Testament

de Tudor Arghezi
Modernismul este un curent literar creat ca o reacție împotriva tradiționalismului și
romantismului. Modernismul introduce idei și concepții noi asupra expresiei artistice.
În literatura română Eugen Lovinescu este cel care teoretizeaza acest curent care are la bază
principiul sincronismului, teoria imitației și teoria mutației valorilor esteticii.
Tudor Arghezi introduce în literatura română o tehnică specifică modernistă, estetica urâtului,
concept preluat de la scriitorul francez Baudelaire. Asemenea lui, Arghezi consideră că orice
aspect al realității, frumos sau urât, sublim sau grotesc poate construi material plastic. „Din bube,
mucegaiuri și noroi/ Iscat-am frumuseți și prețuri noi”.
Poezia ”Testament„ de Tudor Arghezi este o poezie programatica, fiind prima poezie din
volumul „Cuvinte potrivite” publicat în anul 1927.
Poemul face parte din seria artelor poetice moderne din perioada interbelică, alături de „Joc
Secund” de Ion Barbu și „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga.
Opera „Testament” este o artă poetică deoarece autorul își exprimă propriile convingeri despre
rolul poeziei și este o artă poetică modernă deoarece regăsim estetica urâtului, specifică liricii
moderne.
Tema exprimă concepția poetului despre artă și rolul acesteia în lume, prezintă creația literară în
ipostaza de meșteșug. Metafora ”Carte„ este motivul central al textului, văzută ca, „Testament
hrisov, cuvinte potrivite, slovă făurită și slovă de foc”
Titlul poeziei are o dublă interpretare, în sensul propriu cuvântul desemnează un act juridic. În
concepție religioasă titlul face trimitere la cele două părți ale Bibliei „Noul Testament” și
„Vechiul Testament”. În sensul conotativ cuvântul devine o moștenire spirituală adresată
urmașilor.
Textul poetic este structurat în șase strofe inegale, grupate în trei secvențe poetice.
Prima secvență este o adresare a eului liric către un fiu spiritual „Nu-ți voi lăsa drept bunuri după
moarte/Decât un nume adunat pe-o carte” Ideea poetică din prima secvență ilustrează trecutul
zbuciumat al strămoșilor care au avut un drum diferit al cunoașterii ”De la străbunii mei până la
tine.../Sute de bătrâni pe brânci„
A doua secvență redă rolul etic, estetic și social al poeziei. Astfel ”sapa„ devine în prezent
„condei” iar „brazda” devine călimară. Creatorul devine un meșteșugar de cuvinte care reușește
să transforme „Graiul lor cu îndemnuri pentru vite” în „cuvinte potrivite”. Prin intermediul
poeziei, trecutul devine sacru, iar poezia capătă o valoare justițială „Am luat cenușa morților din
vatră”.
Ultima secvență reprezintă nașterea poeziei din har și trudă. Poezia nu este doar inspirație „slova
de foc” ci și meșteșug „slova făurită”. Arghezi mărturisind că nu este numai har ci și efort
intelectual „Slova de foc și slova făurită/Împerecheate-n carte se mărită/Ca fierul cald îmbrățișat
în clește”
Consider că opera „Testament” evidențiază faptul că poezia este un proces de modelare a unui
univers de frumusețe și de răzbunare a strămoșilor.
În concluzie, poezia lui Tudor Arghezi este o artă poetică datorită trăsăturilor menționate mai sus,
estetica urâtului, abundența metaforelor și a versurilor inegale care încadrează poemul în
Modernism.