UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

Facultatea de Educație Fizică și Sport

Specializarea Kinetoterapie și motricitate specială

LUCRARE DE LICENȚĂ

ROLUL TRATAMENTULUI KINETIC ÎN TRAUMATISMELE

GENUNCHIULUI

Coordonator științific Absolvent

Lector univ. dr. Maria Daniela CRĂCIUN Cosmina Liliana GORGAN

Suceava, 2020

1
Cuprins
INTRODUCERE
1.Scurt istoric
2.Actualitatea și importanţa temei
3.Consideraţii generale

PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A STUDIULUI
1. Particularităţi anatomo-funcţionale şi biomecanice ale genunchiului
2. Descrierea bolii, sindromului:
2.1. Definiţie
2.2. Epidemiologie
2.3. Tablou clinic
2.4. Examinarea
2.5. Diagnostic pozitiv
2.6. Diagnostic diferențial
3. Tratament general

PARTEA PERSONALĂ
CAPITOLUL II – ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE STUDIULUI
1. Motivarea alegerii temei
2. Scopul şi obiectivele lucrării
3. Organizarea cercetării
3.1. Locul de desfăşurare și condiţiile de bază materială
3.2. Durata şi etapele de lucru
 Evaluarea iniţială a pacientului
 Recuperarea complexă
 Kinetoterapia
 Evaluarea pacientului după kinetoterapie
 Reinserția socio-familială și profesională

CAPITOLUL III. REZULTATE ŞI DISCUŢII

1. Prezentarea rezultatelor
2. Interpretarea rezultatelor şi dinamica evoluţiei.

2
3. Discuții

CONCLUZII ŞI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIA

3
 INTRODUCERE

Lucrarea de față prezintă aspecte referitoare la recuperarea kinetică a traumatismelor

întâlnite la nivelul genunchiului, respectiv leziune de menisc, subluxație patelară asociată cu
patela alta. De asemenea, lucrarea conține și noțiuni de etiologie, fiziopatologie, metode de
investigație, evaluare, dar și prezentarea metodelor de recuperare.

1. Scurt istoric
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au confruntat cu diferite traumatisme precum
luxații, fracturi etc. rezultate în urma luptelor cu animalele sălbatice pentru dobîndirea hranei. De
asemenea, surse istorice atestă faptul că omul primitiv a făcut primul pas spre evoluție atunci
când a căutat mijloace de a se vindeca pe el însuși, dar și pe alții, alinându-și durerea prin
mijloace de imobilizare cu elemente din natură.

2. Actualitatea și importanța temei

Traumatismele la nivelul genunchiului pot apărea din varii motive precum cele din domeniul
sportiv rezultate în urma unei încălțaminte neadecvate, a unei încălziri sau întinderi insuficiente,
suprasolicitare, șoc mecanic, condiție fizică slabă sau poate fi, de asemenea, de altă natură,
precum poziționarea prea înaltă a rotulei, denumită și patela alta, etc.
Mai multe studii au susținut faptul că subluxațiile patelare afectează, în cea mai mare parte,
persoanele active cu vârste între 10 și 20 de ani, fiind mai dese în timpul practicării sportului. De
asemenea, subluxațiile pot fi însoțite și de alte traumatisme ale genunchiului precum leziunile de
menisc.
În zilele noastre, procentajul traumatismelor la nivelul genunchiului produse în timpul
activităților sportive, însumează mai mult de 50%, iar importanța unei recuperări și reveniri cât
mai rapide în mediul competițional se regăsește, în mod special, în urmarea unui tratament
kinetic recuperator cât mai rapid.

3. Considerații generale
Se consideră articulația genunchiului ca fiind cea mai complexă articulație a corpului omenesc,
predispusă frecvent traumatismelor directe sau indirecte datorită acoperirii mai slabe a părților
moi din structura genunchiului.

