– Trăsăturile operei” LA TRAVIATA” -

TRAVIATA e prima operă a lui Verdi din care intriga şi atracţia scenică lipsesc aproape cu
desăvârşire şi din care a fost eliminat tot ce ar fi putut să împiedice concentrarea atenţiei asupra
lumii sufleteşti a eroinei, asupra omeniei autentice a nobilei Violetta, asupra destinului ei tragic.
Verdi a dezvăluit conflictul profund dintre factura spirituală a eroinei şi năzuinţele ei, pe de o
parte, şi mediul înconjurător, pe de altă parte. Muzica TRAVIATEI a răsunat ca o aspră denunţare
a acelei morale false ce a dus la un deznodământ tragic viaţa femeii pe care a condamnat-o fără
cruţare. Totodată, în această operă nu există nici umbră de retorică, nimic care să urmărească
producerea unui efect exterior. E un portret realist, realizat într-o gamă de nuanţe delicate. Este
caracteristic faptul că sonorităţile orchestrale transparente ( predomină coardele) se menţin
aproape tot timpul în piano. Trebuie remarcat că compozitorul acorda o deosebită însemnătate
respectării nuanţelor în rolul TRAVIATEI. Într-o scrisoare către Escudier cu prilejul proiectatei
reprezentări a TRAVIATEI la Paris, Verdi scria că opera „va merge bine, dacă orchestra va
înţelege odată pentru totdeauna că trebuie să cânte piano” (5 martie 1864)¹. După mărturia lui
B.V. Asafiev, astfel interpreta opera TRAVIATA – variind doar diferitele nuanţe ale piano-ului –
talentatul dirijor sovietic V.A. Dranişnikov, care a cucerit auditoriul prin aprofundarea concepţiei
autorului. Credem că acuzaţiile nedrepte de trivialitate, de „flaşnetarism”, care nu o dată i s-au
adus acestei opere se datoresc doar interpretării ei greşite de către unii muzicieni insuficient de
sensibili.
Nu mai puţin caracteristic pentru stilul TRAVIATEI este şiimportanţa pe care o capătă
melodiile de dans luate din viaţa de toate zilele. Aceste melodii au multă poezie romantică şi sunt
pline de un subtil conţinut psihologic. Explicaţia dintre Alfredo şi Violetta din actul I se
desfăşoară pe fondul unui vals. Prima arie a Violettei, o melodie melancolică fermecătoare, e
scrisă de asemenea în ritm de vals, ritmica de dans se aude şi în melodiile atât de poetice din
ultimul act: în aria Violettei care moare în singurâtate şi în duetul ei final cu Alfredo.
În TRAVIATA predomină principiul vocal, deşi un rol important i se rezervă şi orchestrei
- rolul de îmbogăţire şi de adâncire a caracterelor. În stilul melodic al TRAVIATEI apar multe
noi în comparaţie cu predecesoarele ei. Recitativele cantabile expresiva, contopindu-se cu
episoadele-arioso, creează scene mari de construcţie liberă. Aşa sunt: scena explicaţiei dintre
Violetta şi Alfredo din actul I şi scena dintre Violetta şi Germont din actul II.Aici, recitativul,
după cum a relevat pe bună dreptate A. I. Saverdian, „prin bogăţia lui muzicală, nu este inferior
numerelor de sine stătătoare, ci devine principalul purtător al acţiunii dramatico-muzicale
neîntrerupte” ².
Verdi dezvoltă caracterizarea muzicală a Violettei, folosind cu elasticitate câteva melodii
de bază. Ce-i drept, este greu să vorbim în cazul de faţă despre principiul leitmotivelor aplicat în
mod consecvent. Foarte des, melodiile de bază apar transformate în mod esenţial. Mai des se aud
doar „reminiscenţe” ale melodiilor de bază, intonaţii, sau o ritmică asemănătoare.
O dezvoltate tematică de acest gen există şi în LUISA MILLER. Dar în TRAVIATA însuşi
materialul melodic e mai expresiv. Mai este important de relevat faptul că dezvoltarea tematică,
care în LUISA MILLER este încredinţată aproape în întregime orchestrei, în TRAVIATA pătrunde
în partidele vocale.
Mai puţin individualizate sunt caracterizările altor personaje ale operei: Alfredo şi
Germont-tatăl. Aceasta nu înseamnă nicidecum că rolul lui Alfredo şi acela al lui Germont sunt
sărace din punct de vedere muzical. Episoadele cele mai impresionante sunt scenele dintre aceste
două personaje şi Violetta. Adesea, melodii şi ritmuri apărute pentu prima oară în partida lui
Alfredo şi în aceea a lui Germont o însoţesc mai târziu pe Violetta, devenind un fel de
„completare psihologică” a caracterizarii ei.
1
1 ¹¹ G. Prodhomme. „Lettres inédites de Verdi à Léon Escudier”. Revista musicale italiana, 1928, vol. XXXV , pag
176
² A. I. Saverdian „Traviata, operă de Giuseppe Verdi”, Moscova, 1935