Sunteți pe pagina 1din 7

Aci sosi pe vremuri

de Ion Pillat
– Analiza textului-
 La casa amintirii cu-obloane si pridvor, Introducere: Definiția tradiționalismului(curent
Paienjeni zabrelira si poarta, si zavor. cultural apărut la începutul secolului al XX-lea, care
promovează tradiţia și apără valorile arhaice de pericolul
degradării în contact cu tendințele și valorile moderne;
Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
susține convingerea că literatura trebuie să exprime
De când luptara-n codru si poteri, si haiduc.
specificul național, localizat în lumea rurală; dorința
conservării factorului autohton este justificată prin ideea
În drumul lor spre zare îmbatrânira plopii. că satul tradițional este un reflex al „sufletului etnic”,
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi. producător de cultură și civilizație proprie și refractar la
imitația culturii occidentale, inaderența la civilizația
industrial capitalistă, socotită straină spiritului românesc,
Nerabdator bunicul pândise de la scara
și, în plan literar, aversiunea față de modernismul
Berlina leganata prin lanuri de secara.
„decadent”, văzut ca un import cultural neasimilat.
Publicată în volumul „Pe Argeș în sus” (1923),poezia
Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, si din berlina ”Aci sosi pe vremuri” este o poezie de factură
tradiționalistă, specifică viziunii lui Pillat care „cântă
Sari, subtire, -o fata în larga crinolina. bucuriile simple, savurate în cadrul bucolic al peisajului
natal, satisfacţiile vieţii patriarhale”. (Ovid
Crohmălniceanu)
Privind cu ea sub luna câmpia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.
1. Încadrare într-un curent/ specie.

Iar când deasupra casei ca umbre berze cad, Curent : Poezia se înscrie în tradiționalism prin:
Îi spuse Sburatorul de-un tânar Eliad.
 tema timpului trecător (fugit irreparabile tempus)
 valorificarea trecutului prin procedeul evocării
( casa amintirii, casa părintească, ca un axis mundi
Ea-l asculta tacuta, cu ochi de peruzea... care asigură legătura cu străbunii, trecutul
Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea. legendar)
 utilizarea arhaismelor: peruzea, crinolină
 prezența religiei: clopotul din turnul vechi din sat
Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete
 pitorescul peisajului, armonia tabloului natural
Te vezi aievea numai în stersele portrete.  prozodia clasică

Ca specie, poezia este o meditație nostalgică asupra
trecerii ireversibile a timpului, asociată cu
Te recunosti în ele, dar nu si-n fata ta,
repetabilitatea destinului uman.
Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita...

2.Prezentarea modului în care tema se reflectă în textul


Ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu: poetic studiat, prin comentarea a două imagini/idei
Pe urmele berlinei ,trasura ta statu. poetice

Tema– –Tematica rurală, preferată de tradiționaliști, se


armonizează cu tema iubirii și tema timpului, într-o
Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara. construcție simetrică, de factură clasică.
Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scara.
Viziunea despre lume este una tradiționalistă– specificul
autentic românesc și spiritul țăranului român sunt
Subtire, calci nisipul pe care ea sari. singurele realități generatoare de viață, de opere originale.
În opoziție, mediul urban înstrăinează omul, îl
Cu berzele într-ânsul amurgul se opri...
îndepărtează de adevărata sa natură.

Secvențe:
Si m-ai gasit, zâmbindu-mi, ca prea naiv eram
a. Primele două distihuri(incipitul poeziei) în care, prin
Când ti-am soptit poeme de bunul Francis Jammes.
metafora ”casa amintirii” se face trimitere la imaginea
casei părintești, centru al universului ființei umane, un
Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub luna axis mundi care face legătura între genarații( ”La casa
amintirii cu-obloane si pridvor,/Paienjeni zabrelira si
Si-am spus Balada lunei de Horia Furtuna,
poarta, si zavor.”)

b. Secvența elegiacă (elegia-poezie ce exprimă sentimente


M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist, de tristețe), mai restrânsă, alcătuită din două distihuri, ce
dezvoltă tema timpului trecător, fugit irreparabile
Si ti-am parut romantic si poate simbolist. tempus, care își pune amprenta asupra ființei umane (”Te
recunoști în ele, dar nu și-n fața ta,/Căci trupul tău te uită,
dar tu nu-l poți uita”)

Si cum sedeam... departe, un clopot a sunat.


Tipul de lirism:Comunicarea poetică se realizează în
două registre:
Acelasi clopot poate . în turnul vechi din sat...
 lirismul obiectiv ,în prima secvență a poeziei, în
descrierea poveștii de dragoste a bunicilor, cu
De nunta sau de moarte, în turnul vechi din sat. elemente de narativitate și meditație cu caracter
general-uman
 lirism subiectiv, în a doua parte, unde prezintă
propria poveste, eul liric comunicându-și direct
trăirile și sentimentele, la persoana I, singular și în
meditația asupra trecerii timpului: „m-ai găsit”,
Si cum sedeau... departe, un clopot a sunat,
„ți-am șoptit”, ce lucru straniu…”
De nunta sau de moarte, în turnul vechi din sat.

