Gavrila Cristina, a XI-a E

lumea nordica vs. lumea sudica

RAPORTUL NORD – SUD
Se referă la legatura sau
relația stabilită între țările
dezvoltate (marile puteri) și
țările în curs de dezvoltare.
Nordul și sudul nu au aici
sensul geografic obișnuit,
reprezentând o modalitate de
a diferenția țările mai slab
dezvoltate de cele dezvoltate.
Ţările dezvoltate (nordul)
Ţările dezvoltate sunt reprezentate de acele economii cu potenţialul cel mai ridicat.
Numărul ţărilor dezvoltate constituie o sursă de controverse printre specialişti. Cei mai
mulţi dintre ei identifică ţările dezvoltate cu ţările membre ale OCDE (Organizaţia de
Cooperare şi Dezvoltare Economică), care numără astăzi 30 de state.
Ţările membre OCDE sunt: SUA, Japonia, Germania, Franţa, Marea Britanie, Norvegia,
Suedia, Finlanda, Danemarca, Belgia, Olanda, Luxemburg, Spania, Portugalia, Austria,
Italia, Irlanda, Elveţia, Australia, Noua Zeelandă, Canada, Cehia, Ungaria, Slovacia, Mexic,
Turcia, Coreea de Sud, Polonia, Grecia, Islanda.
Alţii apreciază că printre membrii care compun această organizaţie sunt ţări ce nu pot fi
considerate ca fiind dezvoltate, precum Cehia, Polonia, Ungaria sau Slovacia, care nu
erau incluse în rândul ţărilor dezvoltate, dar apartenenţa la UE a contribuit la schimbarea
statutul acestor ţări.
Principalele caracteristici ale acestora pot fi rezumate astfel:
 ţări cu economie de piaţă (proprietatea privată constituie principala sursă a
motivaţiei şi dinamicii acestor economii);
 ţări cu eficienţă de ansamblu ridicată, relevată de faptul că înregistrează cele mai
mari niveluri ale productivităţii muncii, ale producţiei etc.;
 gradul de alfabetizare este de 100% sau aproape de 100%;
 accesul la asistenţă sanitară şi la alte servicii de bază este asigurat pentru majoritatea
populaţiei;
 sunt sediul celor mai multe şi mai mari dintre companiile transnaţionale;
 domină economia mondială, deţinând primele locuri în ceea ce priveşte comerţul
internaţional, investiţiile străine, tehnologia;
 monedele celor mai puternice dintre ţările dezvoltate constituie monedele de rezervă
ale tuturor ţărilor lumii;
 înregistrează cele mai mari realizări în planul cercetării, dezvoltării etc;

1
 Gavrila Cristina, a XI-a E

Tarile in curs de Dezvoltare (sudul)

Dupa originea lor, tarile in curs de dezvoltare se pot grupa astfel:
 foste tari coloniale sau dependente;
 foste tari comuniste (care au apartinut CSI - Comunitatea Statelor Independente);
 actuale tari cu regim comunist (Cehia, Vietnam, Cuba, Corea de Sud).
Specialistii considera ca au existat mai multi factori care au condus la o mai lenta
dezvoltare a acestor tari.
1. Factori naturali si socio-culturali
 lipsa anumitor resurse;
 asezarea geografica;
 religia;
 sistemul de valori.
2. Sistemele politice care guverneaza aceste state, adica acele guverne care imprima o
anumita tendinta.
3. Orientarea comertului, care are in vedere orientarea defavorabila a raportului dintre
importul de produse manufacturate si exportul de produse primare.
Potrivit unui studiu realizat de către Biroul Naţional de Cercetări Economice (NBER,
acronimul în limba engleză), ţările nordice sunt predestinate să fie bogate în timp ce
ţările din sud rămân sărace.
Experţii sunt de părere că relaţia dintre geografie şi dezvoltarea economică este
evidentă, deoarece reiunile mai bogate ale lumii sunt cele bogate în petrol, în timp ce
naţiunile cele mai sărace se întâlnesc în Africa sub-sahariană, sudul Asiei şi America
Latină.
Potrivit acestei cercetări, există patru motoare ale bogăţiei unui stat: accesul la mare,
posedă resurse naturale (petrol, gaz, cărbune etc.), daca dispune de condiţii favorabile
pentru agricultură, iar clima sa este caldă sau rece. Cu cât într-un stat există mai mulţi
dintre aceşti factori cu atât acesta va fi mai bogat. De exemplu, din cele 48 de ţări ale
lumii cu resurse energetice limitate, 28 sunt considerate sărace.
Alte studii, privind bogăţia şi sărăcia, fac referire, de asemenea, la condiţii istorice
precum colonialismul, întreprins de către naţiunile nordice în regiunile calde ale globului,
care a aruncat multe naţiuni în sărăcie, deoarece regulile coloniale aduc mai puţine şanse
de dezvoltare ţărilor colonizate şi o mai mare dependenţă externă. Adevărul este că
nordul domină sudul. În cadrul Europei, Finlanda, Norvegia şi Suedia sunt mai bogate
decât Grecia, Spania sau Portugalia.
Acelaşi lucru se întâmplă în fiecare ţară. În Italia regiunile cele mai bogate şi
industrializate sunt în partea de sus a hărţii (Veneto, Toscana şi Lombardia), în timp ce
regiunile sărace se află în sud, (Sicilia şi Basilicata). În Spania există, de asemenea,
această diferenţă, de exemplu, între Ţara Bascilor şi Extremadura. Chiar şi într-un oraş,
cartierele cele mai opulente sunt situate de multe ori în partea de nord.