BAZELE

MOLECULARE ALE
EREDITATII

Viata - instructiuni de
functionare
1953, James Watson si Francis Crick propun

elegantul model al dublului helix, referitor la

structura acidului dezoxiribonucleic - ADN
ADN-ul, baza materiala a ereditatii, este cea
mai celebra molecula a tuturor timpurilor
Informatia ereditara, codificata in ADN, este
reprodusa in fiecare celula a organismului
Informatia inscrisa in ADN reprezinta un
program ce directioneaza dezvoltarea tuturor
caracteristicilor biochimice, anatomice,
fiziologice si (in anumita masura)
comportamentale ale organismului

ADN-ul este materialul

genetic

In zorii secolului 20, una dintre marile

provocari ale stiintei a fost identificarea

naturii chimice a moleculelor
responsabile de ereditate.

 Cand grupul condus de T.H.Morgan a demonstrat

ca genele sunt localizate in cromosomi, cele

doua componente ale cromosomului eucariot
ADN-ul si proteinele, au devenit candidate la
rolul de material genetic
Factorul cheie in elucidarea acestei probleme a
fost alegerea corecta a organismului
experimental
Astfel, rolul ADN-ului in ereditate a fost prima
data descoperit prin studierea bacteriilor

 Descoperirea rolului genetic al ADN-ului incepe

cu cercetarile lui Frederick Griffith in 1928

Griffith lucra cu doua tulpini de bacterii, una
patogena tulpina S si una nepatogena tulpina R
Atunci cand a amestecat resturi de bacterii
patogene distruse termic, cu celule vii apartinand
tulpinii nepatogene, o parte dintre celulele
acesteia au devenit la randul lor patogene
Griffith a denumit fenomenul transformare,
deci o schimbare a genotipului si a fenotipului, ca
urmare a asimilarii de ADN strain

Living S cells
(control)

Living R cells
(control)

Heat-killed
S cells (control)

Mixture of heat-killed
S cells and living
R cells

RESULTS
Mouse dies

Mouse healthy

Mouse healthy

Mouse dies

Living S cells
are found in
blood sample

 In 1944, Oswald Avery, Maclyn McCarty si

Colin MacLeod au dovedit ca substanta

responsabila de transformare este ADN-ul
Concluzia celor trei cercetatori s-a bazat pe
rezultate experimentale extrem de
convingatoare, obtinute in urma folosirii
proteazelor si nucleazelor, in scopul purificarii
extractului acelular folosit pentru
transformare.

 Numeroase alte dovezi ca ADN-ul

reprezinta materialul genetic au fost

obtinute din studiile asupra bacteriofagilor,
virusuri care infecteaza bacteriile

Aceste virusuri (bacteriofagii, sau pe scurt,

fagii) sunt si in prezent, folositi pe scara

larga in cercetarile de genetica moleculara

Phage
head

Tail

Tail fiber

Bacterial
cell

100 nm

DNA

 In 1952, Alfred Hershey si Martha Chase au

realizat un experiment prin care au demonstrat

ca ADN-ul este materialul genetic al unui
faguluiT2
Cei doi au conceput experimentul in asa fel incat
sa le permita sa determine care dintre cele doua
componente ale fagului capsida proteica sau
ADN-ul, patrunde in celula de E. coli in
momentul infectiei
Concluzia la care s-a ajuns pe baza rezultatelor
experimentale a fost ca doar ADN-ul fagic este
injectat in celula bacteriana si este purtatorul
informatiei genetice.

Phage

Radioactive
protein

Empty
protein shell

Radioactivity
(phage protein)
in liquid

Bacterial cell
Batch 1:
Sulfur (35S)

DNA
Phage
DNA
Centrifugare

Pellet (bacterial
cells and contents)

Radioactive
DNA

Batch 2:
Phosphorus (32P)

Centrifuge
Pellet
Radioactivitate
(ADN fagic)
in sediment

 O alta dovada privind rolul genetic al ADN

provine din cercetarile intreprinse in 1947
de catre Erwin Chargaff, care au aratat ca
desi constituit din aceleasi elemente (baze
azotate, radicali fosforici si pentoze), ADN-ul
provenit de la diferite specii are o
compozitie diferita in ceea ce priveste
proportia celor patru baze azotate

