-Testament-

de Tudor Arghezi

Reprezentativă pentru viziunea despre lume a lui Tudor Arghezi este poezia ”Testament”, o artă poetică
modernă, plasată în fruntea volumului de versuri ”Cuvinte potrivite”, publicat in anul 1927.

În primul rând, dimensiunea modernistă a textului arghezian se evidențiază tocmai prin caracterul său de
”ars poetica”, poezia înscriindu-se în seria artelor poetice din perioada interbelică, alături de ”Plumb” de George
Bacovia, ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga și ”Joc secund” de Ion Barbu. Așadar, discursul liric
reflectă conceptul de poezie intelectualizată, poezia devenind un act artistic asumat. Spre deosebire de
contemporanii săi însă, viziunea lui Tudor Arghezi se distinge prin modul în care autorul se raportează la
modernitate. În concepția sa, modernitatea nu presupune anularea tradiției, a trecutului, ci asimilarea lor, poezia
modernă obținându-se prin modelarea instrumentarului poetic tradițional: ”Ca fierul cald îmbrățișat în clește”.

În al doilea rând, opera lui Tudor Arghezi se particularizează în contextul modernismului interbelic românesc
prin utilizarea de către scriitor a unui limbaj șocant, rezultat din asocieri inedite de cuvinte: ”Dumnezeu de piatră”. În
plus, autorul optează pentru estetica urâtului, modalitate de creație ce își are punctul de plecare în opera scriitorului
francez Charles Baudelaire, ”Les fleurs du Mal”. Astfel, Arghezi caută să descopere valențe estetice în aspectele urâte
ale realului, rolul său fiind acela de a transforma urâtul din realitate în frumos artistic: ”Din bube, mucegaiuri și
noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi”.

În aceeași ordine de idei, discursul poeziei ”Testament” abordează o tematică specifică artelor poetice
moderne: creația, poiesisul și condiția artistului. Poiesisul este redefinit la Tudor Arghezi. Intenționalitatea actului
artistic este esențializată în versurile: „Ca să schimbam, acum, întâia oară/ Sapa-n condei și brazda-n călimară”.
Aceste versuri reflectă ipostaza artistului care își asumă conștient rolul unui deschizător de drumuri spre
modernitate. Cele două metafore, ”sapa” și ”brazda”, desemnează munca fizică, în vreme ce metaforele ”condei” și
”călimară” devin, în plan discursiv, adevărate sugestii ale muncii intelectuale. Așadar, creatorul arghezian își
identifică propria muncă, poiesisul, cu munca asiduă a țăranilor. Poezia nu mai este doar o expresie a talentului, a
inspirației, ci presupune efort.

Totodată, poezia surprinde condiția artistului care își asumă conștient rolul mesianic, ipostaziindu-se într-o
voce menită a da glas suferinței de veacuri a străbunilor: ”A robilor cu saricile pline/ De osemintele vărsate-n mine”.
Numai astfel artistul poate sa răzbune trecutul zbuciumat, marcat de necunoaștere, al generațiilor trecute.

Nu în ultimul rând, viziunea modernă a autorului se remarcă și la nivelul elementelor de structură, de

compoziție și de limbaj ale textului poetic.

Adevărat element paratextual, titlul anticipează ideea poetică, fiind în strânsă legătură cu mesajul transmis
de text. Acesta este format dintr-un substantiv comun nearticulat, ”testament”, desemnând, în sens denotativ, un
act juridic prin intermediul căruia o persoană îsi formulează dorințele ce urmează a-i fi îndeplinite după moarte. În
sens conotativ, titlul are o valoare spirituală, desemnând ”un nume adunat pe o carte” adică întreaga creație a
artistului. Totodată, se aseamănă cu învățăturile din ”Vechiul Testament” și ”Noul Testament”.

Modernismul de tip eclectic este evidențiat și la nivelul elementelor de prozodie. În acest sens, structurarea
discursului în cinci secvențe inegale ca întindere, cu versurile în care măsura și ritmul variază, reprezintă o trăsătură a
modernității, în vreme ce dispunerea versurilor pe baza unei rime împerecheate reflectă preferința scriitorului
pentru prozodia clasică, tradițională.

În concluzie, poezia ”Testament” de Tudor Arghezi rămâne o creație semnificativă atât pentru viziunea
despre lume a autorului, cât și pentru formele diverse de manifestare a modernismului românesc interbelic.