ȘABLOANE SUB II BAC 

1. Semnificația titlului

2. Tema și viziunea

3. Perspectiva narativă

4. Modalități de construcție a unui personaj

5. Demonstrație apartenența la genul epic

6. Rolul descrierii în textul epic

7. Funcțiile dialogului inserat în textul epic

8. Rolul didascaliilor

9. Apartenența la basm

10.  Apartenența la realism

11.  Mijloace specifice prozei de analiză psihologică

12.  Trăsăturile moderne ale unui text narativ / Trăsăturile romanului modern

13.  Relația dintre mesajul poetic și mijloacele artistice

14.  Apartenența la romantism

15.  Apartenența la simbolism / Tema și viziunea despre lume într-un text poetic bacovian

16.  Apartenența la modernism / Tema și viziunea despre lume într-un text poetic modernist /
blagian

17.  Apartenența la conceptul de artă poetică

18.  Rolul verbelor la condițional-optativ în poezia blagiană

19. Rolul alternanțelor verbale din textul narativ (imperfect + perfect compus)

20.  Rolul modului conjunctiv în organizarea discursului epic

 
1.    ȘABLON - Semnificația titlului 

Paragraf I 

         Tema și viziunea despre lume în textul „X” de Y se configurează atât prin elemente de
metatextualitate (motive literare, ideea poetică centrală), cât și prin elemente de paratextualitate. 

Paragraf II

         La nivel obviu, titlul, element de paratextualitate, sintetizează mesajul central

[exemplificare]. 

         (Dacă este (ne)articulat [exemplificare] / Dacă face parte din câmpul semantic
predominant în poezie [exemplificare])

Paragraf III

         În concluzie, titlul susține tema și viziunea asupra lumii.

2.    ȘABLON - Tema și viziunea 

Paragraf I 

Tema și viziunea despre lume a autorului se configurează atât prin elemente paratextuale
(titlu), cât și prin elemente metatextuale (temă/ conflicte/ imagini artistice).

Paragraf II

         În fragmentul suport dat, preluat din „X” de Y, titlul susține tema [exemplificare].

Paragraf III

         În plus, viziunea despre lume derivă și din imaginile artistice care se axează pe conflictul
interior/exterior [rezumat]. 
/ De asemenea, imaginile artistice sugerează [exemplificare].
 

Paragraf IV

         În concluzie, tema și viziunea despre lume reliefează opțiunea scriitorului realist/
simbolist/ pașoptist/ etc. de a surprinde …

3.    ȘABLON - Perspectiva narativă

Paragraf I 

         Perspectiva narativă este unghiul din care naratorul relatează firul evenimențial. Astfel,
perspectivei narative îi corespunde un punct de vedere și un anumit tip de focalizare în funcție de
raportarea la diegeză/acțiune și personaj.

Paragraf II

În fragmentul preluat din „X” de Y, perspectiva narativă este una (obiectivă/subiectivă),

astfel, naratorul ...(obiectiv, omniscient, omniprezent, demiurgic, heterodiegetic / subiectiv,
homodiegetic, autodiegetic) relatează evenimentele/episodul narativ la persoana ... (I/III)
[detaliere]

Mai mult, în fragmentul dat, focalizarea este … (obiectivă, pdv „dindărăt”, focalizare
externă, 0 / subiectivă pdv „împreună cu”, focalizare internă + tehnica detaliului semnificativ -
veridicitate / analiza psihologică - autenticitate) [exemplificare]

Pagaraf III

         În concluzie, perspectiva narativă x, punctul de vedere y, configurează tema și viziunea

asupra lumii autorului.

4.    ȘABLON - Modalități de construcție a unui personaj 

Paragraf I

         Personajul este o instanță narativă intratextuală supranumită de teoreticianul Roland

Barthes în lucrarea „Gradul 0 al scriiturii”, „ființă de hârtie”, și de E.M. Foster „homofictus”
(„om al ficțiunii”). Modalitățile de construcție a personajului diferă în funcție de tipul de proză
(obiectivă/subiectivă): modalități directe [exemplificare] și indirecte [exemplificare].
 

