Unitatea de învăţare Nr.

3
Secolele XVIII, XIX-lea. Iluminismul. Romantismul. Postromantismul.

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3

3.1 Sintetizarea principalelor trăsături ale iluminismului.
3.2 Diferențierea tipurilor de romantism: Romantismul Inalt vs. Romantismul Biedermeier.
3.3 Diferentierea modelelor postromantice.
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 1 Test de
Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 1 sunt: Studiu d
3.1 Sintetizarea principalelor trăsături ale iluminismului.
3.2 Diferențierea tipurilor de romantism: Romantismul Inalt vs. Romantismul
Biedermeier.

3.1 Sintetizarea principalelor trăsături ale iluminismului 3.2. Diferențierea tipur

Conceptul de Pentru reflecţia despre literatură, secolul al XVIII-lea inaugurează începuturile
lume posibilă corpusului teoretic modern. Pentru filosofie şi ştiinţele sociale, secolul al XVIII-lea
Aici cuvinte T
marchează începuturile paradigmei moderne de gândire. la sfârşi
cheie
Preocuparea pentru filosofie, astronomie - teoria Kant-Laplace - descoperirea care dub
civilizaţiilor îndepărtate, dar şi redescoperirea omului ca individualitate au din urm
îndreptăţit afirmaţiile care considerau secolului al XVIII-lea baza conştiinţei romană,
europene moderne. lingvisti
Una dintre teoriile filosofice care au apărut atunci a schimbat concepţia despre raţionalu
literatură şi a permis definirea literaturii ca produs exclusiv al imaginaţiei termenu
teoria lumilor posibile formulată de Leibniz. desemna
!!! În Poetici occidentale, Lubomír Doležel observa că reformularea relaţiei Shakesp
dintre artă (literatură) şi lume în secolul al XVIII-lea se regăseşte în „ontologia
Cum se Termenu
deosebit de originală a lui Leibniz, şi anume doctrina lumilor posibile (...). Este … desemne
realizează
vrednic de atenţie faptul că Leibniz însuşi - în contextul unei discuţii filosofice- literatur
a sugerat utilizarea operelor literare ca exemple de lumi posibile: «Nimeni nu merit de
poate nega faptul că romanele, precum cele ale Domnişoarei de Scudéry sau care, în
Octavia sunt posibile». În acelaşi timp, Leibniz a postulat existenţa unei pe redes
distincţii fine între domeniile ficţiunilor literare şi lumea actuală: «Nu se poate pentru e
contesta faptul că multe povestiri, în special cele pe care le numim romane, pot distincţi
fi acceptate ca posibile, chiar dacă ele nu au loc efectiv în această secvenţă din culturii
univers pe care Dumnezeu a ales-o - decât dacă cineva îşi imaginează că există mitolog
anumite zone poetice în întinderea infinită a spaţiului şi timpului unde putem emblem
să-i vedem perindându-se pe regele Arthur al Marii Britanii, pe Amadis de T
Gaula şi pe legendarul Dietrich din Verona inventat de germani». Cu alte sintagm
cuvinte, Leibniz susţine că ficţiunile sunt lumi posibile şi, ca atare, nu sunt părţi defavoa
ale realităţii. Personaje fictive nu pot fi regăsite nicăieri în lumea reală; ele nu persona
pot coexista cu oameni adevăraţi” (pp. 44-45) frecven
spectac
Se observă că ficţiunea începe să se contureze ca un univers cu legi proprii, care romanti
coexistă cu lumea reală, fără să intre în conflict cu aceasta. Definirea literaturii ca primord
lume posibilă va deschide calea primatului imaginaţiei, care va domina concepţia umane.
romantică despre literatură. R
esenţiale
creator
concept
T
interior, de la social către personal, de la fragment către întreg pe calea intuiţiei,
viziunii. Dacă pentru clasisicism şi iluminism conceptele-cheie rămân Test de
cunoaşterea pe cale logică, construirea graduală a demersului cognitiv, romantismul Studiu d