4
 CAPITOLUL I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A STUDIULUI

1. 1. Particularităţi anatomo-funcţionale şi biomecanice ale regiunii studiate

Articulația genunchiului este cea mai mare articulație a corpului omenesc comparativ cu alte
articulații. Datorită faptului că este foarte solicitată atât în locomoție, cât și în statică și mai puțin
protejată de părți moi, este mai predispusă traumatismelor, proceselor inflamatorii și tumorale. În
realizarea articulației genunchiului participă cele 3 oase: femurul (osul coapsei), patela (rotula) și
tibia (osul cu o mare rezistență la greutate din corpul uman).

Suprafețele articulare sunt reprezentate de epifiza inferioară a femurului (reprezentată, la

rândul ei, de către cei doi condili femurali: medial și lateral), epifiza superioară a tibiei cu cele
două fose articulare (cavități glenoide) situate pe fața superioară articulară și fața patelei
posterioare.

Patela (rotula) este un os turtit, scurt, pereche cu o lățime de aproximativ 5-7 cm și o

lungime de 7-10 cm, cu fața posterioară atașată de tendonul mușchiului cvadriceps femural și
partea inferioară atașată de ligamentul patelar.

Cartilajul articular reprezintă un țesut puternic și elastic ce absoarbe șocul, permite mișcarea
lină a genunchiului și acoperă extremitățile oaselor articulației genunchiului.

Fiecare genunchi prezintă două meniscuri: intern (medial – în formă de semilună) și extern
(lateral – în formă de cerc aproximativ complet). Meniscul este un cartilaj fibros format din țesut
conjunctiv, situat între femur și tibie, cu rol în amortizarea, stabilizarea și lubrifierea
genunchiului. Fiecare menisc prezintă două fețe, una superioară concavă și una inferioară ce este
plată.

Meniscurile se deplasează simultan cu tabloul tibial: în flexie – meniscurile sunt îndreptate

dinainte spre înapoi (se apropie prin extremitățile posterioare) și în extensie – mensicurile sunt
îndreptate dinapoi spre înainte (se apropie prin extremitățile anterioare).

Funcțiile biomecanice ale meniscului:

 Completează spațiul liber între suprafețele articulare

 Centrează sprijinul femurului pe tibie
 Participă la lubrifierea suprafețelor articulare
 Rol de amortizor de șoc între extremitățile osoase [CITATION DrE03 \l 1048 ]

5
 Fig. Ⅰ. 1 articulația genunchiului[CITATION FRA \l 1048 ]

Ligamentele articulației genunchiului sunt:

 Ligamentul patelei (rotulian) de forma unui triunghi inserat cu baza sa pe vârful patelei,
iar cu vârful său pe partea inferioară a tuberozității tibiale;
 Ligamentele posterioare: ligament popliteu oblic și ligament popliteu arcuat;
 Ligament colateral fibular (peroneal) inserat superior pe epicondilul lateral al femurului
și inferior pe partea antero-laterală a capului fibulei;
 Ligament colateral tibial inserată superior pe epicondilul medial al femurului și inferior
pe fața medială a tibiei;
 Ligamentele încrucișate:
- Ligament încrucișat anterior inserat superior pe fața intercondiliană a condilului
lateral și inferior pe aria intercondiliană anterioară a tibiei;
- Ligament încrucișat posterior inserat pe aria intercondiliană posterioară a tibiei și pe
fața intercondiliană a condilului medial. [CITATION DrE03 \l 1048 ]

6
Fig. Ⅰ. 2. Mușchii superficiali ai coapsei – vedere anterioară și posterioară (Iulian Ștefan
Holubiac, 2019, apud Drake, Vogl, Mitchell, Tibbitts & Richardson, 2015, p. 306-307)
[CITATION Dra \l 1048 ] ([CITATION Iul \l 1048 ]

7
Fig. Ⅰ. 3. Mușchii anteriori ai gambei, stratul superficial - vedere anatomică (Iulian Ștefan
Holubiac, 2019, apud Drake, Vogl, Mitchell, Tibbitts & Richardson, 2015, p. 344) [ CITATION
Dra \l 1048 ]