Sugarphosphate
backbone

Nitrogenous
bases

5 end

Thymine (T)

Adenine (A)

Cytosine (C)

Phosphate
Sugar (deoxyribose)
3 end

DNA nucleotide

Guanine (G)

Construirea modelului de structura al

ADN

Dupa ce majoritatea biologilor au devenit convinsi de

natura chimica a materialului genetic, urmatoarea

provocare a fost reprezentata de punerea la punct a
unui model de structura al acestei macromolecule,
model care sa fie in armonie cu functiile
macromoleculei
Maurice Wilkins si Rosalind Franklin au fost primii care
au folosit metoda cristalografiei cu raze X, in
cercetarile privind structura moleculara
Franklin a obtinut chiar imagini ale structurii ADN,
folosind aceasta tehnica

Rosalind Franklin

Franklins X-ray diffraction

photograph of DNA

 Imaginile de cristalografie cu raze X ale ADN-ului

obtinute de Franklin i-au permis lui Watson sa

presupuna ca macromolecula de ADN are structura
helicala
Tot prin studii de cristalografie in raze X a putut fi
masurat si diametrul macromoleculei cat si distantele
dintre bazele azotate
Diametrul apreciat de cercetatori a sugerat ca
macromolecula ADN are in alcatuirea sa doua catene,
care impreuna formeaza un dublu-helix

5 end
Hydrogen bond

3 end

1 nm
3.4 nm

3 end
0.34 nm
Key features of DNA structure

5 end
Partial chemical structure

Space-filling model

 Watson si Crick au elaborat modelul dublului helix pe

baza cercetarilor de chimie si cristalografie cu raze X

intreprinse asupra ADN-ului
Franklin a precizat faptul ca exista doua schelete
glucido-fosforice antiparalele, iar bazele azotate sunt
pozitionate spre interiorul helixului
Initial, Watson and Crick au crezut ca bazele azotate se
imperecheaza fiecare cu o baza identica (A cu A si asa
mai departe), dar in cazul unei astfel de imperecheri nu
putea fi explicata uniformitatea de grosime a helixului
Cercetarile lor au aratat insa ca perechile care se
formeaza sunt doar de tip purina cu pirimidina, ceea ce
duce la o grosime uniforma a dublului helix, calculele
confirmand astfel imagine cristalografice obtinute

Purina + purina: prea mari si

prea apropiate

Pirimidina + pirimidina: prea mici si

prea indepartate

Purina + pirimidina: grosimea helixului

este in concordanta cu datele obtinute
prin cristalografie cu raze X

 Watson si Crick au precizat ca imperecherea

este foarte specifica, dictata fiind de structura

bazelor azotate
Singurele perechi posibile sunt adenina cu
timina si guanina cu citozina

Sugar

Adenine (A)

Sugar
Thymine (T)

Sugar
Sugar

Guanine (G)

Cytosine (C)

Principiul de baza al replicarii:

imperecherea bazelor azotate se face in
functie de o catena matrita
Deoarece cele doua catene ale ADN sunt

complementare, fiecare serveste ca matrita pentru

sinteza unei catene noi, in timpul replicarii
In replicare, cele doua catene polinucleotidice
parentale se separa una de alta si servesc ca
matrite pentru sinteza a doua catene fiice, in
conformitate cu regula imperecherii bazelor azotate

Molecula parentala are doua

catene complementare intre ele.
Fiecare baza azotata este
cuplata cu partenera sa
specifica, prin intermediul
legaturilor de H (A cu T si G cu
C)

Prima etapa a replicarii consta

in separarea celor doua catene
ADN

Molecula parentala are

doua catene complementare
intre ele. Fiecare baza
azotata este cuplata cu
partenera sa specifica, prin
intermediul legaturilor de H
(A cu T si G cu C)

Prima etapa a replicarii

consta in separarea celor
doua catene ADN

Fiecare catena parentala

serveste acum ca matrita si
determina ordinea bazelor
azotate in noua catena
complementara care se
sintetizeaza.

