Rolul notațiilor autorului (al indicațiilor scenice/ sau al didascaliilor)

- în 50 de cuvinte - cel puțin!

Întrebări ajutătoare pentru a rezolva subiectul al II-lea care are o astfel de cerință:
1) Din ce operă face parte fragmentul dat?
2) Care este principalul motiv pentru care autorul (dramaturgul) face aceste notații?
3) Ce tip de didascalii avem?
4) Care sunt (cu citate) și de ce apar didascaliile externe?
5) Care sunt (cu citate) și de ce apar didascaliile interne?

Exemplu de rezolvare a SII/ testului 3 de antrenament dat pentru Examenul de bacalaureat

2020 (subiectul este pe pagina a doua)

Fragmentul dat face parte din opera dramatică Daria, scrisă de Lucian Blaga și
cuprinde o parte din Actul al II-lea, mai exact începutul SCENEI I. Ca orice operă
dramatică și aceasta a fost scrisă cu scopul de a fi reprezentată pe scenă, așadar autorul
dă îndrumări regizorului și actorilor - pe care le numim indicații scenice sau didascalii.
Ele sunt necesare pentru transpunerea textului în spectacol.
În acest fragment apar atât didascalii externe, cât și didascalii interne.
Didascaliile externe - cele referitoare la decor sau la personaje sunt cele mai
numeroase în fragmentul citat. De exemplu, ni se dau date referitoare la decor, pentru
fixarea reperelor spațio-temporale: "aceeași cameră", "o masă de lucru - spre
stânga", "în dreapta, o măsuță cu scaune și canapea, sub un palmier", "tablouri făcute
de-o mână de diletant" (ni se sugerează faptul că avem de-a face cu o familie de
parveniți, care vrea să pară ceea ce nu este - aristocrată), "un orologiu vechi" (epitetul
"vechi" este o subliniere a ideii enunțate anterior). Putem spune așadar că didascaliile
externe nu doar că fixează cadrul spațio-temporal, ci sunt și un mijloc de
caracterizare a personajelor.
Referitor la personaje, remarcăm faptul că unul dintre ele are în loc de nume o
calitate: PRIETENA. Prezența epitetului dublu "mică și foarte grasă", precum și
alegerea pe care o face dramaturgul de a nu-i spune pe nume, ci doar PRIETENA, arată
disprețul sau dezacordul față de acest personaj - exprimând astfel atitudinea / viziunea
despre lume a autorului.
În replica personajului GRIGORE apare singura didascalie internă a fragmentului:
"arată spre Prietena", care indică actorului care este gestul pe care trebuie să-l facă
atunci când rostește aceste cuvinte; noi, cititorii aflăm astfel numele prietenei - doamna
Procopiu.
În concluzie, putem spune cu certitudine că notațiile autorului într-un text dramatic
au în primul rând rolul de a îi ajuta pe regizor și pe actori să transpună textul pe scenă,
dar au și alte roluri pe care le-am detaliat mai sus.

Ce observăm? Trebuie să fim foarte atenți la DETALII!!!!!! Detaliile observate și decodate

corect ne duc la o bună comentare a fragmentului.