Tabel Ⅰ. 1. Mușchii membrului inferior

Mușchii coapsei - regiunea posterioară

Denumire mușchi Inervație Acțiunea mușchiului
extensia coapsei, flexia
biceps femural plex sacral genunchiului și rotația externă
a gambei
extensia coapsei, flexia
semimembranos plex sacral genunchiului și rotația internă
a gambei
extensia coapsei, flexia
semitendinos plex sacral genunchiului și rotația internă
a gambei
Mușchii coapsei - regiunea anterioară
flexia coapsei pe bazin și flexia
croitor plex lombar
gambei pe coapsă
Cvadriceps - m.vast (lateral,
medial și intermediar) și plex lombar extensia gambei pe coapsă
m.drept femural
Mușchii coapsei - regiunea medială
flexia coapsei și ușor adductor
pectineu plex lombar
al coapsei

flexia coapsei, adducția și

adductor lung plex lombar
rotația externă a coapsei

flexia coapsei, adducția și

adductor scurt plex lombar
rotația externă a coapsei
adducția coapsei, rotația
adductor mare plex lombar externă a coapsei și extensia
coapsei

adducția coapsei, flexia gambei

gracilis plex sacral
și rotația internă a gambei
Mușchii gambei - regiunea posterioară
gastrocnemian plex sacral extensia, supinația și adducția

8
 piciorului
extensia, supinația și adducția
solear plex sacral
piciorului

flexia gambei pe coapsă,

popliteu plex sacral
rotație internă a gambei

flexia degetelor, extensia și

flexor lung al degetelor plex sacral
supinația piciorului

extensia, adducția și supinația

tibial posterior plex sacral
piciorului

flexia halucelui, extensia,

flexor lung al halucelui plex sacral
adducția și supinația piciorului
Mușchii gambei - regiunea anterioară
flexia dorsală și supinația
tibial anterior plex sacral
piciorului

extensia halucelui și flexia

extensor lung al halucelui plex sacral
dorsală a piciorului

extensia degetelor Ⅱ-Ⅴ, flexia

extensor lung al degetelor plex sacral
dorsală și pronația piciorului
Mușchii gambei - regiunea laterală
pronator și extensor al
peronier lung plex sacral
piciorului

peronier scurt plex sacral pronator și flexor plantar

[ CITATION Dan18 \l 1048 ]

Biomecanica în articulația genunchiului: articulația genunchiului este considerată o

articulație sinovială condiliană uniaxială.

Articulația genunchiului, numită și articulația femuropatelotibială, prezintă un singur grad de

libertate ce cuprinde mișcările de flexie și extensie a gambei pe coapsă. Aceste mișcări sunt
însoțite și de mișcări cu o amplitudine mai mică precum cea de rotație internă și cea de rotație
externă.

9
 Articulația femurotibială acționează pe principiul pârghiei de gradul Ⅲ atunci când membrul
inferior funcționează ca un lanț cinematic deschis, mișcarea efectuându-se prin:

- deplasarea femurului pe tibia fixată ( ex. contactul fără sprijin al piciorului pe sol)
- deplasarea tibiei pe femurul fixat (ex. poziția șezând)
- deplasarea celor două oase simultan (ex. pensularea gambei în mers)

Atunci când membrul inferior funcționează în lanț cinematic închis, articulația femurotibială
acționează pe principiul pârghiei de gradul Ⅰ (sprijinul fiind la mijloc).

Condilii femurali realizează mișcarea de rostogolire pe menisc și mișcarea de alunecare

ușoară înainte în momentul mișcării de flexie.

Articulația femuropatelară, în sens vertical, prezintă un unghi deschis în afară realizat de

către cele două tendoane care fixează rotula: cvadricipital (trage rotula în afară și o ridică în sus)
și rotulian. În sens transversal, rotula, cu cele două aripioare: internă (înconjurată de ligamentul
meniscorotulian intern și inserția vastului intern) și externă ( înconjurată de ligamentul
meniscorotulian extern, inserția vastului extern și fascia lată), prin îndepărtarea tendonului
cvadricepsului de trohlee în extensia maximă, crește cu 50% gradul de libertate a cvadricepsului.