Paragraf II

         Astfel, în fragmentul preluat din opera „X” de „Y”, personajul central pare a fi Z
deoarece participă la episodul narativ relatat. Statutul social, moral și psihologic al personajului
se conturează prin modalități … [exemplificare]. În plus, o principală trăsătură este …, ce reiese
din … (acțiunea pe care o face, gânduri). De asemenea, personajul Z relaționează cu celelalte
personaje, caracterizându-se printr-un limbaj … (argotic, colocvial ect.).

Paragraf III

         În concluzie, personajul Z este un construct ficțional care ilustrează tema și viziunea
asupra lumii a autorului. 

5.    ȘABLON - Demonstrație apartenența la genul epic 

Paragraf I 

         Genul epic cuprinde totalitatea speciilor literare în care autorul transmite în mod indirect
prin intermediul instanțelor textuale (narator și personaje) stări, senzații, emoții, fapte.

Paragraf II

         Prezentarea a cel puțin două trăsături:

 prezența naratorului, perspectivei narative - exemple de mărci lexico-gramaticale (forme
verbale și pronominale la persoana I/ a III-a)
 prezența personajelor care participă la acțiune [rezumat/caracterizare]
 prezența indicilor spațio-temporali
 moduri de expunere: 
 NARAȚIUNEA +   

·         DIALOGUL 
·         conferă dinamism dramei narative
·         modalitate indirectă de caracterizare a
personajelor prin limba
·         DESCRIEREA       
·         are funcție metatextuală, configurează
cronotopul
·         modalitate indirectă de caracterizare a
personajelor 
  prezența conflictelor interior/exterior 
 tehnici de legare a secvenței narative (înlănțuire, alternanță, inserție)

Paragraf III

         În concluzie, textul dat aparține genului epic.

6.    ȘABLON - Rolul descrierii în textul epic 

Paragraf I 

         Descrierea este modul de expunere ce constă în cturarea contextului spațial temporal, dar
și a personajelor, într-un text epic. Astfel, pasajele descriptive se împletesc în narațiune cu
secvențele dialogale. 

Paragraf II

         Pe de-o parte, în fragmentul preluat din opera „X” de Y, o particularitate a descrierii este
prezența grupurilor nominale - adjectivale (dacă descrierea este statică) sau verbal - adverbiale
(dacă descrierea este dinamică).

         Astfel, fragmentul dat surprinde o descriere de tip 

·         tablou în care naratorul obiectiv/subiectiv conturează cronotopul în care se
derulează acțiunea [exemplificare].
·         portret în care este prezentat personajul central, conturându-se portretul
fizic/moral [exemplificare].

Paragraf III

            De asemenea, se poate observa folosirea figurilor artistice care contribuie la conturarea
descrierii. Spre exemplu, enumerațiile/ epitetele/ comparațiile sugerează [exemplificare].
 Tehnica detaliului semnificativ (dacă este proză realistă) nuanțează contextul/portretul și
conferă veridicitatea textului. 

Paragraf IV
         În concluzie, prezența figurilor de stil, a tehnicii folosite, precum și a grupurilor nominale
- adjectivale/  verbal - adverbiale, conturează descrierea .... . 

7.    ȘABLON - Funcțiile dialogului inserat în textul epic

Paragraf I

         Dialogul este  modul de expunere ce constă în convorbirea directă a două sau mai multe
personaje, de obicei reprezentativ pentru textele dramatice, dar care este inserat ți în textul epic.
Dialogul inserat în textul epic are o dublă funcție metatextuală: pe de-o parte, este o modalitate
de caracterizare indirectă prin limbaj a personajului Z, iar pe de altă parte conferă dinamism
discursului narativ. 

Paragraf II

         Astfel, în fragmentul preluat din opera „X” de Y, funcția principală a dialogului este 
 de a caracteriza personajul z. În acest fel personajele Z și W discută despre … [rezumat],
ilustrându-se portretul morel al lui … . Dialogul susține conflictul exterior și evoluția
acestuia.
 de a dinamiza/fluidiza acțiunea propriu-zisă.

