Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2023, 15:53
Ghiță este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, destinul său
ilustrând consecințele nefaste ale setei de înavuțire. Personajul este construit gradat,
prin surprinderea etapelor transformărilor psihologice, a măcinării interioare a
acestuia. Ghită parcurge un traseu sinuos al dezumanizării, cu frământări sufletești și
ezitări. El ezită între calea simbolizată de Ana (valorile familiei, iubirea) și cea
simbolizată de Lică (bogăția), arătându-se slab în fața tentației si de aceea sfârșește
tragic.
Din punct de vedere social, Ghiță este un cizmar care își dorește să se
îmbogățească luând în arendă moara. Din punct de vedere moral, el este un om onest,
care trăiește în conformitate cu normele colectivități, fiind si un soț și tată iubitor. Din
punct de vedere psihologic, Ghiță este un bărbat puternic, care își asumă
responsabilitatea pentru întreaga familie, ignorând însă avertismentele bătrânei.
Ghiță este deschis față de Ana și față de bătrână, cu care discută planurile, dar el ia
decizia finală. Astfel, inițial, Ghiță trăiește într-un echilibru emoțional, dragostea pentru
Ana, bucuria câștigului și validarea socială, făcându-l să depășească momentele de
neliniște.
Apariția lui Lică la Moara cu noroc tulbură echilibrul familiei, dar și pe cel interior al
lui Ghiță. Prin intermediul monologului interior sunt redate gândurile și frământările
personajului, realizându-se autocaracterizarea: ,,Ei! Ce să-mi fac?....Asa m-a lăsat
Dumnezeu!....Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voința mea? Nici
cocoșatul nu e însuși vinovat că are cocoașe în spinare.” Și sub pretextul că o forță
superioară îl coordonează, Ghiță devine laș, fricos și subordonat Sămădăului,
depărtându-se din ce în ce mai mult si de Ana.
Chiar Lică îl caracterizează în mod direct pe Ghiță, dându-și seama că acesta este
om de nădejde, spunând: ,,Tu ești om, Ghiță, cu multă ură în sufletul tău, și ești om cu
minte: dacă te-aș avea tovarăș pe tine, aș râde și de dracul și de mumă-sa […]”
Uciderea Anei reprezintă momentul maxim al dezumanizării lui Ghită. Cârciumarul
își ucide nevasta, pentru că nu poate accepta trădarea acesteia. Uciderea lui Ghită
este un act justițiar, iar focul de la moară are rol purificator.
cu minte”.
Finalul nuvelei are valoarea unui epilog, prezentând evenimentele care au loc
după deznodământul nuvelei: bătrâna se întoarce cu cei doi copii și privește ruinele
hanului. Replica sa, ,,se vede c-au lăsat ferestrele deschise”indică efectele faptului că
cei doi soti au permis intruziunea unei persaone srăine în intimitatea relației lor, ceea
ce a distrus tot ceea ce acumulaseră.
Astfel, nuvela se încheie simetric cu replica bătrânei:,,simteam eu că nu are să iasă
bine, dar așa le-a fost dat”, care dezvoltă tema destinului implacabil.