Funcțiile acizilor nucleici

Funcțiile acizilor nucleici sunt:

• Funcția autocatalitică – reprezentată de

replicarea ADN-ului = sinteza ADN
• Funcția heterocatalitică – reprezentată de
sinteza proteinelor care are loc în două etape:
transcripție și translație
 Dogma centrală a geneticii

Conform dogmei centrale a

geneticii, informația genetică
se reproduce prin replicație și
este decodificată într-o
proteină specifică prin
procesul de transcriere
(transcripție) și traducere
(translație).
 Funcția autocatalitică
Replicația ADN
• Replicația sau sinteza ADN are loc în interfaza ciclului celular, în perioada S sau
de sinteză, când are loc dublarea cantității de ADN
• Are loc în prezența unui bogat echipament enzimatic, enzima principală care
asigură legarea dezoxiribonucleotidelor este ADN polimeraza
 1. Funcția autocatalitică
Replicația ADN
• Replicația ADN se realizează după modelul
semiconservativ
• Conform acestui model are loc ruperea
legăturilor de hidrogen ale ADN bicatenar,
fiecare catenă servind apoi ca model
(matriță) pentru sinteza unei catene noi,
complementare
• În urma replicației, dintr-o moleculă de ADN
vor rezulta 2 molecule de ADN, fiecare
având o catenă veche și una nou sintetizată
• Replicația după modelul semiconservativ
asigură transmiterea cu fidelitate a
informației genetice din molecula de ADN-
mamă spre cele 2 catene fiice.
• Au fost propuse și alte modele de replicație:
conservativ și dispersativ
 2. Funcția heterocatalitică
• Constă în sinteza proteinelor
Proteinele sunt macromolecule polipeptidice alcătuite din AA prin
polimerizare.
- Proteinele cuprind 20 de tipuri de AA
- Sunt foarte variate, variabilitatea lor fiind derminată de:
- Numărul și succesiunea AA dintr-o catenă
- Nr catenelor polipeptidice și structura acestora
- Rolul fiziologic îndeplinit, proteinele având rol plastic, structural și
funcțional
- Sinteza proteinelor se desfășoară în două etape: transcripție și translație
Organismele procariote (bacterii, cianobacterii) nu au meterial genetic
delimitat de membrană proprie, drept urmare, atât transcripția, cât și
translația au loc în citoplasmă.
Organismele eucariote (protiste, plante, animale, fungi) prezintă materialul
genetic delimitat de membrană nucleară, iar la aceste organisme transcripția
are loc în nucleu, iar translația are loc în citoplasmă, la nivelul ribozomilor
 A. Transcripția

Transcripția este procesul prin care are loc copierea

informației genetice dintr-o moleculă de ADN într-o
moleculă de ARN mesager.
Prin transcripție are loc copierea informației genetice
de pe o singură catenă de ADN, în prezența enzimei ARN
polimeraza care realizează transcripția pe catena 5’->3’
Transcripția se realizează în 3 etape:
• Faza de inițiere
• Faza de alungire
• Faza de încheiere
Faza de inițiere
• ARN polimeraza activată de factorul sigma se atașează la nivelul
promotorului și are loc inițierea transcripției
• Promotorul este o secvență de aproximativ 50 nucleotide, fiind
situat în fața genelor și marchează locul de inițiere a transcripției
• Factorul σ are rol în recunoașterea promotorului și inițierea corectă
a transcripției
Faza de alungire
• Alungirea catenei de ARNm se realizează prin formarea de legături
fosfodiesterice între ribonucleotidele care se atașează pe baza
complementarității de catena de ADN, care este copiată sau
transcrisă
• Alungirea catenei de ARNm se realizează pe direcția 5’->3’
Faza de încheiere
• Încheierea transcripției are loc fie în mod direct, în momentul în
care ARN polimeraza va întâlni codonul stop și se va desprinde de
catena transcrisă, fie în mod indirect prin intervenția unui factor
proteic = factor de terminare
 Diferențe între transcripția ARNm la procariote și eucariote