Mușchii flexori din articulația genunchiului sunt bicepsul femural, semimembranosul și

semitendinosul (acționează ca sinergist). La mișcarea de extensie participă în principal mușchiul
cvadriceps femural , ascociat cu tensorul fasciei late. Acțiunea mușchilor în lanțul triplei extensii
garantează impulsia de la sol în marș, alergare sau sărituri. [CITATION DrE03 \p 52-56 \l 1048 ]
[CITATION Pap01 \p 138-139 \l 1048 ]

2. 1. Definiție - leziune de menisc, subluxație rotulă, patela alta

Datorită poziționării meniscului intern și a presiunilor la care este supus prin condilul
femural intern prin care trece proiecția greutății corpului uman, acesta este mult mai suspus
traumatismelor. Sunt frecvente în rândul persoanelor care practică sportul în mod deosebit și în
cazul unui contact direct când genunchiul este suprasolicitat și datorită mișcărilor bruște, apar
leziunile meniscale sau chiar rupturi. [CITATION Sbe81 \p 343 \n \y \t \l 1048 ]

Subluxația rotulei se remarcă prin alunecarea ușoară de pe zona centrală a șanțului

femural cu menținerea suprafețelor articulare în contact.

Patela alta este o rotulă cu aspect anormal datorită poziționării înalte a rotulei asociată cu
un tendon patelar lung.

10
 2. 2. Epidemiologie

Majoritatea cazurilor de subluxație patelară provin din instabilitatea patelară asociată cu

traumatisme directe, care pot fi sub formă de răsucire sau pivotare bruscă. O altă cauză a
instabilității patelare este și slăbiciunea mușchiului cvadriceps având ca rezultat mișcarea
anormală a patelei pe femur. Dezechilibrul femuro-patelar duce la întinderea excesivă a
ligamentelor de susținere, rezultând astfel apariția subluxațiilor. De asemenea, patela alta
(poziționarea înaltă a rotulei) sau deviația de ax în plan frontal: genu valgum cu poziția oblică
excesivă a ligamentului rotulian reprezintă cauze comune de apariție a subluxației.

Fig. Ⅰ. 4. Subluxație rotulă [ CITATION Mus \l 1048 ]

Printre cauze, evidențiem și displazia trohleei femurale (partea anterioară a condilului

femural lateral este insuficient dezvoltată).

Oricare activitate ce presupune o mișcare bruscă: pivotare, întoarcere, oprire

genunchiului a coapsei în timp ce piciorul stă pe loc poate declanșa apariţia unei leziuni
meniscale. De altfel, și vârsta înaintată poate fi considerat un factor principal în apariția
leziunilor de menisc datorită uzării menisculuis. Doar o răsucire uşoară la ridicarea de pe scaun
poate fi suficientă pentru a provoca o leziune, în cazul în care meniscul este degenerat odată cu
înaintarea în vârstă.

2. 3. Tablou clinic

11
 Datorită poziționării atât a meniscului, cât și a patelei (rotulei) la nivelul articulației
genunchiului care este mai puțin acoperită de părți moi și expusă frecvent factorilor traumatici
(prin accidentare, mișcări bruște etc.) și netraumatici (factori ereditari) apărute la nivelul
articulației, putem susține faptul că ambele patologii îndeplinesc simptome și semne comune
precum:

 durerea
 redoare și tumefiere
 senzația de instabilitate a genunchiului
 senzația de blocare a genunchiului

De altfel, persoana cu subluxație de rotulă este imediat remarcată prin observarea

unghiului
anormal creat de mutarea patelei din poziția sa fiziologică, comparativ cu membrul inferior
sănătos.

2. 4. Examinarea
Examenul funcțional se realizează prin exploatări manuale asociate cu testing manual, cu
examinare clinică generală (anamneză detaliată, inspecție, palpare etc.) și cu examene imagistice
(RMN, ECO, etc.). În examinarea genunchiului, se urmează etapele următoare:
- inspecția: urmărește prezența malaliniamentelor, a tumefacției sau edemului
realizându-se în cele 3 planuri anatomice: sagital, frontal și orizontal;
- palpare: durere, aspect modificat de formă, contracturi
- testarea mobilității: testarea amplitudinii fiziologice de mișcare în articulație și
eventualele limitări
- testări: meniscal, ligamentar, rotulian, muscular

