Baltagul

Romanul traditional zugraveste o lume omogena in care valorile colectivitatii

se dovedesc capabile sa le integreze pe cele individuale. Actiunea este plasata de
obicei in mediu rural, iar autorul propune un cod de legi morale viabil pentru aceasta
lume in fata careia toti membrii colectivitatii se supun. Actiunea este inspirata din
realitate, naratorul este obiectiv, neimplicat afectiv, iar personajele reprezinta tipuri
umane.
Romanul ,,Baltagul” este o parafraza la balada ,,Mortii” si infatiseaza aspecte
din lumea oierilor. A aparut in 1930 si este opera de referinta a creatiei sadoveniene.
Titul romanului este unul simbolic fiind o secure cu doua taisuri ce semnifica in
acelasi timp masculinul si femininul, viata si moartea, cerul si pamantul. In roman
devine simbol al autoritatii in familie, fiind in acelasi timp arma crimei si arma
dreptatii.
Sadoveanu plaseaza actiunea in lumea oierilor, in spatiul original, acel topos
mioritic. Este in acelasi timp un roman de dragoste, un roman politist, bildums roman,
roman mitic si alegoric. Roman de dragoste : iubirea dintre Vitoria si Nechifor si
iubirea materna a Vitoriei pentru cei doi copii ; roman politist: lupta Vitoriei pentru a
afla adevarul, refacerea drumului parcurs de Nechifor si descoperirea criminalilor;
bildums roman: prezinta etapele maturizarii lui Gheorghita prin parcurgerea unui
traseu labirintic, avand-o drept calauza pe mama sa; roman mitic:valorifica mitul
mioritic si mitul egiptean a lui Isis si Osiris. Zeita Isis pleaca in cautarea sotului sau
disparut pe nume Osiris ; acesta fusese omorat de fratele sau Seth ; dupa parcurgerea
drumului, Isis gaseste oasele sotului sau si ii organizeaza funerariile conform traditiei.
Drumul il parcurge in compania fiului ei Horus si a cainelui Anubius. Nu exista doar
similitudini in ceea ce priveste actiunea, ci si corespondentele intre personajele
mitului si cele ale romanului. Astfel, Isis o are corespondenta in roman pe Vitoria
Lipan, Osiris pe Nechifor, Seth pe ciobanii ucigasi, Horus pe Gheorghita si Anubius
pe cainele Lupu.
Din aceste doua mituri, Sadoveanu prelucreaza in romanul sau si un vechi mit
al cabirilor care vorbeste despre ciplicitatea, succesiunea anotimpurilor in stricta
relatie cu viata omului: Nechifor dispare toamna si este gasit primavara, moment in
care Gheorghita este gata sa-i ia locul.
Metafora drumului este una centrala in roman si are rolul de a pune in antiteza
doua medii de viata diferite: cel traditional arhaic si cel modern prin descrierea satului
de munte si asezarilor de la campie. Din perspectiva lui Gheorghita, drumul este un
labirint, constituindu-se intr-un drum al vietii si al mortii (drumul vietii pt Gheorghita,
pt Nechifor este drum al mortii; acest lucru este simbolizat si prin faptul ca Vitoria
intalneste un botez, o nunta si inmormantarea). Drumul labirintic parcurs de
Gheorghita este facut in compania Vitoriei, care se transforma in calauza. Drumul este
refacut prin semnele pe care natura le ofera, dar si prin informatiile pe care le primeste
de la cei care l-au cunoscut oe Nechifor.
Romanul este o monografie a satului romanesc de la munte prezentand aspecte
legate de sarbatori sau de momentele cruciale din viata individului: botezul, nunta si
inmormantarea. Un exemplu concludent in acest sens este felul in care Vitoria Lipan
respecta traditia atunci cand se ocupa de funerariile sotului ei: convoiul mortual
cuprinde 3 preoti si bocitoare, preotii fac slujbe la fiecare popas, oasele lui Nechifor
sunt stropite cu vin, peste groapa se da gaina neagra.
Personajele lui Sadoveanu penduleaza intre tipicitate si artificialitate
(reprezinta tipuri umane si nu pot fi incadrate in anumite tipologii). Vitoria reprezinta
tipul femeii credincioase pentru unii, pentru ca altii sa sustina ca ea nu poate fi
incadrata intr-o anumita tipologie deoarece pentru multi apare ca o femeie ciudata.
Un element de modernitate in roman il constituie personajul absent prin
intermediul lui Nechifor care este mort de la inceputul romanului. Cu toate acestea,
imaginea sa se intregeste ca o prezenta vie din amintirile Vitoriei sau din informatiile
pe care le primeste Vitoria de la cei cu care s-a intalnit. Este inspirat din realitatea
satului de munte; este fixat timpul si spatiul desfasurarii actiunii, ceea ce da impresia
de veridicitate; personajele sunt tipuri umane, naratiunea se face la persoana a treia,
autorul este obiectiv, neimplicat afectiv, secventele narative sunt dispuse prin
inlantuire, se respecta cromatica faptelor, abundenta personajelor descriptive prin care
se face trimitere fie la caracterul personajului, fie la un anume mod de viata.