​ Realismul

Termenul este folosit pentru prima oară în anul 1798 de către scriitorul german
Fr.Schiller, denumind o atitudine în creația sau teoria literară având ca principiu de bază
reflectarea realității în datele ei esențiale, veridice, fiind opus idealizării și fanteziei. din
acest punct de vedere realismul nu trimite la o anumită perioadă istorică, putând fi aplicat
creațiilor artistice din toate timpurile
- viziune estetică cristalizată abia în 1850, în mediul pictorilor;
★ Manifeste literare:
- în literatură, termenul capătă notorietate în 1856: revista Le realisme, urmată, în 1857, de
o culegere de articole Realismul a lui și Champfleury;
-” teoria oglindirii” promovată de Stendhal: “ un roman e ca o oglindă purtată de-a lungul unui
drum bătut de multă lume”, o oglindă pe care o porți de-a lungul unui drum și care reflectă
atât noroiul, cât și frumusețea acestuia;
- Prefața la Comedia umană(1842), Balzac:” literatura e o oglindă completă a moravurilor
sociale”;

Trăsături:

- ​reprezentarea veridică a realității​, surprinsă obiectiv ca într-o oglindă;

- interes pentru aspecte ale societății burgheze a vremii, pentru moravurile unei epoci,
pentru influența mediului asupra individului;
-​ teme: averea, moștenirea, familie, parvenirea;
- ​obiectivitatea​ perspectivei narative, narator obiectiv, omniscient, omniprezent, detașat;
Flaubert:”​ artistul trebuie să fie pentru opera sa ceea ce este Dumnezeu pentru
Creație; să fi simțit pretutindeni, dar niciodată văzut.”(​ veridicitate);
- impersonal și sobru, pe care Stendhal, de exemplu, îl dorea a fi cât mai aproape de cel al
Codului civil;
- interes pentru crearea de​ tipuri ​umane caracteristice societății vremii și mai puțin de
individualități( personaje tipice- reprezentative pentru diferite clase și categorii sociale- în
situații tipice);
- ​diversitate​ tipologică care să” concureze starea civilă”( Balzac);
- se impune ca tipul uman caracteristic parvenitul, iar ca valoare banul sau poziția socială
dobândită prin avere, relații, înșelăciune, căsătorie, moștenire etc.;
- personajul realist se deosebește de omul abstract, desprins din contingent, al clasicismului,
precum și de personajul romantic, visător, orgolios, inadaptabil. ​Personajul realist este”
omul aievea”;
- personajul realist e structurat sufletește în jurul unei​ pasiuni dominante,” la faculte
mâtresse”.​ Are o trăsătură dominantă de caracter. In funcție de această pasiune personajul
se încadrează într-o tipologie:​ tipul avarului, tipul tiranului, tipul arivistului etc.;
- personajul complex, poate fi urmărit în evoluție, deoarece este​ un produs al mediului în
care trăiește și schimbarea mediului va aduce și transformarea personajului: ​“
Descrie-mi vizuina și îți spun cine este animalul care o locuiește.”;
- drept urmare, scriitorii realiști acordă o atenție deosebită descrierii mediului- ​ tehnica
detaliului semnificativ,​ niciodată întâmplător, pentru că are întotdeauna relevanță în
economia textului. Mediul- orașul, care, casele, interioarele, arhitectura,vestimentație,
gesturi- reprezintă o modalitate indirectă de caracterizare a personajelor; pentru Balzac, o
casă este un document sociologic și moral( determinism);
-​observația lucidă și demistificatoare a realității;
- gustul pentru excepțional al romanticilor este înlocuit de căutarea adevărului simplu, a
banalului cotidian;
- procedee specifice: narațiunea cu ​accentul pe intrigă​, tehnici ale ​analizei psihologice
-observația socială și psihologică,monologul interior,stilul indirect liber-, ​stilul simplu, exact,
vizând iluzia vorbirii directe, limbajul fiind utilizat ca mijloc de individualizare a personajelor,
atitudinea critică față de societate-​ caracterul critic, acuzator
-se cultivă cu precădere speciile narative, un loc central ocupându-l​ romanul​, urmat de
schiță și de nuvelă( mai ales cea psihologică) și de speciile dramatice- comedia și drama

Reprezentanți:

în Franța:
Stendhal, ​Roșu și negru, Mănăstirea din Parma
Balzac, ​Comedia umană
Flaubert, ​Doamna Bovary

în Anglia:
Dickens, ​Marile speranțe, David Copperfield

în Rusia:
Dostoievski, ​Frații Karamazov, Crimă și pedeapsă
Tolstoi, ​Război și pace, Anna Karenina
Cehov, dramele ​Pescărușul, Unchiul Vania, Livada de vișini

în literatura română:

Nicolae Filimon, ​Ciocoii vechi și noi

Ioan Slavici,​ La crucea din sat, Budulea Taichii, Mara
Liviu Rebreanu, ​Ion, Răscoala
George Călinescu, ​Cartea nunții, Enigma Otiliei
Marin Preda,​ Moromeții