Testament

de Tudor Arghezi

Tudor Arghezi s-a născut la București pe 21 mai 1880 și a decedat pe 14 iulie 1967
în același oraș.A fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii
românești subinfluența baudelairianismului.
"Testament" de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale
literaturii române din perioada interbelică, alături de "Eu nu strivesc corola de minuni" a lumii
de Lucian Blaga și Joc secunde Ion Barbu. Poezia este așezată în fruntea primului volum
arghezian, Cuvinte potrivite în anul 1927, și are rol de program literar, realizat însă cu
mijloace poetice.
Poezia „Testament” se încadrează în modernism prin estetica urâtului, prin
valorificarea lirică a unor cuvinte și expresii pe care poezia tradițională nu le accepta, prin
asocieri inedite de imagini și prin structură, fiind alcătuită din strofe de dimensiuni inegale.
Arta poetică este o operă literară în care autorul își exprimă propriile convingeri
despre arta literară și despre aspectele esențiale ale acesteia, îşi exprimă în mod direct
concepția despre poezie și despre rolul poetului. La nivelul ideii poetice, aceste poezii sunt
concentrate astfel în jurul a doi termeni: poezia şi poetul. În funcție de termenul dominant,
putem vorbi despre artă poetică clasică (cum este poezia?) sau modernă
(care este relaţia poetului cu lumea şi cu opera sa?).
Tema poeziei Testament este concepția despre artă a lui Arghezi și defineşte
întreaga creație lirică a poetului, în care cuvântul este atotputernic, stăpân absolut al
universului, iar opera literară este rodul harului divin şi al trudei.
Titlul este sugestiv pentru ideea fundamentală a poeziei și ilustrează în sens propriu
faptul că poezia este un "act oficial" întocmit de poet, prin care lasă moştenire urmaşilor
opera sa literară.
Incipitul este o adresare directă, forma negativă a verbului la persoana a Il-a, singular
având rolul de a accentua valoarea deosebită a moștenirii, opera literară, pe care o lasă prin
testament urmaşilor: "Nu-ti voi Plăsa drept bunuri după moarte”. Ca mesager al trudei și
durerii străbunilor, poetul aşează "cartea" la căpătâiul civilizaţiei omeneşti, cu îndemnul de a
respecta acest bun spiritual, asemuind opera cu Biblia.
Limbajul artistic se individualizează prin modalități originale: apar sintagme poetice
aflate în relații de opoziție: veninul/mierea; poetul foloseşte metafore surprinzătoare:
"Dumnezeu de piatră", "cuvinte potrivite": epitetele sunt şi ele unice și originale: "durerea
surdă și amară".
În concluzie, opera literară Testament de Tudor Arghezi este o artă poetică modernă
pentru că poetul devine în concepţia lui Arghezi, un născocitor, iar poezia presupune
meşteşugul, truda creatorului.