghiul la 90 de grade și cea de extensie
cât de mult este posibil.

-exercițiu la aparatul de flexii pentru ischiogambieri, pacientul stând culcat ventral cu

gambele poziționate sub brațul aparatului, execută flexia gambelor pe coapsă până la unghiul
maxim de flexie și revenirea lentă pe toată amplitudinea de mișcare.

-din stând, în față planului înclinat pacinetul execută fandări înainte pe piciorul
afectat, flexand genunchiul până la un unghi de 90 de grade, fără că proiecția acestuia pe sol să
depășească linia piciorului.

-din stând pacinetul execută pășirea înspre înainte peste un baston poziționat la o
înălțimea de aproximativ 35 de cm față de sol, uramata de revenirea în poziția inițială prin
pășirea înspre înapoi. Pășirea atât înspre înainte cât și înspre înapoi se execută cu membrul
inferior afectat, evitând compensarea prin ridicarea pe pingeaua membrului inferior sănătos.

-din stând pacientul execută cu piciorul afectat o pășire înspre înainte pe trambulină
elastică, urmată de o revenire pe sol prin pășire înspre înapoi.

- din stând pacientul execută mersul, pășind peste diverse obiecte așezate la diferite
înălțimi. Pășirea peste obiecte se va face cu membrul inferior afectat, fără a compensa
mișcarea prin ridicarea pe pingeaua piciorului opus.

- pacientul execută urcaarea și coborârea scărilor susținâdu-se pentru început de

balustrada acestora.

- din patrupedie pacientul execută ducerea bazinului pe călcâie, cu menținerea timp de

10 secunde și revenire în poziția inițială.

- mers pe bcicleta eliptică cu intensitate medie.

- pe banda de alergare se execută mersul într-un ritm alert urmat spre sfârșitul acestiei
etape de alergare usorară, urmărind o biomecanică corectă a pasului de alergare.
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

- din stând cu fața la scara fixă, mâinile prinse de spalier la nivelul umerilor, pacientul
execută genuflexiuni pe toată amplitudinea de mișcare.

- mers pe bicicletă cu intensitate moderată și cu îngreuiere crescută față de etapa

anterioară.

Etapa IV saptamana 10-16 si 16+

- din stând cu membrele inferioare ușor flexate și prinse între ele cu două benzi elastice
la nivelul coapselor și la nivelul gambelor, pacientul execută pășirea înspre lateral pe direcția
unui cerc. Acest exercițiu se execută de 5 ori cu realizarea pașilor înspre dreapta și de 5 ori
înspre stânga.

- din stând cu membrele inferioare prinse între ele cu benzi elastice la nivelul
copaselor și la nivelul gambelor, pacinetul execută pășirea pe lațurile unui pătrat, alternând
picioarele la pasul înspre înainte și înspre înapoi.

- stând în fața unei lăzi cu înălțimea de aproximativ 40 de cm, pacinetul execută

pășirea pe aceasta cu piciorul afectat concomitent cu ducerea genunchiului sănătos la piept.

- stând lateral față de ladă, pacientul execută pășirea în lateral pe ladă cu ducerea
genunchiului opus la piept. Acest exercițiu se face pe ambele părți.

- pe trambulina elastică pacientul stă doar pe membrul inferior afectat încercând să își
mențină echilibrul în timp ce kinetoterapeutul îi pasează mingea la diferite nivele pentru a-l
dezechilibra.

- stând frontal față de ladă pacientul execută o săritură în înălțime cu aterizare

controlată pe ladă, urmată de o săritură în adâncime și revenire pe sol. Săritura se face cu
impulsie de pe ambele picioare iar aterizarea deasemenea trebuie să fie controlată și cu
greutatea repartizată egal pe ambele picioare.

- din stând pacientul execută o săritură cu impulsie de pe ambele picioare peste un

obstacol așezat la aproximativ 40 de cm față de sol. Aterizarea se face simultam pe ambele
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

picioare, amortizând prin realizarea triplei flexi. Exercițiul se execută la început fără
îngreuiere iar în funcție de progres se vor pune săculeți de nisip pe gleznele pacientului,
mărind astfel dificultatea.

- in sprijin unipodal pe membrul inferior afectat semi-flectat, membrul inferior opus în

flexie de 90º; kinetoterapeutul în spatele pacientului îi imprimă dezechilibrări în toate
sensurile.

- se execută exerciții la presă și la aparatul de forță pentru flexie, crescând astfel forța
cvadricepsului și a ischiogambierilor până la 100% din potențialul maxim.

- pacinetul execută mers fandat pe toată lungimea sălii. La acest exercițiu se acordă
mare atenție, genuchiul și piciorul care execută pășirea trebuie să fie pe direcția înainte iar
proiecția genuchiului pe sol să nu depășească farful piciorului.

- se execută școala alergării și școala săriturii, punând mare accent pe o biomecanică

corectă a mișcării.

- pacientul execută alergare pe bandă cu intensitate moderată înspre mare având

săculeți cu nisip atașați la nivelul gleznelor.

- pacientul execută alergare șerpuită printre jaloane așezate la distant de 2 metri între
ele în timp kinetoterapeutul îi pasează mingea în dreptul fiecărui jalon.

- pacientul execută alergare pe bandă dar cu membrele inferioare legate între ele cu
benzi elastice la nivelul coapselor și la nivelul gambelor. Acesta este un exercițiu cu
îngreuiere. Se execută 4 X 10 minute .

- pacientul aleargă pe lungimea sălii iar în capăt primește o pasă cu mingea de la

kinetoterapeut și execută o aruncare din săritură la poartă de pe membrul inferior afectat,
urmată de o aterizare controlată.

