Romanul realist in secolul al XIX-lea

Realismul reprezinta o atitudine fata de lumea sociala in mijlocul caruia s-a

dezvoltat.Apogeul civilizatiei burgheze,afirmarea unor idealuri pragmatice au
detreminat crearea unei literaturi al carei crez era,in primul rand antiburghez si
antifilistin.Societatea isi dezvaluia adevaratele trasaturi,morala ei,relatiile dintre
diversele grupuri de indivizi.
Realismul este mai putin o scoala cat o reactive globala a sensibilitatii si a ratiunii
care,abia mai tarziu isi va contura o doctrina estetica proprie.
Balzac constata ca in roman, “toate combinatiile posibile par epuizate..toate
situatiile sunt obosite”.Cum s ar putea inprospata genul?”Autotul crede in mod
ferm ca numai amanuntele vor constitui de acum inainte meritul lucrarilor
impropiu numite romane”.Aceste amanunte urmai sa fie imprumutate din
realitatea contemporana.Straine autorului,ele ii sunt infatisate risipite in timp,in
spatii,intr o lume exterioara.Din aceasta combinare a detaliilor se va constitui
“drama complete”,armature intrinseca a viitorului roman.In viziunea lui
Balzac,pasiunea si interesul sunt cei doi poli ai existentei morale a umanitiatii.
Balzac voia sa scrie “o istorie a moravurilor din vremea lui”.
Autorul Comediei umane nu limita rostul romanului la o simpla reflectare a lumii
exterioare;participarea scriitorului era,pentru el,decisava in procesul de
reprezentarea a realitatii.
Romancierul avea sa zugraveasca foarte arare binele si mult mai adesea raul
pentru ca patima omeneasca asupra careia el se apleca este,in sine,un rau.Dar
aceasta imagine a raului trebuia indreptate de infatisarea vitutilor umane;din
acest effect permanent al contrastelor” va iesi lectia morala.”
Cel dintai theoretician al realismului avea sa fie Champfleury.Inca din 1852
Chamfleury expusese principiile realismului .Romancierul era obligat dupa
parerea sa studieze infatisarea exterioara a indivizilor,sa-I scruteze cu luare
aminte,sa le cerceteze ticurile,felul in care isi mobileaza locuinta,si apoiu sa
transcrie aceste documente ferindu-se sa intervina.
Textul pe care istoria culturii din sec. al XIXlea il recunostea ca adevarat “Manifest
al realismului” e semnat de un pictor si anume Gustave Courbet.
Desi,asemnea lui BalzacGustave Flaubert nu si a exous ideile intr o maniera
dogmatica e limpede ca autorul Dnei Bovary a meditate indelung asupra sensului
creatiei litarare;Flaubert s-a opus tendintei de “a transforma literatura intr un
mijloc de afirmare a morale explicite”.
Pricipiile literaturii realiste puteau fi dupa Howells rezumate in doua
notiuni:”Adevar si sanatate morala”.”Realsmul inseana “sanatate
sufletesca”,”aceea de a nu fi nici mai mult nici mai putin decat prelucrarea
materialui de viata in conformitate cu adevarul”(Howells).
Deceniul al saselea al veacului nostru este,categoric,cel in care realism capata
drept de cetate in proza si in critica universala.Data aparitiei realismului
este.precum se stie,controversata,ea stabilindu-se in functie de intelesul acordat
acestei notiuni estetice. Atata vreme cat Stendhal si Balzac sunt socotiti “scriitoti
de tranzitie” pentru ca “ei nu au aderat in chip manifest la o pozitie
antiromantica”facandu-se,astfel,apel la vechea teorie a “realismului ca atitudini
polemica” e de la sine inteles ca istoria realismului e supusa unei importante
modificari..
Definirea conceptului a intampinat,deci,de-a lungul deceniilor,dificultati
numeroase.Champfleury avea dreptate sa souna:”Cuvantul “relism” este unul din
acei termini echivoci care se preteaza la oroce fel de intrebuintare”.Vom spune ca
realismul reprezinta,in secolul al XIX-lea o directive estetica,ilustrata divers de
sciitori si de artisti,directia care-si propunea sa lege arta de viata. Esentialul
era,pentru acesti creatori,reprezentarea exacta,scientist a existentei oamenilor
contemporani si indeseobi a celor umili. Si daca realismul “integral “ cerea
artistului sa adopte o absoluta obiectivitate,o totala abstragere a propriilor
sentimente,”ignorand ideile de bine si de rau,de frumos si de urat “,si sa si
insuseasca “impartialitatea omului de stiinta” e foarte limpede ca aceste nazuinte
nu au putut fi implinite intru totul.
Realismul s a nascut nu dintr o hotarare a catorva scriitori sau artisti ci,asa cum s
a subliniat adesea e rezultattul unei intregi atmosphere spiritual si sociale din anii
mijlocului de veac in preajma marilor evolutii de la 1848.
Genurile literare realiste
Programul realismului cuprinde un principiu comun tuturor scriitorilor:aproape
pentru toti substanta epica era constituita de evenimentele contemporane si de
comportarea unor tipuri caracteristice societatii vremii.
Realismul nu inseamna limitarea la un anumit tip de subiecte si implicit de
personaje.Romanul realist a sesizat,de foarte multe ori,in comportatea unui
singur individ insusirile sau metehnele unei intregi asemenea
categorii.Comportarea pers,e mai complexa. Batranul Grandet nu e un avar care
sa starneasca rasul;dar patima care-I stapaneste conducand la desnodaminte
tragice pt ei sau pt cei din preajma a ingaduit istoricilor literari sa distinga cateva
tipuri fundamentale in multimea pers.care populeaza pag. romanelor realiste.
Realismul critic
Ideologia literara a realismui functionand in campul general al sec al XIX lea s a
constituit ca doctrina cvasi unitara prin convergenta unor deziderate individuale
cat si a unor imperative obiective ale epocii. Noile preocupari ale artistului : in
fata marilor rasturnari din afara el este aproape obligat sa se depaseasca,sa treaca
de la subiectivismul romantic la obiectivismul realis;de la panda crispate a Eului la
observarea detasata a Realului ; de la marile intreberi metafizice la constatarea
modesta a cotidianului.Epoca titanilor este inlocuita cu cea a omului standard
eroul reprezentativ cu anonimul tipic..
Cu alte cuvinte,realismul inseamna o inevitabila dubla perspectiva asupra
lumii:afirtmare si negare a ei,in functie de insasi dubla structura de valori a
acesteia. Oricum insa,exista un singur mit central,Realul,si doar semnul de
evocare variaza pozitiv sau negative.Acceptarea si atacarea lumii burgheze de
catre scriitorul realist inseamna un process unic dar cuy doua fatete,correlate.