Eficacitatea examinării genunchiului s-a remarcat la testele: Mc Murray, Apley,Semnul

lui Frund.
Testul Mc Murray – pacientul este așezat în decubit dorsal, iar examinatorul, cu policele
și indexul cuprinde articulația genunchiului, iar cu palma se sprijină pe rotulă, realizând flexia de
90 ˚ a genunchiului. Cu cealaltă mână, examinatorul realizează rotația externă, abducția gambei
urmată de o ușoară extensie (test pentru menisc medial). Pentru meniscul lateral, examinatorul,
cu cealaltă mână, va realiza rotația externă si adducția piciorului.
Rezultatul testului este pozitiv în cazul apariției durerii și a cracmentelor articulare.

12
Fig. Ⅰ. 5. Testul Mc Murray pentru examinarea meniscului lateral și a meniscului medial
[ CITATION hea \l 1048 ]

Testul Apley – subiectul se află în decubit ventral cu genunchiul flectat la 90˚:

 Kinetoterapeutul fixează coapsa pacientului și realizează rotația tibiei atât intern cât
şi extern cu menținerea tracţiunii tibiei în propriul ax.
Se consideră rezultat pozitiv dacă există durere, mobilitate excesivă asociată si cu
limitări de mișcare, fiind considerată leziune de tip ligamentar.
 Din aceeași poziție cu rotația tibiei atât intern cât şi extern cu compresia la nivelul
axului tibiei.
Se consideră pozitiv dacă există durere asociată cu mobilitate scăzută, fiind
considerată leziune la nivelul meniscului. [CITATION TAT07 \p 96-97 \t \l 1048 ]

Semnul lui Frund - Subiectul stă în poziţia: şezând la marginea mesei și execută

13
mişcări de flexie-extensie, urmată de o examinare a kinetoterapeutului prin percutarea rotulei.
Dacă pacientul resimte durere, atunci cauza poate fi condromalacia . [CITATION TAT07 \p 101-
102 \l 1048 ]

Testarea luxaţiei patelei (Testul lui Fairbank) Subiectul este așezat în decubit dorsalcu
flexia genunchiului la 30 ˚, iar kinetoterapeutul mişcă ușor patela lateral stânga - dreapta. Testul
se consideră pozitiv atunci când pacientul simte ca patela se va disloca și invlountar își contractă
mușchiului cvadriceps pentru a repoziționa patela la locul ei. [CITATION TAT07 \p 104 \l 1048 ]

2.5. Diagnostic pozitiv

Având în vedere simptomele clinice prezentate: durere, blocaj articular, tumefiere,
rigiditate, inclusiv rezultatul pozitiv al testul Mc Murray putem spune că pacientul prezintă o
patologie la nivelul meniscului, respectiv o leziune.

2.6. Diagnostic diferenţial

Pe baza observării unghiului anormal creat de mutarea patelei din poziția sa fiziologică,
comparativ cu membrul inferior sănătos și a confirmării RMN-ului cu semnele clinice asociate,
putem spune că pacientul prezintă o subluxație patelară laterală cu aspect de patela alta.

3. Tratament general
Având în vedere faptul că afecțiunile survenite în urma traumatismelor nu provoacă
modificări exagerate de mobilitate, putem susține faptul că intervenția chirurgicală nu este
obligatorie, iar pacientul își poate contiua activitățile fără a avea urmări grave. Totuși, numeroase
studii au relevat faptul că traumatismele repetate conduc spre apariția timpurie a artozei
genunchiului prin degenerarea articulației de la nivelul genunchiului.
Astfel, vom prezenta un model strategic terapeutic folosit și în zilele noastre, având
următoarele obiective principale în vederea recuperării genunchiului:
- combaterea durerii şi a procesului inflamator;
- menținerea troficității;
- prevenirea şi combaterea pozițiilor vicioase;
- recuperarea forței musculare şi a stabilității articulare;
- recâştigarea stabilității bipodale şi unipodale şi siguranței în mers;
- respectarea regulilor de igienă ale genunchiului.

