Moara cu noroc

Nuvela este specie a genului epic in proza cu o actiune ce se desfasoara pe un

singur fir narativ, cu un conflict ce se desfasoara pe un singur fir narativ, cu un
conflict concentrate, cu personaje putine, iar accentual se pune pe caracterizarea
personajelor sin u pe actiune. Nuvela se caracterizeaza prin obiectivitate, naratiunea
se face la persoana a treia, iar naratorul nu se implica afectiv in faptele relatate; titlul
nuvelei este un motiv anticipativ si face trimitere la locul desfasurarii actiunii (moara
cu noroc); evenimentele sunt fixate cu exactitate in spatiu sit imp, ceea ce da impresia
de veridicitate; toate evenimentele se concentreaza in jurul personajului principal
deoarece nuvela urmareste sa contureze profilul fizic si psihologic al acestuia.
Exista doua criterii de clasificare a nuvelei: dupa curentul literar in care a
aparut (nuvela romantica, nuvela realista, nuvela naturalista) si dupa modalitatea de
constructie a subiectului (nuvela istorica, nuveka psihologica, nuvela fantastica,
nuvela filozofica)
Tema nuvelei reprezinta, pe de-o parte, nuvela prezinta modul in care relatiile
capitaliste patrund de la oras la sat si influenta pe care banul o are asupra membrilor
comunitatii rurale. Pe de alta parte, opera lui Slavici este una cu tendinta
moralizatoare si prezinta efectele pe care dorinta de inavutire le are asupra
personajului principal Ghita: dezumanizarea.

Modurile de expunere implinesc functii epice. Naratiunea prezinta cronologic

evenimentele, descrierea contribuie la fixarea cu exactitate a timpului si spatiului in
care se desfasoara evenimentele, are functie anticipativa, ceea ce inseamna ca prin
descrierea locului in care este plasata moara cu noroc, prevesteste finalul tragic al
personajelor. Dialogul are rol in dinamizarea actiunii, ofera concentrare epica si
contribuie la caracterizarea personajelor subliniind relatiile dintre acestea, iar
monologul transmite trairile interioare ale personajelor si devine o modalitate de
investigare psihologica.
Moara cu noroc are un caracter psihologic deoareceurmareste efectele pe care
dorinta de inavutire le are asupra personajului principal: dezumanizarea. Opera are si
o tendinta moralizatoare.
Inceputul nuvelei aduce in prim plan vorbele batranei, soacra lui Ghita, care
rosteste o teza morala pe tema fericirii. In spatele acestor vorbe se ascunde parca
vocea autorului care ii ameninta pe cei care se vor abate de la acest cod de legi
morale. Se intrezareste o simetrie intre inceputul si finalul nuvelei care se realizeaza
prin descrierea drumului care, la inceput duce la moara cu noroc, pentru ca in final sa
continuie doar pentru batrana si pentru cei doi copii. Tot structura circulara este
atestata si de cele doua teze morale rostite de batrana: cea de la inceput pe tema
fericirii, si cea de la final pe tema destinului.
Ghita este personajul principal al nuvelei, un personaj rotund surprins de
Slavici in procesul de dezumanizare. La inceputul nuvelei el este multumit de conditia
sa sociala, aspira firesc, ca tot omul spre bunatate. Este un meserias bun si harnic, om
bland si cumsecade, trudit pentru fericirea familiei. Dupa mutarea la Moara cu noroc,
Ghita se transforma, fiind mereu pe ganduri, ursuz se aprindea pentru orice lucru de
nimic, si nu mai zambea ca inainte. La prima intalnire cu Lica, Ghita incearca sa fie
autoritar si darz in fata lui, apoi accepta sa-i devina partas fiind coplesit de forta
morala a acestuia. Din acest moment, Ghita incepe sa se mistuie pe sine, actiunile,
gesturile si atitudinile sale tradeaza starea de nesiguranta si incertitudine, teama si
suspiciune. Asistam astfel la o confruntare permanenta intre fondul cinstit a lui Ghita
si ispita imbogatirii. Suflet complex, este sfasiat de tendinte si trairi contradictorii. La
un moment dat, vrea sa plece de la moara cu noroc, renunta si apoi revine la hotarare.
Lica Samadaul este personajul secundar al nuvelei, apare in calitate de
oponent al protagonistului, amplificand conflictul fundamental al nuvelei. Este un
personaj ,,plat” deoarece nu ne surprinde niciodata intr-un mod convingator. Slavici
intuieste in Lica un simbol a fortei salbatice, scapata oricarui control si protejata de
insasi comunitatea care o genereaza. Este un personaj imobil, ramas constant in
manifestari si trairi.
Ana este personajul feminin al nuvelei care traieste intre fericire si regret,
intre deceptie si speranta, intre ignoranta si griji. Ana este conturata direct ca o fiinta
plapanda, fina, frumoasa, mereu preocupata de bunastarea familiei si atentia sotului.
Se pare ca ,,Moara cu noroc” se transforma intr-un suprapersonaj care in cele din
urma dicteaza finalul nuvelei.
Opera lui Slavici are un caracter popular atat prin tematica, prin conceptia
morala, cat si prin dragostea lui pentru sufletul omenesc. Scriitorul este un adevarat
maestru in construirea dialogurilor si monologurilor interioare, prin care analizeaza
reactiile, trairile si gandurile personajelor. Stilul lui Slavici are oralitate asemanatoare
cu cea a lui Creanga dand impresia de a ,,spunere” a intamplarilor in fata unui
auditoriu, mai ales ca si el intervine in naratiune fie prin exclamatii sau interogatii, fie
prin proverbe si zicatori. Limbajul artistic esteoriginal prin vigoare, subiectivitate,
spontaneitate si oralitate.