va explora cunoaşterea întregului nu prin deducţie raţională pe baza fragmentului, ci
prin intuirea întregului.
Una dintre consecinţele celor menţionate mai sus în literatură este asimilarea
autorului cu creatorul; toţi romanticii importanţi au conştiinţa temei creaţiei
fundamentală a operei, de aceea se orientează către cosmogonii - vezi Shelley,
Hölderlin, Eminescu. O altă temă este tentaţia condiţiei supreme a divinităţii
faustianismul (ilustrat de opera cu acelaşi nume de Goethe); în aceste condiţii,
literatura devine sinonimă cu creaţia, percepută ca alteritate a lumii reale.
!!! Reamintiţi-vă definiţia lumilor posibile aşa cum apare în sec. al XVIII-lea,
luând în considerare şi rolul pe care l-a avut autonomizarea domeniului estetic
în perioada romantică. Reţineţi că literatura, ca alte forme de artă, devine În loc deo Am ajun
lume în sine, cu legi proprii. Ea reprezintă însă o lume dependentă de creator.rezumat Vă reco
Pe lângă viziune, un rol important revine imaginaţiei în perioada romantică; unitate ş
„jocul liber al imaginaţiei” este una dintre stereotipiile care desemnează literatura Este tim
din secolul al XIX-lea.
transmit
Există două direcţii importante ale romantismului european, ale căror
trăsături se găsesc ilustrate de profilul literaturii din epoca respectivă: romantismul
german, idealist, înclinat către exaltarea dinamismului creator; în artă acestaLucrare
este de verifica
romantismul coerent, consecvent, care a păstrat nealterată legătura cu filosofia
epocii. Tipologia literară a acestei direcţii propune imaginea poetului izolat - Plecând
literar al turnului de fildeş, tema iubirii neîmpărtăşite - motivul logodnicei strigoi nou afl
preluat din mitologia germanică, tema poetului vizionar. calitativ
astfel şi
A doua direcţie a romantismului european este ilustrată de romantismul ntregul
francez şi de toate celelalte forme de romantism pe care acesta le-a influenţat. Se o înfăţi
poate afirma că există un romantism al lumii romanice, angajat şi orientat către infinitul
social. Aici romantismul a produs o literatură a revoltei; tentaţia de a depăşi limita în Operaţia
sensul apropierii de condiţia divină, specifică romantismului germanic, este înlocuită sunt log
de revolta socială, de deplasarea accentului de pe viaţia personală pe ea socială romanti
explicaț
!!! Criticul Virgil Nemoianu (Îmblânzirea romantismului, 1984, v. ed. rom. 1998
afirmă că Europa romanică şi de sud-est a experimentat aşa-numitul Răspunsurile testel
romantism Biedermaier, o formă epigonică şi imitativă, care a survenit după Vezi ma
anul 1834. Există un decalaj, afirmă criticul, între momentele în care
romantismul german, prima formă de romantism european, s-a răspândit în
celelalte ţări. Romantismul acesta „îmblânzit” este accesibil oricărui tip de
receptor, fără să necesite o conştiinţă a extremelor. Romantismul acesta a
„supravieţuit” în literaturile europene până spre sfârşitul sec. al XIX-lea şi a
contaminat formele literare nou apărute. De aceea, majoritatea cercetătorilor
fenomenului literar din sec. al XIX-lea a adoptat, în ultima vreme, termenul Bibliografie
de unitate
post-romantism, cu referire la toate formele literare după 1850(v. simbolism,
decadentism, modernism timpuriu, etc.).
Novalis, Între veghe şi vis, Bucureşti, Univers, 1995, fragmentele 55/p.43, 83/p.57,
88/p.58, 92/p.59, 109/p.63, 265/p.123, 269/p.124, 292/p.128, 340/p.141, 357/p.144,
551/p.212, 552/p.212.

***Arte poetice. Romantismul, Bucureşti, Univers, 1986, pp. 131-140, 144-152,

164-166, 223-230 sau oricare din ediţiile originale Coleridge, Wordsworth.