Paragraf III 

         În concluzie, dialogul inserat în textul narativ este tensionat etc. / bazat pe replici
scurte/lungi etc.

8.    ȘABLON - Rolul didascaliilor

Paragraf I 

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor (tragedie, comedie, drama) dedicate reprezentației
pe scenă și având o structură specifică: organizarea pe acte/scene și replici. Didascaliile sunt
intervenții directe ale autorului în text și cu o dublă funcție metatextuală. 
Pe de-o parte, conțin informații referitoare la decor, cronotop, jocul actorilor, care se
identifică cu indicațiile regizorale. 
Pe de altă parte, didascaliile reprezintă o modalitate de caracterizare a personajelor.

 
Paragraf II

         În fragmentul preluat din textul „X” de Y, didascaliile au rolul de a caracteriza

personajele [explicare] / de a contura decorul, portretele, acțiunile actorilor. [explicare]

Paragraf III

         În concluzie, rolul didascaliilor este acela de a reliefa jocul actorilor și viziunea asupra
lumii dramatice.

9.    ȘABLON - Apartenența la basm 

Paragraf I 

         Basmul este specia genului epic, în proză, mai rar în versuri, care prezintă prin
intermediul categoriei estetice a fantasticului și a miraculosului, întâmplări supranaturale la care
participă personaje care au capacitatea de a se antropomorfiza, prezentându-se lupta dintre bine
și rău, ce se termină cu triumful binelui asupra răului. 

Paragraf II

         Într-o primă ordine de idei, structura monotipică specifică basmului se regăsește și în
fragmentul dat, preluat din „X” de Y. Astfel, Fragmentul prezintă (situația inițială/ elementul
care tulbură echilibrul/ proba, finalul etc) [rezumat] / apar formulele specifice (inițiale, mediane,
finale) care au rolul de a … (conferi temporalitate/ atemporalitate, spațialitate, dinamism,
suspans etc).

Paragraf III

         Pe de altă parte, trăsătura specifică basmului este prezența personajelor fantastice care au
capacitatea de a se antropomorfiza [rezumat un episod fantastic+exemple]. Se remarcă utilizarea
motivelor literare specifice, cum ar fi … ce conturează viziunea asupra lumii. 

Paragraf IV

         În concluzie, fragmentul dat întrunește trăsăturile specifice basmului cult/popular prin
relatarea unor întâmplări fantastice puse pe seama unor personaje cu puteri supranaturale. 
10.  ȘABLON - Apartenența la realism 

Paragraf I 

         Realismul este un curent litera care apare la mijlocul secolului al XIX-lea (1830-1880), în
Franța, ca reacție împotriva retorismului romantic, mizând pe legătura dintre artă și realitate.  +
Denumirea a minim două trăsături specifice. 

Paragraf II

Viziunea despre lume este prezentată în maniera ideologiei realiste în fragmentul „X” de Y.
Astfel, se observă prezența unui narator obiectiv, heterodiegetic, demiurg, care narează la
persoana a III-a, și o perspectivă narativă obiectivă, cu focalizare 0 [exemple și pronume la
persoana a III-a]. De exemplu, se conturează o acțiune după principiul cauză-efect [rezumat].

Paragraf III

         Pe de altă parte, naratorul prezintă detaliat …, utilizându-se tehnica detaliului

semnificativ cu scopul de a obține veridicitatea [exemple de pasaje cu detalii].

Paragraf IV

         În concluzie, tema și viziunea despre lume este conturată în manieră realistă.

11.  ȘABLON - Mijloace specifice prozei de analiză psihologică

Paragraf I 

         Prozele de analiză psihologică mizează pe o serie de procedee specifice prin intermediul
cărora se conturează atât viziunea asupra lumii cât și tipul de conflict. Textul citat este o proză
psihologică deoarece prezintă o narațiune la persoana I ce devine pretext pentru confesiunea
naratorului. 

Paragraf II

         În fragmentul preluat din „X” de Y, caracterul analitic psihologic este dat de mijloacele
narative specifice precum introspecția, accentul căzând pe conflictul interior și pe conștiința
problematizantă a personajului narator [rezumat]. Mai mult, scris la persoana I, fragmentul este o
narațiune actorială, o lungă confesiune a personajului narator [exemplificare].

