Sistemul circulator

1. Sângele
2. Inima
3. Vasele de sânge

Sângele

Face parte din mediul intern alături de limfă, lichidul intercelular.

Alcătuire:

 Plasmă (55%):
 Apă 90%,
 Reziduu uscat 10%
 Elemente figurate (45%)
 Globule roșii/ hematii/ eritrocite,
 Globule albe/leucocite,
 Plachete sangvine/trombocite.

Globulele roșii:

Structură:

- Formă de disc biconcav,

- Celule anucleate la maturitate,
- Conțin o proteină numită hemoglobină care se poate combina reversibil cu O2 formând
oxihemoglobina și cu CO2 formând carbohemoglobina (combinații labile/instabile).
- Hemoglobina în combinație cu CO formează o combinație stabilă numită methemglobină sau
carboxihemoglobină.

Funcție: transportul gazelor respiratorii

Leucocitele:

Structură:

- Celule nucleate,
- Pot emite pseudopode pentru a părăsi sistemul sangvin, proces numit diapedeză,

Funcție: asigură imunitatea prin fabricare de anticorpi și fagocitare.

Imunitatea : este proprietatea organismului de a distinge structurile self de cele non self. Are la bază două
substanțe: antigenul (particula străină sau proprie îmbătrănită care determină un răspuns imun) și anticorpul
(o proteină care este sintetizată ca raspuns la pătrunderea antigenului în organism).

Clasificarea imunității:

a. Înnăscută/ nespecifică: este caracteristică tuturor oamenilor. Are mecanisme mecanice (epiderma,
derma, lizozom, HCl din sucul gastric), celulare (fagocitoza) și umorale(interferonul).
b. Dobândită/specifică: este caracteristică fiecărui individ.
1
  Naturală :
 Pasivă(primește anticorpi): transfer transplacentar, prin laptele matern,
 Activă(primește antigene): contact direct cu antigenul,
 Artificială:
 Pasivă(primește anticorpi): administrare de ser,
 Activ(primește antigene): vaccinarea.

Limfocitele au rol în imunitatea specifică astfel:

 T - Imunitatea mediată celular (fac citoliză),

 B – imunitatea mediată umoral (fabrică anticorpi)

Plachetele sangvine:

Structură:

- Sunt fragmente de celule anucleate, rezultate din fragmentarea unei megacariocite.

Funcție: coagularea/hemostaza sângelui în cazul ruperii unui vas mic de sânge.

Grupele de sânge

Sistemul ABO : are la bază două substanțe:

- Antigenul/aglutinogenul/Ag care se află pe hematie, și dă denumirea grupei: A, B.

- Anticorpul/ aglutinina/Ac care se află în plasmă: α și β.

Fiecare antigen are un anticorp omolog, adică Ag A are ca anticorp omolog α, iar Ag B pe β. Astfel când se
întâlnesc are loc distrugerea hematiilor, proces numit hemoliză.

Grupa sangvină Antigenul de pe hematie Anticorpul din plasmă

OI Nu are α, β.
A II A β
B III B α
AB IV A, B Nu are

O I este donator universal deoarece nu are antigene și astfel nu poate determina un raspuns de tip hemoliză.

AB IV este primitor universal deoarece nu are anticorpi, deci nu poate ataca antigenele.

Transfuziile de sânge:

a. Dacă se folosește o cantitate mică de sânge(până în 500 ml) se folosește schema compatibilității
sangvine. izogrupa(aceeași grupă).
b. Dacă se folosește o cantitate mai mare de sânge(peste 500 ml) se folosește izogrupa(aceeași grupă).
Regula transfuziei:
o Dacă se alege grupa O I: este donator universal deoarece nu are antigene și astfel nu
poate determina un raspuns de tip hemoliză.

2
 o Dacă se aleg grupele A II, B III, AB IV: antigenele donatorului nu trebuie
distruse de anticorpii primitorului.

Sistemul Rh/D este determinat de prezența antigenul Rh/D pe hematie.

85% din populația umană au acest antigen și sunt Rh+,

15% din populația umană nu au acest antigen și sunt Rh-.

În mod natural nu există anticorpi antiRh; aceștia sunt fabricați de cei cu Rh- la contactul cu sânge Rh+, de
exemplu în cazul transfuziilor sau cand mama este Rh-, iar fătul este Rh+. În ultima situație la prima sarcină
hematiile Rh+ ale fătului nu pot traversa placenta și nu vin în contact cu saângele mamei. Contactul are loc
doar la naștere, când se rup vase de sânge și hematiile Rh+ale fătului pătrund în circulația maternă, iar
aceasta produce anticorpi antiRh. La o a doua sarcină, anticorpiideja prezenți traversează placenta și atacă
hematiile Rh+ ale fătului, determinând anemia hemolitică a nou născutului.

Rh+ poate primi sânge de la Rh+ și Rh-.

Rh- poate primi sânge doar de la Rh-.

Inima

Localizare: în cavitatea toracică, între cei doi plămâni, ușor proeminând spre stânga.