Molecula parentala are doua

catene complementare intre
ele. Fiecare baza azotata este
cuplata cu partenera sa
specifica, prin intermediul
legaturilor de H (A cu T si G
cu C)

Prima etapa a replicarii

consta in separarea celor
doua catene ADN

Fiecare catena parentala

serveste acum ca matrita si
determina ordinea bazelor
azotate in noua catena
complementara care se
sintetizeaza

Nucleotidele sunt conectate

pentru a forma si scheletul
glucido-fosforic al noilor
catene. Fiecare
macromolecula fiica va
contine astfel, o catena veche
si una nou sintetizata

 Modelul propus de Watson si Crick

presupune replicarea semiconservativa a

dublului helix.

In epoca au fost propuse si alte modele ale

replicarii: modelul conservativ si modelul

dispersiv

Celula parentala
Modelul
conservativ. Cele
doua catene
parentale care au
servit ca matrita se
reasociaza intre
ele. Cele doua
catene nou
sintetizate se
asociaza intre ele la
randul lor
Modelul
semiconservativ.
Cele doua catene
parentale
functioneaza ca
matrite pentru
sinteza de noi
catene,
complementare

Modelul dispersiv.
Fiecare catena
contine un amestec
de regiuni vechi si
regiuni nou
sintetizate

Prima
replicare

A doua
replicare

 Experimentele lui Meselson si Stahl confirma

validitatea modelului semiconservativ

Cei doi au marcat catenele matrita initiale cu izotopul
greu al azotului, in timp ce orice catena nou
sintetizata a continut exclusiv izotopul usor al
azotului
In urma primei runde de replicare s-a obtinut o banda
de ADN mixt (greu/usor), ceea ce a eliminat modelul
conservativ de replicare
In urma inca a unei runde de replicare s-a obtinut
atat ADN usor cat si ADN mixt (greu/usor), ceea ce
a eliminat si modelul dispersiv al replicarii,
constituindu-se intr-un argument solid in sprijinul
modelului semiconservativ de replicare a ADN-ului

Bacteria
transferred to
medium
containing
14
N

Bacteria
cultured in
medium
containing
15
N
DNA sample
centrifuged
after 20 min
(after first
replication)
First replication
Conservative
model

Semiconservative
model

Dispersive
model

DNA sample
centrifuged
after 40 min
(after second
replication)

Less
dense
More
dense

Second replication

Replicarea ADN-ului
Procesul replicarii ADN se remarca prin

viteza sa si prin deosebita sa acuratete

In proces sunt implicate numeroase
enzime si proteine

Inceputul: originea de
replicare
Replicarea debuteaza la nivelul unor regiuni

specializate numite origini de replicare, la nivelul

carora cele doua catene se separa, formand
ochiul sau bula de replicare
La nivelul unui cromosom eucariot exista sute sau
chiar mii de astfel de regiuni de origine a replicarii
Replicarea debuteaza in ambele directii, de la
nivelul fiecarei origini, avansand pana ce intreaga
macromolecula este replicata
La nivelul fiecarei bule de replicare se gaseste
asa numita furca de replicare, o regiune cu forma
literei Y, la nivelul careia noile catene ADN sunt
elongate

Parental (template) strand

Origin of replication

Bubble

Daughter (new) strand

0.25 m

Replication fork

Two daughter DNA molecules

In eukaryotes, DNA replication begins at may sites
along the giant DNA molecule of each chromosome.

In this micrograph, three replication

bubbles are visible along the DNA
of a cultured Chinese hamster cell
(TEM).

Elongarea noii catene ADN

ADN polimerazele catalizeaza elongarea noilor

catene de ADN la nivelul furcilor de replicare

Fiecare nucleotida este adaugata la o catena
ADN in crestere, sub forma de nucleosid
trifosfat
Rata de elongare este de circa 500
nucleotide/s la bacterii si 50 nucleotide/s in
celulele mamiferelor

