FUNCȚIILE MATERIALULUI GENETIC

I. FUNCȚIA AUTOCATALITICĂ a materialului genetic se manifestă în

timpul interfazei și anume în perioada S și se finalizează cu dublarea cantității de
ADN
După interfază urmează diviziunea celulară care poate fi:
a. Mitotică în urma căreia rezultă celule somatice cu garnitură dublă de
cromozomi;
b. Meiotică în urma căreia rezultăcelule gametice (ovul, spermatozoid) cu garnitură
simplă de cromozomi.

II. FUNCȚIA HETEROCATALITICĂ constă în faptul că materialul genetic

are capacitatea de a determina sinteze specifice de proteine , cu o anumită secvență
de aminoacizi.
Informația genetică din ADN (genotipul), organizată în gene, se exprimă
fenotipic prin intermediul proteinelor.
Proteinele sunt macromolecule formate din aminoacizi, fiind polimeri ai
aminoacizilor.
Polimerizarea aminoacizilor are loc la nivelul ribozomilor prin formarea de
legături peptidice între gruparea carboxil a unui aminoacid și gruparea amino a
altui aminoacid.
Proteinele au rol structural (intră în structura celulară) sau funcțional
( enzime, hormoni, anticorpi).

TRANSCRIPȚIA are loc sub acțiunea enzimei ARN-polimeraza și constă în

copierea informației de pe un fragment din catena 3-5 a ADN-ului sub forma unei
molecule de ARNm. Procesul de transcripție are 3 faze:
1. Faza de inițiere - enzima ARN-polimeraza , activată de un factor specific, se
asociază de o secvență din ADN=PROMOTOR.
2. Faza de elongare – alungirea catenei de ARNm prin formarea legăturilor
fosfodiesterice între ribonucleotidele care se succed complementar cu nucleotidele
din ADN. De pe ADN se copiază atât secvențe informaționale = EXONI, cât și
secvențe noninformaționale = INTRONI.
3. Faza de încheiere cu ajutorul unui codon ,,STOP” ori printr-un factor de
terminare. Rezultă ARNm precursor care este supus unui proces de maturare, în
nucleu, prin eliminarea intronilor. Rezultă ARNm matur care iese din nucleu și
ajunge la RIBOZOMI , unde are loc translația.
La procariote se copie se copiază informația genetică de pe mai multe gene
succesive = mai multe proteine.
La eucariote se copiază informația genetică de pe o singură genă = o singură
proteină.

TRANSLAȚIA
- traducerea unei secvențe de nucleotide din ARNm într-o secvență de
aminoacizi din catena polipeptidică.
- decodificarea informației din ARNm și sinteza unei molecule proteice.
Translația are trei faze:
1. ARN m atrage cele două subunități ale ribozomilor. La eucariote ARN-ul
începe cu AUG,care corespunde metioninei. Primul aminoacid al proteinei
va fi metionina, care ulterior va fi îndepărtată.
2. Pregătirea aminoacizilor în citoplasmă:
a. Activarea aminoacizilor prin legarea lor de ATP ( sub acțiunea enzimei
aminoacil-sintetaza).
b. Aminoacizii activați se leagă de ARNt, care conțin anticodonii
aminoacizilor respectivi (sub acțiunea enzimei aminoacil-sintetaza).
 3. Sinteza propriu-zisă a proteinei presupune trecerea ARNm printre
subunitățile ribozomului , codon după codon, până la codonul STOP .
Informația este tradusă din limbajul polinucleotic în limbaj polipeptidic și se
formează legăturile peptidice dintre aminoacizi sub acțiunea enzimei peptid –
polimeraza.
Când se ajunge la codonul ,,STOP” se termină sinteza proteică : catena
polipeptidică se desprinde de ribozom, cele două subunități ale ribozomilor se
distanțează, ARNm va fi degradat, moleculele de .ARNt și ARNr sunt reutilizate