Transcripția le procariote Transcripția la eucariote

- Are loc în citoplasmă - Are loc în nucleu

- Are loc transcripția mai multor gene - Are loc transcripția unei singure gene

- ARNm rezultat conține atât zone

- ARNm rezultat este activ și participă informaționale (EXONI), cât și zone
imediat la procesul de translație noninformaționale = (INTRONI) și se
numește ARN precursor-premesager

- ARN este inactiv și va suferi mai întâi un

proces de maturare
- Maturarea constă în eliminarea zonelor
noninformaționale și asamblarea zonelor
informaționale
- ARNm matur este activ și va participa apoi
la translație
Obs.: Lungimea ARNm matur este mai mică decât a celui
precursor.
Obs.:ARNm matur are doar exoni, iar ARN m precursor are exoni
și introni
 Codul genetic
• Codul genetic cuprinde totalitatea codonilor, cei 64 de codoni.
• Codul genetic stabilește relația dintre secvența de nucleotide din
azicii nucleici și secvența de AA din structura proteinelor
• Codul genetic reprezintă o secvență de 3 nucleotide din structura
ARNm care codifică un AA
 Codul genetic

• conține: - 61 codoni sens - codifică un AA

- 3 codoni nonsens (stop) – marchează sfârșitul informației
genetice: UAA, UGA, UAG
• din cei 61 de codoni sens, 2 codoni sunt codoni de inițiere – AUG
(codifică metionina), GUG (codifică valina)
• Codul genetic este :
- universal: în toată lumea vie același codon codifică același AA
- fără virgule: între 2 codoni succesivi nu există „semne de punctuație”
reprezentate de nucleotide fără sens; citirea informației se face continuu
- nesuprapus: doi codoni succesivi nu au nucleotide în comun
- degenerat (redundant): deoarece sunt 61 codoni sens care codifică cei
20AA, vor exista AA codificați de mai mulți codoni sinonimi
- ambiguu: un codon poate codifica mai mulți AA
Ex: la procariote, codonul GUG aflat la începutul ARNm codifică
metionina, iar dacă este în interiorul mesajului, de-a lungul ARNm, codifică
valina
 B. Translația

• este a doua etapă a sintezei proteice care are loc în citoplasmă, la

nivelul ribozomilor
• este procesul prin care are loc decodificarea informației genetice,
traducerea succesiunii de nucleotide ale ARNm într-o succesiune
de AA din structura proteinei
• Are loc în 3 etape:
- etapa de inițiere
- etapa de alungire a catenei polipeptidice
- etapa de încheiere
Etapa de inițiere
1. Are loc activarea AA și legarea lor de ARNt
• Aceste procese sunt catalizate de enzima aminoacil sintetaza conform ecuațiilor
chimice
AA + ATP -> AA-AMP + P-P
AA-AMP + ARN t-> AA-ARNt + AMP
2. Are loc formarea unui complex de inițiere format prin atașarea subunității mici a
ribozomului de ARNm și a ARNt care transportă AA metionină
• Formarea complexului se încheie prin atașarea subunității mari a ribozomului și
transferarea ARNt inițiator în situsul peptidil al ribozomului, situsul aminoacil
rămânând liber
Etapa alungire a catenei polipeptidice
• Se realizează prin adăugarea AA unul câte unul, între care se vor
forma legături peptidice
• Atașarea se face conform citirii mesajului, codon cu codon și prin
mișcarea ribozomului și a ARNm
• Citirea mesajului genetic are loc pe direcția 5’->3’, iar formarea
legăturilor peptidice este catalizată de enzima peptidilpolimeraza
Etapa încheiere
• Se produce în prezența unui factor de încheiere (eliberare) care se leagă de
codonul stop
• Acest factor va determina hidroliza catenei polipeptidice și eliberarea
acesteia din situsul peptidil
• Are loc, de asemenea, dezintegrarea enzimatică a ribozomului şi a ARNm
Obs.: La eucariote, aceeași moleculă de ARNm trece succesiv prin mai mulți
ribozomi (polizomi) și pe baza ei se formează mai multe exemplare de aceleași
catene polipeptidice