New strand
5 end

Template strand
3 end

5 end

3 end

Sugar
Base

Phosphate

DNA polymerase

3 end

Pyrophosphate
Nucleoside
triphosphate

5 end

3 end

5 end

Elongarea antiparalela
Structura antiparalela a dublului helix (doua

catene paralele, dar orientate in directii opuse)

confera particularitati procesului de replicare
ADN polimeraza adauga nucleotide numai la un

capat 3liber al unei catene in crestere; din

acest motiv, o noua catena de ADN se va
elonga exclusiv in directie 5spre3

 In lungul uneia dintre catenele ADN, numita catena-

conducatoare, ADN polimeraza poate sintetiza o

catena noua, complementara, continuu,
deplasandu-se inainte, pe masura ce se produce
inaintarea furcii de replicare
Pentru a elonga si cealalta catena, catenaintarziata, ADN polimeraza ar trebui sa se
deplaseze in directia opusa directiei de deplasare a
furcii de replicare
Din acest motiv, catena intarziata va fi sintetizata
sub forma unei serii de mici fragmente, numite
fragmente Okazaki, care vor fi ulterior reunite prin
interventia unei alte enzime, ADN ligaza.

3
5

Parental DNA

Leading strand

5
3

Okazaki
fragments
Lagging strand
3
5
DNA pol III

Template
strand

Leading strand
Lagging strand

Template
strand

DNA ligase

Overall direction of replication

Primerii in replicarea ADN

ADN polimeraza nu poate initia sinteza unei

polinucleotide; aceasta enzima poate doar adauga

nucleotide la un capat 3 liber al unei catene
Pentru initierea procesului, este nevoie de un mic
fragment de cateva nucleotide lungime, care sa ofere
capatul liber de la nivelul caruia ADN polimeraza poate sa
inceapa elongarea. Acest mic fragment poarta denumirea
de primer si are in constitutie ribonucleotide, deci este de
natura ARN
Enzima care sintetizeaza primerii este numita primaza si
poate initia sinteza unei catene, asa cum pot s-o faca
toate ARN polimerazele, care sintetizeaza ARN mesager
In cazul catenei conducatoare este nevoie de un unic
primer, in timp ce, in cazul catenei intarziate, fiecare
fragment Okazaki va avea propriul sau primer

Primase joins RNA

nucleotides into a primer.
5
5

Template
strand

Overall direction of replication

Primase joins RNA

nucleotides into a primer.
5
5

Template
strand

3
DNA pol III adds
DNA nucleotides to
the primer, forming
an Okazaki fragment.

RNA primer
5

Overall direction of replication

Primase joins RNA

nucleotides into a primer.

5
5

Template
strand

3
DNA pol III adds
DNA nucleotides to
the primer, forming
an Okazaki fragment.

RNA primer

After reaching the

next RNA primer (not
shown), DNA pol III
falls off.

Okazaki
fragment

3
5

Overall direction of replication

Primase joins RNA

nucleotides into a primer.

5
5

Template
strand

3
DNA pol III adds
DNA nucleotides to
the primer, forming
an Okazaki fragment.

RNA primer

After reaching the

next RNA primer (not
shown), DNA pol III
falls off.

Okazaki
fragment

3
5

5
After the second fragment is
primed, DNA pol III adds DNA
nucleotides until it reaches the
first primer and falls off.
5

Overall direction of replication

Primase joins RNA

nucleotides into a primer.

5
5

Template
strand

3
DNA pol III adds
DNA nucleotides to
the primer, forming
an Okazaki fragment.

RNA primer

After reaching the

next RNA primer (not
shown), DNA pol III
falls off.

Okazaki
fragment

3
5

5
After the second fragment is
primed, DNA pol III adds DNA
nucleotides until it reaches the
first primer and falls off.
5

5
3

DNA pol I replaces

the RNA with DNA,
adding to the 3 end
of fragment 2.

3
5

Overall direction of replication

Primase joins RNA

nucleotides into a primer.

5
5

Template
strand

3
DNA pol III adds
DNA nucleotides to
the primer, forming
an Okazaki fragment.

RNA primer

After reaching the

next RNA primer (not
shown), DNA pol III
falls off.

Okazaki
fragment

3
5

5
After the second fragment is
primed, DNA pol III adds DNA
nucleotides until it reaches the
first primer and falls off.
5

5
3

DNA pol I replaces

the RNA with DNA,
adding to the 3 end
of fragment 2.

3
5

DNA ligase forms a

bond between the newest
DNA and the adjacent DNA
of fragment 1.