3. Analiza, la alegere, a două elemente de compoziție și de


limbaj ale textului poetic(titlu, imaginar poetic,motiv
Dar ei, în clipa asta simteau ca-o sa ramâna... poetic,figuri semantice/tropi,elemente de prozodie)
De mult e mort bunicul, bunica e batrâna...
Titlul -Un prim element de structură îl reprezintă titlul
care este unul analitic și fixează cadrul spațio-temporal al
iubirii, prin indici de spațiu și timp- aci”- formă populară
a unui adverb de loc, „pe vremuri”- o locuțiune
adverbială ce exprimă nuanța trecutului, „sosi”- un verb
ce face legătura între trecut și prezent
Incipitul:- fixează, prin intermediul metaforei ”casa
amintirii”, ce face trimitere la imaginea casei părintești,
spațiul rememorării nostalgice a trecutului, un spațiu
mitic, un centru al universului ființei umane. Versul
”Paianjeni zăbreliră și casă și poartă și zăvor” sugerează
trecerea timpului și degradarea, starea de părăsire a casei
părintești.
Compoziția: La nivel formal, poezia conține 19
distihuri și 1 monostih, ce are rolul de leitmotiv, împărțite
în 3 secvențe. 
Relații de simetrie: ”Aci sosi pe vremuri”, de Ion Pillat,
este construită pe principiul simetriei, cele două planuri
temporale, trecutul și prezentul, sunt dispuse succesiv,
ceea ce accentuează idea de repetabilitate a destinului
uman.

Imaginar poetic/figuri semantice

Prima secvență ilustrează iubirea bunicilor. În incipit,


eul liric obiectiv prezintă imaginea casei bunicilor, un
centru al universului (axis mundi) sufletului uman. Deși
acum este părăsită, paianjenii fiind stăpânitorii locurilor,
ea reprezintă un spațiu aparte, de stabilitate pentru ființa
poetului, emanând un mister ce parcă așteaptă să fie
descoperit. Proiecția poveștii de iubire este într-un timp
mitic: „de când luptară-n codru și poteri și haiduc”. Idila
bunicilor se desfășoară după un ritual: sosirea bunicii
care călătorește prin lanul de secară într-o berlină, cu o
talie subțire, îmbrăcată în crinolină, cu ochii de peruzea.
Bunicul este romantic și îi recită poezii din lirica
romantică (Lamartine, Heliade- Rădulescu), atmosfera e
paradiziacă, de un pitoresc accentuat prin imaginile
vizuale („umbrele”, „luna”) sau prin cadrul rural ce
conturează o geografie imaginară, un topos tradițional cu
„lanuri”, „plopi”, „berze”. Peste toate se remarcă
prezența clopotului „din vechiul turn din sat”, un simbol
atemporal al echilibrului, al protecției divine asupra
satului, asupra locuitorilor acestuia în decursul
generațiilor.

Strofele 11-12 din poezie constituie a doua secvență a


poeziei, ea funcționând ca o meditație pe tema trecerii
timpului și ca un liant între povestea trecutului și prezent.
Secvența începe cu o exclamație retorică: „Ce straniu
lucru: vremea!”, o expresie a reflecției autorului asupra
trecerii timpului. Percepția faptului că suntem victime ale
îmbătrânirii se realizează brusc: „deodată pe perete/ Te
vezi aievea numai în ștersele portrete”, singurele obiecte
care consemnează imaginea ființei peste vremuri
rămânând portretele. Această secvență accentuează
caracterul elegiac al poeziei.

Ultima secvență este o confesiune a eului liric, a iubirii


prezente. Scenariul primei părți se repetă construindu-se
pe alocuri pe niște relații de opoziție: trecut/ prezent,
bunica vine în berlină/ iubita în trăsură, iubitul recită din
poeți romantici/ iubitul din simboliști, ochi de peruzea/
ametist. Rămâne acceași casă, aceelași drum, aceelași lan
de secară și imagine a frumuseții femeii. Atmosfera e din
nou romantică, natura e blândă și paradiziacă. Sunetul
clopotului ce veghează momentele importante din viață
este prezent și aici.   Prin reluarea imaginilor din prima
secvență se accentuează ideea tradiționalistă a legăturilor
profunde între generații și a principiului ancorării în
realitățile trecutului.

  Prozodia :Poezia are prozodie tradiționalistă:distihuri cu


rimă împerecheată, ritmul iambic și măsura versurilor de 13-
14 silabe.Singurul vers care îndepărtează oarecum prozodia
de rigorile clasice este versul liber din finalul poemului,ce are
rolul unui epilog.
Concluzie:

Poezia ”Aci sosi pe vremuri”, de Ion Pillat, aparține


literaturii tradiționaliste prin compoziția de factură clasică și
prin abordarea unei tematici specific acestei direcții literare:
universal rural, cadrul natural, nostalgia trecutului, trecerea
implacabilă a timpului.