14
 CAPITOLUL II – ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE STUDIULUI

II.1. Motivarea alegerii temei

Tema lucrării este ”Tratamentul kinetic în traumatismele genunchiului” și reprezintă o

provocare datorită faptului că în momentul alegerii acestei teme nu dobândisem cunoștiințe
suficiente de specialitate în domeniul traumatologiei sportive.

Un alt motiv este nevoia de a cunoaște și chiar de mă specializa în domeniul recuperării

post traumatice necesară în viitoarea mea meserie pe care cred ca o voi practica.
Totodată dorința de a ajuta în vederea restabilirii stării de sănătate și a capacității
funcționale a pacientului, cât și reintegrarea acestuia în viața socială, respectiv domeniul sportiv
cât mai rapidă, este un al factor motivant.
Drept urmare, datorită multitudinii ramurilor de sport și a numeroaselor traumatisme în
acest domeniu asociate cu urmările survenite pe parcurs în urma traumatismelor, cât și a
celorlalți factori motivanți, s-a accentat necesitatea de cunoaștere și perfecționare în vederea
dobândirii ulterioare a cunosțiințelor necesare recuperării post traumatice.

II.2. Scopul şi obiectivele lucrării

Scopul lucrării are la bază nevoia de perfecționare a mijloacelor specifice kinetoterapiei în

recuperarea traumatismelor ortopedico traumatice, urmărind îmbunătățirea funcției articulației
genunchiului.

Obiectivele lucrării:

 studiul pe baza literaturii de specialitate referitoare la recuperarea în traumatismele

survenite la nivelul genunchiului

15
  identificarea aspectelor clinice, a metodelor de examinare, respectiv investigații și
program recuperator
 stabilirea eficacității metodologiei și a experimentului expuse în tratamentul kinetic în
vederea recuperarării kinetice în traumatismele genunchiului

II.3. Organizarea cercetării

La baza acestei cercetări se află studiul de caz referitor la traumatismele genunchiului unui
sportiv. Pacientul a suferit un traumatism la nivelul genunchiului în urma unei mișcări bruște
executate greșit în cadrul unui joc amical de handbal care a condus la apariția unor aspecte
clinice asociate unei patologii, favorizând imposibilitatea funcționalității maxime a articulației
genunchiului.

În urma traumatismului, pacientul a efectuat doua RMN-uri. Primul rezultat nu prevedea un

diagnostic clar, iar pe baza efectuării ulterioare a unor teste funcţionale specifice genunchiului, s-
a suspectat o leziune la nivelul meniscului medial stâng. În urma celui de-al doilea RMN efectuat
și a consultării medicului specialist, s-a constatat că pacientul prezintă o subluxație patelară la
ambele membre inferioare, mai accentuată la membrul inferior stâng pe fond de displazie
trohleară de tip D, aspect de patela alta și condromalacie patelară grad 4. După ce diagnosticul a
fost confirmat, articulația genunchiului fiind stabilizată în privința edemului și a procesului
inflamator, s-a recomandat alcătuirea unui program recuperator pentru stabilizarea și tonifierea
musculaturii membrlor inferioare. Pacientul s-a conformat și s-a prezentat ulterior, solicitând
efectuarea unui progam kinetoterapeutic conform recomandării medicului specialist.

II.3.1. Locul de desfăşurare şi condiţiile de bază materială

Studiul de caz s-a desfășurat inițial în cadrul sălii 203 din Complexul de Nataţie şi
Kinetoterapie (Corp K), și ulterior online și chiar acasă, respectând toate măsurile necesare
pandemiei actuale, COVID-19 sub îndrumarea doamnei asistent. univ. drd Maria Daniela
Crăciun.

Sala în care s-a lucrat cu pacientul este dotat cu:

 spalier

16
 bicicletă ergometrică
 benzi elastice de diferite dimensiuni și forțe
 greutăți de diferite mărimi, de tip ganteră sau cu sistem de prindere pe segmente
 masă de kinetoterpie
 bastoane, mingi, cercuri de diferite dimensiuni și forme
 trusă de prim ajutor

17
18