FUNCTIILE MATERIALULUI GENETIC:

Materialul genetic îndeplinește 2 funcții: autocatalitica (autoreplicatia ADN) si

heterocatalitica (biosinteza proteinelor).

Funcția AUTOCATALITICĂ: procesul de replicare a materialului genetic

Watson, Crick și Wilkins au emis ipoteza replicarii ADN-ului după modelul

semiconservativ (în final se formează două molecule de ADN, fiecare având o catena veche și
una nou sintetizată, cele două molecule având aceeași bază ereditară)

La eucariote, replicarea începe simultan în mai multe regiuni situate de a lungul

moleculei de ADN numite origini de replicare/repliconi.

La procariote există un singur replicon (o singură moleculă de ADN, având un singur

cromozom, cu o singură macromolecula de ADN de formă circulară).

In acest proces (replicarea) intervin mai multe enzime: ADN topoizomeraza, ADN
helicaza, ADN polimeraza, ADN ligaza și exonucleaza.

Funcția HETEROCATALITICA

Constă în decodificarea informației genetice într-o proteină sau catena polipeptidica prin
2 procese: transcripția și translația.

ETAPELE SINTEZEI PROTEICE: proteinele reprezintă componentă esențială a

organismelor vii, biosinteza lor se realizează în două etape:

1. TRANSCRIPȚIA: procesul de copiere a informației genetice dintr-o secvența de

nucleotide în alta, procese care se realizează cu ajutorul enzimei ARN polimeraza (se
copiază informația dintr-o catena a ADN-ului în ARNm.).

Transcripția reprezintă sinteza unei catene de ARNm complementară cu catena de

ADN matrița, reacție catalizată de enzima ARN polimeraza.

La procariote, se copiază informația genetică din mai multe gene și, ca urmare, se
sintetizează concomitent mai multe proteine de care are nevoie celula la un moment dat.
La eucariote, se copiaza informația genetică a unei singure gene, sintetizându-se o
singură catena polipeptidica (proteină).

2. TRANSLAȚIA: procesul de decodificare (traducere) a informației genetice din

secvența de nucleotide a ARNm în secvența de aminoacizi din catena polipeptidica.

Poate fi împărțit în 3 etape:

a. faza de inițiere a sintezei proteice.

b. formarea și elongarea catenei polipeptidice

c. etapa terminării sintezei proteice

Unitățile de codificare se numesc codoni; totalitatea codonilor formează codul genetic

care reprezintă corespondența dintre nucleotidele din ADN-ul sau ARNm și secvența
aminoacizilor în molecula proteică

Codonul este alcătuit din 3 nucleotide alăturate, codul genetic reprezentând 64 de

codoni.

Caracteristicile codului genetic:

 degenerat: mai mulți codoni codifică sinteza aceluiași aminoacid;
 fără virgule: între 2 codoni vecini nu există spatii libere, citirea informației
genetice se face continuu
 nesuprapus: 2 codoni vecini nu au nucleotide commune
 universal: de la cele mai simple organisme până la cele mai complexe, aceeași
codoni codifică sinteza aceluiași aminoacid