​ GENUL EPIC

Elemente de naratologie

Viziunea autorului despre lume și ființă: ​ trăirile, sentimentele sunt transmise indirect
prin intermediul acțiunii și a personajelor;
-a ​ cțiunea​ (diegeza)fixată în timp și spațiu, realizată prin intermediul personajelor(
conflictul);
- instanță tipică: ​naratorul;
- prezența ​modurilor de expunere​: ​naratiunea ca principal mod de expunere
- prezența momentelor subiectului;
- proză/ paragrafe
- ​ acțiune= diegeză= istorie= subiect al operei
❖ ​ISTORIE​- ​faptele propriu-zise,ce se povesteste
❖ DISCURS_​- relatarea faptelor

Istorie:​ - ​acțiune( ​subiectul operei și momentele subiectului: expozitiunea,intriga,

desfășurarea acțiunii, punctul culminant, deznodământul);
-​repere spațio- temporale(cronotop),​ ​personajele ​și relațiile dintre ele( conflictul);
-​ conflictul​ - factor important în desfășurarea acțiunii unei opere epice sau dramatice
care constă în​ ciocnirea de interese, fapte, caractere între două personaje sau
grupuri de personaje;
Tipuri de conflict:
★ manifest - ​exterior​= rezultat de ciocnirea de interese între personaje cu
tendințe și concepții diferite;
​-interior​= în conștiința personajului, între tendințe contradictorii;
★ latent= presupune o tensiune interioară sau exterioară nemanifestată, dar
importantă pentru evoluția personajelor și a acțiunii(ex: conflictul latent între
mentalitatea bătrânei și cea a lui Ghiță din nuvela ​Moara cu noroc​, Ioan
Slavici)
Discurs: se referă la : ​narator, perspectivă narativă, viziunea/ focalizare, timpul

​NARATORUL
● După raportarea la universul diegetic:
- narator ​INTRADIEGETIC (​ este în interiorul diegezei : ​narator- personaj​ care
relatează la ​persoana I,​ dar poate fi și narator al unei povești” în ramă” și atunci
folosește persoana a III-a)
și narator ​EXTRADIEGETIC​( privește întâmplările din afară, povestește evenimentele
folosind ​persoana a III- a)
Naratorul auctorial/​ ​HETERODIEGETIC​ ​- da impresia că el a creat povestea și se confundă
cu autorul. Este omniscient și omniprezent;
Naratorul- personaj/​AUTODIEGETIC​ care participă la intâmplări și povestește la persoana I
.El poate fi personaj principal sau secundar;
Narator - martor/​ HOMODIEGETIC ​care asistă la intâmplări, dar nu le influențează;
Narator - colportor​ care nu a participat la intâmplări; el spune o poveste auzită de la
altcineva, poveste pe care o prezintă ca adevărată
● După gradul de cunoaștere:
 - narator ​omniscient​ - care știe totul; domina universul ficțional ca un demiurg(
cunoaște criminalul căutat de toți, pătrunde în gândul personajului, știe ce va urma
etc.)
-narator ​omniprezent​ - care se află peste tot; pătrunde în orice casă,” vede prin zid”;
cunoaște gândurile ascunse ale tuturor personajelor care pentru el au fruntea de
sticlă etc.
- narator ​cu o cunoaștere limitată/uniscient -​ știe tot atât cât unul dintre personaje,
(de obicei este vorba despre protagonist), dacă nu este chiar în situația de narator-
personaj, sau de narator- martor
● după gradul de implicare: narator ​subiectiv( persoana I) ​și narator ​obiectiv(persoana
a II-a);
● după gradul de dezvăluire:
- ​creditabil ​- care spune tot ce știe;
- ​necreditabil ​- care nu spune tot ce știe

Perspectiva narativă​ - cine ne orientează

Tipuri:
- narațiune la persoana a III-a cu narator omniscient, extradiegetic, obiect( auctorială);
- narațiunea la persoana I cu narator intradiegetic, personaj, subiectiv( actoriala).

​Viziunea narativă​ - se referă la raportul dintre narator și personaje

Tipuri:
​“ din spate” (N>P)​; naratorul stie mai mult decât personajul;
-” împreună cu”(N=P​); naratorul știe tot atât cât și personajul;el este și personaj;
-” din afară”(N<P)​; naratorul nu spune tot ce știe, păstrează o discreție controlată; naratorul
știe mai puțin decât personajul

​ ocalizare: ​ cine vorbește, cine vede, cine simte

F
Tipuri:
- INTERNA -​ vorbește naratorul, dar vede, simte personajul; naratorul preia ceea ce
simte personajul;
- ZERO/ 0​ ( corespunde naratorului omniscient);
- EXTERNA -​ naratorul prezintă doar ce vede,aude, fără acces la interioritate

​ RDINEA​: relația dintre timpul istoriei și timpul discursului;

O
Cronologia ​= prezentarea evenimentelor în discurs în aceeași ordine în care sau
produs în diegeză
- în ordinea desfășurării evenimentelor( cronologie lineară);
- prin abateri de la ordine,discursul prezintă evenimentele în altă ordine decât aceea
în care sau produs = ANACRONII ( întoarceri în trecut: ANALEPSE sau anticipări
ale faptelor - numite PROLEPSE)
​Analepsa​ = figură prozastica prin intermediul căreia naratorul relatează
evenimente petrecute ​înainte de începutul povestirii​( Camil Petrescu, Ultima
noapte de dragoste, întâia noapte de război; după primul capitol, intitulat”La
 Piatra Craiului, în munte” - naratorul relatează fapte petrecute cu doi ani și
jumătate în urmă )
Prolepsa = figură prozastică prin intermediul căreia naratorul ​anticipează
evenimente care se vor produce​ în viitor​, în raport cu timpul actului narării ( are
efect de captatio benevolentiae, întreține vie curiozitatea lectorului)

Durată​ - Cât durează evenimentele în istorie și în discurs

procedee:
- ELIPSA - absența din discurs a unor fapte din istorie;
- PAUZA : se referă la descrierea și reflecțiile, comentariile naratorului;
- REZUMATUL/ COMPRIMAREA( evenimente petrecute într-o perioadă mare de
timp sunt povestite pe scurt; timpul discursului este mai mare decât timpul diegetic)
- DILATAREA - a durat puțin, dar este amplu relatat;
- SCENA - timpul istoriei= timpul discursului( cu predilecție în scenele dialogate)

FRECVENTA

INLANTUIRE = tehnica narativă constând în succesiunea secvențelor narative, prin adițiune;

firul narativ se derulează de la cauză la efect - Nicolae Filimon, ​Ciocoii vechi și noi)
ALTERNANTA = tehnică de împletire a două sau mai multe planuri narative, preluată din
cinematografie; adică, se prezintă evenimente dintr-un plan, se trece la alt plan, apoi se
revine etc.( Liviu Rebreanu, ​Ion​)
INSERTIE = povestirea în povestire, povestirea în ramă, “roman a tiroir”( Mihail
Sadoveanu,​ Hanul Ancuței)​