- alergare pe lungimea sălii cu schimbarea de directive la interval de 3 pași și ulterior

la semnalul kinetoterapeutului.
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

- pacientul execută sărituri în înălțime cu rotație (în funcție de progresul pe care îl

prezita realizează rotație de 90,180,360 de grade). Exercițiul se execută alternativ stânga
dreapta iar când devine ușor de realizat se mărește gradul de rotație și se atașează săculeți de
nisip la nivelul gleznelor.

- alergare de viteză pe jumătate din lungemea sălii, urmată de alergare ușoară pe restul
distanței. Se execută 2 serii de 5 lungimi fără pauză între ele.

- din stând cu picioarele depărtate la lățimea umerilor pacientul execută genuflexiuni

cu săritură în înălțime. Se execută 5 serii de 10 repetări.
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

IV. REZULTATE

Evaluarea mobilităţii articulare (testing-ul articular)

Tabelul 1.
Evaluare initială (EI) Evaluare finală (EF)

Componenţa de Mişcare activă Mişcare pasivă Mişcare activă Mişcare pasivă

mişcare

Flexie 75 de grade 90 de grade 120 de grade 155 de grade

Extensie Deficit 7 grade Deficit 5 grade Completă Completă

Tabelul 2.

Progresul între cele două evaluări (EI si EF)

Componenţa de Mişcare activă Mişcare pasivă

mişcare

Flexie 45 de grade 65 de grade

Extensie 7 grade 5 grade

 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

Graficul 1. Evaluarea mobilităţii articulare pe mişcarea de flexie

160

140

120

100

80 Evaluarea initiala
60 Evaluarea finala

40

20

Flexie activa
Flexie pasiva

Graficul 2. Evaluarea mobilităţii articulare pe mişcarea de extensie

3 Evaluarea initiala
Evaluarea finala
2

Deficit de Extensie
activa Deficit de extensie
pasiva
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

Evaluarea forţei musculare (testing-ul muscular)

Tabelul 3.

Evaluarea initială

Componenta Forta musculară

de mişcare
0 1 2 3 4 5

Flexie X

Extensie X

Evaluarea finala

Componenta Forta musculară

de mişcare
0 1 2 3 4 5

Flexie X

Extensie X
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

Graficul 3. Evaluarea fortei musculară.

3 Evaluarea initiala
Evaluarea Fianala

0
Forta ischiogambieri (flexie) Forta cvadriceps (extensie)

Evaluarea masei musculare

Talebul 4.

Evaluare initiala Evaluare finala

Cirumferinţă coapsă 45 cm 47 cm

Circumferinţă gambă 34 cm 35 cm
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

Graficul 4. Evaluarea masei musculare.

Circumferinta gamba

Evaluarea initiala
Evaluarea finala
Circumferinta coapsa

0 10 20 30 40 50

Scara Lysholm pentru evaluarea funcționalității genunchiului

Graficul 5.

120

100

80

60 total de puncte obtinute

punctaj maxim

40

20

0
evaluare initala Evaluare finala
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

V. CONCLUZII

În recuperarea pacientului s-a urmărit cu precădere ameliorarea tuturor componentelor

necesare pentru recuperarea genunchiului astfel încât recuperarea acestuia să fie completă și
reîntoarcerea la vechile activități cotidiene și chiar la activitățile sportive să se facă în cele mai
bune condiții.

Recuperarea pacientului a început încă din primele zile post-operator, protocolul de

recuperare a fost stabilit și adapatat în funcție de particularitățile pacientului, acest lucru
facilitând recuperarea încă din stadiul inițial.

Ședințele de recuperare au crescut ca durată și intensitate odată cu evoluția pacientului

și cu gradul acestuia de toleranță, pauzele fiind deasemenea stabilite în funcție de perioada și
de starea pacientului.

Factorul psihologic a constituit la începutul programului kinetoterapeutic un

impediment în desfășurarea acestuia deoarece pacientul manifestă unele temeri cu privire la
evoluția recuperării. Asistența și susținerea kinetoterapeutului a dus la învingerea temerilor și
fricilor de către pacient și a constituit factorul principal în creșterea încrederii în șine a
pacinetului, odată cu evoluția acestuia.

Pe parcursul recuperării s-a evidențiat faptul că o pauză de 2-3 minute între exerciții
fizice terapeutice crește în mod semnificativ aderența pacientului la antrenament și face să
dispară teama bolnavului de alte complicații, aceasta fiind produsă de senzația de epuizare și
de oboseală frecvent întâlnită în efortul desfășurat continuu și fără pauze suficiențe.

Un alt lucru evidențiat în programul de recuperare prin kinetoterapie a fost acela că

exercițiile terapeutice și metodologia de aplicare a acestora trebuie schimbate periodic
deoarece obosește bolnavul prin monotonie, acest lucru scăzând aderența pacientului la
programul de recuperare, și implicit scade implicarea și starea de bine a acestuia.
 Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie

Etapele de recuperare au vizat în următoarea ordine recuperarea mobilității articulare,

a forței musculare, a stabilității, a mobilității controlate și a abilității.Toate aceste componente
nu au fost tratate separat ci combinate între ele, accentul fiind pus într-o măsură mai mare pe
una dintre acestea.

Pe parcursul tratamentului kinetoterapeutic durerea la nivelul genunchiului s-a

diminuat odată cu evoluția pacientului. ajungând să fie inexistentă la sfârșitul perioadei de
recuperare.

La sfârșitul programului kinetoterapeutic pacientul a fost recuperat complet și integrat

în vechile activități cotidiente și în viața sportivă.
Recuperarea prin mijloace kinetoterapeutice a genunchiului în urma operaţiei de ligamentoplastie