The lagging
strand in the region
is now complete.

Overall direction of replication

Alte proteine implicate in

replicarea ADN
Helicazele provoaca despiralizarea dublului helix

si separa cele doua catene matrita la nivelul furcii

de replicare
Proteine de legare la catena (single-strand binding
protein) stabilizeaza ADN-ul in forma
monocatenara, pentru a fi utilizat ca matrita
Topoizomerazele corecteaza eventualele
suprarasuciri care se produc in fata furcii de
replicare, clivand, dezrasucind si ligand catenele

 Primaza sintetizeaza un primer ARN la capatul 5 al

catenei conducatoare, precum si al fiecarui

fragment Okazaki
ADN pol III executa sinteza continuaa catenei
conducatoare, precum si elongarea fragmentelor
Okazaki
DNA pol I indeparteaza primerii inlocuindu-i cu mici
fragmente ADN, adaugandu-le la capetele 3
adiacente, devenite disponibile
ADN ligaza reuneste capetele 3 ale ADN-ului care a
inlocuit primerul cu restul catenei deja sintetizate si
de asemenea fragmentele Okazaky

Overall direction of replication

DNA pol III

Leading
Origin of replication
strand

Lagging
strand

Lagging
strand

Leading
strand

OVERVIEW

Leading
strand
5

3
Parental DNA

Replication fork
Primase
Primer

DNA pol III Lagging

strand

DNA ligase
DNA pol I
3
5

 Proteinele care participa la replicarea ADN

formeaza un complex de mari dimensiuni,
numit masina de replicare ADN
Se presupune ca masina de sinteza ramane
stationare pe parcursul sintezei
Studii recente aduc argumente in sprijinul
modelului conform caruia moleculele de
ADN polimeraza inghit matrita parentala si
elimina nou sintetizatele molecule ADN

Corectia si repararea ADNului

ADN polimeraza are capacitatea de a verifica daca

nucleotidele au fost atasate corect, inlocuindu-le pe cele

incorporate gresit
In cazul in care la nivelul ADN apar erori de imperechere
a bazelor azotate, se activeaza enzimele implicate in
corectarea erorilor
In cadrul procesului de reparare prin excizie, aceste
enzime cliveaza si inlocuiesc segmentele de ADN cu
defecte

A thymine dimer
distorts the DNA molecule.

A nuclease enzyme cuts

the damaged DNA strand
at two points and the
damaged section is
removed.
Nuclease

Repair synthesis by
a DNA polymerase
fills in the missing
nucleotides.

DNA
polymerase

DNA
ligase

DNA ligase seals the

free end of the new DNA
to the old DNA, making the
strand complete.

Dogma centrala a
geneticii
ADN-ul contine informatia genetica
Transcriptia: procesul prin care

informatia de la nivelul ADN este

copiata in ARN
Translatia: procesul prin care
informatia din ARN este convertita
intr-o secventa de aminoacizi

ARN
Acid ribonucleic
alcatuit din nucleotide ce contin riboza, iar

timina este inlocuita de uracil

de cele mai multe ori are structura
monocatenara
anumite tipuri de ARN au capacitatea de a
cataliza reactii chimice

Trei tipuri principale de ARN

mesager
ribosomal
de transfer

 ARNm
poarta informatia necesara asamblarii

proteinelor
fiecare trei nucleotide formeaza un codon
fiecare codon specifica un aminoacid

ARNribosomal
alaturi de proteine formeaza ribosomii

ARNt
se cupleaza atat cu ARNm cat si cu

aminoacidul specific

Transcriptia
Copierea ADN in ARNm (de regula

infomatia unei gene)

Procesul necesita decondensarea ADNului
Se produce in interfaza, la nivelul
nucleului
Decurge tot pe baza complementaritatii
bazelor
Are loc in trei faze
Initierea, elongarea, terminarea

 Initierea
ADN-ul este despiralizat, una dintre catene

serveste ca matrita
ARN polimeraza se cupleaza la regiunea
promotor
Elongarea
ARN polimeraza ataseaza baze azotate, pe baza
de complementaritate cu matrita ADN
Terminarea
ARN polimeraza ajunge la secventa de terminare
a transcriptiei
ARN-ul si ADN-ul se separa, ADN-ul se
respiralizeaza