Structură:

- are forma unui trunchi de con cu vârful în sus,

- este formată din două jumătăți: jumătatea stângă care conține sânge cu O2 și jumătatea dreaptă care
conține sânge cu CO2;
- fiecare jumătate are o cămăruță superioară numită atriu și o cămăruță inferioară numită ventricol,
- fiecare atriu comunică cu ventricolul corespunzător prin valvele atrioventriculare
stângă/bicuspidă/mitrală și tricuspidă.

- Peretele inimii este format din 3 straturi: epicard, miocard (țesut muscular striat de tip cardiac)și
endocard(epitelial).
- Miocardul este format din două tipuri de celule:
 Celule de lucru:care conduc și se contractă,
 Celule de comandă: care generează ritmic și spontan și apoi conduc impulsul de contracție;
acestea formează țesutul nodal/excitoconducător/embrionar. Acest țesut asigură automatismul.

3
 Vasele de sânge

 Artere: vase care pleacă din ventricule, și au la bază valve semilunare,

 Vene: vase care vin cu sânge în atrii,
 Capilare: fac legătura între artere și vene și sunt adaptate pentru schimbul de gaze și nutrienți dintre
sânge și lichidul intrecelular.

Circulația sângelui

 Circulația mică/ pulmonară: asigură oxigenarea sângelui.

 Circulația mare/sistemică: asigură oxigenarea celulelor.

Proprietățile miocardului

1. Excitabilitatea: proprietatea de a răspunde la un stimul.

2. Automatismul: generează ritmic și spontan impusuri de contracție, asigurat de țesutul
nodal/excitoconducător/embrionar. Acesta este organizat în umătoarele structuri:
 Nodulul sinoatrial – 75-80 contracții/minut,
 Nodulul atrio-ventricular: 40 contracții/minut,
 Fascicolul Hiss: 20 contracții/minut,
 Rețeaua Purkinje: 20 contracții/minut,
3. Conductibilitatea: conduc impulsul de contracție prin structurile țesutului nodal
4. Contractilitatea: proprietatea de a se contracta. Contracția se numește sistolă, iar relaxarea diastolă.

Ciclul cardiac: activitatea cardiacă formată dintr-o sistolă și o diastolă

1 2 3 4 5 6 7 8
1 2 3 4 5 6 7 8

Sistola atrială: 0,1 s, sângele este trimis activ în ventricole,

Diastola atrială: 0,7 s, umplerea cu sânge din vene,

Sistola ventriculară: 0,3 s, sângele este trimis în artere,

Diastola ventriculară: 0,5s, sângele se acumulează în ventricule.

4
Diastola generală: 0,4 s, relaxarea totală a atriilor și ventricolelor.

Asincronismul de 0,1 s dintre sistola atrială și cea ventriculară este timpul necesar impulsului de contracție
să străbată structurile țesutului nodal până la ventricule.

Miocardul nu funcționează pe datorie de oxigen, doarece are capacitatea de a degrada și alți compuși(acizi
grași, AA) în afară de glicogen.

Inima nu obosește niciodată deaorece are o perioadă de relaxare mare.

Inima este numită o dublă pompă deoarece funcționează ca o pompă aspiro-respingătoare sau este conectată
la două circulații.

Parametrii activității cardiace

Volumul sistolic VS: volumul de sânge expulzat de ventricol la fiecare sistolă, 75 ml,

Frecvența cardiacă FC: numărul de contracții pe minut, 75contracții/minut; poate să crească la 200/min în
timpul efortului muscular.

Debitul sistolic DS: volumul de sânge expulzat de ventricol pe minut, DS=FC*VS, scade în somn, crește la
efort, stres, sarcină, febră.

Presiunea arterială: presiunea exercitată de sânge asupra pereților arteriali 120mmHg(sistolică) și

80mmHg(diastolică).

Manifestările activității cardiace

 Acustice:
 Zgomotul I/ sistolic: produs de închiderea valvelor atrio-ventriculare, este lung și tonalitate joasă,
 Zgomotul II/diastolic: produs de închiderea valvelor semilunare, este scurt și ascuțit.
 Mecanice:
 Șocul apexian: lovitura dată de vârful inimii peretelui toracic(spațiul intercostal V) la sistolă,
 Pulsul arterial: unda de distensie a peretelui arterial, provocată de variațiile ritmice ale presiunii
sangvine, 75-80/min
 Electrice: înregistrarea potențialelor electrice ale inimii.

Igiena și patologia sistemului circulator

Nr. Denumire Cauze Simptome Prevenire

Crt.
1 Cardiopatia obturarea arterelor -oboseală, Mod de viață sănătos
ischemică coronare, fumatul -Dureri în regiunea
(Irigarea toracică,
insuficientă a
inimii)
2 Aritmii cardiace Stres, -palpitații, Mod de viață sănătos
(dereglarea -amețeli,
ritmului cardiac) -leșin.
5
3 Hemoragii Traumatisme -paloare, Mod de viață sănătos
(ieșirea sângelui -Hipotensiune,
în afara patului -Creșterea fercvenței
vascular ) cardiace,
-Senzație de sete
4 Leucemii Mutații genetice ale -febră, Mod de viață sănătos
(Creșterea genelor protooncogene -infecții trenante,
numărului de -slăbire accentuată
leucocite)
5 Anemii Insuficiență de fier -paloare Mod de viață sănătos
(scăderea -stare de oboseală,
numărului -lipsa poftei de
hematii) mâncare