Paragraf III

         În concluzie, fragmentul dat prezintă trăsăturile prozei de analiză psihologică.

12.  ȘABLON - Trăsăturile moderne ale unui text narativ / Trăsăturile romanului modern 

Paragraf I 

         Modernismul este ideologia culturală care apare în Europa Occidentală la începutul
decolului al XX-lea și care cuprinde, în viziunea istoricului literar, Matei Călinescu, în lucrarea
„Cele cinci fețe ale modernității”, mai multe curente, precum avangardismul, futurismul,
constructivismului, cubismul, ce se caracterizează prin inovații tematice, prozodice și culturale,
propuse în raport cu vechile ideologii. 

         Romanul românesc interbelic evoluează într-o atmosferă dominantă de inovații și

emancipare tematică și socială. Astfel, pe fondul modernismului lovinescian se manifestă două
tendințe în proză: romanul subiectiv analitic al autenticității și modernismul clasic fundamentat
pe o conciliere a contrariilor. 

Paragraf II

         O primă trăsătură a prozei moderne este relatarea firului evenimențial la persoana I,
mizând pe prezentarea unui conflict interior trăit de personajul narator. Spre exemplu, personajul
mărturisește pe un ton confesiv … / Pe notația spontană de tip „dicteu automat” personajul își
consemnează trăirile [rezumat].

Paragraf III

         În plus, în fragmentul dat se observă ca tehnică narativă utilizarea introspecției/ fluxului
conștiinței/ memoriei involuntare, prilej cu care naratorul rememorează un eveniment din trecut
care l-a marcat emoțional. 

Paragraf IV
         În concluzie, principalele trăsături ale romanului modern din fragmentul dat sunt tehnicile
narative specifice, tipul de narator și perspectiva narativă.

13.  ȘABLON - Relația dintre mesajul poetic și mijloacele artistice 

Paragraf I

         Viziunea despre lume se configurează în discursul poetic „X” de Y atât prin elemente de
paratextualitate, cât și prin elemente de metatextualitate. Astfel, mesajul (tema) poeziei este
construit/susținut prin figuri de stil și imagini artistice reprezentative pentru viziunea asupra
lumii. 

Paragraf II

         Metafora „x” / Epitetul „y” sugerează … (nostalgie, singurătate, starea de nevroză, criză,
monotonie) [exemplificare]. Câmpul semantic predominant se numește … și susține mesajul …
(eului liric, viziunea romantică/simbolistă/modernistă asupra istoriei/geografiei, spațiului, relației
dintre.. ) [exemplificare].

Paragraf III

         Mai mult, liniile de pauză / punctele de suspensie, mărcile lexico-gramaticale

directe/indirecte ale subiectivității reliefează retorica poetică: … [versuri+exemplificare].

Paragraf IV

         În concluzie, mesajul poetic este transpus prin mijloace stilistice și retorice reprezentative
pentru ideologia/curentul … . 

14.  ȘABLON - Apartenența la romantism 

Paragraf I 

         Romantismul este orientarea ideologică, artistică și literară, care a marcat sfârșitul
secolului al XVIII-LEA, în Germania și Anglia, dezvoltându-se și în celelalte țări europene, cu
precădere în Franța, împotriva raționalismului și clasicismului rigid.  + Denumirea a minim două
trăsături specifice. 
 

Paragraf II

         În primul rând, tema și viziunea asupra lumii în textul „X” de Y, se conturează atât prin
elemente metatextuale (imagini artistice + figuri de stil), cât și prin cele paratextuale (titlu) de
factură romantică. Astfel, tema principală este …, susținută fiind de motivele literare de sorginte
romantică [exemplificare].

Paragraf III

         Pe de altă parte, retorismul romantic se nuanțează prin prezența cu precădere a mărcilor
indirecte ale subiectivității (intonații, exclamații și invocații retorice) [exemplificare].

