Realismul reprezinta o atitudine fata de lumea sociala in mijlocul caruia s-a
dezvoltat.Apogeul civilizatiei burgheze,afirmarea unor idealuri pragmatice au detreminat crearea unei literaturi al carei crez era,in primul rand antiburghez si antifilistin.Societatea isi dezvaluia adevaratele trasaturi,morala ei,relatiile dintre diversele grupuri de indivizi. Realismul este mai putin o scoala cat o reactive globala a sensibilitatii si a ratiunii care,abia mai tarziu isi va contura o doctrina estetica proprie. Balzac constata ca in roman, “toate combinatiile posibile par epuizate..toate situatiile sunt obosite”.Cum s ar putea inprospata genul?”Autotul crede in mod ferm ca numai amanuntele vor constitui de acum inainte meritul lucrarilor impropiu numite romane”.Aceste amanunte urmai sa fie imprumutate din realitatea contemporana.Straine autorului,ele ii sunt infatisate risipite in timp,in spatii,intr o lume exterioara.Din aceasta combinare a detaliilor se va constitui “drama complete”,armature intrinseca a viitorului roman.In viziunea lui Balzac,pasiunea si interesul sunt cei doi poli ai existentei morale a umanitiatii. Balzac voia sa scrie “o istorie a moravurilor din vremea lui”. Autorul Comediei umane nu limita rostul romanului la o simpla reflectare a lumii exterioare;participarea scriitorului era,pentru el,decisava in procesul de reprezentarea a realitatii. Romancierul avea sa zugraveasca foarte arare binele si mult mai adesea raul pentru ca patima omeneasca asupra careia el se apleca este,in sine,un rau.Dar aceasta imagine a raului trebuia indreptate de infatisarea vitutilor umane;din acest effect permanent al contrastelor” va iesi lectia morala.” Cel dintai theoretician al realismului avea sa fie Champfleury.Inca din 1852 Chamfleury expusese principiile realismului .Romancierul era obligat dupa parerea sa studieze infatisarea exterioara a indivizilor,sa-I scruteze cu luare aminte,sa le cerceteze ticurile,felul in care isi mobileaza locuinta,si apoiu sa transcrie aceste documente ferindu-se sa intervina. Textul pe care istoria culturii din sec. al XIXlea il recunostea ca adevarat “Manifest al realismului” e semnat de un pictor si anume Gustave Courbet. Desi,asemnea lui BalzacGustave Flaubert nu si a exous ideile intr o maniera dogmatica e limpede ca autorul Dnei Bovary a meditate indelung asupra sensului creatiei litarare;Flaubert s-a opus tendintei de “a transforma literatura intr un mijloc de afirmare a morale explicite”. Pricipiile literaturii realiste puteau fi dupa Howells rezumate in doua notiuni:”Adevar si sanatate morala”.”Realsmul inseana “sanatate sufletesca”,”aceea de a nu fi nici mai mult nici mai putin decat prelucrarea materialui de viata in conformitate cu adevarul”(Howells). Deceniul al saselea al veacului nostru este,categoric,cel in care realism capata drept de cetate in proza si in critica universala.Data aparitiei realismului este.precum se stie,controversata,ea stabilindu-se in functie de intelesul acordat acestei notiuni estetice. Atata vreme cat Stendhal si Balzac sunt socotiti “scriitoti de tranzitie” pentru ca “ei nu au aderat in chip manifest la o pozitie antiromantica”facandu-se,astfel,apel la vechea teorie a “realismului ca atitudini polemica” e de la sine inteles ca istoria realismului e supusa unei importante modificari.. Definirea conceptului a intampinat,deci,de-a lungul deceniilor,dificultati numeroase.Champfleury avea dreptate sa souna:”Cuvantul “relism” este unul din acei termini echivoci care se preteaza la oroce fel de intrebuintare”.Vom spune ca realismul reprezinta,in secolul al XIX-lea o directive estetica,ilustrata divers de sciitori si de artisti,directia care-si propunea sa lege arta de viata. Esentialul era,pentru acesti creatori,reprezentarea exacta,scientist a existentei oamenilor contemporani si indeseobi a celor umili. Si daca realismul “integral “ cerea artistului sa adopte o absoluta obiectivitate,o totala abstragere a propriilor sentimente,”ignorand ideile de bine si de rau,de frumos si de urat “,si sa si insuseasca “impartialitatea omului de stiinta” e foarte limpede ca aceste nazuinte nu au putut fi implinite intru totul. Realismul s a nascut nu dintr o hotarare a catorva scriitori sau artisti ci,asa cum s a subliniat adesea e rezultattul unei intregi atmosphere spiritual si sociale din anii mijlocului de veac in preajma marilor evolutii de la 1848. Genurile literare realiste Programul realismului cuprinde un principiu comun tuturor scriitorilor:aproape pentru toti substanta epica era constituita de evenimentele contemporane si de comportarea unor tipuri caracteristice societatii vremii. Realismul nu inseamna limitarea la un anumit tip de subiecte si implicit de personaje.Romanul realist a sesizat,de foarte multe ori,in comportatea unui singur individ insusirile sau metehnele unei intregi asemenea categorii.Comportarea pers,e mai complexa. Batranul Grandet nu e un avar care sa starneasca rasul;dar patima care-I stapaneste conducand la desnodaminte tragice pt ei sau pt cei din preajma a ingaduit istoricilor literari sa distinga cateva tipuri fundamentale in multimea pers.care populeaza pag. romanelor realiste. Realismul critic Ideologia literara a realismui functionand in campul general al sec al XIX lea s a constituit ca doctrina cvasi unitara prin convergenta unor deziderate individuale cat si a unor imperative obiective ale epocii. Noile preocupari ale artistului : in fata marilor rasturnari din afara el este aproape obligat sa se depaseasca,sa treaca de la subiectivismul romantic la obiectivismul realis;de la panda crispate a Eului la observarea detasata a Realului ; de la marile intreberi metafizice la constatarea modesta a cotidianului.Epoca titanilor este inlocuita cu cea a omului standard eroul reprezentativ cu anonimul tipic.. Cu alte cuvinte,realismul inseamna o inevitabila dubla perspectiva asupra lumii:afirtmare si negare a ei,in functie de insasi dubla structura de valori a acesteia. Oricum insa,exista un singur mit central,Realul,si doar semnul de evocare variaza pozitiv sau negative.Acceptarea si atacarea lumii burgheze de catre scriitorul realist inseamna un process unic dar cuy doua fatete,correlate.