Modificarile posttranscriptionale ale ARNm

Atasarea la capatul 5 a unei secvente

poliadenilate (poli-A) cu o lungime de 100-200

nucleotide
Indepartarea intronilor
Reasamblarea exonilor intr-o catena de ARNm

matura

Translatia
Codul genetic a fost elucidat in 1960
exista 20 de aminoacizi
fiecare tripleta de nucleotide specifica un

aminoacid

Exista 64 de combinatii ale celor 4 baze

azotate, astfel incat, fiecare aminoacid

este codificat, de regula, de mai mult
decat un codon
exista 1 codon START si 3 codoni STOP

Participantii la
translatie
ARNm
contine instructiunile privind natura si

ordinea aminoacizilor

ARNt
Fiecare se cupleaza la un aminoacid

specific
Se cupleaza cu ARNm, in functie de
informatia de la nivelul codonului

Ribosomii
isi cupleaza cele doua subunitati la ARNm

Translatia
Initierea
ARNm se leaga la

subunitatea mica a
ribosomului
are loc deplasarea
pana la nivelul
codonului Start
la ARNm se cupleaza
ARNt al metioninei
(specificata de
codonul AUG)

 Elongarea
are loc cuplarea subunitatii mari a

ribosomului
ARNt pentru urmatorul codon se cupleaza
la ARNm, furnizand astfel urmatorul
aminoacid
se formeaza legaturi intre cei doi
aminoacizi, iar primul ARNt este eliberat
procesul se repeta

 Terminarea
Cand ribozomul ajunge la un codon STOP,

nu mai este posibila atasarea unui ARNt

incarcat cu un aminoacid
Are loc cuplarea unor factori de eliberare,
de natura proteica; se produce eliberarea
ultimului ARNt de la nivelul ribosomului
subunitatile ribosomale sunt decuplate si
se recicleaza
polipeptida este eliberata

 Proteina va suferi modificari post-

translationale, dobandeste o structura

3D, pentru a-si exercita functia specifica
Unele proteine sunt scurtate, altele
cuplate cu alte proteine

Reglarea sintezei
proteinelor

Controlul expresiei
genelor la procariote
La procariote, genele inrudite sunt organizate in

operoni
operonul este un grup de gene, plus secventele
promotor si operator
promotorul si operatorul controleaza trascriptia
intregului grup de gene
promotorul este regiunea unde se cupleaza ARN
polimeraza
operatorul este regiunea plasata intre promotor si
gena ce urmeaza a fi transcrisa
daca un represor se cupleaza la operator,
transcriptia nu va avea loc

Operonul lac

Reglajul expresiei
genelor la eucariote
Organismele multicelulare exprima diferite

gene, in functie de tipul celular

Genele sunt precedate de promotori, la nivelul
carora se cupleaza factori de transcriptie
Factorii de transcriptie alcatuiesc structuri
care ghideaza ARN polimeraza pentru a
incepe transcriptia unei gene specifice

DE CE GENETICA
MICROORGANISMELOR
au fost primele forme de
? Microorganismele
viata pe planeta
Microorganismele au produs biosfera ce a

permis organismelor multicelulare sa evolueze

Microorganismele unicelulare sunt stramosii
organismelor multicelulare
>50% din biomasa de pe planeta este
alcatuita din microorganisme
Microoganismele vor exista pe planeta pana la
disparitia acesteia

 O mare parte din cunostintele noastre

despre lumea vie si mecanismele vietii

provin din studii asupra microoganismelor
(cercetari biochimice si genetice)

Studierea microorganismelor continua sa

ofere calea spre intelegerea aprofundata a

proceselor fundamentale ale viului

Inca stim foarte putin despre

microorganismelor care populeaza Pamantul

Importanta
microorganismelor
Sanatate
Agricultura
Mediu

Celulele procariote si eucariote

Cea mai mare

bacterie cunoscuta
(1 x 3 m) Heliobacterium
modesticaldum

Drojdia de bere (8 m diametru) - Saccharomyces c

virusurile (10 nm diametru)

Cele trei domenii ale

viului