*Dacă nu sunt elemente indirecte ale subiectivității, folosim directe.

Paragraf IV

         În concluzie, semnificațiile discursului poetic dat conturează viziunea asupra lumii în
manieră romantică.

15.  ȘABLON - Apartenența la simbolism / Tema și viziunea despre lume într-un text poetic
bacovian 

Paragraf I 

         Simbolismul este curentul afirmat la sfârșitul secolului al XIX-lea, care reprezintă atât o
reacție față de infailibilitatea și impersonalitatea parnasianismului, cât și față de obiectivismul și
determinismul naturalist. + Denumirea a minim două trăsături specifice. 

Paragraf II

         Tema și viziunea despre lume se conturează în discursul poetic „X” de Y printr-o serie de
trăsături specifice scriiturii simboliste. Astfel, versul - refren Z are o dublă funcție metatextuală,
conferind, pe de-o parte, simetria discursului liric, iar pe de altă parte, conturând imaginarul
poetic. Prin acest refren, eul liric accentuează starea de angoasă, frică etc, sau chiar „vidul
existențial”. Versul W sugerează/ilustrează o ipostază umană specifică imaginarului poetic
[exemplificare].

 
Paragraf III

         În plus, sinesteziile/ sugestiile (procedee artistice specifice simbolismului) configurează

decorul, toposul - camera, parcul, orașul, cimitirul etc - simbol al alienării, al disoluției materiale
și spirituale [exemplificare].

Paragraf IV

         În concluzie, textul „X” de Y este de factură simbolistă deoarece include procedee
specifice acestei ideologii culturale. / tema și viziunea asupra lumii definesc maniera simbolistă
bacoviană.

16.  ȘABLON - Apartenența la modernism / Tema și viziunea despre lume într-un text
poetic modernist / blagian

Paragraf I 

         Modernismul este ideologia culturală care apare în Europa Occidentală la începutul
decolului al XX-lea și care cuprinde, în viziunea istoricului literar, Matei Călinescu, în lucrarea
„Cele cinci fețe ale modernității”, mai multe curente, precum avangardismul, futurismul,
constructivismului, cubismul, ce se caracterizează prin inovații tematice, prozodice și culturale,
propuse în raport cu vechile ideologii.  + Denumirea a minim două trăsături specifice. 

Paragraf II

         O primă trăsătură reprezentativă pentru modernism în textul poetic „X” de Y, este dată de
inovațiile structurale specifice aceste ideologii culturale: tehnica ingambamentului și ritmul
intuitiv. Astfel, ingambamentul este o tehnică modernă ce constă în scrierea cu majusculă doar a
versului care începe o nouă idee poetică. Scrierea cu minusculă la începutul unor versuri din
poezie sugerează continuitatea ideilor exprimate anterior. În discursul poetic dat, acest procedeu
poetic susține ritmul interior, intuitiv [versuri+exemplificare].

Paragraf III

         Pe de altă parte, expresivitatea (blagiană) de factură modernistă derivă din metaforele
revelatorii ce susțin tema și viziunea asupra lumii. Spre exemplu, metafora revelatoie Z
sugerează … . De asemenea, versurile W ilustrează mesajul poetic central … . 

 
Paragraf IV

         În concluzie, tema și viziunea despre lume se conturează în maniera ideologiei

moderniste, atât prin elemente metatextuale, cât și prin elemente paratextuale. 

17.  ȘABLON - Apartenența la conceptul de artă poetică / ars poetica

Paragraf I 

         Arta poetică este conceptul prin care autorul exprimă crezul poetic, prezentându-se
viziunea proprie asupra actului creației, asupra relației creator-creație, asupra relației creator-
receptor, ce se caracterizează prin intelectualizarea și rafinarea mijloacelor artistice. 

Paragraf II

         Într-o primă ordine de idei, cea mai importantă trăsătură modernistă care susține
caracterul de artă poetică este ambiguitatea limbajului obținută prin asocieri șocante de cuvinte,
construcții oximoronice, metafore insolite. Astfel, în poezia „X” de Y, metaforele … conturează
viziunea autorului asupra tehnicii poetice i a actului creației în sine. Versul Z sugerează opțiunea
pentru … / susține actul creator … [exemplificare].

Paragraf III

         De asemenea, poezia dată este o artă poetică, deoarece prezintă teme și motive literare
specifice acestui concept: cuvântul, slova, stihul, metamorfoza materiei în spirit: …
[exemplificare]. În plus, titlul, element paratextual, sugerează … și susține tema … . 

Paragraf IV

            În concluzie, discursul poetic dat este o ars poetica, ilustrând viziunea lui Arghezi asupra
actului creator.

18.  ȘABLON - Rolul verbelor la condițional-optativ în poezia blagiană

Paragraf I 
         Verbul este unitatea morfologică reprezentativă de obicei pentru textele narative deoarece
conturează firul diegetic (al acțiunii), însă în discursurile poetice, verbul conturează atitudinea
eului liric în raport cu lumea, inoculându-se diferite ipostaze ale vocii poetice.

Paragraf II

         Astfel, în discursul poetic „X” de Y, condițional-optativul marchează … (o dorință,

teama, eul stihial care dorește o altă corporalitate, o acțiune posibilă etc) [exemplificare].

Paragraf III

         Verbele la modul condițional-optativ au funcția de a marca o dorință, o acțiune posibil

realizabilă, astfel că, în poezia blagiană, acest mod verbal marchează o dublă ipostază a eului
liric: eul problematizant și eul reflexiv [exemplificare].

Paragraf IV

         În concluzie, condițional-optativul marchează dorințele arzătoare ale unui eu liric ce

meditează asupra condiției umane în raport cu natura/ iubirea/ arta poetică. 

19.  ȘABLON - Rolul alternanțelor verbale din textul narativ (imperfect + perfect compus)

Paragraf I 

         Verbul este o unitate morfologică reprezentativă pentru textele narative prin intermediul
căreia se conturează firul evenimențial (acțiunea, conflictele). Cele două timpuri verbale,
imperfectul și perfectul compus, sunt specifice textului narativ, deoarece subliniază o retorică
evocatoare. 

Paragraf II

         În fragmentul dat, imperfectul are o funcție metatextuală specifică:

 funcție evocatoare - personajul recuperează prin intermediul procedeului narativ al
retrospecției, întâmplări din trecut [rezumat].
 funcție figurativă/descriptivă (conform clasificării realizate de Tudor Vianu), atunci când
naratorul descrie cronotopul [exemplificare indici spațio-temporali].

 
Paragraf III

         În corelație cu imperfectul, perfectul compus (timp prin excelență narativ), are rolul de a
ilustra o acțiune începută în trecut (caracter descriptiv).

Paragraf IV

         În concluzie, imperfectul și perfectul compus ilustrează caracterul evocator, descriptiv,

ilustrând  arta narativă a prozatorului. 

EXEMPLE

verbe la imperfect: așteptam, făceam, gândeam, simțeam 

verbe la perfect compus: am așteptat, am făcut, am gândit, am simțit 

20.  ȘABLON - Rolul modului conjunctiv în organizarea discursului epic

Paragraf I 

Conjunctivul este modul verbal care face referire la acțiunea dorită, plauzibil împlinită, construit
în paradigmă morfologică cu condițional-optativul. Astfel, în fragmentul preluat din textul „X”
de Y, conjunctivul prezent/perfect marchează un context nostalgic/ personajul Z construiește o
proiecție a … (iubitei, orașului, spațiului idilic, copilăriei etc). 

Paragraf II

         Verbele la conjunctiv [exemple] contribuie la obținerea impresiile de posibilitate, de

potențialitate a unei stări sau a unei situații de viață [rezumat]. Personajul Z se proiectează într-
un spațiu ideal construit cu ajutorul verbelor la conjunctiv [exemple].

Paragraf III

         În concluzie, conjunctivul conturează o dimensiune nostalgică, idilică asupra unui spațiu/
unei ființe/ unui obiect,creând impresia de flux narativ spontan. 

 
EXEMPLE

verbe la conjunctiv: să aștept, să fac, să gândesc, să simt